-
Operațiunea High Jump și amiralul Richard E. Byrd (3)


Se pune întrebarea de ce, în 1947, amiralul E. Byrd a condus o invazie a Antarcticii și de ce avea la dispoziție 4.000 de soldați, o navă de război, un portavion complet echipat și un sistem de aprovizionare funcțional, dacă era vorba doar de o expediție de explorare. I s-au acordat opt luni pentru exercițiu, dar a trebuit să se oprească după opt săptămâni, cu pierderi mari de avioane.
Norbert-Jürgen Ratthofer scrie despre locul în care s-au desfășurat evoluțiile Haunebu în cartea sa „Zeitmaschinen” (Mașinile timpului):
„Giroscoapele spațiale Haunebu I, II și III și discul zburător spațial VRIL I dispăruseră după mai 1945… Este foarte interesant de observat în acest context că, după al nouăsprezecelea zbor de testare, se spune că nava germană Haunebu III a decolat pe 21 aprilie 1945 din Neuschwabenland, un vast teritoriu oficial german din Antarctica de Est, pentru o expediție pe Marte, despre care nu se mai știe nimic…”
Un an mai târziu, în 1946, numeroasele observări bruște, în Scandinavia, ale unor obiecte strălucitoare de origine necunoscută și cu siguranță artificială, au provocat o mare agitație printre Aliații din Est și Vest. Din nou, un an mai târziu, în 1947, și până în anii ’50, un număr tot mai mare de obiecte zburătoare strălucitoare necunoscute, fără îndoială ghidate de ființe inteligente – în mare parte rotunde, în formă de disc sau clopot, uneori în formă de trabuc – așa-numite OZN-uri, au apărut deasupra Americii de Nord.
Se mai afirmă că există fotografii color realizate de o gardă de noapte din Germania de Vest în anii ’70, ale unui disc zburător aterizat și repornit, care avea atât o cruce de cavaler, cât și o svastică pe coca sa.

Materiale fotografice bune dovedesc că versiunea Haunebu II, în special, a fost observată foarte des din 1945. În plus, un procent semnificativ de mare din cazurile în care s-au stabilit contacte personale cu persoane din așa-numitele OZN-uri, acestea au fost cu persoane de tip „arian” – blonde și cu ochi albaștri – și că fie vorbeau fluent germana, fie o altă limbă cu accent german. Fotografiile navei Haunebu seamănă foarte mult cu fotografiile farfuriilor Adamski de la începutul anilor 1950 (vezi dreapta).
Aceste farfurii au fost văzute și fotografii cu ele au fost făcute în întreaga lume. Au existat multe surse diferite atât pentru observarea farfuriilor Adamski, cât și pentru fotografiile cu acestea. Au fost atât de multe la începutul anilor 1950 încât este greu de crezut că toate sunt false. Dl. Ettl și dl. Juergen-Ratthofer susțin că aceste „farfurii Adamski” sunt de fapt farfuriile de tip Haunebu, proiectate în Germania. Întrucât au fost lansate după război, apar anumite întrebări cu privire la originea lor.


Scepticii spun întotdeauna că, dacă farfuriile naziste au existat și au fost o armă atât de secretă și eficientă, de ce nu au fost folosite pentru a asigura victoria celui de-al Treilea Reich?
Adevărul simplu constă în faptul că aceste mașini, în ciuda performanțelor lor generale superioare față de avioanele convenționale cu motor cu piston și de primele avioane cu reacție, nu puteau fi adaptate în mod realist la niciun rol militar util, altul decât cele mai elementare activități de transport și recunoaștere. Navele au zburat și există numeroase dovezi care susțin că tehnologia și știința nu se limitau doar la munca pe disc. Au fost efectuate și alte modificări la farfuriile Vril. Există, de asemenea, dovezi care susțin că s-au efectuat zboruri de testare deasupra Europei și Statelor Unite. Farfuriile antigravitaționale au rămas în stadiul de cercetare și dezvoltare o perioadă de timp. Războiul a fost un eveniment în continuă evoluție, iar oamenii de știință au avut dificultăți în a ține pasul cu el. Cu toate acestea, au avut farfurii telecomandate fără pilot care i-au ținut ocupați pe Aliați („foo-fighters” – vezi mai sus).
În 1942, o invazie puțin cunoscută a unei farfurii zburătoare mari și a mai multor farfurii mai mici a fost raportată deasupra orașului Los Angeles. În ceea ce este cunoscut sub numele de „Bătălia de la Los Angeles”, 1.430 de focuri de armă au fost trase asupra discurilor zburătoare. Și până la 25 de avioane mai mici au însoțit-o. Mulți oameni la sol au fost uciși sau răniți de obuze antiaeriene neexplodate. De fapt, a existat o fotografie a farfuriei care a ajuns în „Times” din Los Angeles. Aceasta arăta cum se trăgea asupra aeronavei, iar reflectoarele se îndreptau spre intruși. La acea vreme, se specula că tehnologia germană era suficient de perfecționată pentru a încerca călătoria în spațiu. Deși nu există nicio dovadă în acest sens, este foarte posibil ca germanii să fi fost capabili să aselenizeze folosind tehnologia lor cu farfurii zburătoare…
Având în vedere aceste fapte, s-a sugerat că germanii ar fi putut ateriza sau încerca să aterizeze pe Lună încă din 1942, utilizând farfuriile lor rachetă exo-atmosferice mai mari de tip „Miethe” și „Schriever”.
Nava „Miethe” a fost construită în diametre de 15 și 50 de metri, iar nava „Schriever” Walter, propulsată de turbină, a fost proiectată ca un vehicul de explorare interplanetar. Avea un diametru de 60 de metri, 10 etaje de compartimente pentru echipaj și o înălțime de 45 de metri. Și totuși, enigma rămâne: rămășițele moderne supraviețuitoare ale celui de-al Treilea Reich posedă de fapt o tehnologie atât de vastă. De ce atunci nu și-ar fi folosit pur și simplu forța și ar fi cucerit lumea într-o ultimă lovitură rapidă? Sau și-au dat seama că o astfel de victorie ar putea fi în cele din urmă un gest inutil?
Să presupunem că supraviețuitorii Reich-ului au aflat de la mentorii lor aldebarani secretul pe care îl dețineau sumerienii antici – că, într-un ciclu regulat de 3600 de ani, suprafața planetei Pământ este devastată de trecerea unei stele pitice care este tovarășa sistemului nostru solar. Și că această „Stea Întunecată” a fost calculată încă o dată să treacă prin planetele interioare în primii ani ai secolului XXI.
Un astfel de eveniment monumental i-ar acorda „Reichului de o Mie de Ani” o durată de viață modestă de aproximativ șaptezeci de ani. Așadar, oare supraviețuitorii Reich-ului nu ar alege cu înțelepciune să dispară de la suprafața lumii și să dezvolte „adăposturi” subterane întărite în pustiurile îndepărtate ale Antarcticii, pregătindu-se cu răbdare să treacă în siguranță peste trecerea Stelei Întunecate?
Îndrăznim oare să presupunem că o generație contemporană de „Reichskinder” subterani continuă în secret să-și dezvolte minunile științifice nelimitate, mulțumindu-se să permită „locuitorilor de la suprafață” ignoranți și de consum să se înece în atmosfera otrăvită a tehnologiei lor de combustie internă, a tehnologiei de deșeuri, a automobilelor, avioanelor și industriilor?
Oare toate mașinile incredibile de levitație și tehnologiile de energie liberă imaginate de Societățile Thule și Vril sunt ținute cu grijă în rezervă pentru „Noua Eră” promisă – „Noua Ordine Mondială”; un timp viitor în care Pământul își va fi revenit după agonia întâlnirii cu Steaua sa Întunecată…?
Sfârșit
-
O analiză spirituală a lumii contemporane cu Marius Ghidel

O analiză atât geopolitică cât și din punct de vedere spiritual a lumii noastre din prezent cu Marius Ghidel:
-
Primele semnalări ale OZN-urilor naziste (2)

Deși a pregătit scena pentru drama ufologiei moderne, observarea de către Kenneth Arnold în 1947 a nouă obiecte anormale care zburau între vârfurile Munților Cascade nu a fost prima întâlnire cu OZN-uri din secolul al XX-lea. În etapele finale ale celui de-al Doilea Război Mondial, piloții aliați aflați în raidurile de bombardament nocturne deasupra Europei au raportat frecvent obiecte zburătoare ciudate. Aceste obiecte au fost botezate „Foo Fighters”, după o expresie din populara bandă desenată „Smokey Stover”. „Unde e foo, e foc”. („Foo” a fost, de asemenea, un joc de cuvinte cu cuvântul francez „feu”, care înseamnă foc.)
Echipajele aeriene au suspectat că obiectele ar putea fi un fel de armă secretă germană. Pe 2 ianuarie 1945, New York Herald Tribune a publicat următorul comunicat scurt al Associated Press: ,, Acum, se pare, naziștii au aruncat ceva nou pe cerul nopții de deasupra Germaniei. Este vorba despre ciudatele și misterioasele „biluri Foo Fighter” care aleargă alături de aripile avioanelor Beaufighter care zboară în misiuni de detonare a intrușilor deasupra Germaniei. Piloții se confruntă cu această armă stranie de mai bine de o lună în zborurile lor nocturne. Se pare că nimeni nu știe ce este această armă în aer. „Bilele de foc” apar brusc și însoțesc avioanele pe kilometri întregi. Se pare că sunt controlate radio de la sol, conform rapoartelor oficiale ale serviciilor secrete.”
În cartea lor, „Man-Made UFOs” (1994), Renato Vesco (un pionier al ipotezei OZN-urilor naziste) și David Hatcher Childress citează mărturia unui fost ofițer de zbor american care lucrase pentru secția de informații a celei de-a Opta Forțe Aeriene spre sfârșitul războiului. Dorind să rămână anonim, ofițerul a declarat presei din New York: „Este foarte posibil ca farfuriile zburătoare să fie cea mai recentă dezvoltare a unei arme antiaeriene «psihologice» pe care germanii o folosiseră deja. În timpul misiunilor nocturne deasupra Germaniei de Vest, am văzut în mai multe rânduri discuri sau bile strălucitoare care urmau formațiunile noastre. Era bine cunoscut faptul că avioanele de vânătoare nocturne germane aveau faruri puternice în nas sau în butucii elicelor – lumini care prindeau brusc ținta, parțial pentru a le oferi piloților germani o țintire mai bună, dar mai ales pentru a-i orbi pe tunarii inamici din turelele lor. Acestea provocau alarme frecvente și tensiune nervoasă continuă în rândul echipajelor, reducându-le astfel eficiența. În ultimul an al războiului, germanii au trimis, de asemenea, o serie de obiecte luminoase radiocomandate pentru a interfera cu sistemele de aprindere ale motoarelor noastre sau cu funcționarea radarului de bord. După toate probabilitățile, oamenii de știință americani au preluat această invenție și o perfecționează acum, astfel încât să fie la egalitate cu noile arme aeriene ofensive și defensive.”
Din păcate, Vesco și Childress nu oferă o referință detaliată pentru această afirmație. Cercetătorii britanici OZN, Peter Hough și Jenny Randles, subliniază ideea interesantă că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost observați mai mulți oameni pe cer decât în orice altă perioadă anterioară și, prin urmare, nu a fost o mare surpriză că OZN-urile au fost observate în abundență. Desigur, această afirmație implică o probabilă origine non-umană a obiectelor, lucru pe care susținătorii ipotezei OZN-urilor germane îl contestă vehement: pentru ei, numărul mare de observări ale „Foo Fighter”, împreună cu interesul evident pe care obiectele l-au arătat pentru avioanele Aliaților, implică cu tărie că acestea au fost construite special pentru a interacționa într-un fel cu aceste aeronave.
Așa cum se întâmplă adesea în cazul misterului OZN-urilor, observările autentice au generat diverse zvonuri despre interesul oficial față de fenomen. De exemplu, se presupune că a existat o anchetă secretă a guvernului britanic asupra rapoartelor „Foo Fighter”, numită „Proiectul Massey”. „Totuși”, scriu Hough și Randles, „șeful mareșalului aerian Sir Victor Goddard – care era un susținător convins al navelor extraterestre în anii 1950 – a negat categoric acest lucru și a spus că aprobarea Trezoreriei pentru un astfel de exercițiu minor într-un moment în care Marea Britanie lupta pentru supraviețuirea sa ar fi fost ridicolă.”
Unele întâlniri au avut, fără îndoială, explicații banale. De exemplu, în timpul unui bombardament asupra unei fabrici din Schweinfurt, Germania, pe 14 octombrie 1943, echipajele de zbor ale Escadrilei 384 americane au observat un grup mare de discuri, de culoare argintie, cu o grosime de un inch și un diametru de aproximativ trei inci. Acestea pluteau ușor prin aer, direct în calea aeronavei americane, iar un pilot se temea că avionul său B-17 Flying Fortress ar fi distrus la contactul cu obiectele. Cu toate acestea, bombardierul a tăiat grupul de discuri și și-a continuat drumul neavariat.
Este foarte posibil ca astfel de întâlniri să fi fost de fapt cu „chaff”, bucăți de folie metalică eliberate de baloanele germane „Aphrodite” pentru a deruta radarul prin returnarea de imagini false. Cu toate acestea, multe echipaje aeriene au raportat evenimente care nu au fost atât de ușor de explicat, inclusiv hărțuirea aeronavelor lor de către obiecte mici, strălucitoare, în formă de disc și sferice, care erau foarte manevrabile.
Pe 23 noiembrie 1944, locotenentul Edward Schlueter din Escadrila 415 de vânătoare de noapte a SUA zbura cu un avion de vânătoare de noapte greu de la baza sa de la Dijon spre Mainz. La douăzeci de mile de Strasbourg, locotenentul Fred Ringwald, un ofițer de informații al Forțelor Aeriene care se afla în misiune ca observator, a aruncat o privire din cabină și a observat aproximativ zece bile roșii strălucitoare zburând foarte repede în formație. Schlueter a sugerat că ar putea fi stele, dar această explicație s-a dovedit a fi greșită când obiectele s-au apropiat de avion. Schlueter a contactat prin radio stația radar americană de la sol, informându-i că sunt urmăriți de avioane de vânătoare nocturne germane, la care stația a răspuns că nu se afișa nimic pe indicatorul lor. Observatorul radar al lui Schlueter, locotenentul Donald J. Meiers, și-a verificat propriul indicator, dar nu a putut detecta nimic neobișnuit. Schlueter a decis apoi să se îndrepte spre obiecte cu viteză maximă. Răspunsul avioanelor Foo Fighter a fost instantaneu: strălucirea lor roșie aprinsă s-a diminuat rapid, până când au dispărut din vedere.
„Foo Fighters” erau cu totul altceva: lumina pe care o produceau se aprindea și se stingea la intervale care păreau să fie legate de viteza lor; forma lor era adesea clar discernabilă, fie discoidală, fie sferică; și se raporta frecvent că se roteau rapid pe axa lor verticală. Niciun avion aliat nu a fost vreodată doborât de „Foo Fighters” (care păreau mai mulțumiți să le controleze ritmul și să interfereze cu radarul lor), așa că se considera probabil că obiectele erau arme secrete germane periculoase, poate o dezvoltare radicală a tehnologiei armelor V. V-urile provocau deja măcel la Londra și se știa că oamenii de știință germani încercau cu disperare să dezvolte o rachetă balistică care ar putea lovi America (este vorba de rachetele V1 si V2 naziste, n.b.).
Potrivit lui Vesco și Childress, mai multe articole despre „Foo Fighters” au fost divulgate în decembrie 1944 revistei American Legion, care a publicat apoi opiniile personale ale mai multor ofițeri de informații americane conform cărora Foo Fighters erau dispozitive de bruiaj radar radiocomandate, trimise de germani. Vesco și Childress continuă să citeze mărturia unui alt pilot (nenumit) de B-17 care a decis să intercepteze un Foo Fighter și a reușit să se apropie la câteva sute de metri de sfera strălucitoare. El a raportat că a auzit „un sunet ciudat, ca «refluxul avioanelor invizibile»”. Ultima întâlnire raportată cu „Foo Fighters” a avut loc la începutul lunii mai 1945, în apropierea marginii estice a Pfalzerwald-ului. Un pilot, tot din Escadrila 415, a văzut cinci sfere portocalii de lumină zburând în formațiune „V” în depărtare.
„Fliegende Schildkröte” („Țestoasa zburătoare”) a fost dezvoltată de SS-E-IV la Viena-Neustadt. Forma sa exterioară amintea de carapacea unei broaște țestoase. Erau sonde fără pilot care puteau provoca întreruperi în sistemele electrice de aprindere ale inamicului. Acestea purtau „Klystronröhren” (tuburi clystron) avansate, pe care SS le numeau raze ale morții.
(Un clistron este un tub electronic vidat specializat, cu fascicul liniar care lucrează la tensiuni înalte și sunt utilizate inclusiv în radare, n.b.).
Clistronii sunt utilizați ca amplificatoare la microunde și frecvențe radio pentru a produce atât semnale de referință de putere redusă pentru receptoarele radar superheterodine, cât și pentru a produce unde purtătoare de mare putere pentru comunicații și forța motrice pentru acceleratoarele de particule moderne.
Disruptorul de aprindere nu a funcționat perfect la început; versiunile ulterioare au funcționat însă, iar ufologii vor confirma că întreruperea aprinderii – întreruperea alimentării electrice a echipamentelor – este un semn tipic atunci când un OZN se află în apropiere. Wendelle C. Stevens, pilot al Forțelor Aeriene ale SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descrie „foo fighters” ca fiind uneori gri-verzui sau roșu-portocaliu; se apropiau de aeronava sa până la aproximativ cinci metri și apoi rămâneau acolo. Nu puteau fi scuturați, nici doborâți și adesea făceau ca escadrilele să se întoarcă sau să aterizeze.
„Baloanele de săpun”, care erau numite și „foo fighters”, erau ceva complet diferit. Erau baloane simple în care proiectau spirale metalice care deranjau radarul inamicului (se numea bruiaj pasiv, n.b.). Succesul lor a fost probabil foarte limitat, ignorând efectul psihologic.
Dispozitivul Andromeda

La începutul anului 1943, în uzinele Zeppelin se planifica construirea unei nave-mamă în formă de trabuc. „Dispozitivul Andromeda”, cu o lungime de 139 m, putea transporta mai multe nave în formă de farfurie în corpul său pentru zboruri de lungă durată (zboruri interstelare). Până la Crăciunul anului 1943, o întâlnire importantă a Vril Gesellschaft a avut loc în stațiunea de coastă Kolberg.
Cele două mediumuri, Maria Ortic și Sigrun, au participat. Principalul punct de pe ordinea de zi a fost „Proiectul Aldebaran”. Mediumurile primiseră informații precise despre planetele locuibile din jurul soarelui Aldebaran și unul dintre ele a început să planifice o călătorie acolo.
Pe 22 ianuarie 1944, la o întâlnire între Hitler, Himmler, Kunkel (de la Societatea Vril) și Dr. Schumann, s-a discutat acest proiect. Se plănuia trimiterea navei de mare capacitate Vril 7 printr-un canal dimensional independent de viteza luminii către Aldebaran. Potrivit lui Ratthofer, un prim zbor de testare în canalul dimensional a avut loc în iarna anului 1944. Dezastrul a fost evitat cu greu, deoarece fotografiile arată Vril 7 după zbor arătând „ca și cum ar fi zburat timp de o sută de ani”. Carcasa exterioară arăta „îmbătrânită” și era deteriorată în mai multe locuri.

Pe 14 februarie 1944, un elicopter supersonic – construit de Schriever și Habermohl în cadrul proiectului V 7 – care era echipat cu douăsprezece unități turbo BMW 028 a fost pilotat de pilotul de testare Joachim Röhlike la Peenemünde. Viteza de ascensiune verticală era de 800 de metri pe minut, atingea o înălțime de 24.200 de metri, iar în zbor orizontal o viteză de 2.200 km/h. Putea fi pilotat și cu energie neconvențională, dar elicopterul nu a intrat niciodată în acțiune de când Peenemünde a fost bombardat în 1944, iar mutarea ulterioară la Praga nu a funcționat nici ea, deoarece americanii și rușii au ocupat Praga înainte ca aparatele de zbor să fie din nou gata de utilizare.
În arhivele secrete ale SS, britanicii și americanii au descoperit fotografii ale navelor Haunebu II și Vril I, precum și imagini cu dispozitivul Andromeda în timpul ocupației Germaniei la începutul anului 1945. Datorită deciziei președintelui Truman din martie 1946, comandamentul flotei de război a SUA a dat permisiunea de a colecta materiale referitoare la experimentele germane de înaltă tehnologie.
În cadrul Operațiunii „PAPERCLIP”, oameni de știință germani care lucraseră în secret au fost aduși în SUA în mod privat, printre care Victor Schauberger și Werhner Von Braun (vezi dreapta). Un scurt rezumat al dezvoltărilor care urmau să fie produse în serie:
Primul proiect a fost condus de prof. Dr. mg. W. O. Schumann de la Universitatea Tehnică din München. Sub îndrumarea sa au fost construite șaptesprezece mașini de zbor în formă de disc cu un diametru de 11,5 m, așa-numitele VRIL-1-Jäger (avioane de luptă Vril-1), care au efectuat 84 de zboruri de testare.

Cel puțin o navă VRIL-7 și o navă VRIL-7 de mare capacitate au plecat aparent din Brandenburg – după ce întreaga zonă de testare fusese aruncată în aer – spre Aldebaran, cu unii dintre oamenii de știință Vril și membri ai lojei Vril.
Al doilea proiect a fost condus de grupul de dezvoltare SS-W. Până la începutul anului 1945, au construit giroscoape spațiale în formă de clopot de trei dimensiuni diferite. Haunebu I, cu diametrul de 25 m: au fost construite două aeronave care au efectuat 52 de zboruri de testare (viteză de aproximativ 4.800 km/h). Haunebu II, cu diametrul de 32 m: au fost construite șapte, care au efectuat 106 zboruri de testare (viteză de aproximativ 6.000 km/h). Haunebu II era deja planificat pentru producția de serie.
Au fost solicitate oferte de la producătorii de aeronave Dornier și Junkers, iar la sfârșitul lunii martie 1945 decizia a fost luată în favoarea Dornier. Numele oficial pentru nava grea urma să fie DO-STRA (navă DOrnier STRAtospehric).

Haunebu III, diametru de 71 m: singura aeronavă construită care a efectuat cel puțin 19 zboruri de testare (viteză de aproximativ 7.000 km/h). Dispozitivul Andromeda exista deja pe planșă; avea 139 m lungime și avea hangare pentru un Haunebu II, două Vril I și două Vril II. Există documente care arată că nava de mare capacitate VRIL 7 a pornit în misiuni secrete terestre după ce a fost finalizată și a efectuat zboruri de testare la sfârșitul anului 1944:
1. O aterizare la Mondsee în Salzkammergut, Austria, cu scufundări pentru a testa rezistența la presiune a corpului navei.
2. Probabil în martie și aprilie 1945, VRIL 7 a fost staționat în „Alpenfestung” din motive de securitate și strategice, de unde a zburat în Spania pentru a aduce în siguranță personalități importante care fugiseră acolo în America de Sud și „Neuschwabenland” [teritoriul antarctic revendicat de naziști] și la bazele secrete germane ridicate acolo în timpul războiului.
3. Imediat după aceasta, se spune că VRIL 7 a pornit într-un zbor secret spre Japonia, despre care nu se mai știe nimic.
Ce s-a întâmplat cu aceste aparate de zbor după război?
Nu se poate exclude faptul că s-ar fi putut construi o serie mică de Haunebu II. Numeroasele fotografii cu OZN-uri care au apărut după 1945, cu caracteristicile tipice ale acestor construcții germane, sugerează acest lucru. Unii spun că unele dintre ele au fost scufundate în Mondsee-ul austriac, alții susțin că au fost transportate în America de Sud sau duse acolo în părți. Este cert, însă, că, dacă nava nu a ajuns în America de Sud, planurile care au permis construirea și pilotarea unora noi au fost trimise acolo, deoarece o parte importantă fusese utilizată în 1983 în „Proiectul Phoenix”, proiectul care a continuat „Experimentul Philadelphia” din 1943. Acesta a fost un experiment de teleportare, materializare și călătorie în timp al Marinei SUA (găsiți în blog articolele despre acestea, n.b.).
În 1938, a fost efectuată o expediție germană în Antarctica cu portavionul „Schwabenland” (Șvabia). 600.000 km2 de zone fără gheață, cu lacuri și munți, au fost declarate teritoriu german, „Neuschwabenland” (Noua Șvabie). Flote întregi de submarine din seriile 21 și 23 s-au îndreptat ulterior spre Neuschwabenland. Astăzi, aproximativ o sută de submarine germane sunt încă dispărute, unele echipate cu Walter Schnorkel, un dispozitiv care le permitea să rămână scufundate timp de câteva săptămâni, și se poate presupune că au fugit în Neuschwabenland cu discurile zburătoare demontate sau cel puțin cu planurile de construcție. Din nou, trebuie presupus că, întrucât zborurile de testare avuseseră mare succes, unele așa-numite farfurii zburătoare zburaseră direct acolo la sfârșitul războiului.
Va urma…
-
Zboruri spațiale și Reich-ul ocult (1)

Dr. Hermann Oberth, pionier în proiectarea rachetelor pentru Reich-ul german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ulterior în dezvoltarea tehnologiei rachetelor pentru lansările spațiale cu echipaj uman american, a declarat enigmatic:
„Nu ne putem asuma doar meritul pentru progresul nostru record în anumite domenii științifice; am fost ajutați.”
Când a fost întrebat de cine, a răspuns: „Oamenii din alte lumi.”
Notă: Dr. Hermann Oberth s-a născut în România la Timișoara…
În timp ce al Treilea Reich s-a asigurat să eradicheze labirintul derutant al ordinelor oculte, al societăților ezoterice și al mișcărilor Volkische din momentul în care a ajuns la putere, în mod ciudat, a lăsat în mare parte neatins acel alt domeniu, cu numeroasele sale conexiuni cu subteranul ocult, cel al science fiction-ului. Astfel, când puterea mașinii de război germane și-a dezlănțuit Blitzkrieg-ul (războiul fulgerător) asupra unei Europe prost pregătite, noua sa formulă strategică și tacticile teroriste tehnologice aminteau de acel subgen timpuriu al science fiction-ului intitulat „Povestea războiului viitorului”.
În timp ce sirenele bombardierelor în picaj Stuka, urlând precum legendarele Walkuren, transformau orașe întregi în cazane infernale ale Prima Materiei alchimice, alte minți din Germania continuau să viseze la nave spațiale înălțate și la cucerirea spațiului. Istoria zborurilor spațiale și a dezvoltării rachetelor germane timpurii este complexă și plină de influențe ezoterice neașteptate. Apoi, există dorința puternică de a se întoarce într-o patrie mitică, care între cele două războaie mondiale nu s-a tradus întotdeauna în coordonate geografice pământești. Un exemplu potrivit în acest sens se găsește într-un film german despre care se credea pierdut pentru totdeauna.
Abia recent a fost găsită o copie a acestui film, intitulată „Wunder Der Schöpfung” (Miracolul Creației).
Simbolul progresului și al noii ere științifice din film este o navă spațială care călătorește prin Calea Lactee, făcându-ne familiare toate planetele și lumile lor inspiratoare, prin extravaganța trăsăturilor lor distinctive. Există, de asemenea, un sentiment general printre cunoscători că anumite scene ar fi putut servi drept model pentru filmul lui Stanley Kubrick, „2001”. În film, o echipă științifică germană călătorește prin univers într-o navă spațială care servește drept simbol al progresului și al unei ere a noilor tehnologii, explicând tot ce se poate vedea. „Wunder Der Schöpfung” nu a fost conceput ca science fiction ușor. În schimb, filmul care a fost conceput ca un dispozitiv educațional a început în 1923.
S-ar putea, poate, remarca că, din moment ce Germania își pierduse majoritatea coloniilor sale, spațiul forma ultima frontieră formidabilă. Un autor care a imaginat calea către cucerirea solară în tancurile de vis ale celui de-al Treilea Reich a fost Walter Heichen (1876 – 1970). Heichen, care locuia la Berlin, publicase deja discursuri de propagandă pentru a stârni interesul patriotic în timpul izbucnirii Primului Război Mondial. În timpul celui de-al Treilea Reich, patriotismul său s-a aliniat cauzei național-socialiste. În cartea lui Heichen, protagoniștii călătoresc pe planeta Sigma, unde întâlnesc umanoizi extrem de dezvoltați. Heichen a murit la Berlin în 1970. În 1925, un inginer bolnav cronic și sărac din Viena s-a dedicat în întregime călătoriilor spațiale.

Emblema Vril În ultimii ani au apărut informații despre un OZN prăbușit în Pădurea Neagră în 1936, care a fost furat de SS. Acolo urma să fie demontat și studiat cu sârguință de membrii Societății Vril. Posibilitatea ca tehnologia extraterestră să fi căzut în mâinile unui grup select a fost deja subiectul unui film în Germania în 1920.
La doar doi ani după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, a fost lansat un film mut puțin cunoscut. Intitulat „Algol”, acesta spune povestea unui extraterestru superior de pe Dogstar, care donează o tehnologie incredibilă ce permite unui industriaș bogat să înrobească lumea prin intermediul acestui dispozitiv de energie liberă. Pierdute timp de decenii, copii ale filmului au apărut în ultimii ani. Prima imagine este a ființei extraterestre, poziționată departe, în întunericul etern al universului. A doua, industriașul stând deasupra ciudatei tehnologii extraterestre. Ne întrebăm cum a ajutat un film precum „Algol” să transforme inteligențele antice, ființele angelice și demonii de demult, în entități extraterestre de pe planete îndepărtate. Toate acestea în curentele subterane stranii și febrile ale ocultismului german.
Vehicule germane cu ,,propulsie de câmp”
Propulsia de câmp este conceptul de propulsie a navelor spațiale în care nu este necesar niciun combustibil, ci impulsul navei spațiale este modificat printr-o interacțiune a acesteia cu câmpuri de forță externe. Existența farfuriilor zburătoare germane cu propulsie de câmp din timpul celui de-al Doilea Război Mondial este un subiect negat de majoritatea autorităților în istoria aviației.
Problema este că, în anii imediat următori celui de-al Doilea Război Mondial, cerul Pământului a început brusc să fie populat de nave zburătoare care au făcut lucruri remarcabile. Zburau cu viteze nemaivăzute. Efectuau viraje foarte bruște, viraje aparent neaerodinamice, chiar și la această viteză extremă. Le lipsea coada strălucitoare a avioanelor cu reacție sau a rachetelor, dar străluceau sau emanau lumină noaptea de la periferia lor sau de la întreaga navă. Erau silențioase sau aproape silențioase. Uneori, scoteau sunete pe care le-ar putea produce un generator electric sau un motor. Uneori, vehiculele cu sisteme de aprindere bazate pe electricitate încetau să funcționeze în prezența acestor „farfurioare” și, după toate relatările, aceste „farfurioare” erau solide și materiale prin natura lor.
Niciun guvern nu a revendicat aceste nave zburătoare, totuși au fost văzute în întreaga lume. Presa și cultura populară au atribuit aceste nave neobișnuite unei surse extraterestre, însă, după peste cincizeci de ani, nicio dovadă reală pentru această afirmație nu a ieșit vreodată la iveală.
Zboruri spațiale și extratereștri
După ce o navă spațială prăbușită a fost descoperită în Pădurea Neagră (Schwarzwald), lângă Freiburg, în 1936, „Geheimnisvolles Korps” – (Corpul Ocult) a construit Institutul pentru Știință și Misticism, cunoscut și sub numele de „Walhalla”, care a fost desemnat „Laborator X”, pentru a examina epava. De fapt, ca urmare, „Laboratoarele X” ale Institutului au dobândit atât de multă știință și tehnologie, mult dincolo de baza actuală de cunoștințe a omenirii, încât în curând diverse Laboratoare X au fost construite în alte locații din Germania, inclusiv Castelul Erlangen, Castelul Heidenheim, Castelul Höllenhammer, Castelul Naudabaum, Castelul Nürnberg, Castelul Wolfenstein.

Emblema Soarelui Negru Nava spațială prăbușită a fost semnificativă deoarece Societatea Vril, care fusese încorporată în „Ahnenerbe”, credea că arienii erau o creație a „Soarelui Negru” – care este o formă de svastică, și își aveau originea în apropierea Pleiadelor, de pe o planetă care orbita steaua الدبران Aldaberan (care se traduce literal prin „urmăritor”, probabil pentru că această stea strălucitoare pare să urmeze Pleiadele, sau roiul stelar „Șapte Surori” de pe cerul nopții).
Concluzia acestei credințe a fost că arienii erau inițial extratereștri. Și aceste informații au venit de la Maria Orsitsch, în cooperare cu ocultistul baron Rudolf von Sebottendorf, Karl Haushofer discipolul lui Gurdjeff, inginerul și pilotul as Lothar Waiz, prelatul Gernot al organizației secrete „Societas Templi Marcioni” (Moștenitorii Cavalerilor Templieri).
Maria Orsitsch s-a născut la Viena. Tatăl ei era croat, iar mama ei era germană din Viena. Maria Orsitsch a fost șefa „Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik” (Societatea Germană pentru Metafizică), fondată la începutul secolului al XX-lea, ca un cerc feminin de mediumuri implicate în contact telepatic extraterestru. Societatea a fost redenumită ulterior „Gesellschaft für Vrilerinnen Frauen”.

În 1917, se spune că Maria Orsitsch a luat legătura cu extratereștri din Aldebaran prin intermediul cercului ei feminin Vril. În decembrie 1919, un mic cerc de persoane din Thule Gesellschaft, Societatea Vril și DHvSS – „Die Herren vom Schwarzen Stein” s-au întâlnit într-o cabană special închiriată de un pădurar lângă Berchtesgaden, aproape de casa lui Dietrich Eckart. Ei erau însoțiți de mediumul Maria Orsic și de un alt medium cunoscut doar sub numele de „Sigrun”. Maria primise prin intermediul unui medium o transmisie într-o scriere secretă templieră – o limbă necunoscută ei – cu datele tehnice pentru construirea unei mașini zburătoare.
Conform documentelor Vril, aceste mesaje telepatice proveneau tot din sistemul solar Aldebaran, care se află la șaizeci și patru de ani-lumină distanță, în constelația Taurului. Societatea Vril nu numai că preda exerciții de concentrare menite să trezească forțele „Vrilului”, dar scopul lor principal era să realizeze Raumflug (Zborul Spațial) și crearea unei „Jenseitsflugmaschine” (literalmente – Dincolo de Mașina Zburătoare sau Navă Spațială) pentru a ajunge la Aldebaran. Pentru a realiza acest lucru, Societatea Vril, Thule Gesellschaft și DHvSS Die Herren des schwarzen Steins au fost încorporate în SS Ahnenerbe ca parte a unui program ambițios de dezvoltare a unei mașini de zbor interdimensionale bazate pe revelații psihice de la extratereștrii din Aldebaran.

În această fază timpurie a științei alternative, Dr. W. O. Schumann de la Universitatea Tehnică din München, atât membru Thule, cât și Vril, a ținut un discurs, o secțiune din care este reprodusă aici: „În orice recunoaștem două principii care determină evenimentele: lumina și întunericul, binele și răul, creația și distrugerea – așa cum în electricitate avem pozitiv și negativ. Este întotdeauna fie/sau. Aceste două principii – cel creativ și cel distructiv – determină și mijloacele noastre tehnice… Tot ce este distructiv este de origine satanică, tot ce este creativ este divin… Fiecare tehnologie bazată pe explozie sau combustie trebuie, prin urmare, să fie numită satanică. Noua eră care vine va fi o eră a unei tehnologii noi, pozitive, divine...”

În același timp, omul de știință Viktor Schauberger (vezi dreapta) a lucrat la un proiect similar. Johannes Kepler, ale cărui idei le-a urmat Schauberger, cunoștea învățăturile secrete ale lui Pitagora, care fuseseră adoptate și ținute secrete de Cavalerii Templieri. Era cunoașterea imploziei (în acest caz, utilizarea potențialului lumilor interioare în lumea exterioară). Hitler știa – la fel ca și oamenii Thule și Vril – că principiul divin era întotdeauna constructiv. O tehnologie care se bazează pe explozie, însă, și prin urmare este distructivă, contravine principiului divin. Astfel, au vrut să creeze o tehnologie bazată pe implozie.
Teoria oscilației lui Schauberger (principiul secvenței de armonice, monocordul) preia cunoștințele despre implozie. Pe scurt: implozie în loc de explozie. Urmând căile energetice ale monocordului și ale tehnologiei imploziei se ajunge la tărâmul antimateriei și, prin urmare, la anularea gravitației.
Mașini zburătoare în formă de farfurie

În vara anului 1922 a fost construită prima Jenseitsflugmaschine (aparat zburător) în formă de farfurie, a cărei acționare se baza pe implozie. Avea un disc cu diametrul de opt metri, cu un al doilea disc cu un diametru de șase metri și jumătate deasupra și un al treilea disc cu diametrul de șapte metri dedesubt. Aceste trei discuri aveau o gaură în centru cu diametrul de 1,8 metri, în care era montată acționarea, care avea o înălțime de doi metri și patruzeci de centimetri. În partea de jos, corpul central avea formă de con, iar acolo era atârnat un pendul care ajungea în pivniță și servea la stabilizare. În starea activată, discul superior și cel inferior se roteau în direcții opuse pentru a construi un câmp electromagnetic rotativ.
Performanța acestui prim disc zburător nu este cunoscută, dar s-au efectuat experimente cu el timp de doi ani înainte de a fi demontat și probabil depozitat în uzinele Messerschmidt din Augsburg. În registrele mai multor companii industriale germane se pot găsi înregistrări sub numele de cod „JFM” (pentru Jenseitsflugmaschine) care arată plăți pentru finanțarea acestei lucrări. Cu siguranță, „Vril Drive” (numit anterior „Schumann SM-Levitator”) a apărut din această mașină. În principiu, „mașina zburătoare de cealaltă parte” ar trebui să creeze un câmp extrem de puternic în jurul său, extinzându-se oarecum în împrejurimi, ceea ce ar face ca spațiul astfel închis, inclusiv mașina, să fie un microcosmos absolut independent de spațiul terestru.
La intensitate maximă, acest câmp ar fi independent de toate forțele universale din jur – cum ar fi gravitația, electromagnetismul, radiațiile și materia de orice fel – și, prin urmare, ar putea manevra în interiorul unui câmp gravitațional sau al oricărui alt câmp după bunul plac, fără ca forțele de accelerație să fie eficiente sau perceptibile. În iunie 1934, Viktor Schauberger a fost invitat de Hitler și de cei mai înalți reprezentanți ai societăților Thule și Vril și, de atunci încolo, a lucrat cu aceștia. După eșecul inițial, primul așa-numit OZN german a apărut tot în iunie 1934.
Sub conducerea Dr. W. O. Schumann, prima mașină de zbor experimentală rotundă, RFZ 1 (Rundflugzeug 1), a fost dezvoltată pe terenul fabricii de avioane Arado din Brandenburg. În primul și singurul său zbor, s-a ridicat vertical la aproximativ 60 de metri, apoi s-a clătinat și a dansat în aer timp de minute. Sistemul de ghidare al Arado 196 a fost complet inutil, iar pilotul, Lothar Waiz, a reușit cumva să-l aducă la pământ, să sară și să fugă înainte ca acesta să înceapă să se comporte ca un titirez, să se răstoarne și să fie literalmente făcut bucăți. Acesta a fost sfârșitul RFZ 1, dar începutul mașinilor de zbor VRIL.

Înainte de sfârșitul anului 1934, RFZ 2 era gata, cu un motor Vril și o „unitate de direcție cu impulsuri de câmp magnetic”. Avea un diametru de cinci metri și următoarele caracteristici de zbor:
Odată cu creșterea vitezei, contururile vizibile deveneau neclare, iar nava afișa culorile tipice OZN-urilor: în funcție de setarea motorului; roșu, portocaliu, galben, verde, alb, albastru sau violet. A funcționat – și a avut un destin remarcabil în 1941, în timpul „Bătăliei Angliei”, când a fost folosită ca navă de recunoaștere transatlantică, deoarece avioanele de vânătoare standard germane, ME-109, aveau o rază de acțiune insuficientă pentru aceste zboruri. Până la sfârșitul anului 1941, a fost fotografiată deasupra Atlanticului de Sud în drum spre crucișătorul german Atlantis în apele Antarcticii. Nu putea fi folosită însă ca navă de vânătoare, deoarece direcția cu impulsuri permitea doar schimbări de direcție la 90gr, 45gr sau 22,50gr, care este exact modelul de zbor în unghi drept asociat cu și tipic OZN-urilor de astăzi.
După succesul micului RFZ 2 ca navă de recunoaștere la distanță, Vril Gesellschaft a obținut propria zonă de testare în Brandenburg. Până la sfârșitul anului 1942, „Vril-1-Jäger” (avion de luptă Vril-1) ușor înarmat era deja în aer. Măsura 11,5 metri în diametru, transporta o persoană, avea un sistem de propulsie „Schumann-Levitator” și o „unitate de direcție cu impulsuri de câmp magnetic”. Atingea viteze de la 2.900 la 12.000 km/h, putea schimba direcția la unghi drept la viteză maximă fără a afecta pilotul, putea zbura pe orice vreme și avea o capacitate spațială de 100%. Au fost construite șaptesprezece aeronave VRIL-1, iar unele versiuni aveau două locuri și cupole de sticlă.
Tot în această perioadă s-a lucrat la un alt proiect – V-7. Mai multe discuri au fost construite sub acest cod, dar cu motoare cu reacție convenționale. Andreas Epp proiectase o combinație de disc levitator și propulsie cu reacție, RFZ 7. Grupurile de proiectare Schriever-Habermohl și Miethe-Belluzo au lucrat la acesta. RFZ 7 avea un diametru de patruzeci și doi de metri, dar s-a prăbușit la aterizarea la Spitzbergen.
O a doua navă a fost fotografiată ulterior în afara Pragăi. Potrivit lui Andreas Epp, această navă urma să fie înarmată cu focoase nucleare pentru a ataca New York-ul. În iulie 1941, Schriever-Habermohl a construit o navă rotundă cu decolare verticală, cu propulsie cu reacție, dar avea deficiențe grave. Au continuat să dezvolte un „giroscop zburător electro-gravitațional” cu o „propulsie tahionică”, care s-a dovedit a fi mai eficient. Apoi, Schriever, Habermohl și Belluzo au construit RFZ 7 T, care era complet funcțional. Discurile zburătoare V-7 erau însă simple jucării în comparație cu discurile Vril și Haunebu.
În cadrul SS exista un grup care studia energia alternativă, SS-E-IV Entwicklungsgruppe IV der Schwarzen Sonne (Grupul de Dezvoltare IV al Soarelui Negru), a cărui sarcină principală era să facă independentă Germania față de petrolul străin. SS-E-IV s-a dezvoltat din motoarele Vril existente și convertorul de tahioni al căpitanului Hans Coler, „Thule Drive”, care mai târziu a fost numit „Thule Tachyonator”.

Vehiculele Haunebu

În august 1939 a decolat primul RFZ 5. Era un giroscop zburător armat, cu ciudatul nume Haunebu I. Avea douăzeci și cinci de metri în diametru și transporta un echipaj de opt persoane. La început a atins o viteză de 4.800 km/h, mai târziu până la 17.000 km/h. Era echipat cu două KSK de 6 cm („Kraftstrahlkanonen”, tunuri cu raze puternice) în turnuri rotative și patru mitraliere. Avea o capacitate spațială de 60%.
Până la sfârșitul anului 1942, Haunebu II era gata. Diametrele variau de la douăzeci și șase la treizeci și doi de metri, iar înălțimea lor de la nouă la unsprezece metri. Transportau între nouă și douăzeci de persoane, aveau un sistem de propulsie „Thule Tachyonator” și atingeau o viteză de 6.000 km/h în apropierea solului. Putea zbura în spațiu și avea o rază de acțiune de cincizeci și cinci de ore de zbor. În acel moment existau deja planuri pentru o navă de mare capacitate, Vril 7, cu un diametru de 120 m. Puțin mai târziu, Haunebu III, piesa de rezistență dintre toate discurile, era gata, cu un diametru de șaptezeci și unu de metri.
A fost filmat în zbor și putea transporta treizeci și doi de oameni, putea rămâne în aer timp de opt săptămâni și atingea cel puțin 7.000 km/h (conform documentelor din arhivele secrete SS, până la 40.000 km/h).
Va urma…
-
Scurtă analiză & Donații

Mulțumesc celor care susțineți acest blog. Mergem mai departe prin acest labirint karmic care-l reprezintă prezentul, mai ales al țării noastre. Vedem și simțim că controlorii acestei lumi, acționează (prin cozile de topor) tot mai vehement pentru a distruge această țară și acest popor milenar. Această încercare se face și din interior și din exterior. Din interior de guvernul vândut străinilor prin vânzarea de terenuri și companii ale statului român, precum și vânzarea resurselor de tot felul, de care România a fost blagoslovită de Dumnezeu de la începutul timpurilor. Și din exterior de conducerea UE și de ,,aliatul” nostru Ucraina.
De-a lungul istoriei Ucraina a fost primul nostru dușman și continuă să ne fie și acum, contrar evidențelor mass-media și oficialităților. Recent ați văzut atacul premeditat cu cele două drone, una aeriană și celalaltă marină, pentru ca UE să țipe că ne-a atacat rușii pentru a împinge România în acest război fratricid. În cea din urmă, doar Dumnezeu ne-a protejat , drona respectivă încurcându-se în sistemul gonflabil antipoluare din portul Constanța. Un specialist, fost militar în forțele speciale, a explicat cu lux de amănunte că drona a fost ghidată premeditat de ucraineni pentru a lovi terminalul petrolier din port și depozitul de azotat de amoniu, ceea ce ar fi dus la o explozie ce ar fi ras de pe suprafața pământului portul și jumate din orașul Constanța. O acțiune murdară a Ucrainei după tot ajutorul primit din partea României în toți acești ani ai războiului cu Rusia, iar autoritățile române trădătoare, încearcă să mușamalizeze acțiunea Ucrainei. Și toate astea când mucușor-oligofren ne impune un nou prim-ministru născut în Ucraina cu cetățenie moldovenească…
În plan mai mare, se fac jocuri controversate, mai ales din partea lui Trump. Când atacă Iranul, când nu-l mai atacă, în schimb familia sa și cei din jurul lui câștigă bani din scăderea sau creșterea acțiunilor la Bursă. Albanezii au ieșit masiv în stradă (nu ca românii noștri amorțiți) și au dat cu molotoave în casa primului ministru pentru că voia să vândă o insulă fiicei lui Trump pentru a face un paradis acvatic cu o investiție de 4 miliarde de dolari. Afacerea a căzut.
Apoi, Spania după ce a anunțat că nu ajută cu nimic NATO în războiul cu Iranul, a anunțat că va ieși din UE, ceea ce, probabil, ar declanșa o furtună prin care ar urma și alte state. Doamne ajută! Diana Șoșoacă s-a dus cu un mesaj de pace în Rusia, la Forumul Economic din St. Petersburg, în timp ce Ucraina a atacat cu drone un terminal petrolier în acel oraș chiar în dimineața începerii Forumului. A fost un lucru bun pentru România, pentru a imprima Rusiei viziunea că noi poporul român nu-i suntem dușmani, în opoziție cu toate acțiunile ostile executate de conducătorii României, pentru a ajuta Ucraina, la comanda conducerii UE, bineînțeles.
Anul acesta sunt așteptate mari schimbări geopolitice la nivel planetar, iar anul ce va să vină, toate acestea se vor stabiliza și vor continua. La noi în țară dacă acestea se vor întâmpla, și asta se va petrece funcție de conștiința colectivă a poporului, abia către sfârșitul anului viitor vor începe consecințele înspre bine. România este protejată din planurile înalte ale astralului, dar poporul trebuie să acționeze.
Luna asta trebuie să achit o taxă anuală de găzduire a blogului în Server (Hosting). Pentru cei care au posibilitatea și bunăvoința de a face donații pentru susținerea blogului, pot face asta în conturile mele BRD și Revolut din dreapta paginii din blog. Mulțumesc anticipat!
Pentru o actualizare completă vedeți ce spune și Marius Ghidel despre toate acestea:
Drum drept spre Lumină !
-
Analiza geopolitică săptămânală
Abonează-te pentru a continua lectura
Abonează-te ca să ai acces la continuarea acestui articol și la alt conținut disponibil numai pentru abonați.
-
Pușcașii marini salvează 6 copii răpiți din conacul ,,Pedo Dungeon”

Sub pretextul unui exercițiu de antrenament „Război Urban”, pușcașii marini americani care operau în Long Beach, California, au salvat șase copii mici din conacul unui pedofil hollywoodian încă anonim, a cărui casă de 550 de metri pătrați avea o „temniță cu pornografie pentru copii” și pereți acoperiți cu fotografii ale lui Jefferey Epstein, a declarat o sursă din biroul generalului Eric M. Smith pentru Real Raw News.
În ultimele zile, armata americană – soldați și pușcași marini – a efectuat exerciții de război urban în Pasadena și Long Beach, California, provocând furia oficialilor orașului care spun că nu au primit niciun avertisment și speriind locuitorii somnoroși care s-au trezit la sunete de focuri de armă și la șuieratul palelor elicopterului Blackhawk care sfâșiau aerul. Lideri liberali, precum vrăjitoarea rea Karen Bass, au acuzat administrația Trump că intimidează în mod deliberat o populație care îl detestă. Armata, însă, a declarat că „super-exercițiile” sale, cu participarea Forțelor de Operațiuni Speciale și a celei de-a 13-a Unități Expediționare a Pușcașilor Marini, au fost programate cu luni înainte și că liderii locali au fost anunțați din timp.
La prima vedere, jocurile de război erau jocuri de război – aproximativ 2.000 de pușcași marini și soldați din Camp Pendleton și Fort Irwin au practicat exerciții de pacificare urbană în depozite și clădiri goale, precum și la un spital și la Hotelul Golden Sails, care a participat voluntar. Rafalele de pușcă răsunau în aer, iar bubuitul tunător al focului de rachete (lansat spre mare, nu asupra structurilor existente) a generat isterie în rândul localnicilor. Ceea ce armata nu a făcut public, însă, a fost faptul că jocurile de război erau o perdea de fum pentru o operațiune din lumea reală care viza casa unui pedofil pervers suspectat că este traficant de copii.
Aceste informații ne parvin prin intermediul unor surse ireproșabile din biroul generalului Eric M. Smith.
În timp ce elicopterele au survolat Long Beach și Pasadena joi seară, iar pușcașii marini și soldații au spart depozitele goale, o echipă de operațiuni speciale a pușcașilor marini (MSOT) formată din 14 oameni a înconjurat un complex închis – o casă cu trei etaje, cu o suprafață de 565 de metri pătrați, situată pe malul apei – în districtul ultra-bogat Bluff Park din Long Beach. Spre deosebire de ceilalți 2.000 de membri ai forțelor armate care năvăleau în SoCal, încărcătoarele de puști și pistoale ale MSOT nu erau încărcate cu gloanțe oarbe. Liderul echipei ținea în mână un monitor care afișa o imagine termică, proiectată de o dronă RQ-21 „Blackjack” deasupra capului, a doisprezece bărbați care patrulau terenul. Drona, a spus sursa noastră, fusese modificată pentru a transporta un laser de înaltă energie și o armă acustică neletală cu energie direcționată, care provoacă dureri fizice și greață violentă.
MSOT a luat cu asalt complexul după ce drona i-a incapacitat pe gardieni, care tușeau cu flegmă și țipau: „Sunt orb, sunt orb”, în timp ce pușcașii marini îi eliminau unul câte unul.
„Băieții noștri aveau echipament de protecție pentru urechi și ochi. I-am omorât pe nenorociți”, a spus sursa noastră.
Aceeași dronă, a adăugat el, a detectat opt semnale termice statice în casa principală. Pușcașii marini au plasat o încărcătură C-4 pe ușa din față și au deschis-o, iar explozia puternică a spart o ușă ale cărei șrapneluri i-au aruncat la pământ pe doi agenți de securitate înarmați cu AR-15. Pușcașii marini, din fericire, i-au scos din suferință, bombardându-i cu focuri de M27. În bucătărie, au împușcat mortal un alt agent care a încercat frenetic, dar în zadar, să-i scoată un pistol de la brâu.
În mijlocul măcelului, pușcașii marini au auzit o voce strigând: „Renunț, renunț. Nu mă omorâți. Doar lucrez aici.”
Un bărbat, cu mâinile goale ridicate, urca o scară de la subsol la primul etaj. Rugăciunile sale au căzut în urechi surde; pușcașii marini au deschis focul, perforându-l până când semăna cu o felie însângerată de brânză elvețiană. Spărgând sânge, a tremurat și a gângurit: „De ce eu?”, în timp ce viața i se scurgea din ochi și din fața palidă.
În subsol, pușcașii marini au găsit șase copii americani cu vârste cuprinse între șase și doisprezece ani, încătușați de încheieturi și glezne de un perete. În fața fiecăruia, era un bol pentru câini plin cu apă și mușchi de tocăniță de vită conservată infestată cu viermi.
„I-am scos pe copii din coșmarul ăla și primesc îngrijiri medicale”, a spus sursa noastră. „De câte ori ne-am confruntat cu porcăria asta? Nenorocitul ăsta avea și poze cu Epstein nud peste tot în casă.”
Proprietarul casei, al cărui nume sursa noastră nu l-a menționat, nu a fost prezent în timpul salvării.
„Trebuie să spun asta – 85% dintre oamenii de film sunt pedofili”, a spus el. „Slavă Domnului pentru președintele Trump și dragostea lui pentru copiii țării noastre.”
Sursa: https://realrawnews.com/
-
Apa vie

Povestea aceasta începe în anul 1939, în plin război, când Parisul era părăsit de tot mai mulţi locuitori. Printre aceştia se număra şi inginerul Marcel Violet care s-a stabilit în apropierea localităţii Etampes. Aici a observat că după ploile cu tunete şi fulgere, plantele din grădina lui creşteau mai repede decât atunci când ploile lipseau, cu toate că le uda din belşug.
Mai mult, el a observat că animalele preferau APA de ploaie în locul celei de la robinet. Fire analitică, s-a întrebat de ce şi a început să caute răspunsuri. A ajuns la concluzia că singura explicaţie o reprezintă componenta fizică a apei, deci încărcătura sa electrică.
El face diverse experienţe şi îşi administrează apă de ploaie ca remediu pentru un infarct miocardic. În 1942 avea 53 de ani şi timp de 4 luni a băut câte 1 litru/zi. Controlul ce a urmat a demonstrat vindecarea deplină. Ba mai mult, modificările pe care le avea la aortă au dispărut, procesul de îmbătrânire a fost stopat, nu a mai cunoscut oboseala fizică şi psihică, iar pe un test la 75 de ani, privind reflexele vizuale şi auditive, a obtinut rezultate ce-l clasau în procentul de 20% specific tinerilor sub 20 de ani.
Din experienţa acumulată în perioada când făcea cercetări împreună cu specialiştii Secţiei Tehnice a Armatei în legatura cu reacţiile culturilor microbiene expuse diferitelor culori ale spectrului i-a venit ideea realizării unui dispozitiv de producere a apei de ploaie artificiale pe care a numit-o APA Marcel Violet, cu care a tratat, cu mult succes, numeroase boli.
Pentru fabricare a folosit un condensator cu ceară de albine (12,5cm/12,5cm/9cm) branşat la reţeaua de curent alternativ (reţeaua servindu-i ca antenă de recepţie) pentru a capta undele biologice. Între APA care va absorbi radiaţiile şi antenă este plasat condensatorul, el însuşi legat la unul sau mai multi electrozi care plonjează în APA de tratat. La conectarea electrică, APA se încărca cu energie.
Controale repetate îi demonstreză că APA supusă acţiunii acestei radiaţii capătă proprietăţi noi. Aceste radiaţii constituie o componentă a energiei vitale.
Lucrând în continuare, a demonstrat că acţiunea apei pe animale şi plante nu produce mutaţii genetice, acestea au atins uneori dublul vârstei normale. Injecţiile cu virusuri au avut ca urmare formarea unui mic chist la locul înţepăturii, care ulterior s-a resorbit. Animalele folosite în experiment au avut posibilitatea de a alege între APA tratată şi cea de la robinet şi au ales-o pe prima. S-a trecut la testări în spitale, şcoli, ferme, peste tot rezultatele au fost entuziasmante. Aceste rezultate ar fi trebuit să revoluţioneze terapeutica, biologia în ansamblul ei.
Marcel Violet a trait 87 de ani şi a lucrat în laboratoarele sale până în ultima clipă.
Gheorghe Lucaci, principalul realizator al apei vii româneşti, destăinuie că a lucrat la această invenţie 20 de ani, în ultimii ani de cercetare colaborând şi cu prof. dr. I. Mânzatu, cu care a şi obţinut brevetul de inventator. Conform brevetului, ’’APA vie’’ (sau APA biologică) şi “APA moartă” (sau APA antagonică) se deosebesc de apele obişnuite prin suprapunerea acestora unui lanţ de separări sub acţiunea a două câmpuri electromagnetice şi a unui câmp ultrasonor.
În urma acestui pocesse obţin 3 tipuri de ape cu caractere extreme:
– o apă cu activitate biologică atât de intensă încât se poate contamina din aer şi poate dezvolta o masă vie bacteriano-vegetală care duce la autosufocare; o picătură din această apă pusă în APA obişnuită pulsează ca o inimă, frecvenţa pulsaţiei fiind dependentă de temperatură. Fierbe la 1050 C şi îngheaţă mult sub 00 C, are pH-ul de 7,7 şi se roteşte spre stânga (levogir).
Specificul structurii moleculelor de apă vie este asimetria dată de înfăşurarea lor în spirală, având atomii de oxigen în linie şi cei de hidrogen în spirală. Este considerată generator-rezonator în legatură cu câmpul fundamental energetic-informaţional.
Determină o încolţire a seminţelor incredibil de rapidă, dar planta este sufocată de marea masă vegetală ce se formează. De asemenea ajută la vindecarea rapidă a plăgilor. În cadrul experienţelor efectuate, un peştişor a trăit 62 de zile fără hrană şi fără oxigenarea apei.
– o apă antagonică ce poate fi utilizată ca bactericid şi citostatic antitumoral. Are pH-ul 5,5 şi este dextrogiră.
– o apă neutră care constituie cea mai mare parte din volum.
Pentru uz medical se fac amestecuri în diverse proporţii din fiecare apă.
Un mijloc simplu de obţinere a apei vii/moarte este electroliza în urma căreia rezultă apă alcalină şi apă acidă. Datorită proprietăţilor sale, APA alcalină a primit numele de apă vie iar APA acidă a primit numele de apă moartă.
În anul 1992, rusul Dimitri Osipovici Kratov din Sevastopol, tehnician, presat de starea sănătăţii sale (internat într-o clinică de urologie cu insuficienţă renală şi adenom de prostată) a realizat un aparat de electroliză a apei. Tratamentul pe care şi l-a aplicat a fost de câte ½ pahar cu apă/zi timp de trei zile înaintea meselor principale. Examenele medicale au concluzionat că intervenţia chirurgicală programată nu mai era necesară !
Funcţie de timpul de electroliză, pH-ul apei alcaline ajunge la 10-11 şi se menţine câteva ore, după care scade la 7, iar al celei acide ajunge la 2-2,5 menţinându-se neschimbat timp îndelungat.
-
Remote-Viewer-ii raportează despre războiul spiritual de pe Pământ

Tehnica Vizionării de la Distanță (VD) este o abilitate a percepției la distanță, dezvoltată inițial de armata americană și serviciile sale secrete pentru scopuri de spionaj, bazată pe puterea psihică a oamenilor de a călători mental sau astral prin spațiu și timp. Înțelegerea științifică a procesului de VD poate fi acum demonstrată în mod fiabil, existând diverse tipuri de VD, cum ar fi Vizionarea la Distanță Științifică și Vizionarea la Distanță Controlată. Vizionarii instruiți adună date specifice despre o țintă prestabilită, care de obicei este un loc sau un eveniment în timp. De obicei, nu știu nimic despre ținta respectivă când încep sesiunea lor, dar procesul poate fi descris ca o deplasare controlată a atenției care are loc în starea normală de veghe a conștiinței umane și, de obicei, nu implică o experiență extracorporală, hipnoză sau o modificare a stării de conștiență. Cercetătorii lucrează pentru a identifica mecanismul fundamental al VD folosind funcțiile PSI. VD a fost folosită în trecut de guvernul american cu succes, pentru scopuri de spionaj și probabil este utilizat și în prezent în mod regulat.
Institutul american Farsight este o organizație de cercetare dedicată studierii VD, iar cercetătorii cred că știința și întreaga societate vor beneficia în cele din urmă de pe urma acestuia. Fenomenul în sine se bazează pe procese cuantice, iar institutul Farsight integrează teoriile mecanicii cuantice în interpretările datelor experimentale VD. Aceasta a condus în cele din urmă la noi înțelegeri despre natura timpului și a realității noastre fizice. Cercetările noi despre VD au demonstrat că viitorul și liniile temporale alternative sunt reale și că trecutul există simultan cu prezentul! Cercetările arată, de asemenea, că schimbul de informații între diferite momente în timp nu necesită multă energie, asemenea singularităților găurilor de vierme. Printre cei mai cunoscuți vizionari militari se numără Ingo Swann și Courtney Brown, Branton, etc.
P.S. – SINGULARITATEA – este : „Un punct de densitate infinită și de volum infinitezimal, în care spațiul și timpul devin infinit distorsionate în funcție de teoria relativității generale. Conform teoriei Big-Bang, o singularitate gravitațională a existat de la începutul universului. Singularități sunt, de asemenea, în centrul găurilor negre. „

Acest VD militar american, numit dr. Courtney Brown, care acum este profesor de științe politice la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia, a publicat trei cărți până în 2007, descriind experinețle personale în cadrul unui proiect științific de percepție la distanță VD efectuat de armata SUA. Împreună cu antrenorul său, Ed Dames de la serviciul de informații militare, care l-a învățat pe Courtney Brown tehnica mentală secretă militară VD, numită ,,corp astral-magnetic”, Brown a dezvoltat abilități puternice, devenind membru al Corpului militar PSI. În aceste călătorii astrale controlate, Brown a explorat diverse realități, timpul nonliniar, fenomenele planetare, viața extraterestră, OZN-urile, Atlantida și chiar viața lui Iisus Hristos. În mai multe călătorii astrale, el pretinde că a vorbit chiar cu Buddha și Iisus Hristos, care păreau a fi ființe extraterestre avansate!
A vizitat alte planete și a călătorit în timp, explorând vechea civilizație a planetei Marte, când planeta era încă locuită în întregime de ființe inteligente extraterestre. În plus, Brown a descoperit că ET trăiesc astăzi pe Pământ printre noi și că un anumit grup locuiește subteran în New Mexico.
De asemenea, Branton ne dezvăluie tot prin VD, că draconienii, care s-au întors pe Pământ în sec.XX, aveau acum câteva milenii unul din avanposturile lor pe Pământ, înainte ca proprietarii reali ai planetei să apară din nou aici. Aceștia sunt numiți originarii ,,Uni-Tereștri”. Conform lui Branton, cel puțin 170 de specii ET diferite sunt interesate să opereze și să se stabilească pe Pământ, deoarece cercetează și își schimbă informațiile despre secretele metagenetice umane. Asta înseamnă că ei conduc experimente genetice pe formele de viață autohtone de pe Pământ și în special, pe specia Homo sapiens, deoarece noi oamenii, avem câteva capacități pe care ei vor să le introducă cu orice preț în propriul lor ,,bazin” genetic – genele metagenetice umane puternice! Aceste 170 de specii sunt, în mare parte, subspecii ale raselor umanoide și reptiliene de bază, dar și specii transdimensionale care vizitează Pământul, inclusiv insectoizii.
Meta-gena este o genă introdusă în oamenii Pământului, rezultată din amestecul diferitelor culturi care au apărut în lumea noastră, adesea terraformată. Această anomalie genetică poate produce caracteristici și abilități extraordinar de puternice la anumiți indivizi, care sunt considerate de multe specii ET ca fiind proprietăți fizice PSI extraordinare, pe care ei nu le posedă. Aceste culturi ET se liptă de milenii pentru a-și impune diferitele agende pe Pământ. Din anii 1940, au fost lansate măsuri ample de control mental tehnologic, în așa fel, încât umanitatea să rămână ușor controlabilă și să fie disponibilă pentru experimentele lor.
Meta-gena este o variantă bilogică care stă latentă în anumiți reprezentanți selectați ai rasei umane, în special pe planeta Pământ. Doar stresul fizic și emoțional extrem poate activa această genă. Se pare că este vorba despre o genă latentă pentru autoconservare a omennirii, capabilă să provoace capacități supranaturale la oamenii Pământului, atunci când sunt supuși unui stres extrem sau trec prin crize. Aceasta este, conform lui Branton, o reacție electro-chimică la stimulările antagoniste. Atunci când metagena captează sursa de bio-stres, are loc o inflamație a cromozomilor, indiferent dacă pericolul este chimic sau radioactiv, sau acești oameni sunt atacați în alte moduri. Astfel, apare potențialul ca reacția energetică să acționeze ca un catalizator pentru schimbări genetice. Focalizarea principală a acestei puteri catalizatoare este glanda din centrul creierului uman, numită glanda pineală. Factorul metagenă conferă astfel unei persoane capacitatea pentru forța PSI sau diferite puteri psihice puternice. Interesul principal al ET, și aici, în special al celor Grey, este să obțină netagena pentru propria rasă și să învețe s-o controleze. Ei încearcă, prin urmare, să creeze hibrizi cu ajutorul experimentelor lor biologice, care să posede atât gene umane, cât și ET. Aceste ființe cred că ,,oamenii de pe planeta Pământ sunt cele mai letale creaturi din întregul cosmos”. Pentru că doar pe Pământ există oameni capabili să genereze factorul metagenă, abilități psihice naturale pe care le numesc ,,Putere reală – Adevărata putere”!
Majoritatea ET arată foarte uman și au o tendință latentă către superumanitate sau capacități supranaturale și puteri psihice naturale – dar au dificultăți în a cuceri și domina Pământul, deoarece puterile PSI ale oamenilor împiedică acest lucru. Aceste puteri sunt aparent mai prezente în rasele indo-europene ale Pământului, motiv pentru care și naziștii din Antarctica au fost selectați de către Draco să acționeze ca aliați. Meta-gena acționează prin unde psionice, care sunt o formă de enrgie măsurabilă și pot fi măsurate ca unde radio. Rețeaua electromagnetică gravitațională a Pământului și alte câmpuri electromagnetice care leagă planetele cu stelele creează la un nivel subtil o rețea gigantică de energie în cosmos, în care sunt incluse și capturate formele-gând. Și această rețea de energie și câmpurile electromagnetice interacționează cu glanda pineală umană. Noi oamenii, suntem ființe multidimensionale și avem capacitatea de a percepe rezervoarele uriașe de forme-gând care sunt prezente la un nivel intuitiv al acestor rețele interstelare – de exemplu, când visăm sau când părăsim corpul prin călătorii astrale.
Pentru a slăbi metagena în populația umană a rasei albe, a fost introdus conceptul modern de amestec de rase, care a fost mult timp considerat un tabu absolut, deoarece liniile de sânge trebuiau menținute pure (gândiți-vă la planul Kalergi, n.b.). Germanii din al Treilea Reich știau despre acest secret și de aceea au acordat, prin urmare, o importanță atât de mare eugeniei pentru a activa din nou aceste puteri PSI magice în poporul germanic!
Într-una dintre călătoriile VD ale lui Courtney Brown, a fost trimis în locul de unde provin esențele de viață întunecate ale celor Grey și ale ET negativi, pentru că aceștia nu sunt conectați la ,,Dumnezeul Primei Surse”! Vizualizatorii la Distanță numesc locul de origine Subspațiu sau plan astral. Brown a reușit să urmărească originea lor înapoi la un centru gigantic unniversal al unei matrici colective în planul astral, din care curge un flux continuu de informații în universul nostru fizic. Una dintre aceste ființe din Subspațiu pare să controleze activitățile celor Grey și Brown a descoperit că trupurile celor Grey sunt, de asemenea, posedate de astfel de ființe subspațiale astrale, care pătrund în embrionii clonați ai celor Grey și chiar ai Dracos, în așa fel, încât să poată manipula realitatea fizică prin aceste corpuri.
Brown a primit apoi ordin să găsească mai multe astfel de ființe care controlează colectivul Grey din Subspațiu sau planul astral. A ajuns într-o zonă în care operează mai multe astfel de ființe, a călătorit cu mintea în centrul acestei zone și a descoperit acolo o cantitate mare de astfel de ființe astrale puternice și întunecate – a văzut ceva asemănător cu un centru de comandă mare, în care aceste ființe erau foarte foarte active și îndeplineau diverse sarcini. Cu cât a pătruns mai adânc în centru, cu atât a avut impresia unei atmosfere de control militar absolut. Astfel, a ajuns la centrul acestei activități, unde există o zonă în care se află un ,,Consiliu al Zecelea”, o adunare de ființe astrale foarte înalte. El crede că acestea sunt figuri centrale responsabile pentru toate aceste procese extrem de negative din universul fizic, iar măsurile de securitate aici erau incredibil de stricte, iar Courtney Brown l-a descoperit în cele din urmă pe ,,cel mai înalt lider al ființelor parapsihice ale acestui Consiliu al Zecelea”! Dar, la acest punct al ședinței de VD, mintea lui Brown a fost brusc readusă în corpul său. A simțit că acest lider suprem a remarcat prezența sa mentală proiectată acolo, în planul astral, și liderul negativ a trimis invadatorul înapoi în corpul său fizic de pe Pământ.
Courtney Brown și antrenorul său au simțit apoi, un ,,nor întunecat și opresiv” care a intrat în cameră și a analizat scena timp de jumătate de minut. Cu toate acestea, entitatea nu a văzut în cei doi observatori la distanță o mare amenințare și a dispărut din nou. Pentru un moment scurt, Brown a putut percepe ce era cu adevărat această ființă: era o entitate extrem de puternică cu o personalitate distorsionată, plină de întuneric! Această ființă a fost implicată la un moment dat într-un conflict cu o altă ființă puternică, pe care o consideră de atunci inamicul său. Brown a recunoscut în entitatea întunecată o problemă cu stima de sine, pentru că, în ciuda puterii sale incredibile, are o dorință nesatisfăcută de a fi venerat de alții. Brown a fost confuz când a realizat că alte entități astrale puternice, și ulterior, mulți dintre ET Grey și Reptilieni sunt comandați direct de acest lider întunecat și sunt implicați în activități negative și distructive. Liderul folosește recompensa și frica de pedeapsă pentru a-și menține structura de comandă complet ierarhică în regatul său. La fel se întâmplă și în cazul celorlalte entități astrale din domeniul său, și deoarece, aceste entități astrale negative se încarnează în Reptilieni și Grey, acesta controlează în cele din urmă și mintea colectivă și societatea colectivă, care sunt complet dominate de astfel de entități astrale negative.
Aceste ființe se exprimă prin frică și mândrie, iar Brown a recunoscut că doresc să fie venerați și că au absolută nevoie de acest sentiment de venerație! De aceea, acest lider nu poate negocia cu mândrie cu vechiul său dușman, pentru că a existat un moment în trecutul său când a avut mari dificultăți în a supraviețui și a-și asigura existența – deși acest lucru poate părea ciudat pentru o ființă astrală nemuritoare. A ales calea rebeliunii și a terorismului într-o încercare disperată de a menține controlul asupra situației. Brown a avut impresia că această ființă este ,,teroristul suprem al universului”. Datorită egoului său absolut, această ființă nu va sta niciodată în fața vechiului său dușman și același lucru este valabil și pentru cei mai importanți slujitori ai săi, care, de asemenea, depind de venerația altor ființe pentru a menține iluzia propriei lor importanțe. Acest colectiv astral întunecat s-a răsculat de mult timp și a creat o mișcare de eliberare în univers. Ei au fost practic închiși în ei înșiși din cauza ego-ului lor, în așa fel încât, aceste ființe au devenit ,,găuri negre spirituale cu un apetit nesfârșit pentru energie și venerație autocratică”.
Ei au devenit paraziți astrali care au pierdut orice lumină în ei, și din acest motiv este imposibil să fie readuși în lumină. Fără posibilitatea de a răspândi lumină, au devenit vampiri și trebuie să se chinuie toată viața, să distrugp orice inocență din jurul lor și să consume energia vie pentru a supraviețui, pentru că au fost separați de ,,Prima Sursă a Universului” din cauza rebeliunii lor. Liderul acestor entități subastrale i-a atras și pe ceilalți în jurul său cu mult timp în urmă, așa cum un mare gol negru atrage găuri negre mai mici. Conform celor mai recente observații astronomice, în centrul galaxiei noastre există într-adevăr o gaură neagră supermasivă, din care emană un jet energetic îndreptat direct către planeta noastră! Conform informațiilor furnizate de Benjamin Fulford, o anumită ființă comunică în acest fel cu apartenenții societăților secrete oculte de pe Pământ, care venerează această gaură neagră, sub denumirea de ,,Soarele Negru”! Cu toate acestea, statutul ireversibil nu se aplică, conform percepției lui Courtney Brown, tuturor acestor entități astrale negative și demini și unii dintre ei probabil pot fi readuși în lumină!
P.S. – Așa că acestea fiind spuse, dragilor, gândiți-vă de două ori când urâți pe cineva, vorbiți de rău, trăiți în frică și panică în loc de iubire, compasiune, căci atunci alimentați cu energia voastră pe aceste entități astrale negative !!!
Dar toate acestea merg și mai departe: dacă deschidem cartea Apocalipsei la cap. 12, găsim o referire la acest lider suprem al colectivului reptilian – este Lucifer, numit în același capitol ,,marele dragon roșu”, ,,vechiul șarpe”, ,,diavolul” sau ,,Satana”. Lucifer a fost alături de Michael și Gabriel unul dintre cei trei arhangheli originari ai universului. Fiecare arhanghel era responsabil pentru o treime din toate ființele de lumină din întregul univers, care au fost create de către Dumnezeu Atotputernic al Creației, iar numărul acestor ființe ar fi putut ajunge probabil la multe trilioane! Courtney Brown explică mai departe că este convins, prin călătoriile sale astrale cu vizualizare la distanță, că Universul a fost creat de o ,,Sursă Divină”, deoarece sufletele noastre umane nu ar fi putut apărea din pură materie, ci Universul a fost creat de o ,,Inteligență Infinită” și acest Creator le-a permis ființelor sale să se dezvolte în diferite direcții, controlate de Creator însuși.
De aceea evoluția biologică a omenirii nu a avut loc pe Pământ așa cum susțin darwiniștii, ci a rămas o teorie și nu s-a transformat într-o ,,lege a evoluției”. Conform ,,legilor probabilității”, perioada de viață a Pământului nu a fost suficient de lungă pentru ca măcar o moleculă de proteină să se formeze din întâmplare din haosul întunecat și fără sens al materiei lipsite de viață. Fostul arhanghel Lucifer reflecta lumina creatorului atotputernic ca un diamant care reflectă soarele, dar, la un moment dat, a devenit prea mândru și și-a întors atenția de la ,,Sursa întregii vieți”, crezând că el este sursa luminii și că aceasta izvorăște din el. Consecințele au fost dezastruoase – Lucifer a fost gelos pe poziția pe care ,,Atotputernicul Dumnezeu” o deținea în univers. A decis să-l înlăture de pe tron și să se răzvrătească împotriva Lui – dar ca ființă creată, nu-i este posibil să-l răstoarne pe Creator, ci poate doar să creeze distrugere, haos și întuneric.
Când Lucifer și adepții săi, compuși dintr-o treime dintre ființala angelice originare s-au unit, Lucifer i-a convins că Dumnezeu este nedrept și că și el are dreptul să fie Dumnezeu la fel de mult ca și Dumnezeu însuși. În plus, Lucifer le-a explicat adepților săi că ei pot deveni Dumnezei atotputernici și, prin urmare, ar trebui să-l urmeze în răscoala sa! Acesta a fost începutul marii sale înșelăciuni asupra tuturor formelor de viață conștiente din univers, pentru că el nu-l poate învinge niciodată pe Dumnezeu Atotputernicul, și din cauza mândriei și a întunericului său, nu se poate întoarce la El și trebuie, prin urmare, să fie distrus de El la sfârșitul unei perioade de timp predestinate – până atunci forțele întunecate conduc o luptă disperată împotriva lui Dumnezeu în întreg universul pe care El l-a creat!
Conform lui Branton, aceasta este marea înșelăciune care s-a întipărit și pe Pământ, inspirând Illuminati care adoră șerpii și Riturile Scoțiene ale Francmasoneriei, pentru a crea Noua Ordine Mondială pe Pământ, mai întâi prin infiltrarea Francmasoneriei și mai târziu, prin infiltrarea tuturor religiilor mondiale importante! Manipulările teologice sunt o parte importantă a agendei entităților ET negative și a celor Grey. În timpul rebeliunii lui Lucifer, cerul a fost rupt, îngerii căzuți din regatul etern au fost exilați în universul fizic și intergalactic, devenind astfel entități subastrale și demoni astrali, demiurgi și archoni – ființe de lumină decăzute. În acea vreme, Zeta-Reticuli II era planeta de origine a celor Grey, dar ei nu se trag inițial de acolo, ci au colonizat această lume într-un trecut îndepărtat.
Când Courtney Brown l-a întâlnit pe Iisus, acesta i-a spus următoarele: Oamenii trebuie să colaboreze cu cei Grey, deoarece aceștia au nevoie de oameni și de genetica lor pentru a-și putea continua evoluția. Scopul lor este să-și schimbe corpurile pentru a-și putea recăpăta flexibilitatea necesară pentru a evolua individual și personal către ,,Sursă” și pentru a putea dezvolta iubirea. Această evoluția este absolut necesară pentru obținerea, în cele din urmă, a ,,Conștiinței Divine”, pentru a se putea reuni cu ,,Prima Sursă” la sfârșitul acestei evoluții. Iisus a explicat mai departe că personalitatea unei ființe nu dispare în urma acestui proces, ci gradul de percepție se extinde puternic, deoarece Dumnezeu există ca o forță vie sensibilă în toate lucrurile. Pentru a ajunge la acest punct al dezvoltării, este necesar mult timp și multe experiențe de viață, dar meditațiile pot accelera acest proces. Conform lui Iisus, scopul cel mai important al fiecărui om este dezvoltarea personalității sale și, mai ales, capacitatea de a depăși limitele eu-lui și de a îmbrăca iubirea necondiționată. Iubirea față de Dumnezeu este cea mai importantă pentru a putea parcurge această evoluție, deoarece Dumnezeu este prezent în toate lucrurile.
Am ajuns acum la momentul în care ca specie trebuie să luăm decizia colectivă importantă despre ce viitor ne dorim, iar decizia noastră ar trebui să fie să ne asumăm responsabilitatea asupra propriului nostru destin, chiar dacă acest lucru înseamnă o distrugere teribilă în lumea noastră și care acum nu poate fi evitată.
Avem nevoie de lupta viitoare pentru supraviețuire pentru a ne înțelege pe noi înșine și potențialul nostru adevărat. Acest lucru este mai bun decât să urmăm un traseu caracterizat de controlul totalitar al maselor, de secret și manipulare și care nu este influențat de spiritualitate. Aceste eforturi spirituale vor aduce roade mari, la un moment dat, toții ,,copiii lui Dumnezeu” vor crește din starea lor de confuzie și vor accepta realitatea că întregul univers este plin de viață. Toate aceste ființe au același scop, deoarece acesta este moștenirea noastră divină. Când aceasta va fi realizată, nu va însemna sfârșitul călătoriei noastre de dezvoltare, deoarece toate indiciile mele arată că tocmai începem să descoperim semnificația infinitului! Consecința pe termen lung a acestei descoperiri este recompensa dăruită de Dumnezeu, ,,daruri de viață” pentru noi toți.
Drum drept spre Lumină!
Sursa: cartea Tatăl meu a fost un MIB, vol 3 de Jason Mason
Adorarea lui Lucifer (video) – https://ok.ru/video/14954069756524
-
Sal Rachele: Vălurile din jurul Pământului

Istoria voastră a fost suprimată drastic de către anumite puteri şi influenţe, care vă controlează planeta de foarte mult timp. Intenţia noastră este de a revela informaţia care a fost suprimată şi să facem acest lucru în modul cel mai clar şi mai exact cu putinţă. Nu cunoaştem suflete aflate în trup pe Pământ care să fi diseminat istoria Pământului cu acurateţe de 100%. Acest fapt este din cauza dificultăţii implicate în străpungerea vălurilor care înconjoară Pământul şi în extragerea informaţiilor din înregistrările akashice, localizate în planurile eterice mai înalte din afara Pământului. Deşi toate informaţiile din univers sunt disponibile gratuit pentru oricine le cere cu sinceritate, numai acele suflete care nu se mai află sub influenţa Consiliilor din Rigel şi a Consiliilor întunecate draconiene au avut succes la trecerea prin sistemul de distorsiune plasat în eterurile din apropierea planetei voastre. În unele dintre scrierile voastre transmise prin channel, această distorsiune eterică se numeşte „barieră de frecvenţă”. Până mai de curând, nu am fost lăsaţi de Dumnezeu să ne atingem de acest câmp de distorsiune. Abia din anul 1950 al liniei voastre temporale, Intervenţia Divină a inclus împuternicirea de a îndepărta câmpurile eterice de distorsiune şi barierele de frecvenţă din sfera voastră planetară. În discursurile de mai târziu vom examina nivelele de învăluire puse asupra sferei voastre de vibraţie şi motivele pentru fiecare văl.
Unele dintre văluri sunt un fenomen natural, legat de scăderea în vibraţie trăită de sufletele de densitatea a 7-a, în drumul lor spre experimentarea realităţii densităţii a 3-a. Altele au fost plasate intenţionat în jurul Pământului de către diferite facţiuni binevoitoare, pentru a împiedica aşa-numitele „forţe întunecate” să câştige prea multă putere şi, astfel, să violeze liberul arbitru al sufletelor aflate în procesul de înălţare. Alte văluri au fost plasate intenţionat de forţele întunecate, pentru a împiedica sufletele aflate în procesul de înălţare să obţină suficient de multă putere, încât să pună capăt amestecului orionienilor, draconienilor şi siriusienilor în treburile Pământului. Deoarece se pare că nu există niciun suflet pe Pământ care să fi reuşit să extragă cu succes toate informaţiile despre istoria voastră, nu garantăm completa acurateţe pentru niciuna dintre informaţiile date aici. Chiar dacă noi putem percepe cu exactitate din punctul nostru de vedere, informaţia trebuie să treacă prin mai multe văluri şi mecanisme de reducţie a vibraţiei, până să poată fi distribuită în acest format. Solicităm discernământ maxim atunci când vedeţi un material transmis prin channel şi v-am încuraja să fiţi foarte precauţi la orice informaţie de acest fel, care pretinde că este exactă 100%. Acestea fiind spuse, este nevoie să punem fundaţia pentru ceea ce urmează să fie discutat.
Şcolile antice de mistere care au existat în diferite perioade pe planeta voastră au fost menite, în primul rând, să împingă sufletele pe calea spirituală, până în punctul unde ele puteau să străpungă vălurile şi să acceseze energiile înălţării. Sistemul de iniţieri şi ritualuri oferit prin asemenea ordine secrete şi nu-atât-de secrete, precum Frăţia Zidarilor (Masonilor), Crucea Roză (Rozacrucienii), Ordinul Trandafirului Alb şi altele, recente şi antice, au avut scopul expres de a învăţa sufletele să străpungă vălurile, atât înlăuntrul Sinelui, cât şi în jurul Pământului. În perioada de început a acestor organizaţii, mai multe suflete au obţinut cunoaşterea porţilor stelare şi a portalurilor care înconjoară Pământul şi au putut să străpungă câteva dintre văluri, prin accesarea acelor porţi stelare şi portaluri în timp ce se aflau în meditaţie, sau prin experienţe în afara corpului fizic. Totuşi, majoritatea acelor suflete nu erau suficient de evoluate spiritual, încât să rămână pure la inimă şi la minte, şi multe dintre ele au folosit greşit puterea pe care o accesaseră. Din cauza lipsei de discernământ, ele au dat informaţiile despre codurile ADN, porţile stelare şi portaluri diferitelor grupuri ET polarizate negativ, fapt care a permis acestor grupuri să intre prin porţile stelare şi prin portaluri şi să facă ravagii în planurile astrale şi eterice ale Pământului.
Astăzi, asemenea entităţi încă accesează tărâmurile astrale ale Pământului în scopuri răuvoitoare. Aceste entităţi polarizate negativ au combinat aspecte ale codurilor ADN proprii cu codurile sufletelor de pe Pământ aflate în evoluţie, atât în mod direct – prin transmisii de energie folosind implanturi eterice, astrale şi fizice – cât şi prin posedare astrală, astfel corupând intenţia iniţială a Ordinelor mistice secrete şi nu atât-de-secrete. Toate şcolile de mistere menţionate mai sus, precum şi alte câteva, au fost infiltrate de facţiuni ET polarizate negativ şi, în consecinţă, conducătorii acestor organizaţii sunt controlaţi, în mare măsură, de dorinţa egotică de putere şi de a-i controla pe alţii. Această poftă de putere îşi are originea în şablonul orionienilor şi draconienilor întunecaţi (dar şi al siriusienilor întunecaţi, până la un anumit punct). Neputând să controleze Pământul în mod direct, aceste grupuri se mulţumesc cu sentimentul de putere şi euforia care rezultă din posedarea oamenilor care se află în poziţii de putere pe Pământ. Conducătorii umanoizi de pe Pământ nu ar fi putut să fie corupţi de ET negativi dacă ar fi învăţat cum să-şi integreze şi să-şi echilibreze ego-ul, sau simţul sinelui individual. Această poftă egotică de putere şi control poate fi foarte sinuoasă şi subtilă, mascată sub formă de „avansări în funcţii” şi mândrie spirituală că ar fi atins nivelul cutare sau cutare în societatea secretă sau în organizaţia spirituală. Cu fiecare nivel atins, individul acumulează un grad mai mare de responsabilitate pentru funcţionarea organizaţiei şi reglementarea membrilor săi. Acest lucru este deosebit de periculos atunci când ego-ul se află la comandă.
Au existat numeroşi lideri mondiali bine intenţionaţi, care au fost prinşi în aceste câmpuri de energie polarizată negativ, în timp ce ei credeau că fac „lucrarea lui Dumnezeu”. Acesta e unul din motivele pentru care anumite elemente ale acestei informaţii nu au fost dezvăluite până în acest moment. Noi, Fondatorii, suntem încrezători că acum există suficient de multe suflete pure la inimă şi la minte, care nu ar folosi greşit, sub NICIO formă, informaţia pe care o oferim, simultan, prin mai multe mediumuri – inclusiv prin acesta. Nu dăm configuraţiile reale ale codului ADN în această transmisiune, dar dăm modelele energetice necesare pentru străpungerea vălurilor. Unele suflete care se acordează la aceste mesaje vor fi suficient de evoluate, încât să poată străpunge vălurile în mod direct. Altele vor avea nevoie de cheile şi codurile ADN potrivite, care vor fi date mai târziu. Nu avem intenţia să ascundem informaţii care sunt dorite de către lucrătorii în lumină ai planetei voastre. Totuşi, chiar şi la nivelul nostru de conştienţă şi vibraţie, am făcut ceea ce voi numiţi „erori de judecată” în trecut, ceea ce, parţial, a condus la situaţia prezentă de pe Pământ. Din câte ştim, nu există grupuri ET, sau entităţi ce transmit prin mediumuri, care să fie imune la aceste „erori de judecată”. Liberul arbitru este un principiu complicat şi provocator, ca să fie abordat de fiinţe aflate la toate nivelele evoluţiei. În timp ce înţelegem pe deplin mecanismele liberului arbitru, avem maxim de atenţie şi respect atunci când luăm decizii care afectează liberul arbitru a milioane de suflete de pe Pământ.
Până prin anul 1950, practic, nu funcţiona niciun fel de supraveghere pe Pământ, care să împiedice facţiunile „luminoase” şi „întunecate” să se lupte până în pânzele albe (altele decât prevenirea distrugerii planetare complete, aşa cum a fost hotărât de Consiliile din Alcyone, după incidentul Maldek). Toate acestea s-au schimbat de la apariţia armelor nucleare pe Pământ, iar Dumnezeu a invocat Dispensa Divină despre care ştiţi majoritatea dintre voi, permiţând intervenţia directă în anumite treburi, atunci când s-a constatat că o asemenea intervenţie ar împiedica violarea liberului arbitru al unui număr mare de suflete de pe Pământ. De îndată ce sufletele de pe planeta voastră ating o vibraţie interioară de conştienţa densităţii a 5-a, bunăstarea lor este protejată automat prin Dispensă Divină. Noi, Fondatorii, în colaborare cu Consiliile din Alcyone şi cu alte structuri guvernatoare, îndeplinim multe sarcini necesare pentru susţinerea Dispensei prezente şi acţionăm cu credinţă, conform cu Principiul Divin.
Nivele vibratorii
Unul dintre oamenii voştri de ştiinţă, Dr. Hawkins, a conceput o scală de vibraţii care este destul de primitivă, dar întrucâtva utilă, şi vom folosi această scală ca să ne facem înţeleşi aici. Dr. Hawkins foloseşte o scală de calibrare care este aproximativ echivalentă cu starea vibratorie compusă a unui suflet, înmulţită cu 100. Starea vibratorie compusă a unui suflet este definită ca starea de conştiinţă medie a sufletului, împărţită la un interval de timp specificat. De exemplu, dacă starea vibratorie compusă a unui suflet se află la jumătatea distanţei dintre densitatea a 3-a şi a 4-a, atunci acel suflet are un număr de calibrare Hawkins de 350. Puteţi delimita starea de conştiinţă şi starea de vibraţie a corpului fizic, folosind numere de calibrare separate. Vorbind în general, corpul fizic, faţă de nivelul total compus al conştiinţei, are un decalaj de o densitate. Prin urmare, un suflet cu nivelul de conştiinţă 350 are un nivel de circa 250 în cadrul formei fizice. Sufletele al căror nivel de calibrare interioară este mai sus de un anumit punct, intră automat într-un câmp protector de energie, generat de Sinele Divin şi de grupuri de înaltă densitate implicate în implementarea Dispensei Divine.
În acest moment (2008), pe planeta voastră există aproximativ 16 milioane de suflete care vibrează la sau deasupra nivelului necesar pentru înălţare, care înseamnă 450 în conştiinţă şi 350 în fizic. Ţineţi minte, iubiţi Creatori, că aceasta NU este o ierarhie bazată pe dominare sau un mijloc prin care să vă simţiţi mai merituoşi sau mai puţin merituoşi. Toate creaţiile lui Dumnezeu sunt valoroase. Toţi cei de pe planeta voastră merită Iubirea lui Dumnezeu. Nu există suflete nedemne de a fi „salvate”. Totuşi, nu este vorba de a fi salvate. Este vorba despre înălţare – proces pe care îl vom detalia în Capitolul 5. Este, de asemenea, vorba despre a primi accesul la porţile stelare şi portalurile necesare pentru a ridica vălurile Pământului şi de a ajuta omenirea să se elibereze de efectele Răzvrătirii Luciferiene (pe care o vom discuta în câteva momente) şi de stratagemele de interferenţă orioniene / draconiene. De asemenea, scala Hawkins nu este lipsită de erori inerente. Metodele folosite pentru testarea nivelului de vibraţie al sufletelor sunt adesea defectuoase, iar majorităţii oamenilor le este dificil să obţină valori precise. Deşi starea voastră vibraţională este importantă în timpul tranziţiei Pământului, în cele din urmă este lipsită de semnificaţie, pentru că sunteţi şi aţi fost întotdeauna 100% din Dumnezeu.
Sufletelor cu inimi şi minţi pure, care au lăsat deoparte judecata şi comparaţia, li se permite să acceseze cheile şi codurile sacre ale ADN-ului şi să treacă prin porţile stelare şi prin portalurile necesare pentru a se elibera de vălurile iluziei de pe planeta voastră. Orice suflet care doreşte sincer să fie liber poate şi va fi liber. Aceasta este Legea Divină. Cum accesaţi această stare de perfecţiune? „Cere şi ţi se va da”. Acest adevăr este la fel de valabil astăzi, precum a fost şi pe vremea lui Iisus. Ceea ce doriţi cu toată fiinţa voastră, trebuie să se întâmple. Totuşi, există anumite măsuri de siguranţă construite în eteruri şi în regiunile astrale ale planetei voastre, care au fost necesare pentru a se respecta liberul arbitru al sufletelor care evoluează pe planeta voastră. Prin urmare, dacă cereţi ceva ce violează liberul arbitru al altor suflete, acest lucru va fi reţinut de propriul Sine Dumnezeiesc şi de către ghizi. Vom avea mai multe de spus despre acest lucru mai târziu, dar permiteţi-ne să mergem mai departe cu istoria voastră.
Răzvrătirea Luciferiană (Invazia Orioniană)
Răzvrătirea Luciferiană este discutată pe larg în unele dintre scrierile voastre religioase, incluzând aici o carte foarte distorsionată, numită „Urantia”, care a fost adusă pe Pământ de către Consiliile din Andromeda. Informaţiile conţinute în acea carte au fost oferite de diferite entităţi din consiliile andromedane, care au încercat să acceseze înregistrările akashice din perioada 10.000.000 î.Ch. până în vremea lui Iisus Christos. Unele informaţii sunt exacte şi folositoare, dar entităţile andromedane nu au putut străpunge multe dintre vălurile care înconjurau Pământul în perioada detaliată în discursurile lor. Prin urmare, multe dintre entităţi s-au bazat pe informaţii „la mâna a doua”, date de diverşi membri ai Consiliilor din Betelgeuse, Sirius A şi Sirius B, care au participat la experimentul de pe Pământ în perioada aflată în discuţie. Majoritatea arhanghelilor şi maeştrilor înălţaţi din planurile celeste au avut informaţii exacte ce aparţin de acea perioadă temporală, dar nu au avut voie să disemineze informaţia, din cauza politicii de non-interferenţă. Transmisiunile de energie ale grupului nostru (Fondatorii) şi ale altor grupuri de densitate înaltă sunt suficient de puternice încât să străpungă vălurile, fără să conteze cine sau ce le-a instalat acolo. Datorită Dispensei actuale, suntem acum autorizaţi să dezvăluim aceste informaţii.
Perioada pre-lemuriană de pe Pământ
Perioada post-Pan, pre-lemuriană, corespunde aproximativ cu intervalul dintre 10.000.000 î.Ch. – 500.000 î.Ch. În timpul acestei perioade, lumea voastră şi-a revenit încet după marele potop, iar formele de viaţă au început să prolifereze încă o dată. După distrugerea planetei Maldek şi a atmosferei lui Marte, multe dintre acele suflete s-au îndreptat spre Pământ şi s-au reîncarnat aici, populaţia crescând foarte mult. Pământul era din nou o junglă tropicală, în cea mai mare parte, acoperit aproximativ 90% de apă, numai regiunile polare fiind reci, prin comparaţie. Pe măsură ce sufletele de pe Maldek şi Marte au continuat să vină pe Pământ, frecvenţa de vibraţie compozită a scăzut, ca să se adapteze la frecvenţa lor. Atunci când nivelul general de conştienţă de pe Pământ a scăzut sub nivelul superior al densităţii a 4-a (450 pe scala de calibrare), sufletele din sistemele vecine au putut să acceseze porţile stelare şi portalurile din jurul Pământului (care nu erau reglementate în acea vreme, decât prin legea atracţiei). Cine se aseamănă, se adună. Starea compozită de vibraţie a omenirii va tinde să atragă fiinţe de oriunde, care au o vibraţie similară. Deşi orionienii şi draconienii prinseseră deja rădăcini pe Pământ, ei au venit rapid, în salturi, de îndată ce vibraţia dominantă a conştiinţei umane a scăzut la nivelul inferior al densităţii a 4-a. Până acum aproximativ 500.000 de ani pe linia voastră temporală, Pământul a continuat să atragă din ce în ce mai multe suflete, din tot universul. Nivelul de vibraţie al acestor suflete era, în general, densitatea a 4-a, iar aceasta înseamnă că ele erau supuse distorsiunilor astrale şi eterice, inerente acestui nivel de vibraţie.
Genetica Pământului era acum o mixtură formată din multe rase, dar orionienii au început gradat să domine. Războiul dintre Rigel şi Betelgeuse a făcut viaţa destul de insuportabilă pentru mulţi orionieni, iar Pământul a fost văzut ca un loc în care viaţa putea fi luată de la capăt. Spre deosebire de draconieni, orionienii puteau ateriza cu uşurinţă direct pe Pământ, în plus faţă de venirea prin procesul reîncarnării, şi astfel numărul lor a crescut mult mai repede decât al draconienilor, ale căror corpuri reptiliene aveau mari dificultăţi cu adaptarea la atmosfera şi gravitaţia Pământului. Noi, Fondatorii, priveam cu groază la ce se întâmpla, dar, pentru că nu aveam voie să interferăm, eram precum tehnicienii de laborator care priveau la un specimen care se înmulţea fără niciun control, fără să putem face nimic ca să-l izolăm. Un grup de arhangheli şi fiinţe înălţate din densităţile a 7-a, a 8-a şi a 9-a urmăreau şi ei Pământul. Oamenilor de pe Pământ le sunt binecunoscute unele dintre aceste fiinţe, printre care se află şi Arhanghelul Mihail. O fiinţă înălţată, care mai târziu a fost numită „Lucifer”, se afla printre cei care urmăreau evoluţia Pământului. Lucifer a conceput un plan ca să reducă haosul de pe Pământ, prin a le învăţa pe suflete cum să-şi controleze emoţiile şi să-şi utilizeze capacităţile intelectuale, astfel încât să nu fie influenţate atât de uşor de facţiunile polarizate negativ.
Lucifer a atribuit, în mod greşit, situaţia de decadenţă de pe Pământ emoţiilor şi pasiunii nestăpânite. Un grup de suflete, conduse de Lucifer, au venit pe Pământ şi au înfiinţat o serie de şcoli de mistere, menite să antreneze sufletele să-şi suprime şi să-şi controleze corpul emoţional. Planul a avut un rezultat neprevăzut, pentru că, pe măsură ce studenţii învăţau să-şi suprime emoţiile, sufletele lor se fragmentau din ce în ce mai mult, până când vibraţia lor a scăzut sub densitatea a 4-a, la a 3-a. Suprimarea oricărei părţi a Sinelui cauzează o pierdere de putere şi de conştienţă. Ridiculizarea emoţiilor la bărbaţi, suprimarea victoriană a dorinţei sexuale şi desconsiderarea sentimentelor – toate îşi au originile în filosofia lui Lucifer. Arhanghelul Mihail, văzând ce se întâmpla pe Pământ, şi-a dat seama că nu mai putea sta fără să ia măsuri, astfel că a condus un grup de fiinţe înălţate, care şi-au coborât voluntar vibraţiile şi au venit pe Pământ, înfiinţând o şcoală de mistere menită să ridice din nou vibraţiile sufletelor, întru lumină. Atunci când Mihail şi grupul său au ajuns pe Pământ, vibraţiile erau atât de dense, încât el şi ceata lui de ajutoare cereşti au fost prinşi în jocul dualităţii şi au început să vadă facţiunile orientate negativ ca pe forţe malefice pe care să le înfrângă. Astfel, aceşti arhangheli au reîntărit conceptul „lumină contra întuneric” în lumea voastră.
Mihail s-a alăturat luminii, în timp ce mulţi membri ai Consiliului din Rigel, precum şi majoritatea draconienilor, au ales polaritatea întunericului. În acest timp, Lucifer şi grupul său şi-au menţinut detaşarea rece, calmă, devenind „strategi din fotoliu”, privind cu interes bătăliile care se conturau. Lucifer a devenit atât de fascinat de această dramă a dualităţii, încât a început să clădească ambele tabere, antrenând forţele luminoase şi pe cele întunecate ca să se lupte una cu cealaltă, fiind interesat să vadă cine va obţine victoria supremă. Ingredientul lipsă în toate acestea era compasiunea. Lucifer şi-a învăţat soldaţii de pe câmpul de luptă să îşi suprime emoţiile şi să fie căliţi faţă de sărăcie şi suferinţă. Arhanghelul Mihail i-a învăţat pe soldaţi să fie puternici şi viguroşi în înfrângerea celor întunecaţi. Când Lucifer a văzut ce făcea Mihail, şi-a îndepărtat atenţia de la orionieni şi draconieni şi s-a războit cu forţele lui Mihail, a căror majoritate ajuta din tărâmurile astrale. A urmat o mare bătălie în planurile eterice şi astrale de deasupra Pământului. Aceasta a ajuns să fie cunoscută sub numele de Războiul din Ceruri. Forţele lui Mihail erau entuziasmate să devină victorioase asupra întunericului. Forţele lui Lucifer erau reci, calme şi intelectuale, şi s-au războit folosind strategii viclene. A treia forţă în toată această scenă – orionienii şi draconienii polarizaţi negativ – a proliferat, din moment ce inamicii lor cei mai importanţi se războiau acum între ei.
Războiul din Ceruri a durat aproximativ o mie de ani, având loc în aproximativ 500.000 î.e.n. În timpul perioadei 1.000.000 î.Ch. – 500.000 î.Ch., populaţia Pământului crescuse de la aproximativ 200 de milioane la aproape 1 miliard. Pentru că războaiele s-au purtat, în mare măsură, în afara Pământului şi nu au avut un impact semnificativ asupra suprafeţei Pământului şi asupra culturilor din subteran, populaţia nu a scăzut foarte mult în timpul Răzvrătirii Luciferiene. Cele mai multe lupte de la suprafaţă au fost regionale şi au implicat arme convenţionale. După aproximativ 1.000 de ani de lupte s-a ajuns la un armistiţiu, iar Lucifer şi grupul său au fost de acord să nu mai promoveze agresiunea făţişă împotriva nimănui de pe Pământ. Mihail şi-a dat seama de inutilitatea luptei împotriva întunericului şi, de asemenea, de zădărnicia încercării de a înfrânge suprimarea energiei emoţionale cu forţa şi s-a retras în tărâmurile celeste, ca să integreze lecţiile învăţate.
Între 500.000 î.Ch. şi 200.000 î.Ch. viaţa a evoluat gradat pe Pământul tridimensional. Câteva suflete şi-au recăpătat conştienţa de densitatea a 4-a şi au început să înveţe cum să trăiască în mod cooperant. În timpul aceleiaşi perioade, din toată galaxia au venit mult mai multe suflete, iar Pământul a devenit realmente un creuzet. Totuşi, cele mai mari grupuri erau încă orionienii veniţi din Betelgeuse şi Rigel. În timpul Răzvrătirii Luciferiene, Consiliile din Betelgeuse au fost de partea lui Mihail şi a „forţelor luminii”, iar Consiliile din Rigel au fost de partea „forţelor întunecate”. Deşi a existat foarte puţină ostilitate făţişă în perioada de tranziţie de după răzvrătire, ambele grupuri orioniene au limitat procreaţia în cadrul polarităţilor lor corespunzătoare, astfel conservând o mare parte din structura ADN-ului lor. Facţiunile din Betelgeuse au rămas mai paşnice, în timp ce facţiunile din Rigel au continuat să fie despotice şi agresive. Apogeul creşterii populaţiei în aceste vremuri a fost de aproape 1 miliard şi jumătate de suflete încarnate, chiar înainte ca Ciclul Precesional din jurul anului 200.000 î.Ch. să aibă un impact serios asupra omenirii. Ar trebui remarcat că potópurile, erele glaciare şi mişcările tectonice care au avut loc în jurul perioadei 200.000 î.Ch., au îngropat cea mai mare parte a omenirii sub kilometri de rocă şi dărâmături. Antropologii epocii moderne au dezgropat oameni care au trăit în acea perioadă. Aceasta a cauzat o animozitate destul de mare printre istoricii tradiţionalişti, care cred că forma umană a evoluat din maimuţe şi că homo sapiens nu a apărut mai devreme de 30.000 î.Ch. (Nota autorului: Civilizaţia înfloritoare care a existat între 500.000 î.Ch. şi 200.000 î.Ch. a fost numită Lemuria de unii erudiţi, chiar dacă s-a desfăşurat pe mai multe continente. Totuşi, Fondatorii au asociat numele „Lemuria” cu două civilizaţii ulterioare – aceea dintre 200.000 î.Ch. şi 122.000 î.Ch., şi cu alta, între 122.000 î.Ch. şi 100.000 î.Ch., aşa cum este prezentat în continuare).
Va urma…
Sursa: Sal Rachele – Transformări planetare 2012 – 2030
