1.Tăcerea pe internet  

Da, este ca tăcerea pe care trebuie să o păstrăm în general. Noi suntem responsabili pentru ceea ce spunem și pentru a avea grijă unii de alții. În „jocul” internetului trebuie să cunoaștem regulile și să jucăm ca adevărați jucători: inteligenți și strategici.

   2.Profilul nostru digital  

Acum facem parte din masa căreia i se poate „vinde” ceva. Dar în scurt timp vom avea un profil diferit, iar datele noastre, căutările pe internet, conversațiile și locația fizică nu ar trebui să mai fie expuse, mai ales când facem operațiuni economice importante, când ne mutăm sau călătorim. Trecem de la a fi o masă căreia i se vinde ceva, la o masă de la care se poate „lua” ceva.

   3.Date incomode  

Ai vorbit cu o prietenă despre pantofi cu toc și apoi pe Instagram îți apar reclame la pantofi cu toc, fără să fi folosit telefonul? Se întâmplă deoarece datele sunt trimise de pe telefonul tău chiar și când este „în repaus”. Un dispozitiv Android trimite între 4,4 MB și 11,6 MB de date pe zi (până la 350 MB pe lună) către Google. Aceste date includ locația, aplicațiile deschise, rețelele WiFi din apropiere și multe altele.

   4.Cine sunt cei mai vorbăreți?  

Google, Microsoft, Apple, Amazon și Meta (Facebook, Instagram și WhatsApp) colectează și monetizează miliarde de date personale anual pentru publicitate direcționată. Ei știu ce cauți sau comentezi pe internet și vând aceste informații companiilor care îți oferă exact produsele pe care le dorești. Acest lucru se numește publicitate direcționată. De asemenea, colaborează cu guvernele din motive de securitate (de exemplu, prevenirea terorismului).

   5.Care este problema reală?  

Aceste miliarde de date colectate sunt stocate undeva și, uneori, pot fi „pierdute” din cauza unor breșe de securitate — așa-numitele scurgeri de date (data leaks). În acel moment, securitatea noastră este expusă. În prezent, nu este întotdeauna foarte grav dacă se întâmplă, deoarece încă facem parte din masa căreia i se vinde ceva.

   6.Care sunt cele mai comune infracțiuni?  

   • Furt de identitate

   • Phishing personalizat (înșelătorii care par reale deoarece cunosc exact aplicațiile sau serviciile pe care le folosești)

   • Credential stuffing (folosirea parolelor furate pe alte site-uri)

   • Ransomware (fotografiile și fișierele tale din cloud) …pot fi folosite pentru a realiza un KYC la o bancă și pentru a deschide un credit pe numele tău, fraude cu inteligență artificială (care combină datele tale reale cu altele false generate de AI)… Trebuie să recunoaștem: sunt foarte creativi!

   7.Cum păstrăm tăcerea digitală?

Nu putem schimba ceea ce există deja în acest „joc” al internetului, iar frica nu este o opțiune. Singurul lucru pe care îl putem face este să învățăm și să devenim mai suverani, mai inteligenți, mai strategici și să jucăm acest joc cu mai mult curaj, pentru că îi cunoaștem regulile. Mai întâi, trebuie să înțelegem câteva concepte de bază despre instrumentele pe care le folosim zilnic, pentru a înțelege de ce bunele practici pe care le aplicăm funcționează în majoritatea cazurilor.

Și, chiar dacă tăcerea totală nu este posibilă, putem face multe pentru a induce în eroare sistemul, astfel încât identitatea noastră:

  A — „masa căreia i se poate vinde ceva” — să fie aproape imposibil de asociat cu identitatea;

 B — „multimilionar filantrop și CEO al unor fundații uriașe”.

Tăcerea totală este imposibilă și, în plus, ar fi suspectă — nimeni nu dispare complet peste noapte. Totuși, există practici prin care îți poți schimba treptat obiceiurile online, pentru a crește semnificativ securitatea ta și a celor apropiați.

  Tehnologie / Aplicație – Alternative sigure & bune practici

    IP vs VPN

  Recomandat: Proton VPN + Tor Browser

  Bune practici: Menține IP-ul vechi activ cu activitate normală (site-uri banale). Folosește VPN doar pentru identitatea nouă.

  Browser

  Recomandat: Proton VPN / Tor Browser

  Bune practici: Folosește browserul vechi doar în mod incognito pentru lucruri nesemnificative. Nu te autentifica în conturi importante.

   Motoare de căutare

  Recomandat: Brave Search + Proton VPN + Tor

  Bune practici: Continuă să folosești Google Search pentru identitatea veche (ca „diversiune”). Folosește căutarea privată doar pentru identitatea nouă.

   Parole & 2FA

  Recomandat: Proton Pass (manager parole + 2FA)

  Bune practici: Schimbă treptat parolele importante. Activează mereu autentificarea în doi pași (preferabil prin aplicație, nu SMS).

   Email

  Recomandat: Proton Mail (criptare end-to-end, Elveția)

  Bune practici: Creează adrese noi fără nume real. Redirecționează doar emailuri necritice din Gmail. Păstrează Gmail pentru newslettere/spam (ca „momeală”).

   Stocare (Cloud / Drive)

  Recomandat: • Nivel 1: USB / memorie externă

                          • Nivel 2: Proton Drive

  Bune practici: Încarcă doar documente sensibile în Proton Drive. Lasă conturile vechi cu fișiere neimportante.

   Inteligență Artificială

  Recomandat: Lumo (Proton) + VPN

  Bune practici: Folosește ChatGPT sau Gemini doar pentru lucruri banale. Pentru informații sensibile folosește soluții private + VPN.

   Mesagerie

  Recomandat: Signal / Proton Mail

  Bune practici: Păstrează WhatsApp / Telegram pentru discuții superficiale. Mută conversațiile importante pe aplicații sigure.

   Rețele sociale

  Recomandat: conturi anonime + VPN

  Bune practici: Lasă conturile vechi active, dar fără informații personale. Folosește-le doar pentru urmărit conținut.

   Browser + Căutare (combinate)

  Recomandat: Brave Browser + Proton VPN + Tor

  Bune practici: Poți continua să folosești Google Chrome sau Microsoft Edge pentru activități nesemnificative.

   Cookies

  Recomandat: ștergere regulată + Brave + VPN

  Bune practici: Lasă cookies în identitatea veche (pentru „normalitate”). Curăță-le doar în identitatea nouă.

   Trackere (Rastreadores)

  Recomandat: Brave + VPN + Tor

  Bune practici: Permite trackere doar pe site-uri banale (identitate veche). Blochează-le complet în identitatea nouă.

   Asistenți vocali

  Recomandat: dezactivare completă

  Bune practici: Dezactivează Siri, Alexa și Google Assistant.

   Concluzie

Nu este despre a dispărea, ci despre a deveni mai inteligent și strategic. Construiești treptat o separare între:

  • identitatea „vizibilă” (de masă)

  • identitatea „protejată” (reală)

  PROTON – Este un ecosistem complet de aplicații axate pe confidențialitate, oferit de Proton AG. Oferă:

   • Email (Proton Mail)

   • Stocare cloud (Proton Drive)

   • VPN (Proton VPN)

   • Manager de parole (Proton Pass)

   • Videocall (Proton Meet)

   • Inteligență artificială (Lumo)

   • Calendar (Proton Calendar)

   • Documente (Docs)

   • Foi de calcul (Sheets)

   • Portofel crypto (Wallet – doar pentru Bitcoin)

Creează-ți contul aici: https://pr.tn/ref/S3R3A5TW

  IMPORTANT – Creează numele de utilizator fără să te identifice personal.

   ✔️ Exemplu: mariposasazules@proton.me

Vă puteți abona la planul Proton Unlimited (oferit de Proton AG) pentru 12,99€ pe lună aici: https://proton.me/es-es/pricing

   BRAVE cu TOR – Brave Browser este un browser orientat spre confidențialitate, care poate fi configurat să navigheze în fereastră privată cu Tor, oferind un nivel ridicat de anonimat.

  Îl poți descărca de aici: https://brave.com/es/

   Glosar de termeni

  Tor – Tor (The Onion Router) este o rețea și o tehnologie concepută pentru a naviga pe internet în mod anonim, ascunzându-ți identitatea și locația.

  Broker de date – Este un „vânzător” de informații private. Nu vinde produse fizice, ci date despre tine. Aceștia colectează fragmente de informații din mii de site-uri și aplicații (ce cauți, ce cumperi, unde te afli, ce vârstă ai, dacă ai copii etc.), apoi le vând altor companii interesate să-ți afișeze reclame foarte precise. Este ca și cum cineva ar nota tot ce faci la supermarket, la farmacie și la bancă, iar apoi ar vinde aceste informații celui care oferă mai mult.

  Criptare end-to-end (de la un capăt la altul) – Este ca și cum ai trimite o scrisoare într-un seif pe care doar tu și destinatarul îl puteți deschide. Nimeni altcineva (nici măcar compania) nu o poate citi.

  • În WhatsApp: este activată automat pentru toate conversațiile. Este comodă și protejează bine conținutul mesajelor, însă fiind deținută de Meta, încrederea unor utilizatori a scăzut.

  • În Telegram: este activată doar dacă alegi „Chat Secret”. În chat-urile normale, grupuri sau canale, mesajele pot fi accesate de platformă.

  Autentificare în doi pași (2FA) – Imaginează-ți că pentru a intra în casa ta ai nevoie de două chei diferite, nu doar de una singură.

  • Prima cheie este parola ta (ceea ce știi).

  • A doua cheie este ceva ce ai în acel moment: de obicei un cod primit pe telefon, o notificare într-o aplicație sau o cheie fizică.

Doar când le folosești pe amândouă împreună, „ușa” se deschide. Aceasta este autentificarea în doi pași (2FA):

  Ceva ce știi + ceva ce ai – Este una dintre cele mai simple și eficiente metode de protecție. Este ca și cum ai pune o încuietoare suplimentară la ușă: nu este imposibil de spart, dar face accesul mult mai dificil.

  Exemple din viața reală:

  • Introduci parola în contul tău bancar online (prima cheie)

  • Primești un cod de 6 cifre prin SMS (a doua cheie)

  • Trebuie să introduci acel cod în 30–60 de secunde

  Ferestre private (mod incognito) – Șterg urmele de pe dispozitivul tău, dar nu te ascund de internet. Companiile și furnizorul tău de internet pot vedea în continuare ceea ce faci online. Asistenții vocali legati de IA este preferabil să-i dezactivezi din telefon. Respectiv:

   Siri pentru iPhone, iPad și computerele Apple;

  Alexa pentru dispozitivele Amazon și aplicația Amazon;

  Google Assistant/Gemini integrate în telefoanele Android, Google Home și alte dispozitive ale Google;

   Cookies – Sunt ca niște bilețele mici pe care site-urile ți le „lipesc” în browser atunci când le vizitezi. Pe aceste bilețele se notează lucruri precum: „această persoană a intrat pe 18 aprilie, a vizualizat această pagină, a adăugat acest produs în coș etc.” Datorită cookie-urilor, când revii pe un site, acesta te recunoaște și îți afișează reclame în funcție de ceea ce ai vizualizat anterior. Problema este că multe cookie-uri nu sunt folosite doar de site-ul respectiv, ci sunt partajate cu alte companii (brokeri de date), pentru a te urmări pe întreg internetul și a-ți vinde produse.

  Rastreator (Tracker) – Este ca un mic detectiv invizibil pe care site-urile și aplicațiile îl trimit să te urmărească. Când intri pe o pagină, acest „detectiv” (un mic cod) se atașează de browserul tău (Google Chrome, Mozilla Firefox, Microsoft Edge, Safari) și înregistrează tot ce faci:

  • Ce pagini vizitezi

  • Cât timp rămâi

  • Pe ce linkuri dai click

  • Ce adaugi în coș

  • Chiar și cum miști cursorul fără să dai click

Apoi, acest „detectiv” transmite informațiile către compania care deține site-ul… și, de multe ori, și către alte companii (brokeri de date). …ajută la crearea acelui „profil perfect” despre tine pe care îl au Google, Meta (WhatsApp, Facebook și Instagram), Amazon și altele. Nu sunt viruși, dar sunt una dintre cele mai „tăcute” metode de a te urmări constant.

  VPN (Rețea Privată Virtuală) – VPN înseamnă „Virtual Private Network” (Rețea Privată Virtuală). Este ca și cum ai avea un tunel invizibil între tine și restul internetului. Când activezi un VPN:

  • Tot ceea ce faci apare „mascat”

  • Adresa ta IP reală este ascunsă și apare cea a serverului VPN (care poate fi în altă țară)

  • Nimeni (nici furnizorul tău de internet, nici site-urile) nu poate vedea ușor ce faci

Este ca și cum ai ieși din casă cu o pelerină și o mască: ceilalți văd că ai ieșit, dar nu știu exact unde mergi sau ce faci.

   Drive (stocare în cloud) – Este ca și cum ai avea un dosar de arhivare care nu se află în casa ta, ci pe internet. Acolo îți stochezi fotografiile, documentele, facturile sau videoclipurile și le poți accesa de pe telefon, calculator sau tabletă. Acest „dosar” nu îți aparține cu adevărat: aparține unor companii precum Google (Google Drive), Microsoft (OneDrive), Apple (iCloud) sau Amazon. Aceste companii pot accesa conținutul, îl pot analiza, iar — deși este foarte dificil — nu este imposibil ca aceste sisteme să fie compromise (hackuite).

  Server – Imaginează-ți că internetul este ca un oraș uriaș. Un server este un computer mare și puternic, care este mereu pornit și păstrat într-o clădire specială (un centru de date). Acest computer stochează informații (fotografii, videoclipuri, e-mailuri, pagini web…) și le oferă atunci când cineva le solicită.

Când trimiți o fotografie de la o cină cu prietenii pe WhatsApp sau o postezi pe Instagram, etichetând un restaurant, acea fotografie — împreună cu locația, recunoașterea facială și multe alte date — este stocată pe serverele acestor aplicații, nu pe telefonul celeilalte persoane.

Când cealaltă persoană deschide fotografia, poate alege să o salveze sau nu, dar imaginea rămâne pe server, chiar dacă o ștergeți amândoi. Când intri pe Gmail, WhatsApp sau Netflix, de fapt „ceri informații” de la serverele unor companii precum Google, Meta sau Netflix. Aceste companii au mii de astfel de „depozite” în întreaga lume.

  IP (Adresă IP) – Este ca adresa poștală a casei tale, dar pe internet. De fiecare dată când te conectezi la internet (cu telefonul sau calculatorul), conexiunea ta primește un număr unic care indică „de unde navighezi”.

Cu această adresă IP, site-urile, aplicațiile și companiile pot afla din ce oraș (uneori chiar cartier) te conectezi și te pot urmări de la un site la altul. Este una dintre cele mai simple metode de identificare.

   Să vă fie de folos !

  Epoca bronzului a fost făurită cu cupru și staniu, Revoluția Industrială a mărșăluit pe cărbune și oțel, iar secolul XX a fost venerat la altarul petrolului. Acum vine  Epoca Siliciului, unde mici cipuri ascunse în smartphone-uri, avioane de vânătoare, servere de inteligență artificială și mașini electrice conduc în liniște lumea cu umilința unui birocrat confucianist și puterea unui împărat . Civilizația modernă nu mai funcționează doar cu pâine și apă, ci și cu GPU-uri, cipuri de memorie și fabrici de semiconductori împrăștiate pe câteva teritorii sacre. În acest nou Mandat digital al Cerului, fiecare națiune își dorește  suveranitatea asupra lanțului de aprovizionare cu semiconductori : America își dorește supremația tehnologică, China își dorește autosuficiența, Europa visează la independența industrială, în timp ce inteligența artificială consumă cipuri cu apetitul unei curți imperiale în timpul sezonului foametei. Rezultatul nu mai este un simplu război comercial, ci un meci de șah geopolitic în care oricine controlează semiconductorii avansați ar putea scrie în cele din urmă regulile secolului XXI.

Un semiconductor este, în esență, nisip care a absolvit studii postuniversitare și a dezvoltat probleme de control. Situat stângaci între un conductor precum cuprul și un izolator precum cauciucul, siliciul are capacitatea magică de a decide când poate trece electricitatea și când ar trebui oprită la graniță. Inginerii încarcă apoi miliarde de comutatoare microscopice numite tranzistoare pe un cip mai mic decât o unghie, creând minusculii dictatori ai siliciului care conduc acum civilizația modernă. Datorită Legii lui Moore, industria a petrecut decenii micșorând tranzistoarele la fiecare doi ani, deoarece, se pare, oamenii se uitau la atomi și se gândeau: „încă prea mari”. Cipurile de top de astăzi funcționează la  3 nanometri și, în curând, la 2 nm , o scară atât de absurd de mică încât un fir de praf poate distruge miliarde de dolari investiți în inginerie.

Un cip este, în esență,  un mic creier electronic gravat pe o felie de siliciu, conceput să proceseze, să stocheze și să mute informații  mai repede decât majoritatea birocrațiilor guvernamentale mută documente. Unele cipuri se specializează în logică, cum ar fi  procesoarele și procesoarele grafice , în timp ce cipurile de memorie își amintesc în liniște tot ce postează omenirea online la ora 2 dimineața. Coreea de Sud domină o mare parte din acest imperiu al memoriei, dovedind încă o dată că civilizația funcționează acum pe baza privării de somn și a fermelor de servere. Alte cipuri gestionează sunetul, electricitatea, utilajele industriale și vehiculele electrice, în timp ce cipurile IA au devenit noua clasă imperială de semiconductori, consumând oceane de electricitate și munți întregi de procesoare grafice pentru a antrena mașinile să genereze e-mailuri pe care nimeni nu le-a cerut. În cele din urmă, IA modernă este de fapt doar miliarde de tranzistoare care se pornesc și se opresc cu o viteză terifiantă, în timp ce investitorii o numesc „viitorul”.

Semiconductorii moderni pot părea  tehnologie futuristă , dar industria este, de fapt, o vânătoare de comori globală elaborată, care implică nisip , metale rare, substanțe chimice, apă și geopolitică. Siliciul provine din umilul nisip cuarțos , deși trebuie purificat la niveluri atât de extreme încât o singură particulă de praf poate traumatiza financiar un inginer. China domină producția de pământuri rare și galiu, oferind Beijingului o influență strategică asupra tuturor lucrurilor, de la rețelele 5G la sistemele de apărare, în timp ce cuprul a devenit sistemul nervos al centrelor de date cu inteligență artificială care consumă metal cu apetitul unui imperiu roman aflat în vârful decadenței. Între timp, gazul neon din Ucraina, paladiul din Rusia, platina din Africa de Sud și substanțele chimice speciale din Japonia le reamintesc investitorilor că până și inteligența artificială depinde în cele din urmă de mine, conducte, rute de transport maritim și prognoze meteo. În cele din urmă, lanțul de aprovizionare cu semiconductori este mai puțin un triumf al globalizării și mai mult o situație internațională extrem de sofisticată, cu ostatici, ținută laolaltă de apă ultrapură și anxietate diplomatică.

Fabricarea semiconductorilor este ceea ce se întâmplă atunci când omenirea decide că construirea de rachete pur și simplu nu este suficient de stresantă. O fabrică modernă de cipuri poate costa peste 20 de miliarde de dolari și necesită mii de etape de producție efectuate cu precizie la nivel atomic în camere ultra-curate, unde o singură particulă de praf poate distruge milioane de dolari din siliciu și mai multe cariere de directori. În centrul acestei nebunii industriale se află compania olandeză ASML, ale cărei  mașini de litografie EUV sunt atât de complexe și scumpe – aproximativ 200 de milioane de dolari fiecare –  încât fac ca reactoarele nucleare să arate ca mobila IKEA . Inginerii sunt apoi obsedați de „rate de randament”, procentul de cipuri care supraviețuiesc procesului de fabricație, înainte de a le ambala în procesoare IA concepute să consume suficientă electricitate pentru a pune în dificultate rețele electrice întregi. Pe scurt, semiconductorii moderni sunt bucăți minuscule de nisip care necesită coordonarea economică a unui imperiu și standardele de curățenie ale unei mănăstiri chirurgicale.

Lanțul de aprovizionare cu semiconductori reprezintă globalizarea în forma sa cea mai pură și fragilă : America proiectează cipurile, Taiwan le produce, Coreea de Sud își amintește totul cu ajutorul cipurilor de memorie, Japonia furnizează în liniște substanțele chimice fără de care nimeni nu poate trăi, Europa construiește mașinile absurd de scumpe, iar China cumpără aproape totul în timp ce încearcă să devină autosuficientă. Statele Unite domină proiectarea cipurilor prin companii precum NVIDIA, AMD și Intel, în timp ce TSMC din Taiwan a devenit echivalentul industrial al unui templu sacru unde sunt imprimate cele mai avansate cipuri din lume. Samsung Electronics și SK Hynix din Coreea de Sud domină producția de memorie, Japonia furnizează materiale critice cu eficiența silențioasă a unui maestru meșteșugar, iar Europa contribuie cu inginerie de precizie prin ASML. Între timp, China cheltuiește sute de miliarde încercând să reducă dependența de tehnologia străină, dovedind că în era inteligenței artificiale, semiconductorii nu mai sunt doar electronice – sunt mijloace de supraviețuire economică ambalate în dreptunghiuri microscopice de siliciu.

Industria semiconductorilor devine rapid echivalentul financiar al unei goane după aur imperiale. Se așteaptă ca vânzările globale de cipuri să ajungă la aproape 1 trilion de dolari americani în 2026, deoarece boom-ul inteligenței artificiale declanșează o frenezie istorică a cheltuielilor pentru centre de date, GPU-uri și infrastructură avansată. Cu toate acestea, sub titluri se află un dezechilibru spectaculos: cipurile AI generează acum aproximativ jumătate din veniturile industriei, reprezentând în același timp mai puțin de 0,2% din volumele totale de cipuri , dovedind încă o dată că, în capitalismul modern, câțiva aristocrați din siliciu mănâncă, în timp ce cipurile de bază supraviețuiesc din cupoane de raționare. Între timp, segmentele tradiționale precum smartphone-urile, PC-urile și cipurile auto cresc mult mai lent, deoarece Wall Street se concentrează aproape exclusiv pe orice este conectat de la distanță la inteligența artificială. Cu alte cuvinte, sectorul semiconductorilor seamănă din ce în ce mai mult cu  o monarhie digitală în care câțiva împărați GPU conduc…

    Sursa: https://www.zerohedge.com/