Articolul care urmează este pentru voi, cititorii blogului, vă recomand să nu-l distribuiți pe rețelele sociale. În primul rând va fi șters imediat și apoi vă puneți pe voi și pe mine în situația (posibilă), să fim amendați sau chiar anchetați ca fiind antisemiți, rasiști, că dezinformăm, asta datorită legii Vexler care este în funcțiune. Adevărul istoric deranjează mult în prezent.  

Abordez din nou un subiect istoric pentru că se demonstrează pe zi ce trece că istoria ce ne-a fost și ne este expusă este falsă și bazată mai mult pe o înșiruire ilogică de fapte fără a ne expune cauzele care au declanșat conflictele, mai ales că aceasta a fost scrisă întotdeauna de învingători din negura timpului. Multe lucruri nu sunt spuse, chiar premeditat ascunse despre anumite evenimente istorice, iar opiniei publice acestea îi sunt prezentate într-o formă trunchiată astfel încât să se formeze opinia dorită despre respectivele evenimente. Dacă întrebi pe cineva despre Hitler, ți-l prezintă rapid ca un megamalefic căruia îi plăcea să omoare evrei, ruși, țigani, polonezi dar, nimeni nu spune cum a ajuns la putere și ce l-a împins să declanșeze acest război?

Din consecințele războiului, cel mai mult au profitat evreii și culmea, nu au fost cei care au avut sacrificiul cel mai mare, gândiți-vă la cele 22 milioane victime ale rușilor din timpul celui de-al doilea RM și cca. 60 mil. de la introducerea bolșevismului evreiesc. De atunci încoace suntem în mod constant manipulați și dezinformați despre faptele reale ale motivelor declanșării celui de-al doilea război mondial, precum și motivele implicării diferitelor națiuni în acest conflict. În prezent, prin intermediul unor fundații evreiești, puternic finanțate, s-a ajuns la aberații legislative pentru interzicerea cercetării holocaustului afirmării cuvântului fascist și incriminarea oricărui cetățean european ca antisemit (cu consecințele pecuniare aferente), dacă este prea naționalist. Aceste aberații sunt mână-n mână cu revendicări de proprietăți, de multe ori false și plata unor despăgubiri din partea unor state, ca urmare vezi Doamne, a atrocităților săvârșite împotriva evreilor în timpul războiului astfel că, s-a ajuns ca organizații și instituții evreiești să terorizeze societatea civilă și cetățeanul onest prin impunerea adevărului lor, alte variante neexistand pentru ei, dar toate astea sunt alte povești…

  În urmă cu mai mult de 70 de ani a fost începutul celui mai mare măcel din istorie

 Rezoluția Adunării Parlamentare a OSCE egalizează pe deplin rolul Uniunii Sovietice și Germaniei naziste la declanșarea celui de-al doilea război mondial, cu excepția faptului că aceasta a avut drept scop pur pragmatic de a estorca de bani Rusia, destinată să demonizeze Rusia ca stat succesor al URSS, și să pregătească terenul legal pentru privarea de dreptul ei de a vorbi împotriva revizuirii rezultatelor războiului (toate acestea în contextul extinderii NATO și masarea nejustificată de trupe și blindate grele în jurul graniței Rusiei de-a lungul timpului, n.b.).   

 Dar, dacă ne apropiem de problema responsabilității pentru declanșarea războiului, atunci trebuie mai întâi să răspundem la întrebările cheie: cine i-a ajutat pe naziști să vină la putere? Cine i-a trimis pe drumul lor spre catastrofa mondială?

Întreaga istorie de dinainte de război a Germaniei arată că furnizarea politicilor „necesare” au fost gestionate de turbulențele financiare, în care, de altfel, lumea a fost aruncată premeditat. Structurile cheie care definesc strategia de dezvoltare post-război a Occidentului au fost instituțiile financiare centrale ale Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii – Banca Angliei și Federal Reserve System (FRS) – iar organizațiile financiare și industriale conexe au fixat obiectivul de a stabili un control absolut asupra sistemului financiar al Germaniei pentru a controla procesele politice din Europa Centrală.

  Pentru a pune în aplicare această strategie este posibil să se fi alocat următoarele etape:

  Primul stadiu din 1919 în 1924 – pregătirea terenului pentru investiții masive financiare americane în economia germană;

  Al doilea stadiu din 1924 în 1929 – instituirea controlului asupra sistemului financiar al Germaniei și sprijinul financiar al național-socialismului;

  Al treilea stadiu din 1929 în 1933 – provocarea și declanșarea unei crize financiare și economice profunde și asigurarea naziștilor că vin la putere;

 Al patrulea stadiu din 1933 în 1939 – cooperarea financiară cu guvernul nazist și sprijinirea politicii sale expansioniste externe, care vizează pregătirea și declanșarea unui nou război mondial.

În prima etapă, principalele pârghii pentru a asigura pătrunderea capitalului american în Europa a început cu datoriile de război (din primul) și problema strâns legată de reparațiile germane (despăgubiri de război). După intrarea oficială a SUA în primul război mondial (printr-o operațiune steag fals, n.b.), acestea au dat aliaților (în principal, Angliei și Franței) împrumuturi în valoare de 8.8 miliarde $. Suma totală a datoriilor de război, inclusiv creditele acordate de Statele Unite în 1919-1921, a fost mai mult de 11 miliarde $.

Pentru a rezolva această problemă, țările debitoare au încercat să impună multe condiții extrem de dificile pentru plata despăgubirilor în detrimentul Germaniei. Acest lucru a fost cauzat de zborul capitalului german în străinătate, precum și refuzul de a plăti impozite ce a condus la un deficit bugetar de stat, care ar putea fi acoperit doar prin producția de masă a mărcilor negarantate. Rezultatul a fost prăbușirea monedei germane – „marea inflație” din 1923, care s-a ridicat la 578 (512%), când dolarul era în valoare de 4,2 trilioane de mărci. Industriașii germani au început să saboteze în mod deschis toate activitățile de plată a obligațiilor reparatorii, care a provocat în cele din urmă celebra „criză Ruhr” – ocupația franco-belgiană a Ruhr din ianuarie 1923.

Cercurile conducătoare anglo-americane, pentru a lua inițiativa în propriile lor mâini, a așteptat ca Franța să fie prinsă într-o aventură iar această aventură să dovedească incapacitatea sa de a rezolva problema. Secretarul de stat american Hughes sublinia: ,,Este necesar să se aștepte ca Europa să se maturizeze pentru a accepta propunerea americană.”

Noul proiect a fost dezvoltat în adâncurile „JP Morgan & Co” sub îndrumarea șefului Băncii Angliei, Montagu Norman. La baza ideilor sale a contribuit reprezentantul „Dresdner Bank” – Hjalmar Schacht, care a formulat aceasta în martie 1922, la sugestia lui John Foster Dulles (viitorul secretar de stat în Cabinetul președintelui Eisenhower) și consilier juridic al președintelui W. Wilson la conferința de pace de la Paris. Dulles a dat această notă administratorului șef al JP Morgan & Co, iar apoi JP Morgan a recomandat-o lui H. Schacht, M. Norman, ultimul dintre conducătorii de la Weimar. In decembrie 1923, H. Schacht a devenit manager al Reichsbank și a contribuit la aducerea laolaltă a cercurilor financiare anglo-americane și germane.

În vara anului 1924, proiectul cunoscut sub numele de „Dawes Plan” (numit după președintele Comitetului de experți care l-a creat – bancher american și director al uneia dintre băncile grupului Morgan), a fost adoptat la conferința de la Londra. El a cerut reducerea la jumătate a reparațiilor (daunelor de război) și a rezolvat problema cu privire la sursele de acoperire a acestora. Cu toate acestea, sarcina principală a fost de a asigura condiții favorabile pentru investițiile din SUA, care au fost posibile numai cu stabilizarea mărcii germane. În acest scop, planul a dat Germaniei un împrumut mare de 200 milioane $, din care jumătate a fost reprezentat de către JP Morgan. Astfel băncile anglo-americane au câștigat controlul nu numai asupra transferului de plăți germane, ci și asupra bugetului, sistemului de circulație monetar și într-o mare măsură a sistemului de credit al țării.

Până în august 1924, vechea marca germană a fost înlocuită cu una nouă, stabilizată situația financiară a Germaniei, și după cum cercetătorul GD Preparta scria, Republica Weimar a fost pregătită pentru „ajutorul economic cel mai pitoresc din istorie, urmat de recolta cea mai amară din istoria lumii „…” un potop de neoprit de sânge american a fost turnat în venele financiare ale Germaniei „. Consecințele acestui fapt nu au întârziat să apară. Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că reparațiile (de război) anuale aveau să acopere valoarea datoriei plătite de aliați, formată prin așa-numitul „cerc Weimar absurd”. Aurul pe care Germania l-a plătit sub forma reparațiilor de război, a fost vândut, amanetat și a dispărut în SUA, unde a fost întors în Germania sub forma unui plan de „ajutor”, prin care s-a dat Angliei și Franței, care la rândul lor, trebuiau să plătească datoria de război către Statele Unite.

Acesta a fost apoi suprapus cu interes și din nou trimis în Germania. În cele din urmă, totul în Germania trăia în datorii și era clar că dacă ar fi trebuit ca Waal Street să retragă creditele lor, țara va suferi un faliment complet. În al doilea rând, cu toate că creditul formal a fost emis pentru a asigura plata, acesta a fost de fapt pentru restaurarea potențialului militar-industrial al țării. Faptul este că germanii au fost plătiți în acțiuni ale companiilor pentru credite, astfel încât capitalul american a început să se integreze în mod activ în economia germană. Suma totală a investițiilor străine în industria germană în timpul 1924-1929 s-au ridicat la aproape 63 de miliarde de mărci – aur (30 de miliarde a fost reprezentat de credite), precum și plata despăgubirilor – 10 miliarde de mărci. 70% din venituri au fost furnizate de către bancherii din Statele Unite ale Americii, iar cele mai multe dintre bănci au fost de la JP Morgan. Ca rezultat, în 1929 industria germană era pe locul al doilea în lume, dar era în mare parte în mâinile unor grupuri de conducere financiar-industriale americane.

 Interessen-Gemeinschaft Farbenindustrie – furnizorul principal al mașinii de război germane, a finanțat 45% din campania electorală a lui Hitler în 1930, și a fost sub controlul lui Rockefeller „Standard Oil„. Morgan, prin General Electric, controla radio-ul german și industria electrică prin intermediul AEG și Siemens (până în 1933, 30% din acțiunile AEG erau deținute „General Electric”), iar prin intermediul companiei Telecom ITT – 40% din rețeaua de telefonie din Germania. În plus, au deținut o participatie de 30% din compania de fabricație de aeronave „Focke-Wulf„. General Motors, care aparține familiei DuPont (una dintre cele 13 care conduc lumea, n.b.) a stabilit controlul asupra Opel. Henry Ford controla 100% din acțiunile Volkswagen.

În 1926, cu participarea Băncii Rockefeller Dillon, Reed & Co, al doilea mare monopol industrial din Germania după IG Farben – a apărut preocupare pentru  metalurgie Vereinigte Stahlwerke, Thyssen, Flick, Wolff, Feglera, etc. Cooperarea americană cu complexul militar-industrial german a fost atât de intensă și cuprinzătoare, încât prin 1933 sectoarele-cheie ale industriei germane și marile bănci precum Deutsche Bank, Dresdner Bank, Donat Bank, etc. erau sub controlul capitalului financiar american. Forța politică, care a fost destinată să joace un rol crucial în planurile anglo-americane a fost în același timp pregătită. Este vorba despre finanțarea partidului nazist și a lui Adolf Hitler personal. După cum fostul cancelar german Brüning scria în memoriile sale în 1923, Hitler a  primit sume mari din străinătate. Acestea au fost primite prin intermediul băncilor elvețiene și suedeze.

De asemenea, este cunoscut faptul că în 1922 la Munchen, a avut loc o întâlnire între Adolf Hitler și atașatul militar al SUA în Germania – Căpitanul Truman Smith – care a întocmit un raport detaliat pentru superiorii săi din Washington (prin biroul de informații militare). În cercul de cunoștințe al lui Smith, Hitler a fost introdus pentru prima oară de Ernst Franz Sedgwick Hanfstaengl (Putzie), absolvent al Universității Harvard, care a jucat un rol important în formarea lui Adolf Hitler ca politician, i-a adus un sprijin financiar semnificativ și i-a asigurat cunoașterea și comunicarea cu figuri britanice de rang superior.

Hitler a fost pregătit în politică, cu toate acestea, în timp ce Germania domnea în prosperitate, partidul său a rămas la periferia vieții publice. Situația s-a schimbat dramatic odată cu începutul crizei. Din toamna anului 1929, după prăbușirea bursei americane care a fost declanșată de Rezerva Federală, a treia etapă a strategiei cercurilor financiare anglo-americane a început. Federal Reserve și JP Morgan au decis să oprească creditarea Germaniei, inspirate de criza bancară și criza economică din Europa Centrală. În septembrie 1931, Anglia a abandonat standardul de aur, distrugând în mod deliberat sistemul internațional de plăți și retezând complet oxigenul financiar al Republicii Weimar. Dar un miracol financiar a avut loc cu partidul nazist: în septembrie 1930 ca urmare a unor donații mari de la Thyssen, IG Farben și partidul Kirdorf a primit 6,4 milioane de voturi, și a câștigat al doilea loc în Reichstag, după care investițiile generoase din străinătate au fost activate.

Principala legătură dintre principalii industriași germani și finanțatorii străini a devenit H. Schacht. Pe 04 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între cel mai mare finanțator englez M. Norman, A. Hitler și von Papen, unde s-a încheiat un acord secret privind finanțarea NSDAP. La această întâlnire au participat, de asemenea, responsabili politici din SUA și frații Dulles. Pe 14 ianuarie 1933, o întâlnire între Hitler, Schroder, Papen și Kepler a avut loc, unde programul politic al lui Hitler a fost pe deplin aprobat. Aici au rezolvat în sfârșit problema transferului de putere către naziști, iar pe 30 ianuarie Hitler a devenit cancelar. Punerea în aplicare a etapei a patra a strategiei, astfel a început.

Atitudinea cercurilor conducătoare anglo-americane față de noul guvern a fost de simpatie (aici intră și familia regală britanică, însuși regina, n.b.). Atunci când Hitler a refuzat să plătească despăgubiri, și care în mod firesc s-a pus sub semnul întrebării plata datoriilor de război, nici Anglia și nici Franța nu și-au arătat pretențiile plăților. Mai mult decât atât, după vizita din Statele Unite din luna Mai 1933, H. Schacht a fost pus din nou ca șef al Reichsbank, iar după întâlnirea sa cu președintele și cei mai mari bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard $. În luna iunie, în timpul unei călătorii la Londra și o întâlnire cu M. Norman, Schacht a căutat de asemenea, un împrumut englezesc de 2 miliarde $, precum și o reducere și apoi încetarea plăților creditelor vechi. Astfel, naziștii au primit ceea ce nu a putut realiza nicicum guvernul anterior. În vara anului 1934, Marea Britanie a semnat Acordul anglo-german de transfer, care a devenit unul dintre fundamentele politicii britanice față de al treilea Reich, iar la sfârșitul anilor ‘30, Germania a devenit principalul partener comercial al Angliei.

Schroeder Bank a devenit principalul agent al Germaniei în Marea Britanie, iar în 1936 biroul său din New York, a făcut echipă cu familia Rockefeller pentru a crea Schroeder, Rockefeller & Co. Investment Bank, pe care revista Times o numea „axa propagandist-economică Berlin-Roma„. După cum a recunoscut Hitler însuși, și-a conceput planul său de patru ani pe baza creditelor financiare externe, așa că niciodată nu l-a inspirat nici cea mai mică alarmă. În luna august 1934, Standard Oil, a achiziționat în Germania 730.000 de acri de teren și a construit mari rafinării de petrol care furnizau naziștilor produse petroliere. În același timp, Germaniei i s-a livrat în secret cele mai moderne echipamente pentru fabricarea de aeronave din Statele Unite ale Americii, pentru a începe producția de avioane germane. Germania a primit, de asemenea, un număr mare de brevete militare de la firme americane precum Pratt&Whitney, Douglas, Curtis Wright, iar prin tehnologia americană a fost construit vestitul „Junkers-87„.

În 1941, când al doilea război mondial era în plină desfășurare, investițiile americane în economia Germaniei s-au ridicat la 475 milioane $. Standard Oil a investit – 120 de milioane, General Motors – 35 milioane $, ITT – 30 milioane $, iar Ford – 17,5 milioane $. Cooperarea financiară și economică strânsă a cercurilor de afaceri anglo-americane și naziste a fost contextul în care, politica de conciliere din anii ’30 a dus la al doilea război mondial. Inițierea ocultă a lui Hitler în folosirea simbolurilor și conjuncturilor astrale, precum și consilierea privind viitoarele acțiuni de luptă erau în mâna altor persoane din cercurile Illuminati, dar asta este deja o altă poveste… 

Astăzi, când elita financiară din lume a început să pună în aplicare planul „Marea depresiune – 2„, cu trecerea ulterioară la Noua Ordine Mondială, identificarea rolului cheie în organizarea crimelor împotriva umanității devine o prioritate. Învățați să discerneți adevărul din amănunte având în vedere imaginea de ansamblu…

   Drum drept spre Lumină!

  Sursa: http://humansarefree.com/

                                         Brother Nathanael Kapner, Real Jew News, 2012

Traducere, adaptare și completare text M.S.- administratorul blogului

 EVREII AU FOST CONSILIERI cheie ai Tratatului de la Versailles din 1919, care a rupt Germania în bucăți, imediat după primul război mondial.

Rabinul Stephen Wise l-a sfătuit pe președintele Wilson despre tratatul ce avea să fie încheiat înainte ca Wilson să fi părăsit America pentru conferința de pace de la Versailles. Evreul Bernard Baruh l-a sfătuit pe Wilson la conferință. Prim-ministrul britanic Lloyd George a fost sfătuit de evreul Phil Sassoon. Liderul francez Georges Clemenceau a fost informat de către ministrul de Interne evreu, Georges Mandel, cunoscut și sub numele de Louis Rothschild. Reprezentarea intereselor bancare americane a fost făcută de către Paul Warburg, președintele Rezervei Federale. Fratele său, Max Warburg, președintele firmei bancare germane Warburg and Company, a fost acolo ca reprezentant al Germaniei. Prin Tratatul de la Versailles poporul german a fost umilit maxim. Vechiul Imperiu Austriac a fost balcanizat și împărțit în loturi care să satisfacă intrigile politice ale  arhitecților din tratat (i-a fost interzisă Germaniei să aibă propria armată, n.b.). Guvernul de la Weimar a fost forțat să guverneze națiunea germană, iar liderii comuniști evrei, Rosa Luxemburg și Karl Leibknecht frământau și agitau lumea pentru revoluție.

Poporul german nu era conștient că rolul evreiesc în Revoluția bolșevică a amenințat propria lui viață ca națiune (Lenin venea des din Germania cu gemantanul de mărci pentru a face Revoluția bolșevică în Rusia, n.b.). Istoricul Ernst Nolte și alți câțiva istorici notabili au susținut că rolul evreiesc în Revoluția bolșevică a fost o cauză importantă pentru reacția Germaniei împotriva evreilor. Guvernul Weimar a fost compus din mulți evrei. Încă de la început guvernul  Weimar a fost criticat de germanii obișnuiți, care au fost de părere că acesta s-a aliat cu bancheri evrei internaționali în semnarea urâtului Tratat de la Versailles. Faimoasa legendă a ,,stab-in-the-back” (lovitură pe la spate) în curând a început să circule, care afirma pe bună dreptate că Germania a câștigat războiul din 1914, dar a fost trădată de evrei care au încheiat un acord cu Marea Britanie pentru a aduce America în război în schimbul Palestinei (asta ca si cum Palestina ar fi fost a lor).

Priviti tratarea palestinienilor de către Israel în prezent:

Alegătorii din clasa de mijloc în curând au devenit deziluzionați de guvernul de la Weimar. Constituția Weimar a fost scrisă de evreul Hugo Preuss. Evreii sub Republica Weimar au format instituții de stânga, cum ar fi Școala de la Frankfurt. Evreii erau producători de teatru, proprietari de ziare, poeți, artiști și scriitori în Republica de la Weimar.

Moravurile sociale au început să decadă datorită dominației evreiești a mass-media și artelor, promovând perversiunea sexuală și pornografia. Un artist de frunte al timpului a fost evreul și comunistul spartakist, George Grosz, cunoscut pentru picturile sale pornografice. (Autorul articolului:.. Sună precum Israelul khazar de astăzi; nu-i pornografia una din cele mai mari afaceri de miliarde de dolari ale Israelului? Acest lucru merge împreună cu prostituția legalizată. Cele mai mari industrii ale Israelului sunt perversiunea și războiul, aceasta sună ca o națiune cu adorare luciferică.).

Clasa de mijloc și-a transformat astfel, obiceiurile lor de vot către Partidul Național-Socialist al Germaniei a cărui platformă a fost de a susține Germania împotriva declinului moral cauzat de evreii influenți. Până în 1932 au existat de douăzeci de ori mai mulți oficiali guvernamentali evrei în Republica Weimar Germania decât au existat înainte de 1919. Sioniștii au fost ei înșiși infiltrați în poziții cheie în aparatul administrativ german. (VN: vă sună familiar cu ce este  chiar acum ….. în SUA ?). În septembrie 1933, Dr. Manfred Reifer, un lider bine-cunoscut al evreilor germani scria în revista evreiască Czernowitzer Allgemeine Zeitung : ,,În timp ce secțiuni mari ale națiunii germane luptă pentru păstrarea rasei lor, noi evreii umplem Germania cu vociferările noastre. Noi furnizăm presei articole pe tema Crăciunului și a Paștelui. Noi ridiculizăm cele mai înalte idealuri ale națiunii germane și profanăm ceea ce deține sacru.”

La 30 ianuarie 1933, Hitler a fost numit cancelar al Reich-ului german și corupta Republică de la Weimar a încetat să mai existe. Guvernul german a început  îndepărtarea evreilor sediționiști din pozițiile influente și transferarea puterii înapoi la poporul german.

    Evreii dau startul, pe plan mondial boicotării mărfurilor germane

La 24 martie 1933, pe prima pagină a London Daily Express, a apărut titlul: Iudeea declară război Germaniei: evrei din toate țările, uniți-vă!

Titlul urmat cu: ,,Poporul israelit al lumii declară război economic asupra Germaniei. Nu este suficient că trebuie să nu cumpărați bunuri fabricate în Germania. Noi trebuie să refuzăm orice afacere cu comercianți care vând orice bunuri fabricate în Germania. Ceea ce ne propunem este de a aduce poporul german la simțurile lor primare, prin distrugerea exportului comercial de care însăși existența lui depinde.” http://www.wintersonnenwende.com/scriptorium/english/archives/articles/jdecwar.html 

Nu uitați că acest comerț către export este ceea ce a adus Germania în atenția britanicilor și i-a determinat să înceapă planurile de a doborî Germania. Marea Britanie, la momentul respectiv, era de asemenea condusă de khazari, care nu sunt iudei. Dar britanicii au încercat, la momentul respectiv, a reconstrui și revendica imperiul lor global economic, iar Germania le stătea în cale. ,,Tătucul” Churchill era khazar, așa cum au fost cei mai mulți dintre liderii occidentali ai lumii, inclusiv în Rusia.

Ordinul de boicot al lui Hitler din 28 martie 1933, vine ca răspuns direct la Declarația de război a evreilor împotriva Germaniei. Astăzi, ordinul de boicot al lui Hitler este descris ca fiind un act gol de agresiune, iar circumstanțele care au condus la acest ordin sunt lăsate în afară, chiar și din istorii mai detaliate ale Holocaustului (VN: Khazarii se mândresc când sunt denumiți ca fiind ,,maeștrii înșelăciunii”, cei ce manipulează și controlează goyimii (cei neevrei) de pe întreaga planetă).

     Acordul de la München

La 29 septembrie 1938, a fost semnat un acord între Hitler și Marea Britanie prin Neville Chamberlain, care a cerut o revizuire pașnică a nedreptăților comise de Tratatul de la Versailles. O conferință cu cele patru puteri a fost planificată, prin care s-ar păstra pacea. Cele patru puteri au fost Marea Britanie, Germania, Franța și Italia. Un ambasador pentru Acordul de la München, domnul Oswald Pirow, a fost trimis în Germania pentru a ușura tensiunea asupra problemei evreiești. Neville Chamberlain i-a spus lui Pirow că presiunea internatională a evreilor a fost unua dintre principalele obstacole în calea Acordului de la München și că ar ajuta foarte mult să slăbească această presiune, dacă Hitler ar putea induce o politică moderată față de evrei. Pirow a declarat că Hitler a văzut această idee ca pe o favoare și un acord anglo-german a fost semnat. Cu toate acestea, evreii au pus intenționat capăt acesteia.

La 7 noiembrie 1938, evreul polonez, Herschel Grynszpan l-a ucis pe secretarul de stat german, Ernst von Rath la Paris. Cele cinci gloanțe au fost rezultatul logic al Declarației evreilor de război împotriva Germaniei și a pus capăt soluționării pașnice a conflictului european prevăzut de Acordul de la Munchen. Asasinatul a provocat o reacție anti-evreiască în Germania, care la rândul său a incitat opinia publică din Marea Britanie și SUA împotriva eforturilor lui Chamberlain de a detensiona situația anglo-germană. În Statele Unite, germanii au fost atacați și persecutați. Presa și industria de film controlată de evrei și-a intensificat eforturile prin lobby pentru un rol american nepopular în urmărirea războiului împotriva Germaniei.

Deja cu mult înainte de 1941 existau lagăre de concentrare, când un proeminent sionist evreu, Theodore N. Kaufman, scria ,,Germania sortită pieirii”. Cartea s-a bucurat de vânzări mari care au fost promovate de către New York Times și Washington Post, ambele ziare deținute de evrei. Kaufman a stabilit un plan pentru distrugerea totală a populației germane printr-o metodă foarte simplă: sterilizarea în masă a tuturor bărbaților germani și femeilor cu vârsta cuprinsă între pubertate și șaizeci de ani (vă sună familiar cu campaniile lui Bill Gates de vaccinare în masă prin așa-numitele programe de ,,control al populației”..?!).

El a descris planul, astfel: ,, ASTĂZI războiul nu este un război împotriva lui Adolf Hitler. Este un război împotriva germanilor necivilizați, barbari care prețuiesc întunericul. Poporul german poate adopta aparent manierisme superficiale ale popoarelor civilizate, dar în același timp rămâne mereu prezent în interiorul lor acel suflet războinic, care îi împinge să ucidă. Și nici o condiționare sau factor civilizator nu va fi vreodată capabil de a schimba această natură primară.” ,, Mai rămâne atunci un singur mod de a debarasa lumea pentru totdeauna de germanism – și care este de a stopa sursa din care se emit acele suflete războinice lacome, împiedicând oamenii din Germania să se reproducă. Această metodă modernă este cunoscută sub numele de sterilizare eugenică.”

Această carte a stat la baza Planului Morgenthau din 1944 care strategiza moartea prin înfometare a zece milioane de germani în primii doi ani după război. Henry Morgenthau, care este autorul planului, s-a născut din părinți evrei în New York City.

       Concluzie

La 11 septembrie 1941, eroul american Charles Lindbergh, a avut discursul său celebru prin care le-a cerut americanilor să fie împotriva intervenției americane în războiul european: ,, Evreii sunt una dintre principalele forțe care încearcă să conducă SUA în război. Evreii sunt cel mai mare pericol în această țară, în posesia lor se află mari proprietăți și influențează filmele noastre, presa, radioul și guvernul nostru. Spun că liderii evreilor khazari au dorința să ne implice în război din motive care nu sunt americane.” – http://www.charleslindbergh.com/americanfirst/speech.asp

Dar, după cum se știe, SUA a intrat în război, după atacul japonez de la Pearl Harbor. Acest atac putea fi prevenit sau oprit, informatiile le aveau, dar s-a lăsat premeditat a fi uciși cca. 2300 de americani în baza navală de acolo, pentru ca guvernul sionist să poată avea sustinere populară pentru intrarea în război. Acum aceștia pot fi judecati post-mortem de crime împotriva umanitătii și propriului popor.

 Autorul articolului: Am crescut ca un iudeu. Acum, la vârsta de 57 sunt un creștin ortodox, nimeni nu este mai calificat pentru a expune motivațiile și ordinea de zi a evreilor. Evreii se prezintă ca „victime nevinovate” ale unui inamic printr-un anti-semitism! Dar neamurile nu cumpără această fraudă. (VN: citiți protocoalele, în care se spune să folosească „anti-Semitismul” ca pe o armă de manipulare și control, dar în mod ironic, ei (khazarii) nu sunt semiți, și ura împotriva Semiților îi face la fel de mult ca ei să fie goyimi khazari, CEI MAI MARI antisemiți de pe planetă și maeștrii înșelăciunii.) 

Ca neamuri dușmane a evreilor, ce trebuie să faceți este de a revendica moștenirea lor creștină și cultura că evreii sunt iadul aplecat asupra eradicării. Evreii au început această „sterilizare” a culturii creștine odată cu Revoluția franceză, astfel Nesta Webster a adus aceasta la lumină în 1922 prin cartea ei ,,Revoluția mondială: Complot împotriva civilizației”. Azi vom vedea această „sterilizare” a culturii creștine cu eforturile evreiești conduse și finanțate de American Civil Liberties Union (ACLU) și Anti-Defaimation League (ADL), care condamnă și incriminează toate formele de exprimare creștine în America și în viața publică a Europei. Ca rezultat, expresia ideologică evreiască, mai degrabă decât expresia creștină, acum pătrunde în toată civilizația occidentală. (VN: l-am văzut, de asemenea, pe tatăl lui Bill Gates cum a început cu Planificarea Familială, care trebuie să fie controlată acum de către sataniștii khazari, deoarece prin avorturi ei confiscă organe din fetușii vii și-i vând pentru cumpărători dispuși la extinderea duratei lor de viață ca adulți. De ce credeți că regina era aproape de 100 de ani? La fel cu Kissinger, Brezinszki, Rockefeller, etc?).

Neamuri ale lumii occidentale! Evreii și minciunile lor și cruciada anti-creștină trebuie să fie oprită! Revendicați-vă moștenirea voastră creștină, înainte de a fi prea târziu! Va fi o Americă și Europă creștină sau o Americă și Europă evreiască. Nu există nimic între ele!

   Sursa: Brother Nathanael Kapner, Real Jew News, 2012 /  http://vaticproject.blogspot.ro/

   Cine au fost evreii în istoria României   

 Noi încă nu intrasem în război, iar evreii băgau bățul în gard ca să-i aresteze pe românii din Basarabia.

 Evreii din Basarabia aveau o vorbă: „Acum v-am băgat în sac, rămâne doar să-l legăm la gură”. Au fost omorâți în jur de 200.000 de români din Basarabia, fie legal, fie ilegal, și nu punem la socoteală deportările.

 A fost un pogrom anticreștin, iar în NKVD (actualul KGB), în toate pozițiile de putere erau evrei, care se răzbunau pentru „2000 de ani de umilințe”. Dar evreii nu acceptă că au făcut așa ceva vreodată.

 Evreul Radu Ioanid este cel care stă la „poarta holocaustului”, a fost primul emisar al lui Ion Iliescu în 1990. Acesta, în 1990, a cerut să se ducă la evreii americani ca să se formeze în România un nucleu politic cu caracteristici fasciste și antisemite, așa l-au ales pe Vadim Tudor, Eugen Barbu și Ulieru, ca opoziție controlată, totul pentru a justifica sistemul din România: pe Iliescu, Roman, Brucan și să-i pună pe „fasciști” într-o lumină rea, cât și să ceară despăgubiri pentru holocaust etc.

 Pe 1 iulie 1991, la Iași, rabinul Moses Rosen pornește propaganda despre holocaust și a spus că au fost asasinați 400.000 de evrei. A doua zi, New York Times preia informația și urlă că în România celui de-al Doilea Război Mondial au fost omorâți cu sânge rece 400.000 de evrei. A treia zi, vine și impostorul evreu Elie Wiesel, care pune și el paie pe foc printr-un articol care spune același lucru. Peste o săptămână, Senatul SUA dă rezoluția nr. 52, prin care consideră România un stat criminal antisemit.

 Evreul Petre Roman, în 1990, urlă că în România toți românii sunt legionari și antisemiți.

 Guvernul american a somat guvernul României să plătească reparații de holocaust evreilor. Totul e făcut în secret, guvernul României refuză să publice aceste lucruri. Și spuneau că România va trebui să plătească între 35 și 50 de miliarde de dolari despăgubiri evreilor. Și au mers și mai departe, au somat și Republica Moldova că trebuie să plătească 10 miliarde de dolari pentru același lucru.

 Evreii ne sângerează poporul de 200 de ani și tot ei sunt cei care cer despăgubiri. În 1941, când a izbucnit războiul, au incendiat totul din Basarabia: bisericile, palatele, liniile ferate, stâlpii telegrafici, casele din Basarabia și apoi au fugit la inamic.

 Evreii au organizat foametea din Basarabia 1946-1947.

 Conform Ministrului de Război, Generalul Florea Țenescu, Stalin avea de gând să facă o republică socialistă evreiască în Basarabia.

 În 1918, în Chișinău se vorbea în mare parte idiș. Românii se jeneau când vorbeau românește pe lângă evrei, deoarece evreii făceau liste cu ei.

 Când basarabenii doreau să se refugieze în timpul războiului în România, evreii făceau tot ce le stătea în putință să-i persecute. Generalul Țenescu a dat ordinul imbecil ca românii din Basarabia să nu se opună represaliilor evreilor, ca să nu ducă la conflicte mai mari.

 Evreii prindeau pe români și se pișau (literalmente) pe ei, le ardeau bărbile și-i băgau în biserică și dădeau foc la biserică. Nu o făceau comuniștii, ci evreii împotriva creștinilor. Au distrus cărțile de cult, au incendiat biserici istorice etc.

 Noi încă nu intrasem în război, iar evreii băgau bățul în gard ca să-i aresteze pe Românii din Basarabia.

 Generalul Ioan Talpeș a declarat că Israelul a cumpărat România în 1985 cu $35 de miliarde de la Gorbaciov, Shimon Peres a confirmat și el în 2010.

 După ce ne-au cumpărat după 1989, ne-au distrus, ne-au distrus economia, ne-au distrus neamul, ne-au gonit Românii, au distrus tot.

 În ianuarie 1992, Ion Iliescu pleacă la Moscova să-l întâlnească pe Yeltin. Yeltin i-a reproșat lui Iliescu că e prietenul dușmanilor Rusiei și Rusia nu ne mai protejează și că de acum va veni Vestul și ne vor jefui de tot ce avem, nu vom mai decide nimic în țara noastră. Exact ceea ce s-a și întâmplat.

 Încet-încet, din 2014, evreii au pus mâna pe Ucraina, astăzi peste 80% din conducerea Ucrainei sunt evrei.

 Președintele evreu Poroșenko s-a îndatorat atât de tare încât Ucraina a ajuns în imposibilitatea de plată. Atunci au intervenit bancherii Rothschild, și prin fondul de investiții Franklin Templeton au cumpărat datoria Ucrainei în schimbul tuturor activelor statului ucrainean. Asta într-un moment în care toată economia Ucrainei aparținea statului.

 Când a început războiul în 2022, aviația Rusiei a vizat exact aceste obiective ale fondului de investiții Franklin Templeton, care aparțin familiei Rothschild, bucată cu bucată.

 Războiul din Ucraina, în adevăratul sens, sunt naționaliștii Ortodocși ruși contra bancherilor evrei de pe Wall Street.

 Prim-ministrul Marii Britanii, Cancelarul Germaniei și Președintele Franței sunt toți slugoi angajați ai familiei Rothschild, care au ajuns în pozițiile respective prin Rothschild.

 Politicienii Germaniei au primit misiunea să facă cât mai multe împrumuturi, indiferent de proiecte. Și toată Europa e datoare vândută. Toată Europa e controlată de bancheri evrei. Europa nu are soluții.

 Toată Africa s-a eliberat de sub dominația iudeo-americană, toată Africa acum colaborează cu Rusia și China.

 Americanii recunosc că sentimentul anti-american global e de 67%. În adevăr, este mult mai mare. Globalismul a eșuat, a eșuat datorită lăcomiei bancherilor evrei de pe Wall Street.

 Evreii sunt supărați pe Corvin Lupu că mereu le menționează rasa. Dar asta fac ei, lor le place să fie deghizați în alte etnii ca să treacă neobservați când își duc la îndeplinire agendele. Așa făceau și la noi, toți consilierii sovietici, peste 80% erau evrei sub nume rusești, ca românii să prindă ură față de ruși, nu de ei. Și chiar și politicienii din România din era socialistă, mulți și-au luat nume românești, dar nu erau români.

 Spiritul occidental toxic, libertinajul, a pătruns și în Rusia, libertinajul ucigător al societății, cu o morală mizerabilă care distruge raporturi sociale, au pătruns drogurile, mișcarea LGBTQ, prostituția, traficul de persoane. Rușilor le convine acest război că le permite să-și pună țara în ordine și să elimine orice influență iudeo-euroatlantică din interiorul Rusiei.

 Rușii i-au bătut pe evrei la jocul lor, când au început sancțiunile împotriva rușilor, rubla s-a prăbușit, în momentul acela rușii au început să cumpere toate acțiunile la bani de nimic, o putem numi -o naționalizare-. Evreii și-au pierdut cea mai mare parte din averi în Rusia.

 Și a apărut primul discurs public al lui Putin împotriva oligarhilor evrei, în martie 2022, acesta a spus despre ei că: nu iubesc Rusia, că nu sunt patrioți, că visează doar insule și iahturi, că-și țin banii în băncile occidentale, că nu au un mod rusesc de viață, etc.

 Un alt discurs memorabil al lui Putin este când a spus că Rusia e complet deconectată de sistemul bancar internațional și că este fericit că toți copiii din Rusia se vor naște de acum înainte fără să mai fie sclavii lui Rothschild legați cu lanțuri la mâini și la picioare.

 Putin a mai spus ceva, întrucât activele rusești din băncile occidentale au fost blocate, importurile din Rusia de acum se pot face doar prin ruble.

 Americanii au fost în spatele Nord Stream 2, Joe Biden a și prezis: „Avem noi grijă să nu mai vină gaz pe Nord Stream 2.”

 În 2022, au murit peste 25 de multimiliardari evrei din Rusia. Căzuți de la etaj, în general se spune că s-au sinucis. Interesant e că mulți au murit în Occident. Și chiar și mai dubios, se sinucide toată familia, soție, bunică, bunic, toți se sinucid. Și poliția nu prinde pe nimeni.

 De mult timp, partidele din România de la guvernare încearcă în fel și chip să-și demonstreze aservirea. Il ataca pe Trump, il ataca pe Putin. Ei se laudă că Oana Toiu a fost la Washington, când de fapt ea a primit ordin să se ducă să-și primească instrucțiunile și, după 30 de minute, i s-a spus: „Marș acasă”.

 Elie Wiesel este o fraudă. Până și evreii lor recunosc că nu a fost la Auschwitz.

 Lui Călin Georgescu i-au făcut proces că l-a elogiat pe Zelea Codreanu, păi pe Codreanu nu l-a condamnat nimeni. Condamnarea lui la închisoare din 1938, unde a fost și asasinat, a fost anulată în instanță pe 19 noiembrie 1940, care l-a găsit nevinovat cu echivalentul din Codul Penal de astăzi: fapta nu există.