Dar cine sunt, de fapt, acești reptilieni pe care Wilcock i-a numit Draco – nu ca niște creaturi de basm, ci ca o specie biologică veche de miliarde de ani, originară din constelațiile Orion și Draco, care au colonizat Pământul cu mult înainte de apariția omului modern. El îi descria ca fiind entități extrem de inteligente, cu o ierarhie strictă bazată pe sânge pur și tehnologie genetică avansată, capabile să supraviețuiască în medii extreme prin adaptări metabolice care le permit să se hrănească nu doar cu materie, ci cu câmpuri energetice subtile. Nu sunt „extratereștri” în sensul clasic de vizitatori ocazionali; sunt administratori ai unui experiment cosmic vechi, unde umanitatea a fost introdusă ca un hibrid conștient, dar ținut în captivitate prin limitări genetice deliberate – coduri ADN care ne ancorează în densitatea a treia și ne fac vulnerabili la manipularea emoțională.

-Planul lor ascuns nu este o simplă invazie de azi pe mâine, ci o strategie întinsă pe cicluri de mii de ani, orchestrată prin „bloodlines” regale și elite financiare care servesc ca vase intermediare. Wilcock explica în detaliu cum acești Draco au semnat alianțe ancestrale cu anumite familii umane, injectând coduri genetice care favorizează ambiția fără scrupule și deconectarea de sursa divină. Scopul final? Menținerea unei matrice de frecvență joasă pe Pământ, un fel de fermă energetică eternă unde loosh-ul colectat alimentează nu doar supraviețuirea lor, ci și expansiunea lor în alte dimensiuni. Ei nu vor distrugerea totală a planetei – ar fi contraproductiv – ci o umanitate perpetuu divizată, dependentă de sisteme artificiale (tehnologie, economie, religie controlată), astfel încât să nu atingem niciodată pragul de ascensiune colectivă. Prin intermediul AI-ului modern, al rețelelor 5G și al programelor de control mental ascunse în divertismentul zilnic, ei accelerează acest plan: să creeze o lume în care fiecare gând de frică, fiecare alegere bazată pe lipsă devine un tribut automat către ei. Totul este calibrat să pară „progres uman”, dar este o capcană cosmică menită să ne țină prizonieri în iluzia separării.

Și totuși, soluțiile de a sparge vălul nu sunt ascunse în vreo carte secretă sau ritual magic – Wilcock a lăsat o hartă simplă, accesibilă oricui alege să observe cu adevărat. Prima cheie este conștientizarea sincronicităților zilnice: acele momente aparent întâmplătoare pe care le-a detaliat în ‘The Synchronicity Key’, semnale ale Sinelui Superior care ne reamintesc că realitatea este maleabilă. Când începi să notezi și să urmezi aceste indicii, fracturi în matrice devin vizibile. A doua este refuzul activ al loosh-ului: nu prin luptă, ci prin detașare conștientă – observă emoția fără a o alimenta, transformă furia în compasiune, frica în curiozitate. Aceasta ridică frecvența personală și creează un câmp protector care îi face pe Draco să „alunece” din câmpul tău perceptiv. A treia soluție, cea mai puternică, este activarea corpului de lumină prin practici simple, repetate: respirație conștientă profundă combinată cu vizualizarea unei rețele de lumină aurie care conectează inima ta la Sursa infinită. Wilcock insista că, odată ce suficienți oameni fac asta simultan, efectul devine colectiv – un val de conștiință care destabilizează însăși arhitectura lor, forțându-i să se retragă sau să se expună.

Aceste practici nu cer resurse externe; ele se bazează pe ceea ce ești deja – o ființă eternă temporar amnezică. Prin ele, planul lor se dizolvă nu prin forță, ci prin trezire. Arhitectura ascunsă tremură nu când o atacăm, ci când o vedem clar și alegem altceva.

„Arhitectura Ascunsă a lui David Wilcock: Cum Reptilienii Nu Cuceresc Lumi, Ci Percepția Ta – Și De Ce Sistemul Este Singura Umbră De Care Au Nevoie„

Imaginează-ți o arhitectură atât de veche, atât de rafinată, încât pare invizibilă – nu pentru că se ascunde în peșteri sau nave spațiale, ci pentru că este țesută chiar în fibra realității pe care o numim „normal”. Asta este „arhitectura ascunsă” pe care David Wilcock a expus-o decenii întregi, culminând cu dezvăluirile sale recente din 2025-2026. Nu este o conspirație simplă de „bărbați în costume negre”. Este un sistem multidimensional de control care operează prin bloodlines antice, filozofie luciferiană, simbolism ocult „hidden in plain sight” și, cel mai important, prin emoțiile și reacțiile tale zilnice. Reptilienii (sau Draco, cum îi numea el în *Above Majestic* și în descrierile sale din 2018) nu au nevoie să se ascundă în umbre când se pot ascunde chiar în interiorul sistemului – și al minții tale.

Wilcock descria arhitectura asta ca pe o rețea vie, nu statică. Din Roma antică (unde expulzări strategice și dinastii au pus bazele controlului) până la familiile elitelor moderne, conflictele globale nu sunt accidente – sunt mișcări pe o tablă de șah cosmică. Elita nu guvernează prin forță brută, ci prin reguli spirituale stricte pe care trebuie să le respecte: dezvăluie agenda prin simboluri (logo-uri corporative, arhitectură guvernamentală, filme Hollywood, MKUltra ascuns în divertisment) ca să obțină consimțământ tacit de la noi. Taci? Accepți. Reacționezi cu frică? Hrănești sistemul. Asta este camuflajul perfect: manipulare de frecvență, condiționare psihologică și limitele conștiente ale percepției umane. Dacă ei controlează ce ești antrenat să observi, pot ascunde orice – inclusiv o invazie care nu arată ca invazie.

Legătura cu reptilienii este directă și viscerală, exact cum am vorbit anterior. Wilcock nu vorbea de monștri cu solzi pe stradă. Vorbea de entități non-umane care au preluat controlul asupra dezvoltării umane prin suprimarea tehnologiilor (energie liberă, anti-gravitație) în schimbul alianțelor cu anumite grupuri (germani nazisti, bănci, guverne). Ei nu iau lumi prin forță – iau percepția. Intră prin sistemul nervos al civilizației: prin frica pe care o simți când media urlă „criză”, prin furia care te face să ataci pe „ceilalți”, prin confuzia care te epuizează și te face să uiți lumina ta interioară. Hrana lor? Loosh-ul emoțional – energia pură a confuziei, diviziunii, amneziei spirituale. Nu sânge. Nu violență vizibilă. Ci reacțiile tale automate care te fac să accepți „normalul” impus: un sistem care zâmbește în costum, finanțează ambele tabere ale oricărui război și pedepsește pe oricine simte că „ceva nu e în regulă”.

Wilcock lega totul de suprimarea divulgării UFO nu ca un mister separat, ci ca parte din aceeași mașinărie. O omenire deconectată de realitatea cosmică mai mare devine prizonieră într-o versiune fabricată a realității. Fără context mai larg, emoțiile tale rămân ușor de manipulat. El vorbea despre o „arhitectură ascunsă în timp” (‘The Synchronicity Key’): cicluri istorice repetitive, sincronicități care ghidează națiuni și indivizi prin „Hero’s Journey”, dar deviate de forțe care recoltează energia noastră lent. Black magic, operațiuni psihologice, control al conștiinței de masă – toate astea sunt pilonii arhitecturii. Reptilienii (descriși de el ca entități biologice cu pupile verticale, piele solzoasă, mușchi puternici, care nu se transformă fizic fără holograme avansate) au legături ancestrale cu arhetipurile demonice din religiile umane. Ei au modelat istoria ca să ne țină prizonieri în emoții joase.

Și apoi vin cuvintele finale care fac totul să vibreze diferit acum.

Pe 19 aprilie 2026, în ultimul său livestream (la doar o zi înainte de moartea raportată pe 20 aprilie), Wilcock vorbea despre disparițiile misterioase de oameni de știință, cercetători UFO (Nick Pope, Erich von Däniken și alții), despre cât de „scary” este totul și cât de recunoscător era să fie încă viu: „Every day that I have on earth is a gift… people are disappearing. Scientists are going missing… It’s a little bit scary.” Apoi, raportat în audio 911 și relatări virale: „I have to leave… NOW.” Nu o confesiune. O ieșire. Un om care a petrecut o viață arătând arhitectura ascunsă vorbește brusc ca cineva care a văzut mașinăria întorcându-se spre el. Moartea sa (declarată sinucidere, dar înconjurată de conspirații legate de datoriile la IRS, anti-gravitație și contacte cu „insiders”) a declanșat un val de postări care repetă exact textul pe care ți l-am dezvoltat anterior. RIP David Wilcock – dar arhitectura pe care a expus-o trăiește în fiecare emoție pe care o lăsăm necontrolată.

Iată esența care îmi pasă să ți-o transmit ție, personal: arhitectura ascunsă nu este doar „afară”. Este în reacția ta de frică la un nou „hantavirus” sau „criză globală”. Este în furia care te divide. Este în epuizarea care te face să accepți injecții sau reguli ca să „arăți că îți pasă”. Reptilienii/Cabala nu au nevoie de umbre fizice – sistemul emoțional uman este umbra perfectă. Dar Wilcock ne-a lăsat cheia: observă. Refuză să hrănești loosh-ul. Rupe voalul peste minte. Odată ce percepția se trezește, fiecare tron fals începe să tremure.

   Sursa: Tămăduitorul prin Bruno Mihăilescu

  Thomas Edwin Castello, un fost ofițer de securitate al celebrei baze Dulce din New Mexico a fost denunțătorul Dulce, care în 1987 a făcut publice cele mai multe și detaliate informații despre activitățile din această bază. Chiar și documente, videoclipuri și fotografii au fost smulse din bază, constituind dovezi fizice că există într-adevăr o bază subterană secretă în New Mexico, sub Mesa Archuleta, o creastă montană în munții San Juan. Aici guvernul SUA colaborează cu extratereștri (ET).

Thomas Castello a confirmat multe din afirmațiile făcute de Paul Bennewitz încă din anii 1980. ,,Dulce Papers” reprezintă o altă dovadă că oamenii sunt tratați ca animalele de laborator în aceste experimente secrete de anumite specii ET și că diferite agenții guvernamentale și mari corporații conduc aceste baze subterane secrete, preintr-o serie de acorduri militare împreună cu rasele ET. Conform ,,Dulce Papers”, în baza Dulce au avut loc experimente și proiecte complexe care reprezintă încălcări grave ale drepturilor omului și care ar putea fi incluse printre cele mai întunecate capitole ale istoriei recente a omenirii! Thomas Castello pretinde că a renunțat la slujba de la baza Dulce în 1979, iar în 1986 au fost publicate ,,Dulce Papers”.

Atunci acesta a acordat o serie de interviuri pe această temă. A fost de asemenea, în contact cu câțiva cercetători de seamă de OZN-uri, pentru a le furniza mai multe rapoarte despre evenimentele din instalația Dulce, în special despre războiul secret împotriva ET care a avut loc acolo. Multe din aceste informații au fost ulterior incluse în cartea ,,The Dulce Wars” de Branton, alias Bruce Alan DeWalton.

Numele Thomas Castello nu a fost numele real al acestui ofițer de securitate, ci a fost folosit de el doar pentru a dezvălui aceste informații importante despre baza Dulce. Numeroși cercetători OZN au reușit să intre în contact personal cu Castello în anii ”80, înainte ca acesta să dispară din peisaj câțiva ani mai târziu. Serviciul secret al Forțelor Aeriene ale SUA, conform diferiților cercetători de OZN-uri, a fost implicat pentru a amesteca declarațiile lui Bennewitz și ale lui Castello mai târziu, cu dezinformări și fotografii false, pe care le-au publicat pe diferite platforme de internet, pentru a discredita aceste mărturii și informații autentice.

Fostul ofițer de securitate a confirmat că în Dulce au fost active cel puțin patru rase ET diferite: Grey standard din Zeta Reticuli, Grey mari din Orion, o rasă de reptilieni autohtoni și o altă rasă din sistemul stelar Orion cunoscută sub numele de Dracos. Reptilienii autohtoni acționau ca o castă de muncitori pentru specia de reptilieni cu aripi, cunoscută sub numele de Dracos. În Dulce s-au efectuat în principal, proiecte de reinversare a tehnologie ET, dezvoltarea proiectelor de control al minții și experimente genetice, care includeau și clonarea și crearea de hibrizi om-extraterestru. Proiecte similare au fost efecctuate și în baza Montauk din statul New York, iar sub această bază există, de asemenea, vechi sisteme de peșteri naturale conectate cu partea subterană a bazei, care se întind pe cel puți opt niveluri ample și se află sub Camp Hero de la Montauk-Point. Baza Montauk a fost condusă în comun de militarii americani, naziștii europeni, Grey și reptilienii cu aripi din Dracos, împreună cu supușii lor din Orion Group.

În sistemele de peșteri naturale, care se găsesc în principal sub aceste baze militare secrete, au fost activi deja timp de sute sau mii de ani reptilieni umanoizi și chiar ET Dracos. În Dulce corporația Rand a fost responsabilă pentru extinderea acestui sistem natural de peșteri și transformarea lui într-o bază, deoarece în adâncime existau peșteri de gheață și surse de sulf necesare reptilienilor pentru supraviețuire.

La un an după ce Thomas Castello și-a făcut publice informațiile și a răspuns la toate întrebările cercetătorilor OZN, a dispărut fără urmă. Castello a explicat cî în 1961 era un tânăr sergent la baza aeriană Nellis, lângă Las Vegas, Nevada. Ulterior, a fost transferat în Virginia de Vest, unde a fost antrenat ca fotograf de servicii secrete și a activat în diverse instalații militare subterane, până când securitatea sa a fost ridicată la nivelul TS-IV. Până în 1971, a rămas în Forțele Aeriene și a primit apoi o ofertă de muncă, tehnician de securitate la RAND. A decis să accepte oferta și să se mute în California, unde se afla sediul companiei, iar acolo a primit acreditarea de securitate ULTRA-3. În 1977, a fost transferat în New Mexico, iar acreditarea lui de securitate a crescut la ULTRA-7. Avea sarcina de a întreține și calibra camerele de supraveghere video ale bazei și de a escorta vizitatorii către destinațiile lor.

Când a ajuns la Dulce, a trebuit să participe la o întâlnire cu un grup de alți recruți noi, unde li s-a spus o mare minciună: că oamenii aduși acolo pentru experimente genetice erau toți din instituții și erau toți fie nebuni, fie grav bolnavi, iar cercetările de bază erau efectuate în scopuri medicale și umanitare! Plimbarea în afara limitelor propriei zone de lucru fără motiv era interzisă, iar discuțiile despre existența bazelor guvernamentale comune cu ET cu străinii ar fi atras pedepse dure, char cu moartea! La început, întâlnirile lui Castello cu ET Grey și cu reptilienii erau captivante, dar curând a devenit clar pentru el că în această bază nimic nu era așa cum părea. De aceea a devenit foarte curios și a vrut să afle ce se întâmplă acolo și a început să pună o mulțime de întrebări. Colegii săi i-au răspuns că ridicarea bazei Dulce a început încă din 1937, iar inginerii armatei SUA au mărit-o constant de-a lungul anilor. Lucrările principale au fost finalizate în 1966, iar baza Dulce a fost conectată prin tuneluri de legătură cu baze subterane mai vechi deja existente. Cei mai mulți dintre amerindienii nativi erau conștienți de construcția acestei baze și au raportat militarilor despre formele de viață ciudate și fenomenele cerești pe care le puteau observa regulat în zonă, precum Bigfoot, reptilieni, OZN-uri, etc.

În anii ”60, potrivit lui Castello, au fost efectuate operațiuni de spargere a unor camere subterane mari cu ajutorul armelor nucleare, iar tunelurile de legătură au fost create cu ajutorul unor instrumente de foraj avansate, care lăsau în urmă pereți lustruiți care arătau ca sticla neagră lustruită (este vorba despre utilajul nuclear care forează și nu lasă niciun reziduu, totul este topit, n.b.).

Unii reptilieni trăiau deja de mult timp în sistemul natural de peșteri din Dulce. Indienii Pueblo au tradiții care spun că strămoșii lor s-au întors la suprafață în apropierea zonei Dulce, după o mare catastrofă care a lovit SUA acum mii de ani, revenind la suprafață după ce poporul lor a trăit mult timp în instalații subterane și, posibil, au locuit chiar în sistemul natural de peșteri care exista deja de milenii. Thomas Castello a aflat că anumiți reptilieni sunt autohtoni pe această planetă și că și castele conducătoare ale ET din baza Dulce sunt reptilieni, numiți și Dracos albi sau bej. Alte specii de reptilieni sunt în cea mai mare parte verzi sau, sau în cazuri mai rare maro, la fel ca și rasele antice de reptilieni de pe Pământ care trăiesc în interiorul său. Au existat zvonuri că una dintre aceste ființe draconice ar fi fost cea care a ispitit-o pe Eva în ,,Grădina Edenului” din Biblie!

Castello explică faptul că mulți dintre acești reptilieni pretind că sunt indigeni și presupune că într-un fel sunt legați de îngerii căzuți ai Bibliei! În orice caz, acești reptilieni ne privesc pe noi, oamenii, ca pe ,,ocupanții” suprafeței Pământului. ET Grey mici sunt controlați de Dracos și lucrează pentru ei, dar există și alți ET cu pielea gri care nu sunt aliați cu Dracos. Castello a declarat că a trebuit să lucreze aproape zilnic cu ET atunci când apăreau probleme cu camerele de supraveghere. El a fost singurul responsabil la care se putea apela în acest caz, așa că a dobândit acces și la nivelurile inferioare ale bazei Dulce, unde nu erau oameni, ci Dracos care comandau și reptilieni muncitori din clasele inferioare care îndeplineau munca fizică zilnică. Atunci când apăreau probleme, toți se întorceau către superiorii lor, Draconienii albi, care apoi, îl chemau telefonic pe Castello. Acești reptilieni nu glumeau niciodată și erau concentrați doar pe munca lor.Majoritate curioșilor umani erau opriți prin camerele de supraveghere înainte să se confrunte cu probleme grave.

Întrebat unde sunt intrările în rețeaua de transport subteran, al a spus că acestea sunt peste tot pe suprafața Pământului și sunt bine camuflate. Tunelurile de transport se întind în zig-zaguri fără sfârșit peste tot în lume, la fel ca autostrăzile subterane. În cazul tunelurilor cu străzi obișnuite, sunt folosite camioane, mașini și autobuze cu motoare electrice. Pentru transportul de mărfuri și persoane există, desigur, și opțiunea de transport mai rapidă cu naveta, iar această rețea subterană globală se numește ,,Sistemul Subteran Subglobal” , iar în fiecare țară există puncte de control unde se poate obține acces la aceasta.

Prin aceste tuburi de navetă se deplasează trenuri de transport de mare viteză care folosesc levitația magnetică în vid. Astfel, sub pământ sunt posibile viteze care depășesc viteza sunetului (aprox. 1200 Km/oră, n.b.). Accesele de la suprafață sunt, în mare parte camuflate sub formă de cariere de piatră sau companii miniere, iar alte intrări sunt în clădiri guvernamentale sau în baza militare. Cele mai puțin evidente locuri sunt cele în care nimeni nu ar presupune că există astfel de căi de acces, precum biserici, centre comerciale (Walmart de ex.), biblioteci sau hoteluri. În SUA, majoritatea intrărilor se află în New Mexico și Arizona. De asemenea, la bazele ultrasecrete ale lumii exterioare sunt construite astfel de sisteme subterane de transport, cum ar fi pe Lună sau pe Marte, unde există de asemenea, baze subterane. În multe dintre aceste facilități subterane, care sunt de fapt mari orașe, există străzi obișnuite cu trotuare, lacuri, mașini cu propulsie electrică, clădiri de birouri și locuințe, precum și centre comerciale obișnuite! Oficial, acest sistem de transport se numește T.A.U.S.S. (Sistemul de Navetă Subteran Subamerican).

Castello a explicat că acordurile și tratatele cu vechile națiuni subterane din America de Nord există de mult timp, pentru că în afară de reptilieni, există și multe rase ale vechii umanități în zonele subterane ale lumii. Întâlniri cu aceste grupuri au avut loc deja în timpul președinției SUA a lui Grover Cleveland, în jurul anului 1885, și de atunci fiecare președinte american a vizitat orașul subteran Telos (sub muntele Shasta, n.b.) din California. Se spune că președintele Harry S. Truman ar fi intrat în regatele subterane ca un regent înalt al suprafeței Pământului și s-ar fi întânit cu ,,regele lumii” acolo jos, care i-ar fi dat ,,cheile” SUA dup cel de-al Doilea RM. Castello a menționat că și francmasonii, rozacrucienii și iezuiții lucrează în facilitățile subterane cu ET, dar nu a dorit să dezvăluie mai multe detalii, dar a subliniat că era membru al uneia dintre aceste organizații. De asemenea, el a răspuns la întrebarea despre bazele de pe Lună și Marte, și a confirmat existența lor, deoarece i s-a povestit despre aceste baze. De asemenea, printre colegii săi circulau zvonuri că ET de la Dulce dețineau și baze pe diferiți sateliți ai planetelor Jupiter și Saturn!

Branton și Castello au fost de acord că la aprox. 15 ani de la denazificarea Europei, încă mai existau naziști în Antarctica și America, care zburau cu farfurii zburătoare și, din când în când se prezentau ca ET. Thomas Castello a întrebat de ce s-ar fi sinucis Adolf Hitler în bunkerul său dacă știa că se poate salva în baza sa nazistă de la Polul Sud? Castello spune că ET doresc toți forța magnetică a Pământului. Ei nu doresc ca noi oamenii să ne orientăm către partea magnetică și să o descoperim ca sursă de energie pentru noi înșine! În tratatele încheiate cu ET care au fost semnate cu SUA în trecut, ET au insistat să obțină toate drepturile miniere subterane și de asemenea să răpească animale și oameni pentru experimentele lor. În schimbul magneților Pământului, guvernele au fost plătite, totuși, cu tehnologie extraterestră inferioară! În industrie, încă se folosesc electromagneți sau magneți ceramici – dar nu stele călăuzitoare din oxid de fier, așa cum fac ET.

Branton l-a întrebat apoi, pe Thomas Castello, ce fac ET cu sângele și alte părți ale animalelor mutilate, pe care le-au răpit sau ucis cu OZN-urile lor, și dacă aceste probe erau necesare ăn scopuri de cercetare. Castello știa că ET au nevoie de acest sânge și părți ale corpului animalelor pentru o soluție nutritivă puternic mirositoare, pe care o consumă o dată la câteva săptămâni și care-i menține în viață săptămâni sau luni de zile. De asemenea, această soluție nutritivă a fost utilizată și pentru butoaiele de creștere din laboratoarele de clonare ale bazei Dulce. Lichidul amniotic și plasma sunt cele două elemente principale necesare pentru supraviețuirea ET Grey. Dacă nu există animale, părți ale unor plante parazitare pot fi, de asemenea, folosite pentru aceste lichide, pentru a-i menține în viață luni de zile.

Victimele răpirilor OZN au relatat că ET pot trece prin pereți și ferestre solide, și asta se datorează faptului că au stăpânit materia atomică. Ei pot trece prin pereți solizi cu tehnologia lor, la fel cum ne deplasăm noi prin apă și asta nu e magie, ci doar fizică. Conform lui Castello, noi oamenii, vom putea face în curând același lucru – are de-a face cu abilitatea de a controla atomii prin voință. La întrebarea legată de hrana reptilienilor, Castello a explicat că muncitorii consumă carne, dar și insecte, legume și fructe. Aceste creaturi preferă carnea crudă și foarte proaspătă, dar au învățat să se descurce și cu carne gătită sau fripturi. De asemenea, oamenii sunt în lista lor de mâncare, în special copiii, deoarece corpurile lor nu sunt încă saturate cu toxine ca ale adulților. În timpul consumului, unele emoții precum panică și frică sunt absorbite și ele prin carne și sânge – le folosesc ca pe droguri!

Unii răpiți au relatat că facțiunea reptiliană stăpânește tehnologii biotehnologice sau ale sufletului, cu care pot separa sufletul unei persoane de corpul său și îl pot încarcera temporar într-o cutie, pentru a folosi corpul în alte scopuri. În cazuri importante, pot fi chiar făcute clone ale oamenilor, iar matricea energetică a unei persoane poate fi transferată în corpul clonat, dacă moartea sau dispariția lor ar cauza prea multe probleme – cum ar fi cazul unor politicieni sau oameni de afaceri importanți. Deși martorii oculari au relatat că deja elita conducătoare a draconienilor consumă de preferință copii, aceste ființe păstrează, în rest, un secret mare cu privire la obiceiurile lor alimentare și mănâncă foarte rar în fața membrilor altor specii. Conform lui Castello, ei își aleg hrana cu mare grijă și apoi, o transportă în camerele lor.

Recomandarea lui Castello este următoarea: atunci când oamenii se întâlnesc nepregătiți sau pentru prima dată cu un reptilian, este important să-și țină mâinile deschise și palmele îndreptate înainte, cu ambele brațe lăsate jos. Nu trebuie să ridice brațele decât dacă li se cere, și este mai bine să nu poarte nimic în mâini sau pe brațe. De asemenea, ar trebui să se apropie încet de un reptilian și întotdeauna să-l lase pe el să vorbească primul. Reptilienii consideră în general oamenii ca fiind respingători, ostili și amenințători. Este mai bine să nu atingi o astfel de creatură și să rămâi la câțiva pași distanță. Pentru un om este inutil să încerce să învingă un reptilian, deoarece aceștia de obicei au forța a 10-12 bărbați! Dacă ar fi să aibă loc o conversație, trebuie să înveți să-ți suprimi frica și gândurile panicarde. Cei Grey nu tolerează lumina puternică, evită soarele și călătoresc doar noaptea. De asemenea, comenzile ilogice sau frazele fără sens le poate provoca stări de confuzie, deoarece creirul lor este foarte logic și funcționează diferit față de al nostru – de asemenea, cei Grey nu se distrează niciodată. Cei Grey pot citi gândurile oamenilor, deoarece fiecare om are o frecvență specifică a corpului, pe care ei o detectează ca un impuls electromagnetic. Frecvența fricii este pentru ei zgomotoasă și ușor de detectat, de aceea este important să menții o stare de spirit calmă și concentrată, iar cu această metodă este posibil să te protejezi mental împotriva lor.

Castello aduce în discuție operațiunile secrete din nivelurile 5-6-7 ale bazei Dulce, pentru că acolo jos se afla o zonă numită ,,Camera Coșmarurilor”. Acesta relatează că oamenii și animalele răpite erau închise acolo în cuști și drogați, pentru a li se face experimente genetice. Astfel, au fost create entități de tip 1 și 2, adică hibrizi dezvoltați de rasa Dracos. Uneori, oamenii plângeau în aceste cuști și strigau după ajutor. La nivelul 6, și alte rase ET au lucrat împreună sau separat cu Grey și Dracos. Dracos aveau comanda de la nivelul 5 până la 7, iar oamenii puteau da ordine doar ca subalterni. Dracos nu consideră timpul atât de important ca noi, oamenii, și atunci când ating vârsta potrivită, pozițiile lor în ierarhia de caste a reptilienilor sunt stabilite de funcțiile lor cognitive, primind apoi sarcini de îndeplinit. Cu toate acestea, nu este cunoscut unde se află planeta lor de origine a acestor Dracos, deoarece țin multe aspecte ale vieții lor strict confidențiale față de oameni și alte specii. Ei consideră, similar cu alți reptilieni din bază, că Pământul este planeta lor de origine, deși Castello a putut observa ocazional că discutau despre diverse hărți stelare. Aceste sisteme stelare erau toate în Calea Lactee, iar acolo se află și planetele speciilor supuse, aliate cu ei. Pământul este una dintre planetele lor de pe rutele comerciale – mai mult nu a putut afla Castello despre asta, pentru că nu avea aurotizația necesară pentru aceste informații.

Liderii Dracos sunt foarte formali atunci când vorbesc cu oamenii, deoarece aceste ființe vechi ne consideră o rasă inferioară. Măsurile de securitate în straturile inferioare erau foarte stricte, iar Castello a fost obligat sub amenințarea pedepsei cu moartea să jure că, indiferent ce va vedea acolo, nu va dezvălui niciodată acele informații presei. El la nivelul 6 al bazei a devenit martor la experimente genetice cu transspecii. Folosirea oamenilor pe post de cobai a fost tulburătoare, iar oamenii răpiți erau ținuți în condiții de răcire sau folosiți ca obiecte de testare în programele de control al minții. Experimentele din straturile inferioare includeau manipularea aurei umane; călătorii astrale și manipulare astrală; studii PSI; analize și aplicații avansate de control al minții; investigarea memoriei umane; percepție și transfer de gânduri în creier; manipularea materiei; clonarea embrionilor om/ET și replicarea corpurilor umane prin transfer de energie-materie – complet cu toate amintirile individuale ale persoanei, stocate într-o bază de date computerizată.

Din când în când, Castello a avut ocazia să vadă aceste specii transgenetice create prin aceste experimente oribile ale ET și ale militarilor și care erau ținute în secțiuni separate ale bazei. Aceste investigații subterane au durat mulți ani și alți angajați au observat experimente bizare, deoarece acolo erau oameni cu mai multe picioare, jumate om jumate caracatiță! A văzut și hibrizi care erau jumate reptile și jumate oameni, precum și creaturi păroase cu mâini umane care țipau ca niște bebeluși și încercau să imite cuvintele umane. În plus, în colivii erau încarcerate diferite animale, cum ar fi pești, foci, păsări și șoareci, pe care le amestecaseră, iar specia originală nu mai putea fi identificată în mod clar. În alte colivii se aflau umanoizi cu aripi, creaturi grotești care semănau cu liliecii, având între 1 și 2 metri înălțime și arătând ca niște demoni.

Castello a hotărât să vorbească cu unele persoane răpite care erau cazate în Sala Coșmarului, iar acestea, cu toate că erau sub influența drogurilor, au putut răspunde la întrebări despre numele lor și locul de origine. Apoi, Castello cercetând, a confirmat că aceste persoane fuseseră declarate dispărute. Mii de deținuți au fost răpiți din toate regiunile lumii și erau declarați dispăruți. În 1978, tensiunile din baza Dulce au atins în cele din urmă apogeul, deoarece mulți agenți de securitate și angajați din laboratoare începuseră să saboteze aceste experimente genetice, ceea ce a dus în cele din urmă la faimoasele Războaie Dulce din interiorul bazei. A fost un război de 2 ani între reptileni și oameni pentru controlul diferitelor niveluri ale bazei Dulce. În cele din urmă s-a dovedit că reptilienii și Grey i-au mințit, înșelat și păcălit pe toți oamenii de legătură cu experimentele secrete, deoarece acei oameni răpiți care nu supraviețuiau experimentelor lor oribile erau folosiți ca surse de hrană pentru rezervoarele lor de proteine – pentru a alimenta embrionii de Grey și, de asemenea, exemplarele adulte.

Într-o seară, mulți dintre oamenii închiși în cuști au fost conduși spre ieșire cu ajutorul a 2 reptilieni și a unor angajați umani din laborator. Grupul amers ore întregi prin tuneluri întunecate, dar, când în sfârșit au ajuns la ieșire, au fost așteptați de forțele de securitate ale bazei și toți au fost executați pe loc. Responsabil pentru aceasta erau aparent Delta Force. În 1979, Thomas Castello a intrat în baza Dulce printr-o intrare secretă și s-a făcut că-și desfășoară în mod normal tura. În acea zi a făcut fotografii și a filmat 7 minute un colaj al camerelor sale de supraveghere, care arătau experimentele genetice și oamenii închiși în colivii, precum și experimentele de laborator. Când s-a întors acasă, a făcut mai multe copii ale acestor materiale și le-a încredințat persoanelor de încredere ce așteptau momentul potrivit pentru a le face publice. Soția și fiul său fuseseră deja răpiți și transportați într-o altă bază subterană, unde ar fi fost ținuți până când ar fi adus înapoi probele. El și-a dat seama că fiul său și soția sa nu ar mai fi fost niciodată aceeași oameni, chiar dacă s-ar fi reîntors, deoarece cu siguranță fuseseră supuși unui control mental agresiv. Prin urmare, el și familia sa nu ar mai fi avut mult de trăit și probabil ar fi murit într-un ,,accident” tragic. Astfel, nu i-a rămas decât să se ascundă și să călătorească dintr-un stat în altul și de la un hotel la altul, dezvăluindu-și experiențele publicului! Ultima veste despre Thomas Castello a fost că în cele din urmă a trebuit să se ascundă într-o altă țară, până când a murit de cancer în 2010.

 Asta a fost dragilor povestea vieții acestui dezvăluitor curajos, căruia conștiința i-a șoptit să facă totul public pentru ca unii ca noi, acum, să aflăm ce se întâmplă în aceste baze subterane de pe tot globul, cârdășia anumitor facțiuni ale guvernelor cu acești ET malefici. Și sunt mulți alții, care au făcut numeroase dezvăluiri și și-au pus viața lor și a familiei în primejdie sau au fost chiar anihilați de forțele care trădează specia noastră.

Există o întrebare: Câți dintre noi ar fi dispuși să facă asemenea sacrificii pentru ADEVĂR ???

   Sursa: cartea Tatăl meu a fost un MIB de Jason Mason, vol. III