Motto: Utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată în bine, ci să crezi că ea mai poate continua așa cum este acum!

        Vălul ,,Întoarcerii la viața de dinainte de crize”

  Majoritatea oamenilor îşi doresc ca fie pandemia, fie războiul să se încheie „pentru a reveni la viaţa de dinainte”. Însă ceea ce ei nu înţeleg este faptul că „viaţa de dinainte” nu era nici pe departe viaţa pe care oamenii ar trebui să o trăiască în prezent. Ceea ce ei nu ştiu este că am intrat de ceva vreme într-o etapă a evoluţiei umanităţii care cere de la noi să conştientizăm adevărurile lumii şi ale vieţii spirituale. Or, în mod absolut evident, acest lucru este departe de a se întâmpla. Cei mai mulţi oameni îşi duc vieţile de ca şi când nimic în afara acestor trupuri fizice nu ar mai exista. Iar tocmai faptul că actuala etapă de dezvoltare a omului este etapa în care acesta ar trebui să fie preocupat de a se cunoaşte pe sine ca fiinţă spirituală trăitoare într-o lume spirituală face ca nerealizarea acestei conştientizări să atragă o karmă a umanităţii exact de tipul celei pe care o trăim în aceşti ani. Cu alte cuvinte, faptul că omenirea doarme exact în perioada în care etapa sa evolutivă îi cere să fie trează atrage toate evenimentele negative extreme din aceşti ani. Desigur, cunoaştem deja că acest somn al umanităţii este indus, că nu este unul natural. În mod logic, tocmai faptul că actuala etapă de dezvoltare cere să fim treji iar noi nu suntem ne arată ca somnul nostru nu este unul natural, firesc, ci unul indus. Fiinţe întunecate, aflate pe un cu totul alt nivel de dezvoltare, dar care au ales să lucreze împotriva Adevărului, Binelui şi Frumosului, ne induc acest somn malign care ne împiedică să primim impulsurile uman-sănătoase ce ne sunt transmise permanent şi cu foarte multă forţă dinspre fiinţele spirituale luminoase care veghează evoluţia regnului uman. Tocmai în acest sens, unul dintre rolurile acestei cărţi este acela de a le prezenta oamenilor exact realitatea care le este ascunsă cu privire la aceste vremuri. Pentru a putea alege, este necesar să cunoască alternativa. Pentru a-şi putea exercita liberul arbitru, este necesar să cunoască şi cealaltă opţiune. Pentru că toate aşa-zisele opţiuni politice, economice, sociale actuale nu sunt, de fapt, decât variaţiuni pe aceeaşi temă. Toate aceste aşa-zise alternative nu sunt decât haine diferite ale aceluiaşi materialism extrem. Oamenilor li se vinde iluzia democraţiei, a alegerilor libere, în condiţiile în care, în realitate, au de ales doar între diverse fețe ale aceluiaşi monstru. Că aleg să o ia la stânga politicii, că aleg să o ia la dreapta politicii, în realitate, oamenii nu fac decât să „aleagă” să se învârtă în acelaşi etern sens giratoriu. De fapt, oamenii nu înaintează nici măcar cu un milimetru pe drumul devenirii lor. Iar acest lucru trebuie spus, trebuie spus cât mai mult! Cu cât conţinutul acestei cărţi va ajunge la mai mulţi semeni de-ai noştri, cu atât mai mulţi vor avea cu adevărat posibilitatea să cunoască adevărata alternativă şi să-şi exercite eficient în cunoştinţă de cauză sfântul liber arbitru. Pentru că, în prezent, problema nu este că oamenii aleg prost. Problema este că oamenii nu au, de fapt, între ce şi ce să aleagă. Toate aşa-zisele opţiuni sunt, de fapt, ACEEAŞI OPŢIUNE – opţiunea umilirii minunatei fiinţe omeneşti prin îngroparea acesteia sub malul unui materialism grosier. În timp ce oamenii sunt ţinuţi ocupaţi cu aşa-zisele „opţiuni politice”, le scapă printre degete tocmai adevărata opţiune – cea a conştientizării propriei esenţe spirituale. Pentru că întreaga societate în jurul şi în sprijinul acestei conştientizări ar trebui reconstruită. Dacă nu vor fi suficienţi oameni care să înţeleagă acest lucru şi care să se implice activ în acest sens, va urma în scurtă vreme un dezastru total. Situaţia, pe Pământ, va deveni de nesuportat. Dacă doar acţiunile spiritelor întunericului vor modela în continuare societatea umană, atunci omenirea va aluneca într-o prăpastie sinistră. Nu, ideea nu este să ne întoarcem la „cum era înainte” de izbucnirea acestor crize. Ideea este că aceste crize, indiferent de cauza lor exterioară, materială, au izbucnit tocmai pentru că nu ne aflăm deloc pe drumul cel bun. Iar aici avem de a face cu încă o capcană, cu un încă un văl. Pentru că, pe de o parte sunt cei care consideră că aceste crize au cauze naturale sau ciclice, iar pe de cealaltă parte sunt cei care consideră că sunt induse, generate artificial. De fapt, şi unii, şi ceilalţi caută cauzele crizelor actuale acolo unde ele nu pot fi găsite, acolo unde ele nu există. Cauzele acestor crize, cauzele profunde, ţin de faptul că omenirea este atât de hipnotizată de această societate integral materialistă încât nu reuşeşte să înţeleagă ce se întâmplă şi refuză toate darurile şi impulsurile fiinţelor luminoase. Aceasta este principala cauză, cauza cu adevărat profundă. Altfel, desigur, putem căuta şi chiar descoperi oricâte cauze materiale dorim pentru toate aceste crize. Însă nu ne va ajuta prea mult dacă nu punem mâna streaşină la ochi pentru a scruta depărtările şi pentru a înţelege adevăratele cauze declanşatoare. Faptul că cei mai mulţi oameni îşi doresc ca toate aceste crize să se încheie „pentru a se întoarce la viaţa de dinainte” este simptomatic pentru maladia superficialităţii care a cuprins întreaga lume. Viaţa asta “de dinainte” nu avea nicio legătură cu adevăratul destin al umanităţii şi cu complexitatea şi demnitatea fiinţei omeneşti. Viaţa asta “de dinainte” era băltire într-un materialism extrem şi refuz cvasitotal al vieţii şi lumii spirituale. Or, într-un mod cât se poate de direct, având în vedere că tocmai această dimensiune fizică, această viaţă materială reprezintă de fapt creaţia lumii spirituale, este de la sine înţeles că refuzul lumii spirituale creatoare nu poate până la urmă decât să distrugă însăşi viaţa materială. Acesta este unul dintre marile adevăruri ale vieţii – omul care refuză lumea spirituală ce a creat lumea materială nu face decât să distrugă însăşi lumea materială. 

Pentru că această lume materială are un singur rost – anume acela de a-l ajuta pe om să evolueze spiritual. Nu în sensul că o acceptare a ideii de evoluție spirituală ar atrage după sine, în chip necesar, o respingere a lumii materiale. Ci în sensul că o respingere a lumii spirituale atrage după sine, în chip necesar, o distrugere a lumii materiale. Şi exact acest lucru se întâmplă pe Pământ acum – oamenii distrug lumea materială, de care sunt atât de ataşaţi, tocmai pentru că îi resping sursa şi rostul de a fi. Rostul lumii materiale este acela de a ne ajuta să alegem LIBER conştientizarea lumii spirituale şi dezvoltarea ca regn al lumii spirituale. Iar dacă acest rost nu e priceput sau dacă e respins, atunci lumea materială devine orfană de sensul ei primordial şi se îndreaptă către autodistrugere. Astfel, fără să înţeleagă acest lucru, hipnotizaţi de materialismul extrem, oamenii sunt direct responsabili de distrugerea propriei lor lumi materiale, însă nu pentru că nu găsesc soluţii în lumea materială pentru stoparea acestui dezastru, ci pentru că nu caută soluţia acolo unde trebuie – în lumea spirituală. Prin urmare, dacă este să acţionăm responsabil, ar trebui ca dorinţa noastră cea mai mare să fie aceea de a rezolva aceste crize pentru a începe să trăim cu totul altfel decât o făceam înainte de declanşarea lor. Nu la „viaţa de dinainte” ar trebui să încercăm să ne întoarcem, ci la „viaţa de aici înainte”. Nu „viaţa de dinainte” ar trebui să ne-o dorim, ci viaţa pe care am putea-o avea începând de acum – o viaţă în care să trăim în lumea materială conştienţi în acelaşi timp de lumea spirituală care îi este sursă. Aparent paradoxal, cu cât ne vom dori mai mult „viaţa de dinainte”, cu atât mai rău ca înainte ne va fi. Pentru că a început să ne fie rău tocmai pentru că „viaţa de dinainte” nu era deloc viaţa pe care ar fi trebuit să o trăim. Cine este deja treaz nu respinge nimic din minunile Pământului, ale vieţii în această dimensiune fizică. Dimpotrivă, le preţuieşte şi se bucură de ele. Însă o face nu pentru că se agaţă de materie, ci pentru că e pe deplin conştient că această materie este o creaţie a spiritului. Cu alte cuvinte, omul care s-a trezit din somnul indus al materialismului preţuieşte materia infinit mai mult tocmai pentru că vede în ea, concret, urzeala, munca fără preget a fiinţelor lumii spirituale. Materialistul, adică omul spiritual care doarme somnul indus al materialismului, doar se agaţă de materie. El nu iubeşte cu adevărat materia şi nici nu o poate cu adevărat iubi. Pentru a iubi lumea fizică, pentru a iubi lumea materială, trebuie să fii capabil să percepi mai întâi lumea spirituală. Dependenţa şi iubirea sunt lucruri complet diferite… Omul care doarme somnul materialismului e dependent de materie. Omul treaz nu e deloc dependent de materie şi tocmai de aceea o poate iubi. Pentru că ştie că nu e nimic altceva decât o creaţie a lumii spiritului. Materia în sine nu este şi nu a fost niciodată o problemă. Materialismul, în schimb, da. Materialismul este cea mai mare problemă, problema de bază, fundamentală a umanităţii! De ce se agaţă de materie omul care doarme somnul materialist? Pentru că, neştiindu-se a fi spirit, are nevoie să se identifice cu ceva. Câtă vreme refuză lumea spirituală, materialistul se va agăţa cu toată puterea sa de materie din nevoia de a se autodefini prin ceva. Refuzându-şi esenţa, centrul, materialistul se agaţă de propria sa periferie. Şi ajunge să creadă că doar această periferie există, că orice altceva este o iluzie. În realitate, însă, el este cel care trăieşte în cea mai mare iluzie. Pentru că nu materia în sine este o iluzie, ci faptul de a crede că doar materia există. Materia nu este o iluzie, însă materialismul este – e cea mai mare iluzie a tuturor timpurilor! Așadar, să nu ne propunem întoarcerea „la ce era înainte” de aceste crize, pentru că înainte de aceste crize majoritatea oamenilor dormeau profund somnul materialist ce le-a fost indus. Iar aceste crize au apărut tocmai din acest motiv! Indiferent care sunt sursele lor materiale, sursa lor spirituală profundă tocmai aceasta este – somnul materialist al fiinţei umane tocmai într-o perioadă în care ar trebui ca, dimpotrivă, viaţa spirituală să ia avânt!

Acesta şi este motivul pentru care toţi oamenii deja treziţi văd în aceste crize nu doar dezastrul inerent, ci şi o imensă oportunitate. În fond, crizele reprezintă, dincolo de a fi cât se poate de direct karma umanităţii care doarme, tocmai modul prin care oamenii pot fi treziţi. Dacă nici aceste crize nu reuşesc să ne trezească, atunci omenirea va cădea aproape în integralitatea sa pradă forţelor întunericului. Iar anii de pace şi avânt spiritual care ar putea începe chiar acum se vor transforma în ani de domnie peste Pământ a forţelor întunericului, a celor care se opun măreţului plan divin legat de regnul spiritual uman.

     Vălul care acoperă gândirea liberă, simțirea liberă și voința liberă

 La nivelul gândirii, simţirii şi al voinţei, este necesar să ieşim din marele somn indus, din starea de robie. Gândirea poate fi eliberată prin faptul de a opri programarea mentală zilnică. Acest lucru este posibil prin căutarea şi înţelegerea impulsurilor spirituale din spatele fiecărei informaţii şi al fiecărui gând. Simţirea poate fi eliberată prin faptul de a opri influxurile de ură şi învrăjbire zilnice. Aceasta o putem realiza prin faptul de a cultiva clipă de clipă dorinţa de a le face bine celorlalţi, devenind astfel permeabili pentru impulsul spiritual al fraternităţii umane. Voinţa poate fi eliberată prin faptul de a nu ne mai mărgini la a fi spectatori ai aşa-zisei „ordini mondiale”. Tot ce trebuie să facem în acest sens este să nu mai acceptăm să fim dominaţi sau conduşi. În deplina noastră libertate, singura care ne poate oferi demnitatea de fiinţe omeneşti, să începem să ne implicăm ÎMPREUNĂ în treburile societăţii, să ne construim singuri această societate, să nu ne mai lăsăm purtaţi, orbeşte, către prăpastie de aşa-zişii „lideri” ai lumii. De fiecare dată când ascultaţi diverse dezbateri cu privire la „soluţii” pentru crizele actuale, amintiţi-vă să vă întrebaţi dacă aceste dezbateri şi aceste soluţii reuşesc să treacă de epiderma lumii şi să meargă către adevăratele cauze ale problemelor. O gândire eliberată este o gândire care nu copiază pur şi simplu tot felul de clişee pe care le auzim peste tot. O gândire eliberată este o gândire care merge către esenţa lucrurilor, care caută mereu realitatea spirituală dinăuntrul realităţii materiale.

Cât priveşte simţirea, întrebaţi-vă de fiecare dată dacă la baza a ceea ce vi se transmite stă impulsul fraternităţii umane sau cel al urii şi dezbinării. Acest criteriu este suficient şi nu e necesar nimic mai complicat de atât! Cu privire la voinţă, căutaţi să aflaţi în câte moduri vă este înfrântă, în fiecare zi şi, cu precădere, în ultimii ani. Deşi cei mai mulţi dintre dumneavoastră îşi doresc pacea şi nu sunt de acord ca banii lor să fie folosiţi pentru arme şi războaie, voinţa în acest sens vă este călcată în picioare! Pur şi simplu, nu îi interesează ce vreţi să facă ei cu banii duneavoastră! Mai mult, s-a ajuns atât de departe încât nu mai contează nici ce vreţi să faceţi cu propriile dumneavoastră trupuri. Indiferent care este adevărul din spatele COVID-19, indiferent ce crede fiecare despre vaccinuri și despre virus, este pur şi simplu INTOLERABIL şi INADMISIBIL ca un om să fie amendat pentru că nu este de acord cu o procedură medicală aplicată asupra propriului corp fizic! În numele sănătăţii publice pot fi înţelese sau măcar supuse discuţiei anumite restricţii, DAR să ajungi să îi impui unui om un act medical asupra propriului corp împotriva propriei voinţe este ceva pur şi simplu ABOMINABIL! În fapt, înfrângerea voinţei libere omeneşti, călcarea în picioare a sfântului liber arbitru este ceea ce s-a urmărit cu destul de mult succes. Iar singurul mod prin care omul îşi poate redobândi efectiv liberul arbitru, singurul mod prin care poate redeveni stăpân peste propria voinţă liberă este acela de a renunţa la a mai fi un simplu spectator şi de a deveni actor principal pe scena lumii! Lumea nu poate fi schimbată decât dacă lumea se implică! Lumea nu poate deveni o lume a oamenilor decât dacă oamenii îşi doresc acest lucru în număr suficient de mare şi lucrează împreună în acest sens! Aşadar, cine doreşte să fie cu adevărat un om LIBER are nevoie de determinarea de a munci în fiecare zi cu sine pentru a ELIBERA cele trei componente principale ale fiinţei sale: gândirea, simţirea şi voinţa. Abia apoi, odată eliberate gândirea, simţirea şi voinţa, acţiunea sa va fi acţiunea corectă şi potrivită pentru timpurile în care trăim. Acţiunea nu poate fi potrivită decât dacă este o acţiune liberă. Iar acţiunea liberă este posibilă doar atunci când omul va fi lucrat cu sine pentru a-şi elibera GÂNDIREA, SIMŢIREA ŞI VOINŢA!

           Va urma…

   Sursa: Cartea ,,Marea Bătălie pentru Omenire” de Liviu Pleșoianu