„Inima omului a ascuns comori, păstrate în secret, închise în tăcere.” – Charlotte Brontë
Inima umană, dimensiunea a doi pumni adulți, este misterioasă, inteligentă, puternică și uneori inexplicabilă. Egiptenii credeau că Anubis, zeul lumii subterane și judecător al morților, cântărea inimile celor decedați recent împotriva unei pene – dacă cele două erau echilibrate, inima va fi returnată proprietarului. În cazul în care inima ar fi fost mai grea, datorită faptelor rele inimile lor hrăneau un monstru.
Inima conducător al creierului
Aristotel a considerat inima ca fiind centrul rațiunii, gândirii și emoției, de o importanță majoră pentru creier. Abu Nasr al-Farabi, filozoful arab din secolul al IX-lea, a crezut că „organul care conduce corpul uman este inima; creierul este un organ de conducere secundar subordonat inimii „. Auguste Comte, un filozof francez din secolul al XIX-lea, a declarat că creierul ar trebui să fie servitor inimii.
„Cel mai comun numitor al tuturor religiilor este că inima este scaunul înțelepciunii„, a spus Rollin McCraty Ph.d, director de cercetare la inaugurarea institutului HeartMath din Santa Cruz, CA. Mistica creștină din secolul al XII-lea, Hildegard de Bingen, ar fi de acord. Ea a scris: „Sufletul stă în centrul inimii, ca și cum ar fi într-o casă„.
Conexiunea dintre inimă și creier
Dacă puteți citi acest lucru, inima ta bate de două ori ritmul majorității animalelor – și oamenii au boli vasculare, în timp ce verișorii noștri maimuțele mari nu. Cu propriul impuls electric, inima omului poate continua să bată dacă este luată din corp. Bătaia celulelor inimii cultivate în vase Petri se sincronizează unele cu celelate. Inima emite o frecvență electrică semnal, de mii de ori mai puternică decât orice altceva în organism (câmpul electromagnetic al inimii se poate întinde la zeci de metri în jur, pe când cel al creierului la 1-2 metri, n.b.). Neuronii, celulele creierului responsabile pentru prelucrarea datelor bazate pe înțelegere, trimit mesaje către organism, cum ar fi „ajungeți la mână pentru a ridica sandwich-ul„. De asemenea, neuronii transmit emoții. Aceste celule specializate se găsesc în creier și în sistemul nervos, dar important, de asemenea, în inimă. Neuronii pot fi utilizați pentru a stabili coerența inimii-creierului. De fapt, neuronii inimii se declanșează împreună cu neuronii creierului. Inima și creierul sunt fără îndoială, profund legate.
Initial pregătit ca geolog, Gregg Braden explorează intersecția dintre știință și spiritualitate din perspectiva unui om de știință pregătit. El vorbește despre uniunea inimii / creierului, spunând: „Creierul nostru primește multe din instrucțiunile sale despre ce să facă, de la inimă. Studiile arată că inima este capabilă să gândească, să simtă și să aibă emoții pe cont propriu. ”
Suferință vs. Fericire
Studiile au arătat că furia intensă este dăunătoare inimii, mâhnirea intensă de asemenea. Statistic, sunt de 20 de ori mai multe șanse de a avea un atac de cord după moartea unui iubit. Emoțiile pozitive precum bucuria și mulțumirea sunt însoțite de ritmuri coerente ale inimii. Fericirea este bună pentru inimă. Nu credem că inima este capabilă să producă hormoni, cum ar fi sistemul endocrin, dar oxitocina, numită hormonul „dragostei”, este produsă în inimă.
Intuiția singulară inimii
Timp de 25 de ani, cercetatorii de la Institutul HeartMath au inventat instrumente si metode concepute pentru a realiza o coerență măsurabilă a inimii / creierului. HeartMath s-a concentrat asupra psihofiziologiei stresului, emoțiilor și interacțiunii inimii / creierului. Lucrând în cadrul parametrilor modelului științific predominant, acești cercetători au produs și publicat peste 300 de studii egal-evaluate sau independente despre eficacitatea tehnicilor și tehnologiilor HeartMath. Cercetarea lor documentează mai multe tipuri de rezultate benefice din realizarea coerenței inimii / minții.
Rollin McCraty Ph.d, unul dintre fondatorii inițiali ai Heartmath, a declarat: „Cea mai mare sursă ascunsă de stres pe planetă este dezorganizarea inimii / minții, cauzând lipsa de rezonanță. Lipsa alinierii mănâncă forța vieții și fericirea umanității „. McCraty a descris intuiția din perspectiva științei creierului, care identifică intuiția „obișnuită”, „expert” și „strategică”. În cartea sa „Intuiția strategică: Scânteia creativă în realizarea umană„, William Duggan, a scris: „Intuiția obișnuită este un sentiment, un instinct intestinal. Experiența intuiției este o judecată instantanee, atunci când recunoașteți instantaneu ceva familiar, modul în care un profesionist de tenis știe unde mingea va cădea, din racordajul și viteza rachetei adversarului.”
Al treilea tip, intuiția strategică, nu este un sentiment vag, ca o intuiție obișnuită. Intuiția strategică este un gând clar. Și nu este rapidă, ca și intuiția expert. E lentă. Acest fulger de înțelegere pe care l-ai avut noaptea trecută ar putea rezolva o problemă care ți-a fost în minte timp de o lună. Ceea ce Duggan numește o „intuiție” strategică, cercetătorii HeartMath se referă la intuiția „non-locală” și au stabilit că acest tip de înțelegere sau „cunoaștere” este o funcție a inimii. Intuiția non-locală este singurul tip de intuiție care implică inima – celelalte două sunt derivate din experiența și antrenarea creierului.
„Am descoperit că din perspectiva corpului, inima este prima care primește aceste semnale non-locale sau intuiții, apoi acestea sunt transmise creierului. Este un rezultat pe care nu l-aș fi prezis. Inima are acces la informații în afara limitelor timpului și spațiului. A fost dovedit dincolo de orice umbră de îndoială„, a spus McCraty.
Dar convingerea creierului de a accepta ceea ce ar putea considera drept „irațional” este provocarea abordată în modelul HeartMath, unde cercetătorii explorează modalități de a rezolva divizarea inimii / minții sau „incoerența”. Viziunea occidentală afirmă că creierul este senior inimii – centrul nostru cultural și educațional se află pe creier, care este obișnuit să creadă că este șeful. Dar realizarea schimbării este la fel de ușoară ca și crearea intenționată a unor căi neurale noi în creier. „Creierului uman nu-i place schimbarea. Treceți la inimă pentru a trimite mesaje către creier „, a spus Gregg Braden.
Discutând despre coerență și vindecare, McCraty a spus: „Sistemele vii au capacitatea de a se auto-vindeca. Studiile multiple arată că autoreglarea inimii scade tensiunea arterială, îmbunătățește echilibrul hormonal și oferă o mai bună recuperare a atacurilor de inimă. Mai multă coerență înseamnă mai multă sănătate. Coerența facilitează procesele regenerative naturale ale organismului.”
Howard Martin, vicepreședintele executiv al HeartMath Inc., a spus: „Avem această inteligență magnifică care ne ridică dincolo de problemele noastre chiar și în mijlocul haosului și confuziei. Atunci când inima este pusă în aplicare practică în viața de zi cu zi, putem experimenta o nouă împlinire, o viață nouă, dincolo de așteptările noastre cele mai mari „.
Martin a descris un studiu al HeartMath în care subiecții, în contact cu fire pentru măsurarea funcțiilor respiratorii, inimii și a altor funcții fiziologice, se aflau în fața calculatoarelor unde vizionau imagini aleatorii – unele frumoase, unele potențial tulburătoare. Fluxul de imagini a inclus un decalaj scurt între imagini. Cu șase secunde înainte de afișarea unei imagini, fiziologia subiecților de testare reacționa la ceea ce urma să vină, fie îngrozitor, fie minunat. Concluzia a fost că intuiația „non-locală” a inimii a anticipat un stres iminent sau plăcere cu șase secunde înainte de experiența reală.
Câmpul electromagnetic al inimii
McCraty a explicat că câmpul geomagnetic al Pământului este un câmp magnetic static, pur și simplu, asemănător cu cel al unui magnet de frigider. Câmpurile electromagnetice invizibile ale magnetului sunt văzute în pilitura de fier care se organizează în modele cu linii care exprimă câmpul. Aceste modele de linii sunt numite linii de câmp magnetic. „Aceste linii dintr-un câmp magnetic acționează literalmente ca note de chitară și au propriile lor frecvențe de rezonanță. Vântul solar lovește liniile magnetice ale pământului, provocând vibrații – rezonanța liniilor de câmp. Rezonanța primară a pământului în ziua normală este de aproximativ 1 Hz, exact la fel ca inima coerentă „, a spus McCraty. El a continuat să spună că ritmurile inimii umane se sincronizează cu frecvența rezonantă a pământului la un nivel sau grad pe care nimeni nu le-a crezut vreodată posibil. „Independent de fusurile orare, suntem cu toții sincronizați cu pământul, iar la HeartMath se studiază cum se întâmplă acest lucru„.
Realizarea rezonanței inimă-minte
Zeci de studii au documentat beneficiile meditației. Cercetătorii au observat scăderea tensiunii arteriale, reducerea anxietății și a depresiei, creșterea „materiei cenușii” a creierului și ameliorarea durerii, pentru a numi câteva. Practicarea meditației ating, de asemenea, coerența inimii / creierului. „În meditație, diferite metode produc semnale ale inimii – o meditație plăcută a iubirii arată o semnătură diferită față de o meditație de mindfulness. Practicarea iubirii, a bunătății, schimbă inima într-o stare diferită, numită coerență, o neurologie sincronizată a inimii / creierului „, a spus McCraty.
HeartMath a dezvoltat practici și tehnologii pentru a susține coerența inimii / creierului, dar McCraty a împărtășit câteva principii fundamentale. „Instrumentele, tehnicile și procesul de instruire al HeartMath au un singur lucru în comun – funcționează în prezent.
Metoda constă în 1. concentrarea asupra inimii, 2. activarea compasiunii, 3. radierea acelui sentiment de sine și de alții. „Această metodă simplă, deliberată poate să scadă stresul, anxietatea sau depresia și să conducă la toate nenumărate alte beneficii de coerență a inimii. Cu o practică persistentă, exercițiul devine obișnuință. Gregg Braden spunea: „Sunt patru cuvinte-cheie pentru coerență: apreciere, recunoștință, grijă și compasiune. Când practicăm mișcarea aliniați la unul dintre aceste cuvinte sau la o combinație a celor patru, creăm o comunicare între inimă și creier. Această practică durează aproximativ trei zile pentru a stabili noi modele de obiceiuri în rețeaua neuronală care să sprijine conexiunea inimii / creierului și comunicarea. „
Această coerență nu este benefică numai pentru noi ca indivizi – este posibil să creăm coerență pe scări mai mari decât ne-am putea imagina. Pentru a afla mai multe despre ceea ce numesc Martin și McCraty „Coerența globală„, urmăriți acest interviu cu Martin și Regina Meredith despre Gaia. Pentru a explora știința inteligenței inimii, urmăriți acest segment al Inspirațiilor din seria Gaia, cu Lisa Garr : https://www.gaia.com/series/conscious-media-network?language
Drum drept….spre Inimă!
Sursa: https://www.gaia.com
lumina_adevărului 
Mai jos, un text personal, de autor, de sine stătător, care nu se pretează la zona de comentarii. El e complementar celui de mai sus. Nu am nicio pretenție în privința paternității. Vi-l trimit, e decizia dvs. ce veți face cu el:
ÎNŢELEPCIUNEA INIMII
Niciun examen al vieţii, chiar recunoscut ca atare, nu are valoare reală atâta timp cât inima nu l-a trăit prin plenitudine sau suferinţă, asumate conştient – demn sau umil, asta rămâne la latitudinea fiecăruia… Printre lecţiile existenţei o avem şi pe aceea de a realiza că cele ce nu sunt în beneficiul tuturor nu vor fi niciodată în profitul cuiva. Recunoaştem, în general doar în vârful buzelor, că e folositor să reacţionăm, simplificat vorbind, cu bine la rău. Inima ne împinge la compasiune – care nu-i milă condescendentă sau depersonalizare – dar mândra raţiune ne incită să luăm, după caz, măsuri defensive sau să uzăm de represalii, dacă nu din răzbunare măcar pentru a ne proteja.
Invocarea zeului lăuntric
Pornind de la individ, divorţul creierului de inimă este cel care întârzie dezvoltarea unui veritabil sentiment de fraternitate umană. Să ne explicăm. Când indicăm „creierul” avem în vedere intelectul, funcţia sa de stocare şi sistematizare a informaţiilor, de analiză a evenimentelor, de decizie în ultimă instanţă. Iar în ceea ce priveşte „inima”, ne referim la ceva mai mult decât sensul poetic ce i se dă îndeobşte, acela de centru al sentimentelor, emoţiilor şi trăirilor. Ştiinţele spirituale şi religiile plasează scânteia de divinitate, Eul nostru nemuritor undeva în zona inimii – de unde, atunci când ne referim la noi înşine spunem „eu” iar mâna o ducem, reflex, la mijlocul pieptului; la fel, în limba română dacă vrem să întărim o afirmaţie, să (ne) convingem că suntem sinceri şi spunem adevărul, rostim „Pe cuvântul meu” sau pe Logosul meu, sau pe EU SUNT-ul meu… De asemenea, rostim arhaicul cuvânt „zău”, adică invocăm, fără să ştim, micul Zeu din noi! Important este să nu ne împiedicăm de terminologie: vom folosi, în acest material, noţiunile de Eu, Spirit sau Duh, ca desemnând Fiinţa nemuritoare care fiecare suntem. În context, subliniem că ceea ce numim Suflet e necesar să nu fie confundat cu nici unul din cei trei termeni mai sus enunţaţi.
Luciferus versus Christus
Spiritul devine activ în acest univers material, prin intermediul intelectului. Este proba umanităţii noastre, este factorul datorită căruia ne-am detaşat de regnul animal, am înţeles, fiecare, că putem rosti (vorbirea fiind o consecinţă directă a acestui proces evolutiv) acel extraordinar EU SUNT. Intelectul a perceput că este reprezentantul, mandatarul Spiritului şi l-a rostit pe nume, articulând „eu”. Mai departe, pentru ca omul să dobândească cunoaşterea lumii fizice în care fiinţează, raţiunea este de neînlocuit. Însă aceasta a ajuns, de-a lungul mileniilor, să-şi aroge rolul de stăpân, chiar dictator, substituindu-se tot mai accentuat Spiritului. Cu timpul a uitat de Sursa sa, a crezut că numai el există şi-n acest fel a apărut Ego-ul, materialismul, pozitivismul, comunismul şi alte „-isme”. Pe de altă parte, corpul nostru fizic are o voinţă/ conştienţă echivalentă regnului animal… animat de aşa-numitul Suflet. Acesta a „construit” nervii, musculatura, oasele, întreg sistemul nostru biologic. Aflat între trup şi scânteia de divinitate individuală, sufletul, în loc să se înalţe la Împărăţia interioară a cerurilor, a fuzionat cu „sufletul-animal” ajungând să fie înlănţuit de teamă, dorinţe, pofte, laşităţi, orgolii; el este îngrădit de instinctualitatea naturii noastre inferioare, ceea ce face foarte dificil controlul corpului de către spirit.
În acest fel, raţiunea trădătoare de EU serveşte intereselor unor forţe ce tind să dezbine, să ne facă să uităm/negăm că ar exista un Centru de iubire atotunificator. Aceste forţe sunt numite simbolic „Lucifer” şi, categoric, nu trebuie confundate cu „Satan”, spiritul negaţiei şi al bucuriei conştiente de a face rău! Normal, lăsându-ne târâţi de forţele luciferice descendente dăm de „lipsa luminii”, însă dacă ne agăţăm de curenţii ascendenţi ai Christului (vezi Rugăciunea Inimii la creştini sau meditaţia pe chakra Anahata la orientali) revenim la Duhul Sfânt de provenienţă. Acest proces, aflat în strictă conformitate cu proiectul Divin, de materializare, de coborâre a vibraţiilor în Forma solidă nu constituie un blestem sau deja-consacratul termen de „păcat originar”, ci o necesitate obiectivă în vederea creării unui corp fizic uman tot mai performant. Însă forţele materializatoare sunt „oarbe” şi-şi continuă fără discernământ opera. Spre a opri (s)căderea continuă a vibraţiilor ce „animalizează” fiinţa umană, care ajunsese cu 2000 de ani în urmă la un punct inferior, de criză, intervenţia Conştiinţei CHRISTICE, prin misiunea lui ISUS a operat corecţia necesară, la nivelul întregii umanităţi – iată mântuirea promisă. Iar de atunci noi, în repetatele noastre existenţe lucrăm ca entităţi mereu mai conştiente spre a-l spiritualiza (de fapt de a ne întoarce la EU) folosind fluxul mântuitor adus de Logos (sau Cuvântul) pe Terra, prin intermediul „operaţiei” de coborâre a Christosului cosmic în Isus cel istoric, la botezul din Iordan.
Evoluţie cardiacă
Pentru ca EUL nemuritor, ca un abil general, să ajungă să „pună mâna” pe un avanpost în poziţiile strategice ale inamicului, în intim acord cu Christ (de unde a purces iniţial şi de care nu s-a despărţit, de fapt, niciodată) s-a folosit de impulsul pornit din Galileea pentru a recupera „oaia pierdută” sau „fiul risipitor” care este, generic, fiinţa umană manifestată. Concret şi strict anatomic, Spiritul nu putea să obţină controlul asupra muşchilor voluntari, aceştia fiind subordonaţi Ego-ului; la fel, muşchii involuntari, dirijaţi de sistemul nervos parasimpatic, erau şi ei inutilizabili, pentru că, nu-i aşa, controlul conştient asupra acestora nu-i încă accesibil omului. Însă legătura cu sistemul cerebro-spinal neapărat trebuia făcută, ştiindu-se că acesta e în directă legătură cu elementele noastre raţionale, demult corupte de limitările senzoriale. Un astfel de punct strategic este muşchiul inimii, respectându-se principiul potrivit căruia orice sistem este condus din/de la Centru, nu de la periferie sau extremităţi, cum este zona capului în situaţia corpului uman.
Fiziologii ştiu prea bine că muşchii voluntari – precum cei ai mâinii, gâtului, coapselor etc – guvernaţi de voinţă, sunt formaţi din striaţii transversale; ceilalţi muşchi, cei involuntari, care se raportează la funcţii independente de voinţa conştientă (digestia, excreţia, reproducerea etc) au striaţii longitudinale. Această organizare se aplică întregii musculaturi a corpului, cu excepţia inimii, care încă (s.n.) e un muşchi involuntar. În mod obişnuit noi nu putem comanda circulaţiei sângelui iar în condiţii normale bătăile inimii au o cadenţă regulată. Dar, paradox inexplicabil Raţiunii care, cum am văzut, este „hipnotizată” de experienţele planului iluzoriu, cel fizic, spre uimirea aceloraşi fiziologi cordul are, întocmai ca un muşchi voluntar, şi striaţii transversale! Constituind o „anomalie” fiziologică, inima este singurul organ cu această particularitate însă, precum Sfinxul, refuză să se ofere înţelegerii savanţilor materialişti.
Actualmente, striaţiile transversale ale musculaturii cardiace la rasa umană nu sunt atât de numeroase şi nici atât de bine dezvoltate ca cele ale muşchilor guvernaţi în întregime de conştient. Însă, pe măsură ce principiile altruiste, de iubire şi fraternitate vor fi manifestate de tot mai mulţi oameni, sub imboldul mântuitor declanşat de Christos Isus, elementele intuitive ale fiinţei individuale cresc în pondere şi iau treptat locul „dictaturii” raţional-senzoriale, iar aceste striaţii devin tot mai numeroase şi mai bine definite anatomic. Când, ca urmare a trezirii Omului la realitatea sa divină, inima se va transforma într-un muşchi integral voluntar, circulaţia sanguină si de aici toate funcţiile organismului, deciziile, raţionamentele, acţiunile şi sentimentele vor fi pornite, la propriu, din inimă. Atunci vehiculul nostru terestru va trece sub controlul integral/integrat al Spiritului, iar forţele materializatoare al Ego-ului vor fi direcţionate spre spiritualizare şi „îndumnezeirea” aceluia care devine cu adevărat Templu al Dumnezeului celui Viu, corp fizic nemuritor ca şi Entitatea ce l-a construit, alegându-şi-l drept sălaş.
Când mintea coboară în inimă
Atomul-germen al corpului uman este situat, în timpul vieţii fizice, tot în zona inimii, iar munca activă a Eului se face, înlăuntrul sistemului biologic, prin sânge. Or, prin inimă trece întreg fluxul sanguin, care este cea mai înaltă expresie fizică a Corpului Vital (generic – Suflet), ce vivifică „mineralul” trupului nostru fizic. În sens cauzal, sângele, ca vehicul al memoriei subconştiente, se află în relaţie permanentă cu memoria Naturii – replica materială a Cosmosului. Nu în ultimul rând, inima este un organ dotat cu o inteligenţă latentă, cu care nu putem comunica decât intuitiv. Inacceptabil pentru mentalitatea materialistă este adevărul conform căruia nu gândim (numai) cu creierul – şi animalele îl au dar nu gândesc! – ci şi cu inima. Creierul doar prelucrează informaţia transmisă de Spirit, prin centrii subtili de forţă, din păcate deformând-o prin Raţiune şi Sentiment, din pricina tradiţiilor inoculate de milenii…
Cum spuneam, deocamdată, la majoritatea oamenilor legătura intimă dintre creier şi inima este întreruptă. Însă atunci când, potrivit tuturor misticilor, „mintea coboară în inimă”, omul capătă acces direct la lumea sa interioară şi se recunoaşte ca Fiinţă integrală, nelimitată de epidermă sau de condiţionări istorico-sociale. De la legătura de sânge strămoşească ce a creat în chip necesar naţiunile şi limbile, planul evolutiv presupune să se dezvăluie înţelegerii fiecăruia dintre noi mesajul real al Cinei celei de Taină. Atunci vom trăi şi conştientiza pe deplin „mâncarea” şi „băutura” desemnate simbolic prin sângele şi trupul lui Christos – de fapt Informaţia cauzală. Este vorba de a Doua Naştere, suprapusă celei de-a Doua Veniri – evenimente simultane ce se petrec la nivel strict individual: Christ se întoarce când omul se naşte a doua oară.
Valdemar 22 apr 2005
ApreciazăApreciază
Un articol extrem de interesant . Cred că felcerii din medicină ar trebui să învețe despre … inimă . Să auzim de bine .
ApreciazăApreciază
https://prepareforchange.net/2022/12/26/vax-deaths-are-suicide-say-life-insurance-companies/
ApreciazăApreciază