Democrația se transformă în dictatură  

 Cum este controlată Uniunea Europeană de către interesele corporatiste

Într-o democraţie, toată puterea aparţine poporului. Principiul „separaţiei puterilor” între cele trei nivele de guvernare – executiv, legislativ şi juridic – stabileşte verificări şi echilibrări pentru a proteja împotriva abuzurilor. Acest principiu a fost universal acceptat după ce omenirea a luptat pentru el timp de mii de ani.

Prin contrast, „Bruxelles UE” este lipsit de acest principiu fundamental al „separaţiei puterilor”. Mai mult, populaţia Europei nu are nici control asupra nivelului executiv nici asupra procesului legislativ. Chiar mai rău, nici măcar parlamentul pe care oamenii îl aleg nu are nici un mijloc de a controla efectiv aceste ramuri. Pentru a-şi ascunde incapacitatea, în „Tratatul de la Lisabona” s-a introdus articolul 225 – aşa numitul Articol al Frunzei de Smochin. Această clauză oferă parlamentului european o posibilitate de a „solicita Comisiei să facă o propunere” pentru legislaţie. Comisia, desigur, poate să refuze.

Acţionând contrar principiilor fundamentale ale democraţiei, „Bruxelles EU” – prin definiţie – este o dictatura. Puterea poporului de a-şi determina forma de guvernământ a fost aservită intereselor corporaţiei.

    Cum Cartelul Petrolului şi Medicamentelor încearcă să controleze Europa

Bruxelles UE se prezintă lumii ca o democraţie parlamentară în care parlamentul UE joacă rolul decisiv. Totuşi, deciziile executive şi proiectarea întregii legislaţii sunt făcute de Comisia UE şi echipa sa de peste 54.000 oameni.

Din birourile lor de la sediul Comisiei – clădirea Berlaymont – şi alte locaţii, această armată de birocraţi de carieră bine plătiţi fabrică legile Europei în numele intereselor corporatiste. Prin contrast, Parlamentul UE format din 754 membri este format din politicieni din 27 naţiuni care nu au putere de control asupra acestei armate de birocraţi. Parlamentul UE funcţionează ca un fel de fereastră împodobită prin care Bruxelles UE este prezentat populaţiei Europei ca o „democraţie parlamentară”.

Acţionarii Cartelului Petrolului şi Medicamentelor

În paginile anterioare am accentuat faptul că puterea care determină guvernarea Europei a trecut de la populaţie la interesele corporatiste, mai exact la cartelul petrolului şi medicamentelor. Acest cartel este bine caracterizat. El cuprinde interesele de investiţii de multe miliarde de dolari, ale industriei chimice, petrochimice şi farmaceutice. Acest cartel este de departe cel mai mare grup corporatist de investiţii din întreaga lume.

În timpul secolului 20 acest cartel a devenit nu numai forţa economică dominantă, dar şi-a pus şi acţionarii politici în guvernele naţiunilor industriale lideri mondiali. Liderii reprezentanţi din cercurile financiare ce controlează cartelul sunt:

• Grupul Rockefeller, care reprezintă interesele SUA pe bază de petrol şi medicamente. Acesta este cel mai mare grup de interese financiare. Construit din monopolul din secolul 19 asupra corporaţiei standard de petrol, acum el controlează duzini de companii multinaţionale chimice, farmaceutice şi petroliere din întreaga lume. Unul din cei mai proeminenţi ambasadori ai săi în ultimele decenii a fost Henry Kissinger.
• Germania şi Franţa, naţiunile lider în exportul de produse chimice şi farmaceutice în Europa. Acest grup îşi are rădăcinile la sfârşitul secolului 19 şi a cuprins Bayer, Hoechst, BASF şi mai târziu infamul cartel IG Farben. Companiile succesoare ale acestuia în zilele noastre sunt liderii afacerilor de investiţii în Europa de astăzi şi au instrumentat construcţia „Bruxelles UE”.

Aşa cum a fost pe larg prezentat în presă la momentul respectiv, cu câteva zile înainte de numirea sa, actualul preşedinte Rompuy a fost invitat pentru „interviul de serviciu” prezidenţial, de către grupul Bilderberg – un cerc de elită al intereselor corporatiste SUA/Europa sub controlul lui David Rockefeller şi prezidat de fostul comisar UE şi apărător al medicamentelor, Etienne Davignon.

Sfârşitul democraţiei şi întoarcerea la timpurile medievale

Pentru cititorul neîncrezător, ar fi util în acest punct să recapitulăm procesul de alegere al primului Preşedinte şi Ministru de Externe al „Bruxelles UE”.

1.Populaţia Europei a fost exclusă de la procesul de luare a deciziei.

2.Noii „regi” ai Europei au fost selectaţi dintr-un cerc al elitei intereselor corporatiste.

3.Ceremonia de alegere a avut loc într-un cadru aristocratic generos la Palace of The Valley of The Duchesse, la periferia oraşului Bruxelles.

4.Preşedintele francez Sarkozy (Nicolas Paul Stéphane Sarkozy deNagy-Bocsa) descendentul unui aristocrat mărunt, a fost „maestrul de ceremonii”.

5.Coroana de „regină” a fost acordată baronesei Catherine Ashton.

6.„Coroana regelui” a ajuns la altă persoană al cărei nume reflectă originea aristocratică, Herman van Rompuy. Van Rompuy va acţiona ca un „monarh” interimar până când – eveniment probabil declanşat de criza internaţională – micul aristocrat îşi va asuma el însuşi tronul.

7.De fapt, sistemul de guvernare UE răstoarnă toate realizările democratice ale civilizaţiei europene în timpul ultimului mileniu şi aruncă întregul continent înapoi în timpurile medievale când monarhi autocratici conduceau Europa în afara oricărui control democratic.

   A renunţat populaţia Europei de bună voie la secole de democraţie?

Pentru Cartelul Petrolului şi Medicamentelor, „Bruxelles UE” este o simplă bază operativă, de la care intenţionează să cucerească lumea folosind forţa politică, economică şi – la nevoie – militară. În vederea atingerii acestui scop, Cartelul încearcă să exporte structura nedemocratică a Bruxelles UE în alte zone ale lumii. Uniunea Africană se modelează deja după „Bruxelles UE” inclusiv o „Comisie UA”!

Acţionarii politici ai Cartelului prezintă în mod înşelător „Bruxelles UE” ca fiind un model al democraţiei secolului 21 şi păcii. Din simpla dimensiune a acestei campanii globale, popoarele lumii vor avea impresia că „Bruxelles UE” a fost aprobat în alegeri democratice de către popoarele Europei şi că acest organism politic reflectă voinţa acestora.

Dar nimic nu este mai departe de adevăr. Faptele reale pun o lumină caracteristică asupra naturii nedemocratice a „Bruxelles UE” – un semnal de alarmă adresat lumii:

• Singura ţară în care i s-a permis poporului să voteze pentru „Tratatul de la Lisabona” – actul care a stat la baza constituirii „Bruxelles UE” – a fost Irlanda, a cărei populaţie reprezintă mai puţin de 1% (!) din întreaga populaţie a Europei. Şi chiar şi acest vot a fost rezultatul batjocoririi democraţiei: în iunie 2008 populaţia Irlandei a respins structura „Bruxelles UE” printr-un răsunător „NU”. Dar acţionarii politici ai Cartelului de la Bruxelles au decis să ignore acest vot. Ei au mituit guvernul irlandez cu scopul de a organiza un al doilea referendum şi l-au constrâns să voteze „DA” cu o ameţitoare sumă de bani  canalizată de la acţionarii Cartelului, către Dublin.
• Peste 99% din populaţia Europei – care numără peste 500 milioane oameni – nu a avut dreptul de a vota democratic într-un referendum pentru „Tratatul de la Lisabona”.

Această violare a tuturor principiilor democraţiei de către Cartel nu este o coincidenţă. Sondajele care au avut loc în toată Europa au demonstrat o respingere a structurii „Bruxelles UE” de către marea majoritate a votanţilor. Natura înşelătoare a „Bruxelles UE” este cel mai bine caracterizată de faptul că, în timp ce este aclamată de acţionarii Cartelului ca marcă a democraţiei, cele mai elementare drepturi democratice sunt negate – de teama populaţiei.

   Scopurile strategice ale cartelului

În paginile precedente am rezumat care sunt planurile cartelului petrolului şi medicamentelor pentru construirea Bruxelles UE. În mod evident, această manevră îndrăzneaţă nu este un exerciţiu întâmplător, ci are motive economice profunde. Această pagină explică „de ce”-ul din spatele Bruxelles UE.

Grupurile financiare din spatele cartelului petrolului şi medicamentelor sunt interesate să controleze pieţe globale gigantice care afectează literalmente fiecare viaţă umană. Exemple proeminente ale acestora sunt zonele de alimentaţie, sănătate şi energie. În timpul ultimului secol, cartelul petrolului şi medicamentelor şi-a extins pieţele în aceste trei domenii la afaceri de investiţii de multe miliarde de dolari. Construcţia acestor pieţe globale gigantice se bazează pe două unelte strategice: în primul rând, utilizarea patentelor ca unelte pentru monopolizarea pieţelor. În al doilea rând, dezinformarea publică cu scopul de a menţine oamenii în ignoranţă în ceea ce priveşte alternativele. Ca rezultat, fiecare persoană din zonele industrializate de astăzi plăteşte cam o treime din venitul net ca „tribut” acestui cartel.

La începutul secolului 21, Cartelul se confruntă cu o nouă provocare. Toate pieţele sale cheie – petrol, medicamente, produse chimice agricole şi OMG (organisme modificate genetic) – sunt ameninţate de noi tehnologii care vor înlocui în cele din urmă pieţele globale monopoliste şi patentate existente.

În această situaţie, interesele financiare din spatele cartelului ştiu că afacerile lor de multe miliarde de dolari nu pot supravieţui întro democraţie. Astfel, structura nedemocratică a Bruxelles UE este un pas strategic către stabilirea unei dictaturi globale în numele acestor interese corporatiste.

La începutul secolului 21 omenirea se află la o răscruce. Trebuie să decidem dacă dorim să permitem intereselor cartelului petrolului şi medicamentelor să continue dominaţia asupra vieţilor noastre – prin impunerea unor tehnologii foarte vechi – sau dacă suntem gata să ne eliberăm din acest jug profitând de tehnologii noi, durabile şi independente cum ar fi energia regenerabilă, sănătatea naturală cu baze ştiinţifice şi agricultura organică.

Impunerea medicamentelor patentate ca element cheie al controlului economic global

Din punct de vedere istoric, războaiele mondiale s-au dus cu arme şi bombe, în scopul cuceririi şi obţinerii controlului asupra altor ţări. Astăzi totuşi, instrumentele cheie pentru a obţine controlul global sunt instrumente economice şi legale care sunt utilizate ca mijloc de cucerire nu numai a guvernelor şi economiilor, dar şi în ultimă instanţă a societăţilor şi oamenilor.

Uneltele economice cheie ale Bruxelles UE sunt patentele; în special patentele de produse chimice, medicamente farmaceutice, seminţe modificate genetic şi alte produse de înaltă tehnologie. Dintre acestea, cele mai lucrative sunt patentele asupra medicamentelor. În 2008 de exemplu, vânzările farmaceutice globale s-au ridicat la 770 miliarde dolari – o sumă care a depăşit suma produsul intern brut (PIB) al celor mai sărace 100 de ţări ale lumii.

Astfel, este evident că, atunci când şi-a ales primul ministru de afaceri externe, Cartelul a ales pe cineva cu experienţă în domeniu.

Catherine Ashton, în rolul precedent de comisar comercial al UE, a jucat un rol central în confiscarea, în porturile europene, a produselor farmaceutice trimise din India în ţările africane şi latino-americane¹. Singurul motiv al acestor confiscări a fost acela că medicamentele erau produse în firme din India specializate pe medicamente generice (nepatentate). Aceste medicamente generice – singurele pe care oamenii din ţările în curs de dezvoltare şi le pot permite – ameninţă profiturile companiilor europene de produse farmaceutice patentate.

     Patentele – uneltele cheie de control ale lumii

Semnificaţia patentelor în planurile strategice de control ale lumii la Bruxelles UE merită o atenţie specială. În general patentele sunt:

• documente legale– emise de agenţia guvernamentală relevantă dintr-o anumită ţară – care definesc dreptul de proprietate asupra unui produs sau proces tehnologic;
• unelte economice– pentru a controla pieţele naţionale şi internaţionale;
• instrumente politice– prin rolul lor în sectorul critic al ocrotirii sănătăţii, medicamentele patentate sunt folosite şi ca unelte strategice pentru a controla ţări întregi.

Un aspect deosebit de dăunător al patentelor este că ele sunt folosite pentru a forma carteluri corporative globale mai presus de orice control legislativ naţional sau internaţional. Marile companii multinaţionale nu au nevoie să se unească în mod formal pentru a controla piaţa unui anumit produs, pe teritoriul unui continent sau al întregii lumi – ei au nevoie doar să-şi definească pretenţiile teritoriale de patent.

Patentele permit companiilor multinaţionale să controleze sectoare întregi ale societăţilor pe continente întregi, fără a fi supuse restricţiilor cum ar fi graniţele statale. În anumite industrii, profituri de trilioane de dolari sunt canalizate spre companii multinaţionale fără ca publicul să fie capabil să identifice beneficiarii corporatişti.

Efectul patentelor asupra sănătăţii umane a fost eminamente devastator, prin aceea că multinaţionalele farmaceutice au căutat să monopolizeze ceea ce este posibil să fie cel mai critic sector în orice societate. Ca rezultat, timp de decenii omenirea a fost împiedicată să aibă acces la medicină nepatentată, care este mai eficientă, mai sigură şi mai accesibilă în lupta împotriva celor mai comune boli ale zilelor noastre..

Pentru a-şi coordona pretenţiile globale, aceste companii multinaţionale au stabilit un „birou central al cartelului”; Bruxelles UE.

   Beneficiarii cheie ai Bruxelles UE

O singură privire la graficele de pe pagina opusă ar trebui să fie suficientă pentru orice cititor, pentru a înţelege care sunt beneficiarii cheie din structura politică a Bruxelles UE.

De la conceperea sa, Bruxelles UE a fost construită de acţionarii economici ai cartelului chimic / farmaceutic. Ilustraţia de la începutul paginii următoare susţine acest fapt. Ea arată contribuţiile financiare relative ale banilor plătiţi de contribuabilii din fiecare din cele 27 de ţări membre, către Bruxelles UE în 2006. Luând în considerare faptul că majoritatea statelor membre mai mici au aderat la Bruxelles UE doar recent, „investiţiile” totale de la statele fondatoare pentru o perioadă de jumătate de secol reduc contribuţiile financiare ale „noilor veniţi”.

Graficul de la baza paginii următoare arată numărul relativ de patente înregistrate anual de către fiecare din cele 27 state membre UE. Cel mai mare număr de patente sunt înregistrate într-un grup de ţări compus din Germania, Franţa, Italia şi Olanda. În mod colectiv, numărul patentelor înregistrate din aceste 4 ţări se ridică la 70% din toate propunerile de patente înregistrate în UE – adică, mai mult decât dublul numărului primit din 23 de ţări la un loc. De aceea, nu este o coincidenţă faptul că:

• Germania, Franţa, Italia şi Olanda sunt patru din cei şasemembri fondatori ai UE.
• Cei şase membri fondatori – împreună cu Marea Britanie, oaltă naţiune lider la exportul de medicamente – deţin majoritatea voturilor în „Consiliul Europei” şi „Parlamentul European”.

După semnarea Tratatului de la Lisabona, „investitorii” în Bruxelles UE sunt gata să colecteze „returnarea” investiţiilor lor.

    Va urma …