
Partea a doua
Foarte succint, și câteva aspecte despre limbă. Domnul Gabriel Gheorghe a publicat multe lucrări în care a prezentat dovezile că limba română veche este limba indo-europeană comună. Domnul Gheorghe afirmă că din ea se trag toate limbile europene. De ce? În primul rând pentru că numai româna are rădăcini proprii. Limba trebuie să aibă rădăcini

proprii. Franceza nu are rădăcini, latina nu are rădăcini, germana nu are rădăcini. Că limba romană este limba primordială rezultă din foarte multe aspecte. Observaţi că toate gradele de rudenie apropiată numai în limba română sunt definite prin reduplicări de silabe: ma-ma, pa-pa, ne-ne, da-da, le-le, ba-ba. Deci era modul cel mai simplu pentru ca unui copil să îi spui: e mama, e tata, e nenea şamd. Acest lucru se găseşte numai în română. Cuvântul „mama” este peste tot, este universal şi e natural, pentru că un copil pronunţă spontan. De ce trebuie să spun mother, muther. Toţi copii germani spun la început „mama”, nu „muther”. La fel este și la englezi, copiii nu spun de la început „mother”.
Continuăm cu câteva referiri la originile popoarelor, care așa cum spune profesorul Gabriel Gheorghe, cel mai probabil au plecat din zona teritoriului vechii Dacii.
Englezii. Care este originea englezilor? Noi am învăţat la şcoală că sunt anglo-saxoni care veneau de prin Danemarca. Însă există o carte de istorie engleză de 550 de pagini, scrisă în latină, care se numește „De Anglorum Gentis Origine Disceptatio” (Cercetare asupra originii neamurilor englezeşti) și care a fost scrisă de profesorul Robert Sheringham. În această carte se spune că „Strămoşii noştri sunt geţii” și că „Geţii sunt cei mai puternici, sunt civilizaţi, au obiceiuri vechi şamd.” Cartea e un imn de glorie adresat geţilor. Acest autor este o celebritate în epocă pentru că este citat şi de Carolus Lundius şi de o serie de alţi autori. Deci iată că strămoşii englezilor sunt geţii. În Londra există Dacorum Campus (câmpul dacilor), apare pe hartă, este un oraş universitar. În revista People of all nations (nu a fost publicată în România) Florand Farboreaux scrie: „În timp ce vechii britoni alergau sălbatici prin păduri cu corpurile vopsite, pradă celor mai degradate superstiţii, civilizația de pe teritoriul actualei România era una avansată, având ordine, disciplină şi cultură.”

Germanii. Germanus înseamnă în latină frate bun, din aceeaşi părinţi. Nu este o realitate etnică, este un grad de rudenie. Ei au fost numiți așa de către împăratuul Romei, Cezar. Probabil pentru că vorbeau aceeași limbă cu ei. Iată o dovadă: În 1567 Heinrich Pantaleon publică în Elveția o carte numită „Cartea eroilor naţiunii germane”. Cine sunt eroii naţiunii germane? Se poate vedea scris negru pe alb: Dacus, Zamolxis, Dromihete, Burebista, Deceneu, Decebal şamd. Deci acum 500 de ani aceștia erau considerați de Pantaleone, care era un mare savant german, eroiii națiunii germane!
În mod similar, în anul 1667 Laurentius Toppeltinus publică cartea (scrisă tot în latineşte): „Despre originea şi căderea transilvănenilor”, unde spune clar: „Strămoşii germanilor sunt dacii.”
Și Leibnitz, care a fost o glorie a umanităţii, în cartea sa Collectanea Etymologica (publicată la Hanovra în anul 1717) spune și el că strămoşii germanilor sunt dacii şi geţii.
Profesorul Reynolds în anii noştri, după 1970, publică o carte The geat of Beowulf. Beowulf este cea mai veche epopee britanică, scrisă în sec IX, dar se referă la fapte şi din sec.VI. Rezultatul cărţii: „Geaţii sunt geţii!” Profesorul Reynold scrie: „Geţii desemnaţi în sursele latine ca cei mai străluciţi popor dintre toate popoarele germanice.”

Spaniolii. Cine sunt strămoşii spaniolilor? Cronicile spaniolilor spun că nu puteai fi rege al
Castiliei sau nobil castilian (Castiliza era zona care reprezenta Spania în vremea aceea) dacă nu dovedeai că te tragi din goţi. Dar s-a făcut multă vreme confuzie cu acești aşa-zişi goţi. Ei bine, într-o carte celebră a istoricului Iordanes, „Despre originea şi faptele geţilor”, se arată foarte clar că goții sunt geţii. Şi peste 40 de autori sunt de acord că cei pe care înainte îi numeam geţi îi numim acum goți. Deci este o schimbare de vocală, nu este un alt popor, nu avea de unde să apară.
Latinii. Mommsen, care scrie Istoria Romei în 7 mari volume (dintre care numai 4 sunt traduse în România) spune clar: „Nici vorbă de legenda lui Eneas de la Troia.” Troienii sunt plecaţi din Carpaţi, la fel ca şi grecii. A fost un război fratricid (războiul greco-troian). În concluzie şi latinii sunt plecaţi din Carpaţi. O spune Mommsen clar. Au venit prin Europa, au mers prin Alpii Austriei şi au coborât către sud.
O profesoară de la Universitatea din Milano, Pia Loza Zambotti spune clar (într-o carte publicată în 1947): „Din spaţiul carpatic au venit în Italia, traversând fie Marea Mediterană, fie prin Munţii Alpi coborând în sud şi au dat naştere latinilor.” Și pelasgii sunt un subiect extraordinar. Pelasgii sunt strămoşii grecilor, latinilor, troienilor şamd. Pelasgii sunt plecaţi din Carpaţi, sunt populaţie carpatică.
Felix Conseau (1806-1870), celebru scriitor francez publică „Naţionalitatea şi regenerarea ţăranilor moldo-valahi”. Ei bine, în această carte ne arată clar cu documente cum pelasgii au ajuns în Italia şi au dat naştere latinilor, cum au ajuns în Grecia şi au devenit atenieni, spartani. Şi spune şi Herodot.
Indienii şi cărţile Vedice. Toate cărţile româneşti care scriu despre cărţile Vedice spun: Vedele indiene. Vedele nu sunt indiene, Vedele sunt carpatice, sunt opere ale poporului român. Jawaharlal Nehru (fost prim-ministru al Indiei, o mare personalitate indiană) spune: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei. Ei au adus ideile lor care au născut Avestha în Iran şi Vedele în India”.

În Ediţia Vedelor franţuzească (noi nu avem o Ediţie a Vedelor) se spune: „Nu există arheologie vedică. Nicio urmă atribuită arienilor nu a fost găsită pe solul Indiei. Nici olărit, nici bijuterii, nimic care să reprezinte ilustrarea Vedelor.” În schimb toate le găsim în Carpaţi. Păi cum se face că Vedele sunt atibuite Indiei dar toate descrierile sale le găsim în Carpați?
Satvaparapa Dosha Goswami, un istoric indian, spune clar: „Pe vremuri Vedele erau transmise pe cale orală. Dar mai târziu înţeleptul Vyasa a dat tuturor shastrelor Vedelor o formă scrisă.”
Rabindranath Tagore, un mare poet indian, spune: „Când arienii au venit în India, pădurile noastre le-au oferit adăpost lor şi turmelor lor împotriva căldurii soarelui. Ei au putut să găsească acolo tot ceea ce aveau nevoie. Astfel, triburile lor patriarhale s-au statornicit la început și, susţinută de condiţii naturale, cultura lor s-a putut dezvolta în voie.”
Raportul guvernului indian, India 1956: „Din punct de vedere numeric indii sunt grupul cel mai numeros. Ei se găsesc în principal în nordul Indiei, în centrul Decanului şi pe coasta de Vest. Ei au capul lung, feţele nu prea lungi, iar bărbia nu e foarte proeminentă. Pielea cafeniu deschis. Din punct de vedere genetic şi fizic ei fac parte din neamul din sudul Europei.”
Fără îndoială Rama şi Sita sunt plecați din Munţii Buzăului. Cartea lui Nicolae Miulescu – Dacia, țara zeilor, expune detaliile legate de aceste aspecte. La Sarmisegetuza s-a descoperit o inscripţie sub formă de trident, cel folosit după aceea de familia Brâncoveanu, aşa cum a fost și este cunoscut şi în India, simbolul lui Shiva. Era o bucată mare de 1m/2m. Muncitorii au primit ordinul să distrugă acea placă. Însă ea a fost salvată. A fost dusă la muzeul din Orăştie, care nu a expus-o însă niciodată.

Este foarte interesant că în cadrul unei cercetări realizată în anii 1994-1995, comandată de Guvernul României, a fost descoperită în zona fostei capitale dacice, Sarmisegetusa, o rețea de conducte ce fuseseră utilizate pentru alimentarea cu apă. Așa cum se poate vedea în fotografia alăturată, aceste conducte sunt înzestrate cu îmbinări de o precizie uimitoare. Ceea ce este încă și mai uimitor este că ele sunt plasate sub nivelul arheologic al civilizatiei dacice clasice, datarea cu radiocarbon C 14 indicând că ele au o vechime de peste 7000 de ani. Mai multe detalii de exemplu în articolul Conducta de peste 7.000 de ani
Un alt obiect care răstoarnă complet concepțiile oficiale despre daci este faimosul „cui dacic”, ce a fost chiar analizat la mai multe laboratoare de specialitate și care are strania particularitate că nu a ruginit absolut deloc în pofida vechimii sale mai mare de 2000 ani. Mai multe detalii în articolul Cuiul dacic sau cuiul lui Pepelea.
Faptul că sub Sarmisegetusa s-ar afla ruinele unui oraș foarte vast, ce nu a fost încă explorat de arheologi, a fost indicat de mai multe scanări efectuate de ruși sau de englezi. Informația a mai apărut sporadic și în presă, de exemplu în articolul
Drum drept spre Lumină!
Descoperă mai multe la lumina_adevărului
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Cu toate aceste argumente este mai aproape de adevar ca tara noastra si poporul roman sa se numeasca altfel. Ce spuneti?
ApreciazăApreciază
Din cât îmi aduc aminte, Mihai Eminescu a propus ca România să se redenumească Dacia, la un moment în istorie chiar s-a numit, pentru scurt timp Geția. Dr. în istorie Funar în emisiunile lui Dan Diaconescu a firmă acestea cu dovezi documentare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..iar eu îmi amintesc că Mediatoarea Interstelară , o doamnă în vârstă de origine franceză, a lansat în 2020 lunar câte un video în care oferă informații obținute din colaborarea cu ființe extraterestre care i-au oferit informații din arhiva extraterestră, dar dintre care nici acelea n-ar fi complete, ne spune că primii oameni pe care istoria îi numește neanderthalieni ar fi venit/ migrat din Constelația Lira și s-ar fi așezat pe teritoriul actualei Românii și chiar și pe cel al Japoniei! Ne vorbea despre Tiamat care sub impulsul vibrațiilor produse în acel timp pe fondul unui război cu arme plasmatice în desfășurare, aceasta” se rupe” , inundă Pământul și Venus! Posibil să fie vorba de potopul lui Noe?
Cred că videourile ei încă se mai regăsesc pe internet, multe lucruri am aflat, interesante lucruri…
ApreciazăApreciază
Eu cred că Tiamat este fosta planetă Phaeton unde acum este Centura de asteroizi. În urma unui război aceasta a fost ,,spartă” în milioane de bucăți iar civilizatia de acolo (ce a mai rămas din ea) s-a mutat pe Marte si pe Terra.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
IA War Geminis Wars https://www.facebook.com/share/p/14dphsyw8jV/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Doamna Simonajohansson62👍🏻…așa e, vă referiți la doamna empat-intuitiv Elena Danaan👍🏻…
ApreciazăApreciază
ORIGINILE DACILOR
Pe teritoriu Europei antice, în afara lumii grecești, etrusce și romane, nivelul de civilizație al tracilor n-a fost egalat decât de cel al celților, pe care în unele privințe chiar i-au depășit. Tracii erau un popor a cărui forță și cultură s-a bucurat de multă considerație în antichitate. Denumirea generală de „traci” a fost dată triburilor de limbă tracică dintre Marea Egee și Dunăre; triburile din nordul Dunării, vorbind aceeași limbă tracică, purtau nume de daci sau de geți, sau nume tribale specifice (carpi, costoboci, etc.).Vasile Pârvan, bazându-se pe diverse descoperiri arheologice, emite teoria conform căreia:”… tot masivul Carpatic, până spre Morava, Vistula, Nistrul nordic și teritoriul la est de acest fluviu, era locuit de tracii nordici, cunoscuți mai târziu sub numele de daci și geți.”Geto-dacii, la fel ca tracii, făceau parte din categoria popoarelor indo-europene de limbă satem, alături de slavi, baltici, indo-iranieni (cum ar fi perșii, sarmații și sciții), armeni și frigieni.Muzica, religia, medicina populară empirică, artele meșteșugărești dezvoltate de traci erau unanim apreciate de greci și de romani, iar aportul traco-frigian la cultura elenică a fost considerabil: divinități ca Dionysos, Sabazios, Semele, Seirenes, Silenus, etc.; medicină populară: zeul-„medic” Esculap (Asclepios), plante medicinale geto-dace, câteva cuvinte importante în limba greacă (ambon, basileus, etc.) și o serie de mari figuri ale civilizației elenice: Tucidide, artiștii Brygos, Doidalses, antroponime trace, gramatici ca Dionysius Thrax, câțiva filologi, etc. Teritoriul ocupat de traci se întindea de la Marea Egee până în regiunea Boemiei, și din zona Serbiei actuale până la gurile Bugului. Dar, în contrast cu tracii dintre Haemus și Marea Egee, care n-au reușit să-și întemeieze o civilizație proprie și o politică a lor, ci serveau numai ca unelte oarbe, mercenari sălbatici, geții, stăpânitorii marelui drum de civilizație al Dunării, de la început își urmăreau o politică a lor și alcătuiau un stat bine închegat, primeau puternice înrâuriri grecești, dar în aceeași vreme ofereau la rândul lor și grecilor și romanilor o consistență spirituală superioară și foarte caracteristică, pe care literatura antică a însemnat-o cu mirare și admirație, făcând din geți aproape un popor fabulos, prin vitejia, înțelepciunea și spiritul lui de dreptate.Dacii și geții, ramură a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul și același popor (fapt recunoscut de autorii antici) și vorbind aceeași limbă. Dintre cele peste 100 de formațiuni tribale și gentilice ale tracilor, triburile dacilor și geților erau cele mai mari și cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Munții Balcani (Haemus) și Munții Slovaciei, și de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei, adică până la Bazinul Panonic. Triburile denumite „dacice” locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii, – Bazinul Carpatic -, și al Banatului, iar ale „geților” în câmpia Dunării (inclusiv în sudul fluviului), în Moldova și Dobrogea de azi. Una și aceeași populație geto-dacă apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de „geți”, iar la autorii romani cu denumirea de „daci”, pentru prima dată la Iulius Caesar. Dacii și geții sunt menționați de 63 de autori antici; de 32 în limba greacă și de 31 în latină. Între etimologiile propuse pentru numele de „daci” este și cea care îl presupune ca derivând din daca („cuțit, pumnal”, arma caracteristică populațiilor geto-dace). Dar ipoteza cea mai plauzibilă pare a fi cea care leagă acest nume de dáos, cuvânt care în frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor) înseamnă „lup”. După mărturia lui Strabon, dacii înșiși își spuneau Dáoi. Pare destul de probabil că numele lor etnic derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Triburi războinice cu numele de „lupi” se întâlnesc în multe alte părți (în Spania, Irlanda, Anglia, etc.). Acest nume de animal, desigur totemic, explică forma de lup a stindardului dac. Se pare că în prima jumătate a sec. II î.e.n. toate aceste formațiuni gentilice și tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emițând (încă din secolul anterior) monedă proprie.Nu se poate cunoaște data la care aceste ramuri tracice au ocupat ținuturile carpato-dunărene, locuite încă din epoca paleolitică; cert este însă că cei dintâi autori antici care îi menționează îi consideră autohtoni, deci instalați aici din timpul primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, Scythia Minor). Contactele stabilite încă din secolul VI î.e.n. cu sciții risipiți pe teritoriul Daciei (și cărora geții din Dacia le erau infinit superiori prin calitatea și vechimea culturii lor) au lăsat puține urme în arta geto-dacă.
ApreciazăApreciază