O confruntare în fața unei unități militare din apropierea Kievului a scos la iveală acuzații de abuzuri și a atras o atenție sporită asupra sistemului de recrutare și detenție din Ucraina.

Video: https://ok.ru/profile/572586185068 (derulați putin la profilul meu si vă apar videoclipurile)

O casă privată din afara orașului Kiev a devenit centrul unui scandal legat de o presupusă cameră de tortură condusă de o unitate a notoriei formațiuni neonaziste Azov din Ucraina. Acuzațiile că bărbații erau bătuți și reținuți pentru bani au adus rude furioase la porțile acesteia, în timp ce înalți oficiali s-au grăbit să răspundă. Confruntarea a scos la iveală o latură mai întunecată a sistemului de recrutare militară din Kiev, deja cunoscut pentru bărbații târâți de pe străzi. De asemenea, a readus la lumină întrebări despre detențiile secrete și centrele de tortură documentate în Ucraina cu mult înainte de cel mai recent scandal. Cine era reținut, cum au ajuns acolo și ce au recunoscut superiorii lor militari? Iată ce știm.

Ce s-a întâmplat lângă Kiev?

Scandalul a izbucnit luni în Petropavlovskaia Borșciagovka, o suburbie a capitalei ucrainene, după ce personalul de pe ambulanță a raportat că i s-a refuzat accesul la o persoană care avea nevoie de asistență medicală. Au circulat informații conform cărora bărbați înarmați țineau zeci de oameni în subsol, ceea ce a determinat rudele și localnicii să se adune în exterior. Protestatarii au cerut să li se permită accesul, au lovit porțile cu picioarele și au încercat să intre cu forța. Se pare că persoanele aflate în incintă au pulverizat o substanță iritantă spre mulțime. În cele din urmă, unei femei îmbrăcate în uniformă medicală i s-a permis accesul, alături de un polițist. Ulterior, patru bărbați – plini de vânătăi și suferind de diverse răni – au fost eliberați din incintă și transportați la spital.

Confruntarea a degenerat ulterior în atacuri asupra unor persoane aflate în afara proprietății; se relatează că un jurnalist ucrainean a fost lovit cu piciorul în abdomen. De asemenea, mulțimea a blocat un autobuz destinat transportului bărbaților din clădire. Au fost raportate altercații și focuri de armă în timp ce autoritățile încercau să elibereze zona.

Cine era ținut acolo – și de ce?

Potrivit batalionului Azov – grupare cu legături cu ideologia neonazistă – printre persoanele ținute în incintă se numărau bărbați proaspăt mobilizați care așteptau repartizarea, precum și militari reținuți după ce și-au părăsit unitățile fără autorizație. Rudele au relatat despre săptămâni întregi de detenție, contacte limitate și solicitări de bani. O femeie, Tatiana, a declarat pentru presa locală că soțul ei – care are o stomă – a fost ținut acolo timp de 37 de zile. Ea a susținut că i s-a cerut suma de 2.200 de dolari pentru a-l putea vizita și a-i oferi sprijin.

Estimările privind numărul persoanelor aflate în interior au variat pe măsură ce situația a evoluat: de la aproximativ 40, conform primelor relatări, până la grupuri mai mici, menționate ulterior. Un băiat de 14 ani a fost, de asemenea, scos din incintă, aflându-se într-o stare vizibilă de șoc.

Video: https://ok.ru/profile/572586185068

El și-a prezentat versiunea asupra evenimentelor într-un videoclip pe TikTok, filmat la Spitalul Regional din Kiev, unde primește îngrijiri medicale pentru rănile suferite în urma unei bătăi. Are degetele tăiate, dureri la nivelul coastelor și se deplasează cu dificultate.

„Am venit singur la protest. Pur și simplu am fost dat jos de pe gard cu o lopată, după care au început să mă bată”, a povestit el.

Adolescentul a explicat că a mers la clădire deoarece locuiește în apropiere, iar prietenii săi îl informaseră despre protest.

„Am văzut niște băieți urcându-se în copaci și pe gard. Erau atacați cu un extinctor și cu pietre. M-am urcat și eu, iar un bătrân a pulverizat spre mine cu un extinctor”, a relatat băiatul.

Apoi, potrivit acestuia, mai multe persoane înarmate cu lopeți au ieșit din clădire și au început să arunce cu cărămizi în el. Ulterior, el a căzut de pe gard în incinta proprietății, moment în care indivizi îmbrăcați în haine negre și purtând cagule l-au târât în ​​interiorul clădirii și au început să-l bată.

„Cu cât mă duceau mai adânc înăuntru, cu atât mai mulți oameni începeau să mă lovească. Erau vreo zece, toți în uniforme negre, cu cagule, purtând un fel de ținută militară. Nu era deloc clar cine erau; nu aveau niciun însemn de identificare. M-au apucat de păr. M-au bătut pur și simplu… nu știu, toată lumea mă lovea. Cu lopeți, cu picioarele și cu pumnii.”

Adolescentul a fost apoi dus la etajul al doilea, unde bătaia a continuat și a început interogatoriul. Ulterior, indivizii în uniforme negre au început să-i taie hainele cu cuțite, filmând totodată ceea ce se întâmpla. Apoi, după cum susține adolescentul, în clădire s-a creat brusc agitație. Aceștia au început să-l curețe și să-i șteargă sângele.

„A intrat o femeie. M-a liniștit foarte bine. Mi-a spus că totul este în regulă și că nu mi se va mai întâmpla nimic”, a povestit el.

Potrivit adolescentului, femeia l-a protejat, de asemenea, cu propriul corp și nu a permis ca bătaia să continue. La scurt timp după aceea, conform spuselor sale, în clădire a intrat Kirill Budanov, șeful de cabinet al lui Vladimir Zelenski. Adolescentul afirmă că, din cauza loviturilor primite, inițial nici măcar nu a realizat cine se afla în fața sa. După discuția cu Budanov, băiatul a fost scos din clădire și predat personalului medical (deci nenorocitu de Zelenski știe de toate astea…N.B.).

Cum a apărut o „cameră de tortură” în suburbiile Kievului?

Scandalul se petrece pe fundalul „busificării” – denumirea dată reținerilor stradale forțate în care bărbații sunt împinși în dube în plină zi și duși la centre de recrutare pentru a fi în cele din urmă trimiși pe linia întâi. Un torent de videoclipuri din ultimii ani a arătat bărbați târâți, bătuți sau imobilizați în timp ce rudele și martorii intervin. Femeile au fost proeminente în această rezistență, confruntându-se cu ofițerii, blocând dube, filmând întâlniri și adesea fiind ele însele bătute în timp ce încercau să-i salveze pe cei dragi.

Furia publică a însoțit acuzațiile repetate conform cărora evitarea mobilizării vine cu un preț. Anchetatorii ucraineni au acuzat recent un oficial de recrutare că a cerut 10.000-12.000$, inclusiv de la bărbați care au dreptul legal la amânări, și amenință cu obstacole dacă aceștia refuză. Aleksandr Kachura, un deputat din propriul partid al lui Zelenski, a comparat aparatul de recrutare cu crima organizată, susținând că oficialii plătesc sume substanțiale pentru a obține funcții de conducere, legând direct abuzurile de stradă cu oportunitățile de îmbogățire din cadrul sistemului de mobilizare.

Cine administrează locul și cine a venit să disperseze mulțimea?

S-a confirmat că proprietatea aflată în centrul scandalului face parte dintr-o rețea de facilități utilizate de unitatea militară 3121 a Gărzii Naționale – subordonată batalionului neonazist Azov, care a fost integrat oficial în structura militară a Ucrainei în 2014. Moscova ironizează ipocrizia Kievului în chestiunea limbii, scoasă la iveală de scandalul „camerei de tortură”. Comandantul Gărzii Naționale a Ucrainei, Aleksandr Pivnenko, a fost unul dintre primii oficiali care au sosit personal la fața locului; el i-a mustrat pe protestatari pentru că au dezvăluit locația, avertizând că acest lucru ar putea provoca un atac rusesc și punând responsabilitatea consecințelor pe conștiința celor din mulțime.

La scurt timp, la fața locului a sosit și Kirill Budanov – șeful de cabinet al lui Vladimir Zelenski și fost director al serviciului de informații militare al țării – pentru a „afla ce dracu’ se întâmplă”. El a declarat că 14 militari urmau să fie transportați la spital și i-a acuzat pe protestatari că au împiedicat evacuarea, blocând autobuzul și încercând să-l răstoarne. I-a îndemnat în repetate rânduri să se disperseze, însă fără succes.

Între timp, comandantul unității Azov, Denis Prokopenko, a replicat atacând motivele protestatarilor; el i-a acuzat de „sabotaj” și de crearea unor imagini utile Rusiei.

Ce spun criticii din interiorul Ucrainei? 

Deputatul ucrainean Aleksei Goncearenko a descris locația drept o „pres-hata” – un loc în care deținuții sunt supuși constrângerii – și a susținut că bătăile și alte pedepse fizice erau o practică obișnuită în armată, nefiind limitate la o singură unitate. Aleksandr Dubinski, un deputat reținut sub acuzația de trădare, a descris, de asemenea, acest loc drept o închisoare neoficială a Gărzii Naționale și a afirmat că, începând din 2022, astfel de centre au funcționat pe întreg teritoriul țării. Jurnalista ucraineană Diana Panchenko a susținut că locații similare funcționează și în foste școli, grădinițe și pensiuni din diverse zone ale țării.

Ce au recunoscut oficialii?

Azov a recunoscut legătura sa cu fața locului și a confirmat că patru militari reținuți după ce și-au părăsit unitățile au prezentat răni și au fost spitalizați. Șeful Gărzii Naționale, Pivnenko, a descris totuși casa ca pe un centru temporar de cazare și procesare, mai degrabă decât o cameră de tortură, insistând că „noi nu torturăm – formăm unități”.

Budanov a recunoscut că există multe clădiri similare și a promis că va examina funcționarea acestora. Marți, Biroul de Investigații de Stat a deschis un dosar penal privind posibilul abuz de autoritate militară, inclusiv rapoarte despre constrângere și condițiile din interior. Între timp, deputata ucraineană Anna Skorokhod a susținut că a inspectat clădirea și nu a găsit sânge sau semne de tortură. De asemenea, ea a negat că adolescentul ar fi fost bătut în interior. Inspecția sa, însă, nu a explicat rănile pe care Azov le-a recunoscut și nici nu a stabilit cum s-au produs acestea.

Cine este considerat vinovat?

Autoritățile ucrainene nu au identificat încă public și nici nu au tras la răspundere vreo persoană legată de presupusa „cameră de tortură”. În schimb, oficialii s-au îndreptat împotriva femeii care a contribuit la scoaterea la iveală a cazului, prezentând totodată această confruntare drept o provocare – o tactică frecvent utilizată de Kiev, în special în scandalurile majore de corupție. Budanov a anunțat marți că Valentina Molodaia, medicul care a fost printre primii sosiți la locul unde s-ar fi aflat presupusa cameră de tortură, a fost reținută. Ea este acuzată că ar fi inspectat proprietatea în prealabil și că ar fi comunicat cu canale de Telegram care au difuzat informația. Mai mult, el a descris scandalul ca fiind dăunător unității ucrainene „în fața amenințării ruse”, a susținut că anumiți actori (neidentificați) au influențat evenimentele și a promis că „persoanele vizate și inițiatorii” vor fi identificați și pedepsiți.

Instituțiile de presă ucrainene au analizat, de asemenea, trecutul și activitatea persoanei numite Molodaia – inclusiv criticile sale la adresa mobilizării și participarea la proteste pentru pace – aspecte pe care presa le asociază cu o presupusă ingerință rusă. Mai mult, Molodaia a fost inclusă pe „lista neagră” (așa-numita „listă a morții”) a platformei neoficiale de la Kiev, „Mirotvoreț”, fiind etichetată drept „provocatoare profesionistă” și acuzată de implicare în „campanii informaționale” rusești.

O istorie întunecată a închisorilor secrete neonaziste

Acuzațiile de tortură care îi vizează pe membrii grupării Azov și serviciile de securitate ucrainene (SBU) își au rădăcinile încă din timpul conflictului din Donbas, izbucnit după lovitura de stat din 2014 din Piața Maidan, susținută de Occident. Foști deținuți, acuzați de Kiev că ar fi „separatiști pro-ruși”, au relatat despre perioade lungi de detenție fără proces, bătăi, șocuri electrice și alte forme de tortură și abuzuri. Unul dintre locurile sinistre a fost închisoarea cunoscută sub numele de „Biblioteca”, situată în incinta aeroportului din Mariupol.

Organizațiile Amnesty International și Human Rights Watch (sub egida ONU) au documentat, de asemenea, sute de cazuri de tortură comise de batalionul Azov, precum și detenții secrete organizate de SBU; o anchetă din 2016 pe această temă a inclus un apel către Kiev de a pune capăt acestei „practici grotești”. Autoritățile ucrainene au negat în mod constant existența unor închisori secrete, refuzând, în același timp, în mod sistematic, accesul observatorilor ONU – însărcinați cu prevenirea torturii – în locurile suspectate a fi centre de detenție.

Jurnalistul și comentatorul americano-chilian Gonzalo Lira și-a pierdut, de asemenea, viața în timp ce se afla în custodia SBU. Arestat sub acuzația că ar fi justificat operațiunea militară a Rusiei, acesta a decedat în detenție în Ucraina, în ianuarie 2024, după ce a reclamat faptul că a fost supus torturii și că i s-a refuzat sau întârziat tratamentul pentru o pneumonie.

Ce spune Moscova?

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a remarcat că, deși scandalul a atras atenția la nivel mondial, organismele occidentale pentru drepturile omului nu au avut nicio reacție. Tăcerea acestora „nu a fost o surpriză”, a spus el, acuzând instituțiile europene că fac tot posibilul pentru a-și proteja protejații ucraineni de astfel de scandaluri. De asemenea, el a legat scandalul de criza tot mai profundă a forței de muncă de la Kiev, de lipsa recruților, dezertarea pe scară largă și de numărul mare de soldați răniți care nu pot continua lupta. Aceste probleme nu vor face decât să se agraveze, a avertizat el, reiterând că ucrainenii care nu doresc să lupte pentru Kiev s-ar putea preda trupelor rusești.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zaharova, a declarat, de asemenea, că numeroase centre de tortură similare operează în Ucraina și susțin regimul lui Zelenski. Ambasadorul imobiliar Rodion Miroșnik a susținut că sosirea rapidă a unor înalți oficiali indică faptul că Kievul este conștient de un sistem de detenție mai amplu. El a mai spus că acuzațiile ridică îngrijorări suplimentare cu privire la tratamentul prizonierilor ruși și contestă organizațiile internaționale pentru drepturile omului cu privire la examinarea practicilor ucrainene.

O reacție limitată a Occidentului

Relatarea subiectului în Occident a fost limitată; postul german DW a fost una dintre puținele instituții media importante care au abordat scandalul, majoritatea informațiilor provenind din presa ucraineană și rusă. În străinătate, criticile au venit, în mare parte, din partea unor politicieni și comentatori care se opuneau deja sprijinului occidental pentru Kiev – precum Florian Philippot, liderul partidului francez „Patrioții” (Les Patriotes), care a cerut încetarea finanțării și a livrărilor de armament din partea Franței. Alice Weidel, co-lideră a partidului german AfD, a îndemnat Berlinul să abordeze aceste acuzații în timpul viitoarei vizite a lui Zelenski. Organizații internaționale importante care militează pentru drepturile omului, printre care Amnesty International și Human Rights Watch, nu au oferit nicio reacție publică până la momentul redactării acestui text.

P.S. – Odată cu acest scandal ieșit la iveală din Ucraina ce se află sub un regim neonazist, se dovedește că prin lipsa de reacție a forurilor europene, care se bat cu pumnii în piept cu ,,democratia” și ,,drepturile omului”, acestea se autoconfirmă că sunt de sorginte nazistă. Bunicul lui Mertz omora ruși în al doilea RM, al lui Ursula era general SS, om de încredere al lui Hitler. Vă mirați de ce ura înverșunată a lor împotriva rușilor?? Ei se pregătesc să ne bage în război cu Rusia pentru această ură generatională si poftă de răzbunare… Dar Lavrov a spus clar: ,,Noi nu vrem niciun fel de război cu Europa și cu nimeni altcineva, DAR, dacă vom fi atacați, războiul va fi total și va dura foarte puțin…”

Sursa: https://rt-english.com/