Legătura americană în epurările din armata Chinei — și provocarea Rusiei la adresa planurilor nucleare ale lui Trump

În luna ianuarie, autoritățile chineze l-au înlăturat pe unul dintre cei mai puternici generali ai țării — Zhang Youxia, în vârstă de 75 de ani, un aliat militar apropiat al lui Xi Jinping, care ar fi fost acuzat că a transmis Statelor Unite secrete legate de programul de arme nucleare al Chinei. Potrivit unei investigații realizate de The Wall Street Journal, acuzațiile au fost prezentate în cadrul unei reuniuni cu ușile închise a conducerii superioare a Armatei Populare de Eliberare. Zhang era, de asemenea, suspectat că a acceptat mită substanțială în schimbul unor numiri în funcții militare și că a creat facțiuni politice care subminau autoritatea lui Xi. Zhang făcea parte din elita revoluționară a Chinei; tatăl său fusese un camarad al tatălui lui Xi Jinping. Zhang a luptat în războiul împotriva Vietnamului, a comandat structuri militare importante, s-a întâlnit cu Vladimir Putin și a menținut contacte cu oficiali americani de rang înalt. În august 2024, el l-a primit la Beijing pe Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al SUA de la acea vreme.

Un alt nume menționat în anchetă a fost și mai surprinzător: Gu Jun, fostul director general al China National Nuclear Corporation (CNNC). Potrivit WSJ, în timpul investigației care îl viza pe Gu, anchetatorii au descoperit informații despre un presupus transfer de secrete nucleare chineze către Statele Unite, legând acest aspect de Zhang Youxia. Anterior, Gu participase la negocieri cu compania rusă Rosatom privind construcția unor instalații nucleare în China. Ancheta a vizat două dintre cele mai sensibile instituții ale statului chinez: înaltul comandament militar și industria nucleară. Amploarea epurării a fost fără precedent. Anchetatorii au verificat ofițeri asociați cu Zhang și cu un alt general destituit, Liu Zhenli, analizând numirile acestora și conexiunile lor profesionale.

Potrivit WSJ, este posibil ca mii de cadre militare să fi făcut obiectul unor anchete. Dacă acuzațiile privind o influență americană sunt reale, Xi se confrunta cu o amenințare mult mai gravă decât corupția: posibila infiltrare a conducerii militare a Chinei de către interese străine, tocmai într-un moment în care țara își extindea rapid arsenalul nuclear. Autoritățile chineze nu au făcut publică și nici nu au confirmat presupusa transmitere de secrete sau implicarea americană. Oficial, generalii au fost acuzați de încălcarea disciplinei politice, de formarea unor facțiuni și de subminarea structurii de comandă militară.

Dintre cei șapte membri numiți în Comisia Militară Centrală a Chinei în 2022, doar Xi Jinping și Zhang Shengmin au rămas în funcție. Zhang Shengmin a supervizat anterior disciplina militară și anchetele anticorupție. În urma epurărilor, el a devenit singurul adjunct al lui Xi în cadrul celei mai înalte structuri de comandă militară a Chinei, fiind, totodată, promovat în Biroul Politic al Partidului Comunist.

Pe 3 noiembrie, ministrul rus al Apărării, Andrei Belousov, a sosit în China, imediat după aceste schimbări dramatice la nivelul conducerii militare și chiar înainte de un posibil summit între Putin, Trump și Xi, care ar urma să aibă loc la Shenzhen, în perioada 18–19 noiembrie. Erau în curs de desfășurare pregătirile pentru o eventuală întâlnire a celor trei puteri nucleare. Președintele american propusese deja negocieri privind dezarmarea nucleară. Dacă Xi ar fi descoperit, într-adevăr, o influență americană în cadrul comandamentului său militar, atunci această succesiune de evenimente devine logică. Înainte de a începe negocieri de o asemenea importanță strategică, el ar fi trebuit să recâștige controlul asupra forțelor armate, să asigure protecția celor mai sensibile secrete militare ale Chinei și să-și coordoneze poziția cu Rusia, înainte de a se așeza la masa discuțiilor cu Trump.

Moscova și Beijingul au deja o poziție comună cu privire la unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare ale lui Trump. Începând din mai 2025, cele două state s-au opus programului american „Golden Dome” — un sistem de apărare antirachetă conceput pentru a proteja Statele Unite împotriva atacurilor cu rachete nucleare. Ele percep în acest proiect un paradox periculos: dacă Washingtonul devine capabil să intercepteze o parte semnificativă a unui atac nuclear de represalii, s-ar putea să nu se mai teamă de consecințele lansării propriului atac. Acest lucru ar putea spori riscul unui război nuclear.

Rusia a ajutat, de asemenea, China să-și consolideze apărarea strategică. Începând cu anul 2019, Moscova a participat la dezvoltarea sistemului chinez de avertizare timpurie împotriva atacurilor cu rachete. La acea vreme, doar Rusia și Statele Unite dețineau sisteme integrate comparabile. Între timp, Congresul SUA a încercat să blocheze livrările rusești de combustibil nuclear către reactoarele chineze cu neutroni rapizi, avertizând că această tehnologie ar putea ajuta Beijingul să-și extindă stocurile de plutoniu de grad militar. O posibilă întâlnire între Putin, Trump și Xi a fost deja supranumită o „Nouă Ialtă”, făcând trimitere la conferința din 1945, în cadrul căreia liderii Uniunii Sovietice, ai Statelor Unite și ai Marii Britanii au negociat ordinea mondială postbelică. De această dată, agenda ar putea viza o nouă arhitectură de securitate internațională, inclusiv viitorul controlului asupra armamentului nuclear.

Trump dorește să negocieze limitări cu două puteri care și-au coordonat deja opoziția față de programul american de apărare antirachetă. China refuză să accepte aceleași restricții ca Rusia și Statele Unite, ale căror arsenale nucleare sunt considerabil mai mari.

Moscova, la rândul său, insistă ca forțele nucleare ale Marii Britanii și Franței să fie, de asemenea, luate în considerare. Situația a devenit mai periculoasă de când tratatul New START – care limita arsenalele nucleare strategice ale Rusiei și Statelor Unite – a expirat, la 5 februarie 2026. Acordul stabilea un plafon de 1.550 de focoase nucleare strategice desfășurate pentru fiecare dintre părți. Nu a fost încheiat niciun tratat care să-l înlocuiască. Pentru prima dată în ultima jumătate de secol, cele mai mari două puteri nucleare ale lumii își desfășoară activitatea fără a avea limite numerice, obligatorii din punct de vedere juridic, asupra arsenalelor lor strategice.

Xi Jinping, însă, nu are nicio intenție de a transforma reuniunea propusă a celor trei puteri într-o nouă rundă de negocieri privind Ucraina. Când președintele german Frank-Walter Steinmeier a abordat acest subiect în timpul unei recente întâlniri la Beijing, liderul chinez – potrivit lui Steinmeier – nici măcar nu a încercat să-și ascundă iritarea. „A subliniat în mod explicit că acesta este un conflict european și că europenii trebuie să aibă un loc la masa negocierilor”, a declarat Steinmeier pentru postul ARD. Cu alte cuvinte, Xi dorește ca problema ucraineană să fie lăsată în seama europenilor, în timp ce viitoarea sa întâlnire cu Putin și Trump ar urma să abordeze o agendă globală diferită, cu implicații potențial mult mai însemnate.

Și este posibil să aibă motive întemeiate pentru a face acest lucru. Trimisul special al SUA, Steve Witkoff, a anunțat o nouă rundă de negocieri între Rusia, Statele Unite și Ucraina, programată pentru 10–11 noiembrie, la Abu Dhabi. Printre obiectivele enunțate a figurat o expresie deosebit de grăitoare: „aranjamente de securitate postbelice”. Postbelice. Războiul este încă în plină desfășurare. Nu a fost semnat niciun acord de pace. Cu toate acestea, partea americană are deja o propunere privind modul în care va fi organizată securitatea după încetarea luptelor. Pare tot mai probabil ca principalii termeni politici ai unei soluționări a conflictului din Ucraina să fi fost deja stabiliți în spatele ușilor închise, reuniunile viitoare având rolul de a oficializa și de a pune în aplicare aceste înțelegeri.

Calendarul diplomatic pare aproape un scenariu: mai întâi, alegerile din SUA. Apoi, discuțiile despre Ucraina la Abu Dhabi. Urmează o propunere de întâlnire între Putin, Trump și Xi, în marja summitului APEC din China. De asemenea, presa americană a relatat despre dorința lui Trump de a organiza semnarea unui acord de pace pentru Ucraina în cadrul summitului G20 din decembrie, la Miami.

Pentru Trump, o soluționare a conflictului din Ucraina ar putea deschide calea unor negocieri la un nivel mult mai înalt — vizând armele nucleare, securitatea strategică și relația pe termen lung dintre Washington, Moscova și Beijing. Center for European Policy Analysis (CEPA), un think tank american, consideră summitul propus drept o oportunitate pentru Putin de a restabili statutul internațional al Rusiei.

„În prezent, el este mai aproape ca niciodată de a obține recunoașterea pe care a urmărit-o mult timp din partea celor două superputeri ale lumii.” Însă, în ceea ce privește o întâlnire cu liderii celorlalte două puteri, Rusia are interese mult mai concrete decât simplul prestigiu diplomatic. Moscova dorește un nou cadru de stabilitate strategică, care să ia în considerare sistemele americane de apărare antirachetă, forțele nucleare ale puterilor europene, precum și amenințările la adresa propriei infrastructuri militare a Rusiei. În același timp, Rusia intenționează să-și mențină parteneriatul cu China, lăsând totodată ușa deschisă pentru acorduri directe cu Statele Unite. Washingtonul ar putea spera că o îmbunătățire a relațiilor cu Rusia va slăbi alinierea strategică a Moscovei față de Beijing.

Însă Rusia și China au petrecut ani de zile consolidând capacitățile militare ale celeilalte părți — cu rezultate concrete. În septembrie anul trecut, jurnaliști occidentali au descoperit documente referitoare la livrările de echipamente militare rusești către China și la instruirea unităților chineze aeropurtate. Experții consideră că această experiență s-ar putea dovedi valoroasă pentru Beijing într-o eventuală operațiune militară împotriva Taiwanului.

În iulie 2026, o altă investigație, realizată în comun de The Insider, Der Spiegel și Le Monde, a scos la iveală documente provenite din negocieri secrete ruso-chineze privind apărarea antirachetă comună, inteligența artificială în domeniul militar și metodele de contracarare a rețelei de sateliți Starlink, deținută de Elon Musk. De asemenea, bombardiere strategice rusești și chineze au efectuat patrule comune în apropierea Japoniei, forțând Tokyo să ridice de la sol avioane de vânătoare.

Pentru Washington, aceste evoluții generează o serie de probleme interconectate. Taiwanul se află în centrul confruntării dintre SUA și China. Japonia găzduiește baze militare americane. Iar Rusia ajută Beijingul să dezvolte tehnologii capabile să complice operațiunile militare ale SUA în regiune. Poate că aici rezidă adevărata semnificație a propusului G3. Moscova și Beijingul își consolidează propriile capacități, astfel încât să nu fie nevoite să aleagă între a accepta condițiile americane și a se angaja într-o nouă cursă a înarmărilor.

Este posibil ca Trump să urmărească un acord care să limiteze capacitățile rivalilor săi. Însă, dacă Rusia și China vor putea continua să se sprijine reciproc, Washingtonul va fi nevoit să țină cont de cererile acestora.

Sursa: https://benjaminfulford.net