Este posibil să fii iluminat pe deplin şi să trăieşti în această lume, în acelaşi timp. De asemenea, este posibil să te afli, simultan, în densităţile mai înalte, în timp ce experimentezi densităţile mai joase. Întrucât tot ceea ce înseamnă timp este, în esenţă, acum, voi le trăiţi pe amândouă, pentru că în cadrul de percepţie neliniară pe care o puteţi experimenta, totul se întâmplă deodată în Creaţie. Dintr-o perspectivă mai înaltă, nu există timp liniar. În afara timpului liniar, sunteţi totalitatea lui Dumnezeu care se experimentează pe sine ca segmente individuale – suflete individuale. Cele 12 aspecte ale fiinţei voastre, de la Sinele Dumnezeiesc de densitatea a 12-a, până la mineralele de densitatea întâi din corpul vostru, experimentează simultan totalitatea Creaţiei. Dar, în cadrul timpului liniar, sufletele voastre adună cunoaştere pe măsură ce se înalţă în nivelele de percepţie. Deoarece vă aflaţi în mişcare, crescând şi evoluând, atunci când alegeţi să vă mişcaţi de la densitatea a 7-a la densitatea a 8-a – la ceea ce se numeşte nivelul suprasufletului – veţi fi capabili să trimiteţi fragmente din voi în densităţile mai joase, pentru a experimenta simultan diferite aspecte ale acelor tărâmuri. Pe măsură ce mergeţi în densităţile a 9-a, a 10-a, a 11-a şi a 12-a, voi „deveniţi” din ce în ce mai „ai Creaţiei” şi sunteţi capabili să vă experimentaţi simultan pe voi înşivă, sub forma mai multor fiinţe deodată. În esenţă, sunteţi totalitatea lui Dumnezeu, experimentând simultan întregul Creaţiei. Acest proces este cunoscut sub numele de „adunare a sufletelor sub formă de ciorchini” şi se află dincolo de orizontul acestei cărţi.

   Cum se accesează diferitele dimensiuni ale universului

Ca să vă ajutăm să înţelegeţi saltul prin care treceţi, vom discuta acum despre cum sunt construite diferitele densităţi şi dimensiuni ale universului. Promitem să folosim o terminologie uşor de înţeles, pe măsură ce ne aventurăm mai departe în această arenă. Nu vom detalia nivelele individuale, pentru că acest subiect este prezentat în alte cărţi, printre care se află şi „Viaţa pe muchie de cuţit”. De fapt, discuţia îşi va concentra atenţia asupra modului cum să vă mişcaţi între diferite densităţi şi dimensiuni. Aşa cum am mai afirmat anterior, există portaluri între dimensiunile universului Creatorului nostru, care au diferite denumiri pământeşti, incluzând aici porţi stelare, portaluri, vortexuri , mini-găuri-de-vierme etc. Aceşti termeni nu înseamnă exact acelaşi lucru. De exemplu, un vortex nu implică neapărat existenţa unui portal sau a unei porţi stelare. Un vortex este mai curând o zonă concentrată de energie electromagnetică (EM) – de obicei acolo unde se intersectează două sau mai multe linii EM – şi apare numai atunci când energia EM este configurată într-un anumit mod, încât aveţi un dispozitiv sau zonă capabilă să asigure un salt dimensional. Aveţi un termen, folosit de unii dintre matematicienii şi fizicienii voştri mai avansaţi, numit „punctul zero”. Acesta se referă la punctul exact de echilibru dintre polarităţile unui câmp EM sau, mai exact, la punctul în care polaritatea dispare sau devine inexistentă, în esenţă. La punctul de polaritate zero se formează o poartă stelară, un portal sau o mini-gaură-de-vierme, care conectează dimensiunea a 3-a cu alte dimensiuni. Ţineţi minte că aceasta este o explicaţie extrem de simplificată.

Alt mod de a spune acest lucru este că universul vostru tridimensional este construit din câmpuri EM polarizate, care se suprapun unul peste altul, într-un mod care creează continuitate în cadrul timpului/spaţiului 3D. Desigur, aveţi şi forţele gravitaţionale şi nucleare, dar acestea au de a face mai mult cu afinitatea obiectelor şi a nivelurilor de conştiinţă existente în timpul/spaţiul vostru 3D, şi mai puţin cu modul în care timpul/spaţiul vostru 3D interfaţează cu alte dimensiuni ale Creatorului nostru. Veţi descoperi că universul Creatorului nostru este creat folosindu-se câteva configuraţii energetice, pe care le numim geometrii sacre. Definiţia noastră a geometriei sacre este chiar aceasta: „Configuraţiile energetice ale Creatorului şi ale Creaţiei manifestate”. Veţi observa cum configuraţiile de bază evidente – cel puţin pentru voi, în timpul/spaţiul vostru 3D – sunt cercul, spirala şi diferite derivate ale triunghiului. Pătratul, pe care îl vedeţi adesea în stilul vostru de viaţă artificial, acţionează ca bază sau fundaţie pentru formele triunghiulare, cum ar fi baza unei piramide. Pătratul este cea mai densă şi mai stabilă dintre forme şi reprezintă o stare de stagnare, atunci când sufletele se află în repaus în energia pătratului. Cercul, pe de altă parte, reprezintă punctul de fluiditate maximă, aceasta este forma tuturor structurilor pe măsură ce ele se apropie de o singularitate.

Singularitatea este, de fapt, uşa sau portalul dintre dimensiuni. În punctul exact al singularităţii vă aflaţi în vid – sau Creaţia nemanifestată. Vă puteţi imagina aceasta ca „punctul din Mintea lui Dumnezeu”, la care se referă unii dintre învăţătorii voştri. Întregul univers a început ca un punct în Mintea lui Dumnezeu, iar apoi s-a expandat şi s-a extins pe sine (în maniera pe care oamenii voştri de ştiinţă o numesc „Big Bang”), până când tot ceea ce vedeţi şi experimentaţi a fost adus în manifestare. Configuraţiile geometrice care există între pătrat şi cerc, sau între dimensiunea de bază şi singularitate sunt şi frumoase, şi complexe. Dacă formele sunt divergente – ceea ce înseamnă că ele emană dintr-un punct şi cresc ca mărime şi întindere – atunci se formează sau devine mai evident un tărâm dimensional. Dacă formele converg (aceasta însemnând că se diminuează ca mărime şi întindere), atunci ele se îndreaptă spre singularitate şi, astfel, se apropie de punctul de salt dimensional, în pregătirea pentru înălţare sau coborâre de-a lungul continuum-ului dimensional. Unul dintre cele mai simple exemple, care implică cele spuse mai sus, este tetraedrul, sau o structură piramidală în care cele două piramide au bazele lipite una de alta, formând un obiect similar cu un diamant tăiat şi şlefuit, cu opt feţe.

La baza fiecărei piramide este pătratul – cea mai stabilă parte a obiectului. Atunci când un suflet experimentează energiile unui pătrat, el sau ea este complet solidificat/ă în dimensiunea care este formată de către tetraedru. (Notă: Puteţi avea şi o piramidă triunghiulară – o piramidă cu bază triunghiulară – dar un asemenea obiect este mai puţin stabil decât o piramidă cu patru laturi, în majoritatea cazurilor.) La vârf, sau apexul pietrei unghiulare din vârful fiecărei piramide ce formează tetraedrul, aveţi singularitatea (poarta stelară sau portalul), care permite sufletului să se mişte dintr-o dimensiune într-alta. În exemplul tetraedrului, puteţi avea o piramidă orientată în sus (ascendent) şi una orientată în jos (descendent). Vârful piramidei de sus reprezintă poarta stelară sau portalul care este accesat pentru deplasarea într-o dimensiune mai înaltă. Vârful piramidei de jos reprezintă poarta stelară sau portalul care este accesat pentru a merge într-o dimensiune mai joasă. (Desigur, aici „sus” şi „jos” nu au nimic de-a face cu direcţiile.) Dacă puteţi vizualiza peste tot în univers tetraedre puse unul peste altul, atunci aveţi cele mai fundamentale concepte despre modul în care sunt construite şi accesate dimensiunile. Unii dintre oamenii voştri de ştiinţă au postulat corect că găurile negre sunt portaluri între dimensiuni, iar mulţi şi-au reprezentat în minte ideea de a călători spre centrul galaxiilor şi de a trece prin găurile negre, în speranţa de a intra într-un alt univers sau tărâm. E nevoie să facem diferenţa între găurile negre, care se află în centrul majorităţii galaxiilor, şi mini-găurile negre şi mini-găurile-de-vierme care există pretutindeni în timpul/spaţiul 3D.

Găurile negre masive, care există în centrul diferitelor corpuri cereşti – cum ar fi galaxiile, ciorchinii de quasari şi gazele interstelare – reprezintă legături între acest univers local şi alte universuri, sau ceea ce a fost numit „universuri paralele”. Mini-găurile negre şi mini-găurile de vierme – care există în număr foarte mare în aşa numitele timp şi spaţiu obişnuite – sunt porţile stelare şi portalurile care vă permit să călătoriţi între dimensiunile acestui univers local. Deşi există similitudini între mini-găurile negre şi găurile negre masive, nivelele pe care le accesează fiecare dintre ele sunt foarte diferite. În plus faţă de configuraţiile energetice geometrice bazate pe triunghi, aveţi diferite derivate, printre care se află octaedrele, icosaedrele, dodecaedrele, duododecaedrele etc. Nu vom intra în amănuntele acestor forme acum, întrucât puteţi găsi exemple ale lor pe internet. Spirala este o formă extraordinară în construcţia cosmosului. Veţi descoperi cum conceptul de timp – la fel ca şi ideea de evoluţie, precum şi construcţia tuturor formelor de viaţă – se bazează pe spirală. Deşi nu este în totalitate exact, vă puteţi imagina că triunghiurile, piramidele, tetraedrele, icosaedrele, dodecaedrele, pătratele, cercurile şi singularităţile fac parte din Creaţia neanimată, sau reprezintă cărămizile de bază ale universului, în timp ce vă puteţi imagina că spirala, împreună cu fractalii şi modelele sale asociate sunt cărămizile animate ale vieţii, care există în cadrul structurii de bază, neanimate, a universului.

O altă modalitate de a vă gândi la acest aspect este de a introduce conceptul de impuls, sau viteză unghiulară. Toate formele animate din univers au, într-o anumită măsură, un impuls, sau mişcare a conştiinţei şi formei, în cadrul structurii relativ statice a universului de bază. Spiralele se formează atunci când obiectele sunt rotite sau mişcate printr-un câmp EM. Deşi gravitaţia şi forţele nucleare au, din punct de vedere tehnic, forma de spirală (atunci când sunt examinate în mare profunzime şi cu instrumentele adecvate), cel mai evident câmp de energie care acţionează asupra obiectelor este câmpul EM. Dumnezeu este format atât din neschimbare eternă, cât şi din mişcare continuă (conştiinţă). Conştiinţa, în timp ce traversează forma de bază statică, neschimbătoare a universului, creează modele de energie spiralate sau fractale în cadrul acestui strat (aspectul neschimbător al lui Dumnezeu). Oamenii voştri de ştiinţă numesc această bază, sau strat, „condensatul Bose-Einstein”. Când temperaturile se apropie de ceea ce numiţi zero absolut, descoperiţi starea statică a universului. La zero absolut încetează orice mişcare şi aveţi starea pură, neschimbătoare a esenţei primordiale a lui Dumnezeu. Veţi descoperi că această stare apare şi în punctul exact al singularităţilor, care există în număr infinit în universul Creatorului. Totodată, veţi descoperi că zonele de punct zero, de absolută neutralitate între polarităţile unui câmp EM sunt, de asemenea, puncte de neschimbare statică în Mintea lui Dumnezeu.

Până acum am discutat despre cel puţin trei căi de a accesa aspectul etern, neschimbător al Creatorului:

   1. Prin îndepărtarea tuturor elementelor termodinamice dintr-o regiune din spaţiu, astfel creând temperatura zero absolut – aceasta însemnând nicio mişcare de particule sau de conştiinţă, o stare numită „condensatul Bose-Einstein” de către unii fizicieni,

   2. Prin deplasarea de-a lungul laturilor convergente ale unei structuri de tip piramidal, în singularitatea care se află în vârf sau în piatra unghiulară din vârful structurii – care, în esenţă, înseamnă intrarea în mini-găurile negre şi mini-găurile de vierme care există în timpul/spaţiul 3D, şi

   3. Prin intrarea în punctul de neutralitate exactă între polarităţile unui câmp EM, în zona numită „punctul zero” de către unii dintre oamenii voştri de ştiinţă.

Este important să vă reamintim, dragi Creatori, că indiferent cum accesaţi acest aspect etern, neschimbător al lui Dumnezeu, în esenţă vă aflaţi în acelaşi punct, dincolo de tot ce înseamnă spaţiu şi timp. Fie că treceţi printr-o mini-gaură neagră într-o galaxie aflată la miliarde de ani lumină depărtare de Calea Lactee, fie că intraţi prin punctul zero al unui câmp EM în propriul vostru laborator de pe Pământ, fie că vă construiţi o piramidă în camera de zi şi învăţaţi cum să activaţi piatra unghiulară de asemenea manieră, încât să treceţi prin singularitate şi, mai departe, în următoarea dimensiune – în punctul singularităţii sunteţi în acelaşi punct în care vă aflaţi şi în acea galaxie îndepărtată. Fiecare punct din Mintea lui Dumnezeu este acelaşi punct, deoarece conceptele de timp şi spaţiu nu există în starea eternă neschimbătoare. Mintea voastră raţională va avea o dificultate foarte mare în înţelegerea acestui concept, dar îl puteţi vizualiza, într-o anumită măsură. Când aplicaţi această idee conştiinţei, în locul unei stări geometrice statice din spaţiul/timpul 3D, atunci ea capătă sens deplin. Toate sistemele de meditaţie, toate căile către iluminare implică aceeaşi idee. Prin liniştirea minţii intraţi în tărâmurile liniştite, veşnice, ale spiritului pur. Atunci când nu există mişcarea conştiinţei, vă poziţionaţi automat în singularitate şi, astfel, în punctul conştiinţei eterne, neschimbătoare a lui Dumnezeu. Vom comuta acum şi vom reveni la discuţia noastră despre evoluţia sufletului.

   Evoluţia şi reîncarnarea regnului animal   

Vom discuta pe scurt despre evoluţia sufletului în cadrul regnului animal. În esenţă, animalele se reîncarnează, dar speciile, de obicei, rămân în subcategoria lor. Animalele trec printr-un proces de înălţare, dar diferă foarte mult de procesul prin care trec oamenii. Un câine se va încarna mereu ca şi câine, de obicei în aceeaşi subspecie (rasă) de câine. Între încarnări, un fragment astral sau eteric al spiritului câinelui se reuneşte cu spiritul-părinte al câinelui, parţial sau total. Aşa cum am afirmat mai devreme, în acest moment al dispensei voastre curente, hibridizarea oamenilor cu animalele nu este permisă. Totuşi, toate animalele din lumea voastră trec printr-un proces de evoluţie şi multe dintre cele mai avansate trec printr-un ciclu similar cu al vostru. Veţi descoperi că, în marea majoritatea a cazurilor, un câine va continua să vină ca şi câine, iar fiecare încarnare îi va ridica câinelui nivelul de conştienţă, gradat, până când acel câine este capabil să treacă într-o formă eterică pură, a ceea ce aţi numi un spirit-câine sau animal totem (aceasta este una dintre expresiile folosite de oamenii indigeni ai planetei voastre, care pot să comunice cu spiritele animale sau totemuri ale animalelor care s-au înălţat în formă eterică). Acest proces se desfăşoară foarte gradat în regnul animal. Puteţi avea un câine care se încarnează de zece mii de ori înainte de a ajunge la forma spirituală a câinelui. În mod normal, unui câine nu îi este permis să revină ca pisică, sau unei pisici să revină ca şi câine, sau unei pisici să revină ca şoarece. Nu aşa se desfăşoară procesul de încarnare în cursul dispensei curente. Un câine nu va reveni ca om, nici omul nu va reveni, în mod normal, ca şi câine. De fapt, foarte rar un câine revine într-o subspecie diferită de câini.

   Speciile dispărute

Speciile dispărute încă trăiesc în forma spirituală. Ele pur şi simplu nu se mai încarnează în corpuri de densitatea a 3-a. Universul nu pierde energie. Doar îşi schimbă forma. Speciile care nu mai sunt prezente fizic pe planeta voastră au şabloanele în tărâmurile eterice, care perpetuează speciile pe un alt nivel. În unele cazuri, specia de fapt se înalţă, şi de aceea nu mai revine. În alte cazuri este vorba de o formă distructivă de dispariţie, provocată de lipsa de sensibilitate a oamenilor, sau de dezastre naturale – caz în care şablonul se păstrează intact, dar Pământul nu mai reprezintă un loc viabil pentru ca astfel de specii să se încarneze. Şi astfel, prin urmare, ele îşi pierd forma fizică şi se pot încarna pe altă planetă care poate să le găzduiască corpurile.

   Oameni care se încarnează în aceleaşi „linii genetice”

În încarnările omeneşti, adesea, sufletele se reîntorc, în mod repetat, în aceleaşi familii genetice şi grupuri etnice, până când se încheie lecţiile dintre aceste suflete. Multe dintre acestea dezvoltă un sistem de confort şi siguranţă în cadrul moştenirilor lor culturale şi, astfel, vor alege să se încarneze, mereu şi mereu, în aceeaşi familie şi sistem cultural. Un suflet aborigen se va naşte, va trăi, va muri, va merge în tărâmurile spiritului, va evalua acea viaţă şi va decide că există o necesitate de a continua să se încarneze ca aborigen, până când experienţa aborigenă este completă înlăuntrul acelui suflet, moment în care acel suflet se poate încarna mai departe într-un grup diferit. Mulţi oameni vor descoperi că sunt atraşi în grupuri de suflete sau în grupuri extinse de suflete, în timp ce se află pe Pământ. Abia atunci când sufletele au evoluat până la un anumit punct, când doresc să experimenteze energia unui grup diferit de suflete, ele aleg să iasă din neamul lor particular şi să intre în alt sistem genealogic. Animalele au o rânduială asemănătoare, dar nu este atât de complexă. Ce atrage sufletele să fie împreună timp de multe vieţi? De ce triburile rămân unite? ADN-ul nu este numai o memorie a încarnărilor sufletelor, ci este, de asemenea, o memorie a liniilor voastre genetice ancestrale – iar oamenii voştri de ştiinţă ştiu acest lucru. Majoritatea grupurilor cu ADN asemănător – pentru că ceea ce se aseamănă, se adună (Legea Atracţiei) – vor tinde să se adune, dacă nu suferă o mutaţie din exterior, aceasta însemnând că o energie intră, din exteriorul sistemului genealogic, ca să-l determine să se transmute şi să se deplaseze într-o altă direcţie.

   Va urma…

Sursa: Sal Rachele – Transformări planetare 2012 – 2030