Video-ul de weekend

Vă promiteam că o să public si câteva conferinte de presă, discursuri de la diferite conferințe sau interviuri din Rusia și asta ca să vedeți modul de abordare al celor care le susțin, diferența de atitudine și limbajul corect, comun, pe înțelesul tuturor al rușilor față de aroganții occidentali dar mai ales ai noștri, ce utilizează un limbaj ideologic rusofob, si deseori stereotip de lemn…, divaghează de la subiect si nu denotă decât prostie…și mă refer inclusiv la harpalete al nostru…

Conferință de presă Zaharova : https://www.youtube.com/watch?v=svjvs7OqU3A

Verdictul lui Aleksandr Dughin – https://www.youtube.com/watch?v=C6_Gsw58cak


Descoperă mai multe la lumina_adevărului

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

2 comentarii

  1. Dughin face o analiza corectă a situației globale. E foarte adevărat că Occidentul prin mijloace”neortodoxe”:

    //sclavie/colonii/genocid/fraude/crize, războaie induse/exploatare agresivă resurse externe/corporații/bănci//

    a avut in ultimii 500 de ani o evoluție puternică spre bunăstare și progres care a dus la un statut superior de hegemon în raport cu restul lumii.

    Această evoluție a condus la o structura socială adecvată și a indus o mentalitate de consumism superior occidentalilor.

    Occidentul este captiv de secole in această bulă existențială de prosperitate nemeritată , inadaptabil la alte condiții de viață.

    Prin urmare Occidentul preferă chiar un război atomic în locul unui claps dezastruos în noile condiții globale, care va surveni în viitorul apropiat.

    Căderea sub propria complexitate a sistemului este un fapt demonstrat istoric , care nu poate fi evitat.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Rezumat: Alexander Dughin – „SMO ca început al celui de-al Treilea Război Mondial”

    Interviul, realizat în contextul unei dezbateri despre „soluții militare și non-militare” pentru operațiunea militară specială (SMO), îl are ca protagonist pe filozoful rus Alexander Dughin, care își prezintă viziunea geopolitică asupra conflictului din Ucraina. Dughin începe prin a-și menționa cartea recent reeditată, „Geopolitica Rusiei”, căreia i-a adăugat subtitlul „De la Rusia antică până la al Treilea Război Mondial„. Editorii i-au sugerat o formulare mai temperată – „până la amenințarea celui de-al Treilea Război Mondial” – dar el consideră că titlul original este mai corect, iar formularea folosită de RIA Novosti, care leagă SMO de al Treilea Război Mondial, este „foarte potrivită”.

    Despre relația dintre război și pace

    Dughin subliniază că discuția despre soluții militare și non-militare trebuie purtată obligatoriu în cuplu, pentru că aceasta este însăși esența politicii și a suveranității, fundamentul realismului în relațiile internaționale. Acolo unde există posibilitatea războiului, există și posibilitatea păcii – cele două sunt indisolubil legate. El îl invocă pe Carl Schmitt pentru a arăta că „pacifismul pur” duce la „război absolut„: dacă vorbești despre pace pură, vei ajunge la război pur. În politică nu există doar pacifism – aceasta este o iluzie. Orwell a descris acest lucru prin conceptul de război total. Prin urmare, problema pusă – căutarea de soluții militare și non-militare pentru SMO în contextul celui de-al Treilea Război Mondial – este „magnific formulată”.

    SMO ca parte a unui conflict global

    Ideea centrală a intervenției sale este că SMO nu este un eveniment separat, izolat, ci face parte din procese globale. Din acest motiv, ea nu poate avea o soluție locală. Dughin afirmă că, ajunsă în al patrulea sau al cincilea an, SMO a scos practic Ucraina de pe agenda mondială: nimeni nu mai este interesat de soarta Ucrainei, de cum va arăta ea. Aceasta a devenit un simplu accesoriu al unei configurații mult mai ample. Se rezolvă lucruri fundamentale, iar existența sau nonexistența Ucrainei a devenit secundară și, posibil, lipsită de mare însemnătate.

    Da, războiul a început ca o campanie pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, dar când s-a tras de acest fir, s-a dovedit că războiul are cu totul alte dimensiuni – cele despre care s-a vorbit la ultima Adunare Generală a ONU și, anterior, la summitul BRICS.

    Ce este al Treilea Război Mondial și cine cu cine îl duce

    Dughin definește al Treilea Război Mondial ca fiind conflictul dintre lumea unipolară – care încearcă să păstreze hegemonia Colectivului Occidental în diverse configurații – și lumea multipolară emergentă. Lumea unipolară s-a format după prăbușirea bipolarității și, deși întâmpină probleme mari (ascensiunea Chinei, a Rusiei lui Putin și a Chinei lui Xi, crize interne), unipolaritatea nu a dispărut. Ea există și nu intenționează să-și recunoască sfârșitul.

    Dughin rememorează speranțele pe care mulți le-au pus în Trump – că va recunoaște multipolaritatea și va căuta un loc demn pentru America într-o lume multipolară, ca „prima între egali”, nu ca unică putere care face ce vrea. Trump și mai ales Vance au dat indicii în acest sens, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Acum nu mai există nicio șansă ca Occidentul – fie cel trumpist, fie cel globalist – să dispară sau să accepte multipolaritatea fără război. De aceea, Occidentul se pregătește de război pentru păstrarea lumii unipolare. Iar de cealaltă parte, tot mai clar, în vocea Rusiei, a Chinei, a Iranului, chiar a reprezentanților houthiților din Yemen și la summitul BRICS, se aud cuvintele „multipolaritate” și „lume multipolară”.

    Ascensiunea multipolarității

    Dughin amintește că ideea multipolarității a fost lansată cu binecuvântarea lui Evgheni Primakov, dar în anii ’90, sub Elțin, nimeni nu a luat-o în serios. Treptat, Vladimir Putin a adus situația în punctul în care multipolaritatea a devenit realitate, iar China a susținut-o. Multipolaritatea care se ridică presează unipolaritatea. Unipolaritatea spune: „Nu voi pleca”. Multipolaritatea spune: „Nu ne vom preda”. Ea crește, se simte tot mai puternică – mai ales că s-a dezvoltat pe cale pașnică, non-militară, prin competiție, prin creșterea suveranității, folosind tehnologiile occidentale. Și a crescut până la situația în care SMO s-a dovedit a fi începutul celui de-al Treilea Război Mondial dintre lumea unipolară și cea multipolară. Nu mai contează pe ce front a început – teoretic, putea începe oriunde. Ucraina nu are nicio legătură cu asta; Ucraina este pur și simplu un teritoriu controlat de hegemonie și nimic mai mult. Nazismul sau non-nazismul, liberalismul sau non-liberalismul de acolo pot fi schimbate în orice moment.

    Despre elita și poporul ucrainean

    Dughin afirmă că nu acordă importanță elitei ucrainene și nici măcar poporului ucrainean – la mize atât de mari, globale, acestea nu contează. Poporul poate fi remodelat, pierdut, schimbat, înlocuit. El face o paralelă cu imperiile antice: când asirienii lui Nabucodonosor au venit, evreii din Vechiul Testament nu s-au predat, așa că au fost duși în alte teritorii, iar mai târziu Cirus i-a putut readuce. În marile războaie mondiale, popoarele devin instrumente ale proceselor globale.

    SMO ca test de realitate

    Dughin propune o schimbare de perspectivă: să presupunem că ne aflăm în al Treilea Război Mondial. Poate da, poate nu – dar să mergem pe premisa că da, și să plasăm SMO, victoria și dinamica în acest context. Metafora sa: am crezut că este mușchi, dar era piatră. Am împuns cu un băț în Ucraina și acolo era altceva. Când am început să jupoim mușchiul, a apărut stânca granitică a lumii occidentale. Ne-am lovit de o hegemonie care nu intenționa deloc să ne iasă în întâmpinare, în ciuda faptului că ne-am întărit. A fost un test de realitate. Și s-a dovedit că totul este mult mai înfricoșător decât credeam. Am crezut că ne vom înțelege cu Occidentul – că suntem și noi o țară puternică și, în fond, occidentală. Dar se dovedește că ne este destinat altceva: o înfrângere strategică.

    Miza reală: înfrângerea strategică a Rusiei

    Dughin susține că miza acestui război, din care frontul ucrainean face parte, este provocarea unei înfrângeri strategice Rusiei și întregii lumi multipolare. Hegemonia vrea să ne înfrângă deschis pe noi și pe toți cei din BRICS. Dintre aceștia, doar China este cu adevărat suverană și înțelege seriozitatea situației. Ceilalți, în afară de Iran și houthiți, care sunt pe primul front, încă dorm profund. Așadar, suntem în acest război și ni se propune să suferim o înfrângere strategică, în timp ce noi ne gândim cum să luăm Novulhovka sau Slavianks. Pentru Dughin, Slavianks nu există, nici măcar Kievul nu are mare însemnătate în acest al Treilea Război Mondial, în care ne amenință înfrângerea strategică.

    Necesitatea de a regândi mentalitatea

    Dughin consideră că trebuie să ne restructurăm conștiința mentală și infosfera, în primul rând gândindu-ne cum să provocăm inamicului o înfrângere strategică. Va spune cineva: „Ce coșmar! Oprește-te, tovarăși raportor!” Dar de ce? Pentru că ei gândesc în aceste categorii, iar noi gândim în categorii de tipul „opriți-i pe ei și vă dăm tot ce vreți”. Ei văd asta. Dacă au venit să te omoare și văd că tremuri, că ai ochii fugari, că îți este rău, vor face asta cu tine? Au venit să te omoare. Punct. Înfrângere strategică a Rusiei, dezmembrare, fără nicio suveranitate – ca în 1991. Zero suveranitate.

    Războiul dintre unipolar și multipolar

    Dughin reia: trebuie să regândim SMO în contextul celui de-al Treilea Război Mondial și să conștientizăm că suntem în interiorul acestui război. Războiul dintre lumea unipolară și cea multipolară. Nu ne așteaptă nimic bun nici de la democrați – care probabil își vor întări pozițiile în Congres după alegerile intermediare – nici de la Trump, nici de la vechea elită, nici de la cea nouă din Europa. Hegemonia occidentală este finalul istoriei mondiale așa cum o înțelege Occidentul. Este o forță colosală. Lumea unipolară este Eschatonul, Telosul, sfârșitul istoriei. Totul, din perspectiva întregii umanități occidentale și a tuturor celor aflați sub hipnoza ei, a condus ca Occidentul să devină exact așa. Secolul american, „American Century”. Totul a mers spre asta – atât modernitatea, cât și Evul Mediu fac parte din acest proces colosal.

    David împotriva lui Goliat

    Dughin afirmă că, spunând „nu” acestui proces, aruncăm o provocare unui segment de o mie de ani din istoria occidentală, care a trecut prin colonialism și a ajuns la globalizare. Am aruncat provocarea ca un mic David în fața uriașului Goliat. Și consideră că avem o singură perspectivă: să luptăm și să elaborăm acum o strategie de victorie în al Treilea Război Mondial, prin provocarea unei înfrângeri strategice inamicului.

    Reacția societății și necesitatea realității

    Însăși ideea – aceste cuvinte – sună atât de sălbatic pentru societatea noastră, încât arată că societatea nu este pregătită să abordeze seriozitatea a ceea ce se întâmplă. Dughin nici măcar nu intră în detalii despre cum să provocăm înfrângerea strategică, cu cine vom lupta, dacă avem resurse. Toate acestea nu au nicio importanță, pentru că atunci când a început anul 1941, când a venit Hitler, am avut sau nu resurse să câștigăm Marele Război pentru Apărarea Patriei? Puteam înainta sau doar ne retrageam? Nu conta. Dacă voiam să fim, trebuia să ne reorientăm spre victoria asupra celui care ne-a atacat. Ne-au atacat. Faptul că am crezut că rezolvăm probleme particulare la un popor frate este deja în trecut. Suntem în al Treilea Război Mondial.

    Escaladarea și lipsa dez-escaladării

    Dughin subliniază că mergem pe calea escaladării. Nu există niciun semn, nici măcar unul, de dez-escaladare. Informațiile strategice sunt furnizate SUA, iar Ucraina este folosită ca paravan. Este practic un război cu NATO, cu tot NATO, inclusiv cu SUA. Iar în Occident, dacă îi ascultăm, ei spun: „Va urma escaladarea, va fi un război complet al Uniunii Europene cu Rusia în 2027-2030″. Iar noi spunem: „Noi vrem pace”. Ei spun: „Bine, foarte bine. Continuați așa încă câțiva ani, și atunci vă vom dezmembra garantat, vă vom pune capăt existenței, vă vom provoca înfrângerea strategică”.Critica atitudinii „noi suntem buni”Dughin critică atitudinea de tip „noi suntem buni, noi suntem așa” – pe care o consideră o cultură post-sovietică, de desene animate – ca fiind absolut iresponsabilă istoric. La fel de iresponsabilă istoric a fost și comportamentul conducerii politice de acum 30-35 de ani, înainte de Putin. Nimeni nu înțelegea nimic, vindeau țara, au trădat, au vândut și ne-au pus în situația în care ne aflăm. Dughin spune că puterea trebuie iubită, dar trebuie iubită puterea bună. Putin este o putere bună, are pentru ce fi iubit. Dar și puterea poate fi altfel. Trebuie să înțelegem procesele în care trăim. Iar poporul nostru simte acest lucru foarte subtil și, în opinia sa, este un strateg mult mai bun decât multe fragmente ale conducerii noastre.

    Concluzie: corectarea numelor

    Dughin încheie: suntem în război. Trebuie să începem prin a numi lucrurile cu numele lor corecte. Principiul confucianist al „corectării numelor”. Războiul este război, escaladarea este escaladare. Și, ca parte a acestui război, cum să provocăm inamicului o înfrângere strategică. Dacă vom începe să gândim în acești termeni, dacă vom începe să analizăm situația prin această optică, prin aceste paradigme, vom avansa foarte repede și foarte substanțial și vom trece de la toate mărunțișurile la acel nivel de gândire care este cu adevărat necesar.

    Apreciază

Lasă un răspuns