10 comentarii

1. Mare câștig ar avea domnul Ghidel daca s.ar apleca in studiu asupra scrierilor Sfintilor Părinți, începand cu Maxim Marturisitorul, continuînd cu Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, restul, mai ales rusii sec.XIX iar dintre cei trăitori in sec. XX, pe Seraphime (Eugene) Rose, fost sinolog de rang universitar si fost yoghin.

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

   • Marius Ghidel ne expune viziunile sale privind experimentarea directă a lumilor nevăzute nu din cărti….

     ApreciazăApreciază

     Răspunde

2. as vrea sa urlu, sper sa avem unde:)))))

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

   • Decit sa urli la luna precum lupii,mai bine bei o bere rece,la cutie,plina de otravuri inalt cancerigene si chimicale toxice!!!

     ApreciazăApreciază

     Răspunde

3. Dacă Dumnezeu este Iubire și El spune să trăim în bucurie,de ce dl.Ghidel spune că numai prin suferință și durere ajungem să ne unim cu Dumnezeu ???

   Yahoo Mail: Căutare, organizare, reușită

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

   • Trebuie să asimilăm cu mai multă interiorizare informatiile lui Ghidel… El nu spune că D-zeu este numai iubire, EL este tot… adică si bine si rău. Din momentul cosmic când s-a manifestat, totul apare ca dualitate, deci manifestare. Ori în manifestare există cele două energii Yin si Yang, masculin – feminin, si asta pentru ca totul să se poată manifesta în jocul creatiei. Totul a venit din Nemanifestare, ori EL a dorit ca prin manifestare să se cunoască pe EL însuși în diferite universuri. Astfel au apărut creatorii de universuri (cu liber arbitru cum îl avem si noi) și jocul creatiei a început… Totul este ciclic si strict controlat prin legile infailibile ale Creatiei, nimic nu poate exista în afară. Când într-un univers Yangul depăseste un anumit procent, totul se resetează si se revine la echilibru. Echilibrul energiilor este baza existentei universurilor, nimic nu se poate duce într-un extrem. Ori noi experimentăm un exces al huzurelii si îndepărtării fată de stiinta adevărată, sacră, fată de legile divine si atunci prin suferintă omenirea, care e constituită din fiinte spirituale, trebuie adusă pe calea cea dreaptă… Deci D-zeu este si bine si rău, și lumină si întuneric, nu numai bine si lumină…

     ApreciazăApreciază

     Răspunde

     • Daaici în dualitate că să ne putem da seama este necesară polaritatea, altfel nu putem ști dacă am făcut bine sau rău .Dar ce e bine pentru mine nu întotdeauna este bine și pentru ceilalți ceilalți,de aceea se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții !!!

       Yahoo Mail: Căutare, organizare, reușită

       ApreciazăApreciază

     • Ba putem stii… dacă esti constient că esti scânteie divină din Dumnezeu, la fel ca ceilalti, atunci nu există contradictii între noi, dacă cunosti si urmezi legile divine nu ai contradictii cu ceilalti, totul negativ există din polarizare…, fă o introspectie si întreabă-ți Sinele Suprem : ,,Cine Sunt Eu?” si o să-ți reveleze Adevărul…

       ApreciazăApreciază

4. https://m.youtube.com/shorts/YNV3PWOtKA4

   „Recent, știi, Bashar a spus-o mai poetic: «Uite, Dumnezeu este o oglindă. Ce scoți afară, ți se reflectă înapoi. Nu are o minte proprie, nu te contrazice. Așa că tu ești cel care conduce. Tu ești cel care dai sens vieții. Tu decizi care este sensul. Iar sensul pe care îl pui în viață este exact experiența pe care o primești din ea.»”

   Când Bashar vorbește despre Dumnezeu este o oglindă, nu descrie un obiect, ci o stare a ființei, o lege nevăzută, pentru că dacă Dumnezeu este oglindă, atunci tot ceea ce vezi în afară este de fapt chipul tău întors spre tine din toate unghiurile posibile, și nu există nimic în univers care să fie întâmplător sau străin de ceea ce porți în adâncul sufletului, fiecare privire pe care o arunci lumii este o chemare, iar lumea răspunde mereu cu aceeași monedă, nu din răutate sau din bunătate, ci dintr-o fidelitate absolută față de ceea ce ai dat lumii în tăcere, iar această oglindă nu are voință proprie tocmai pentru că este perfectă, nu adaugă nimic și nu elimină nimic, ci doar reflectă cu fidelitate vibrația pe care i-o oferi, ca o apă liniștită care nu refuză nici chipul senin, nici pe cel întunecat, și atunci apare întrebarea „dacă tot ce simt și văd afară în lumea înconjurătoare este reflectarea mea, atunci ce înseamnă să fiu cu adevărat liber?”

   Libertatea nu este despre a controla evenimentele, ci despre a înțelege că tu ești cel care scrie sensul în fiecare manifestare a vieții, iar sensul acela nu este dat de cer sau de destin, ci este rodul tău cel mai profund, rod pe care îl pui în fiecare gând, în fiecare frică, în fiecare dorință neștiută, iar oglinda nu judecă dacă sensul tău este corect sau greșit, ea doar se pleacă în fața alegerii tale ca un slujitor tăcut, pentru că ea știe că tu ești stăpânul, chiar dacă adesea uiți, chiar dacă te simți pierdut sau nedreptățit, și atunci când spui „viața este dură”, oglinda îți arată duritate, iar când spui „viața este un dar”, oglinda îți privește mâinile pline cu daruri, nu pentru că s-a schimbat ceva în afară, ci pentru că tu ai schimbat cheia, sensul dat de tine cu care deschizi ușa percepției, iar această cheie este singura ta putere reală, singura ta moștenire divină. Este la fel cum se descrie și în cartea Un Curs de Miracole. Ce sens dai lumii din jur același sens revine către tine.

   Să dai sens vieții nu este un act intelectual, ci un act de iubire, pentru că a pune sens înseamnă a pune prezență, a pune atenție, a pune inimă în ceea ce trăiești, iar sensul acela devine apoi experiența ta concretă, nu ca o recompensă sau ca o pedeapsă, ci ca o respirație firească a ceea ce ești, și dacă astăzi simți confuzie sau durere, poți să întorci privirea către oglindă și să întrebi nu „de ce mi se întâmplă mie?”, ci „ce am pus eu în această oglindă de ea mi se întoarce astfel?”, iar răspunsul nu vine din cuvinte, ci dintr-o recunoaștere tăcută, dintr-o revenire acasă la tine însuți, pentru că în fond nu există nici victime, nici întâmplări, ci doar ecouri ale propriilor noastre alegeri, ecouri care călătoresc prin timp și spațiu până când ne trezim și le vedem față în față.

   Iar frumusețea acestui fenomen psihologic universal este că el nu te condamnă niciodată, ci te invită mereu să rescrii sensul, să îți schimbi privirea, să îți curați oglinda sufletului de praful uitării, pentru că în fiecare moment poți alege altfel, poți pune lumină acolo unde ai pus teamă, poți pune iertare acolo unde ai pus ranchiună, și atunci oglinda va reflecta o altă lume, nu pentru că lumea s-a transformat din temelii, ci pentru că tu te-ai transformat în adâncul tău, iar această transformare este singura minune adevărată, singura rugăciune care primește întotdeauna răspuns, pentru că rugăciunea adevărată nu este cerere, ci este schimbarea stării din care privești, iar când privești din iubire, iubirea ți se întoarce, când privești din recunoștință, abundența ți se arată, și astfel devii ceea ce cauți, fără să mai ai nevoie să cauți în afară, pentru că ai înțeles că dacă Dumnezeu este oglinda, oglinda nu este Dumnezeu, ci tu ești cel care o privești, iar Dumnezeu este însăși relația dintre tine și oglindă, acea relație vie, ce pulsează vie, care este viața însăși.

   Și atunci, în acest dans al reflectării, descoperi că nu există greșeli, ci doar lecții îmbrăcate în forme, nu există pierderi, ci doar întoarceri către tine, nu există alt sens decât cel pe care îl așezi acum, în această respirație, în această bătaie de inimă, pentru că sensul nu este un punct de sosire, ci un mod de a călători, iar tu ești atât călătorul, cât și drumul, atât oglinda, cât și privirea, atât cel care pune întrebarea, cât și răspunsul care așteaptă să fie recunoscut în tăcerea din tine.

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

5. Când îți spui că sensul este un mod de a călători, nu mai privești viața ca pe un destin fix, ca pe o țintă pe care trebuie să o atingi pentru a fi împlinit, ci o privești ca pe un dans continuu, un ritm în care fiecare pas este deja sensul împlinit, nu pentru că duc undeva anume, ci pentru că sunt făcuți cu prezență, cu conștiență, cu alegere.

   Înțelegerea aceasta răstoarnă întreaga perspectivă asupra suferinței, pentru că dacă sensul este modul de a călători, atunci niciun obstacol nu este un eșec, niciun drum întortocheat nu este o greșeală, ci devine parte din textura călătoriei tale, și atunci nu mai cauți sensul la capătul drumului, ci îl trăiești chiar în fiecare uzură a tălpii, în fiecare răsărit pe care îl întâmpini obosit, în fiecare răscruce unde eziti, pentru că toate acestea sunt tu, sunt expresia ta, sunt oglinda mișcătoare a alegerii tale continue.

   Bashar spune că Dumnezeu este oglindă, iar tu ești cel care dă sens, dar dacă sensul este modul de a călători, atunci oglinda nu reflectă doar ceea ce ești acum, ci reflectă și felul în care te miști, felul în care privești înainte, felul în care te întorci asupra pașilor tăi cu blândețe sau cu asprime, iar această mișcare este însăși viața ta devenită vizibilă, devenită palpabilă, devenită răspuns la întrebarea pe care nu ai pus-o niciodată cu voce tare, dar care arde în tine: „Oare ceea ce fac acum are însemnătate?”Și răspunsul este că da, fiecare pas are însemnătate, nu pentru că duce undeva mare, ci pentru că tu ești cel care îl face, iar sensul nu stă în destinație, ci în calitatea prezenței tale în fiecare clipă a călătoriei, ca un dansator care nu se întreabă când se termină dansul, ci se abandonează muzicii care îi curge prin oase, pentru că dansul este dansul, iar călătoria este călătoria, iar sensul nu este altceva decât felul în care alegi să fii prezent în ea.

   Așa că atunci când simți că ai pierdut sensul, nu căuta în viitor, nu căuta în trecut, ci întoarce-te la felul în care călătorești chiar acum, la felul în care respiri, la felul în care privești un copac sau un chip cunoscut, pentru că acolo, în acea calitate a prezenței, sensul este deja viu, deja întreg, deja răspunzând la chemarea ta tăcută, iar tu descoperi că nu trebuie să ajungi nicăieri pentru a fi acasă, ci doar să călătorești ca și cum fiecare pas ar fi primul și ultimul, adică sacru.

   https://youtu.be/XAi3VTSdTxU

   ApreciazăApreciază

   Răspunde