În continuare vom examina războaiele majore şi infuziile de suflete în lumea voastră, care au marcat începutul a ceea ce numiţi violenţă şi conflict. Nu va fi o imagine frumoasă, dar putem vedea că majoritatea dintre voi sunteţi suflete mature şi puteţi suporta puţină neplăcere în sânul a tot ceea ce înseamnă Creaţie splendidă. Pământul vostru nu a fost singura planetă din sistemul solar care s-a bucurat de atenţie. În urmă cu 10 milioane de ani, au existat 3 planete care găzduiau forme de viaţă fizică în sistemul vostru solar: Pământul, Marte şi Maldek. Acestea erau a treia, a patra şi a cincea planetă de la soare, în acele timpuri. Mediile înconjurătoare ale celei de a patra şi a cincea planete erau mai reci şi mai puţin ospitaliere decât al Pământului, dar acest lucru nu a împiedicat diferite grupuri să colonizeze aceste lumi. Cei care au venit pe Marte şi pe Maldek erau genul aventurier, dispuşi să îndure iernile aspre şi peisajele aride care punctau aceste planete – deşi existau păduri şi viaţă vegetală în regiunile ecuatoriale, precum şi apă şi gheaţă din belşug în apropierea polilor. În plus faţă de Marte şi Maldek, exista de multă vreme viaţă eterică pe Jupiter şi pe Saturn şi, într-o anumită măsură, pe Uranus şi Neptun, dar această viaţă există numai în densităţi foarte înalte.

Dacă aveţi cunoştinţe de astronomie, atunci ştiţi că formele fizice 3D nu pot exista pe planetele gigantice gazoase, din cauza gravitaţiei lor enorme şi a atmosferei otrăvitoare. Multe dintre acele suflete, care şi-au pierdut corpul în timpul marelui potop de pe Pământ, s-au reîncarnat pe Marte şi pe Maldek. Civilizaţiile care deja se dezvoltau în aceste lumi proveneau din multe sisteme stelare diferite, iar acum s-a alăturat amestecului şi rasa-rădăcină pleiadiană. Fiinţele care locuiau deja în acele lumi şi-au coborât vibraţia la densitatea a 4-a. Sufletele născute într-o lume de densitatea a 4-a nu au primit acelaşi tip de experienţă plină de iubire pe care şi-o pot permite sufletele în densitatea a 7-a. Aceste planete exterioare sunt, prin urmare, ca un depozit pentru o gamă bizară de entităţi, forme-gând şi creaţii, care determină un plan astral bogat şi variat – tărâmul creaţiei prin gând, al imaginaţiei şi al stării de vis. În toată această perioadă de după potop, fiinţe din întreaga galaxie au remarcat experimentul de pe Pământ şi de pe planetele sale vecine. Un grup de suflete din sistemul stelar Draco (Dragonul) a trimis o navă-cercetaş spre Pământ în urmă cu circa 40 de milioane de ani şi, din nou, în urmă cu 12 milioane de ani (cu aproximativ 2 milioane de ani înainte de marele potop). Deşi nu au colonizat masiv, rapoartele lor către consiliile draconiene au pus planetele Pământ, Maldek şi Marte „pe hartă”, pentru explorare şi posibilă cucerire.

Un alt grup, din Constelaţia Orion, a observat şi el sufletele tinere de pe Pământ şi compatrioatele lor de pe Marte şi Maldek. Noi, în densităţile a 7-a şi a 12- a, încă monitorizam îndeaproape experimentul de pe Pământ şi, prin urmare, aceste civilizaţii, cel puţin indezirabile, din Orion şi Draco nu au putut prinde rădăcini prea adânci pe Pământ, datorită atentei supravegheri şi intervenţiei noastre parţiale. Era ca şi cum ar fi mărşăluit în laboratorul nostru şi ar fi anunţat că preiau controlul experimentului. Am avut o vibraţie protectoare în jurul Pământului şi nu s-au întâmplat lucruri de genul acesta – cel puţin nu în acea perioadă. Totuşi, Marte şi Maldek nu şi-au permis aceleaşi protecţii pentru că, sincer, nu erau pe terenul nostru. Aceste planete erau, mai curând, ceva de genul „gratuit pentru toată lumea”.

Astfel că ei au venit – puţini la început – ca cercetaşi şi şi-au construit aşezări printre comunităţile existente. Odată ce a început împerecherea cu speciile existente pe Marte şi Maldek, sufletele de pe Orion şi Draco au început să se încarneze acolo. La fel ca pe Pământ, formei draconiene reptiliene i-a fost greu să se adapteze în mediile înconjurătoare ale lui Marte şi Maldek, astfel că reîncarnarea a devenit metoda lor preferată de a se infuza în aceste lumi. Ambele sisteme solare, din Orion şi Draco, aveau o mare varietate de fiinţe conştiente, dar majoritatea exploratorilor care s-au stabilit pe Marte şi Maldek erau destul de agresivi şi războinici ca mentalitate. Scopul lor principal la venirea în sistemul solar al Pământului era cucerirea şi mineritul resurselor naturale. În esenţă, orice le dădea putere şi prestigiu devenea o ţintă uşoară pentru ei. Aceste suflete dăduseră demult uitării conexiunea lor cu Sursa şi, prin urmare, au simţit că trebuie să ia de la alţii ca să se simtă întregi şi compleţi.

   Distrugerea planetei Maldek

Nu a durat mult şi războiul a izbucnit pe Marte şi pe Maldek. Din cauza distanţei mici dintre Marte şi Pământ, precum şi a supravegherii atente din partea membrilor noştri, orionienii şi draconienii erau mai puţin dispuşi să se încarneze masiv pe Marte, preferând distanţa relativă a planetei Maldek. Ei au început să vină în număr record şi, destul de curând, civilizaţia maldekiană era de ordinul milioanelor. Ei au construit oraşe măreţe din piatră şi, pentru a se asorta cu conştiinţa lor, aceste oraşe aveau fortăreţe puternice şi turnuri care să permită apărarea, în caz de atac. Într-un anumit moment, oamenii de pe Maldek au descoperit tehnologia neutronică şi au început să fabrice bombe şi echipamente de război, capabile să creeze multă distrugere. La acea vreme (în urmă cu câteva milioane de ani) nu existau măsurile de siguranţă cuvenite pentru a preveni consecinţele scăpate de sub control ale acestei tehnologii. Situaţia de pe Maldek a continuat să degenereze într-o serie de facţiuni beligerante.

În acelaşi timp, fiinţe care părăsiseră Pământul în timpul potopului se încarnau încă acolo. Facţiunile beligerante au atras atenţia atât grupurilor binevoitoare, cât şi celor răuvoitoare din diferite sisteme stelare din galaxie, dar, din cauza acordului de noninterferenţă şi protecţie a liberului arbitru, s-a intervenit foarte puţin. În acest punct, sufletele de acolo formau o mixtură de draconieni şi orionieni, ambele conţinând gene agresive. Ambele facţiuni beligerante aveau o combinaţie asemănătoare de ADN draconian şi orionian. Fiecare tabără din acest conflict voia să o învingă pe cealaltă, iar armele au devenit mai puternice şi mai numeroase. În urmă cu aproximativ 3.200.000 de ani, conflictele s-au înteţit şi au fost lansate bombele cu neutroni. Se credea că este un „schimb nuclear limitat” între două dintre facţiunile aflate în conflict. Primul schimb a distrus numai câteva mii de umanoizi. Tabăra cea mai lovită se reconstruia şi recurgea la represalii, de fiecare dată provocând şi mai multă distrugere. Deşi părea o descoperire accidentală, a fost dezvoltată o bombă cu neutroni foarte puternică, folosindu-se o combinaţie rară de catalizatori elementari. Oamenii de ştiinţă implicaţi în dezvoltarea sa nu şi-au dat seama de proporţiile capacităţii de distrugere a acesteia. Această armă a fost lansată în teritoriul inamic de la o bază militară ascunsă în subteran. În această bază existau sute de bombe cu neutroni. Inamicul, dându-şi seama că bomba era pe drum, a încercat să-şi lanseze armele din propria bază pe cale aeriană. Dintre sutele de bombe, unele au fost lansate şi au explodat prematur în aer, creând o explozie strălucitoare.

Totuşi, ele nu au putut intercepta bomba mai puternică aflată pe drum, iar aceasta a lovit buncărele inamicului şi a detonat simultan peste 200 de bombe îngropate în pământ. Combinaţia dintre explozia bombei mai puternice şi detonarea celor 200 de bombe nucleare convenţionale a produs un cutremur foarte puternic, care a rupt planeta Maldek, în cele din urmă spărgând-o în sute de fragmente, care au devenit centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter. Peste 10 milioane de suflete şi-au pierdut corpurile în explozie, iar majoritatea dintre ele s-au reîncarnat ulterior pe Marte. Noi şi celelalte grupuri binevoitoare am fost oripilaţi de ceea ce se întâmplase şi am făcut o petiţie la Dumnezeu pentru un nivel mai mare de intervenţie, pentru ca, pe viitor, să se împiedice să se mai întâmple aşa ceva. Explozia rezultată a modificat orbitele planetelor Marte şi Pământ şi a avariat grav bazele eterice de pe Jupiter şi Saturn. Din sistemul solar a ieşit un val de distrugere electromagnetică, care a fost remarcat de fiinţele din întreaga galaxie.

A fost convocat un consiliu în sistemul Alcyone – reşedinţa Marii Frăţii Albe – şi s-a stabilit că nu vor mai fi permise distrugeri planetare complete nicăieri în galaxie. Suntem încrezători că vedeţi discuţia de până acum plină de idei ciudate. Oare v-a trezit mai multe întrebări decât cele la care v-a răspuns? Dacă da, atunci este în regulă. Ţineţi minte că doar atingem cele mai importante evenimente şi situaţii, oferindu-vă perspectiva noastră asupra dansului dualităţii, aşa cum s-a desfăşurat el pe parcursul a milioane de ani. Este de ajuns să spunem că experimentul nostru ADN original a cam luat-o razna, ca să folosim limbajul vostru pământean. A fost ca şi cum alţi tehnicieni şi inventatori, din alt laborator, au dat buzna în miez de noapte în laboratorul nostru, distrugându-ne echipamentul, furându-ne mostrele şi făcând propriile lor experimente. Vă place analogia noastră? V-am studiat limbajul şi obiceiurile mult timp şi părem să ştim să vă folosim jargonul timpurilor voastre, ca să ne facem înţeleşi. Totuşi, experimentul de pe Pământ poate fi înţeles cel mai bine dacă ne continuăm epopeea înapoi în timp, imediat după distrugerea planetei Maldek.

   Migraţia spre Marte

Peste 10 milioane de suflete şi-au pierdut corpurile în timpul distrugerii planetei Maldek. Majoritatea acestor suflete s-au stabilit pe Marte, unde se afla deja o civilizaţie în dezvoltare. În acea vreme, pe Marte se aflau suflete care erau produsul experimentării noastre, împreună cu grupuri din multe alte sisteme stelare, printre care Orion şi Alpha Draconis. Aceste grupuri şi-au pus amprenta de multe ori de-a lungul spiralei voastre evolutive, dar niciodată într-o proporţie suficient de mare, încât să vă altereze serios şablonul ADN – cel puţin nu încă, până în acel moment. Acest lucru avea să se schimbe. Sufletele de pe Maldek s-au încarnat pe Marte în maniera obişnuită, prin încrucişarea cu seminţiile pleiadiene, orioniene şi draconiene de pe Marte. Civilizaţiile de acolo au crescut numeric semnificativ, până când au fost întrupate peste 100 milioane de suflete. Până la Capitolul 5 nu vom intra în principiile fragmentării sufletului, dar este de ajuns să spunem că cele 10 milioane de suflete de pe Maldek s-au fragmentat în aproximativ 50% din populaţia planetei Marte, în decurs de numai câteva mii de ani.

Pe măsură ce populaţia de pe Marte a crescut, atmosfera fragilă a devenit suprasolicitată. Din cauza distanţei mari faţă de Soare, atât Marte, cât şi Maldek aveau atmosfere rarefiate şi delicate, care nu puteau susţine solicitarea unor populaţii numeroase (ca să nu mai amintim şi de armele nucleare). Aşa cum am afirmat mai sus, cea mai mare parte a orionienilor, draconienilor şi a hibrizilor rezultaţi din împerecherea orionienilor cu draconienii s-au reîncarnat pe Marte, după distrugerea planetei Maldek. În acea vreme, Marte avea o atmosferă care avea cam 20%-30% din densitatea atmosferei Pământului. Era uşor respirabilă pentru umanoizi şi, deşi era un pic mai rece, la suprafaţă se putea trăi confortabil. Clima de acolo era temperată înainte de explozia planetei Maldek, furnizând multă umiditate şi nutrienţi pentru agricultură – destul cât să susţină majoritatea sufletelor aflate în evoluţie. Au existat multe oraşe mari care s-au dezvoltat pe Marte. Pe măsură ce civilizaţiile de pe Marte au continuat să crească, frământările dintre diferitele facţiuni au început să se amplifice, deoarece multe dintre sufletele maldekiene nu învăţaseră complet lecţiile războiului şi îşi părăsiseră brusc corpurile, în timpul evenimentelor catastrofice de pe Maldek.

Deşi majoritatea sufletelor sunt consiliate între încarnări, încă exista politica de non-interferenţă – cu excepţia prevenirii vreunei explozii planetare – şi, astfel, locuitorii de pe Marte au cam fost lăsaţi pe cont propriu, atâta timp cât nu au dezvoltat arme capabile să distrugă întreaga planetă. Explozia planetei Maldek a modificat orbita lui Marte şi a schimbat în mod semnificativ banda de frecvenţe electromagnetice. Clima s-a schimbat, dând naştere mai multor zone de deşert. Au fost construite canale mari, pentru a transporta apă din zonele tropicale şi polare în zonele intermediare, de deşert. Pe măsură ce clima a continuat să devină şi mai instabilă, au izbucnit războaie pe tema drepturilor asupra apei şi, în cele din urmă, armele convenţionale şi ostilităţile au început să prolifereze.

   Războiul nuclear de pe Marte

O formă de bombe atomice mizerabile a fost dezvoltată de unele dintre facţiunile de pe Marte. Aceste bombe foloseau metale grele (uraniu, plutoniu etc.), la fel ca şi primele bombe atomice de pe Pământ. Foarte curând a izbucnit un război în care s-au folosit aceste bombe. Multe suflete au fost avertizate de către membrii Frăţiei Luminii (mai târziu s-au numit Confederaţia Planetelor, o ramură a Federaţiei Galactice, cunoscută şi sub numele de Confederaţia Galactică) şi au fost ajutaţi la construirea unor adăposturi subterane şi, în cele din urmă, a unor oraşe subterane. Frăţia şi organizaţiile sale afiliate au neutralizat multe bombe, ca să împiedice repetarea experienţei de pe Maldek. Totuşi, marţienii au făcut găuri în atmosfera lor şi au distrus echilibrul ecologic de pe planetă, astfel încât majoritatea formelor de viaţă de la suprafaţă au dispărut. Unii supravieţuitori ai exploziilor bombelor atomice s-au retras în subteran şi s-au alăturat celor care se aflau deja acolo. Odată ajunşi în subteran, ei au continuat să-şi reconstruiască civilizaţia, până când a apărut un nou nivel de ordine. Din circa 100 de milioane de suflete care trăiau iniţial pe suprafaţa lui Marte, aproximativ 10 milioane au supravieţuit şi s-au retras în subteran. Ca să prevină alte atacuri, oraşele subterane au fost sigilate faţă de lumea din exterior.

Oamenii de ştiinţă marţieni au reuşit să creeze un mediu înconjurător artificial, capabil să susţină până la 20 de milioane de suflete. În timp, totuşi, oraşele subterane au decăzut din cauza uzurii. Fertilitatea a fost din ce în ce mai greu de menţinut, din cauza nutrienţilor absenţi din solurile artificiale. Multe dintre sufletele care trăiau odată în subteran au început să se reîncarneze în alte lumi. În timp, pe suprafaţa lui Marte s-au răspândit furtuni mari de praf şi au erodat oraşele iniţiale şi arhitectura lor. Până în prezent, au rămas câteva piramide şi clădiri dreptunghiulare (destul cât să reamintească oamenilor voştri de ştiinţă că acolo a existat cândva viaţă), deşi asemenea informaţii au fost cenzurate faţă de populaţia Pământului. Mulţi dintre oamenii voştri de ştiinţă au văzut canalele de pe Marte şi au încercat să le justifice prin mijloace naturale. Ei au încercat din greu să pună la îndoială şi au ascuns faptul că a existat cândva viaţă inteligentă pe Marte. Rămăşiţele piramidelor şi artefactele folosite de societăţile tehnologice care au existat cândva pe Marte sunt perfect vizibile acelora de pe Pământ care sunt dispuşi să vadă cu o minte deschisă. Aceste artefacte au fost fotografiate la suprafaţa planetei Marte de organizaţia voastră spaţială marionetă numită „NASA” şi de altele, cu baze în Rusia şi China. Aceste guverne au un interes întemeiat de a ascunde adevărul faţă de publicul larg şi, prin urmare, au ascuns faptul că există structuri artificiale pe Marte.

Cât despre oraşele subterane, ele există încă, iar câteva sunt locuite şi astăzi, dar majoritatea sufletelor care au supravieţuit uzurii oraşelor au evoluat în segmentul superior al densităţii a 4-a şi nu sunt vizibile sufletelor 3D care vor să le vadă. Oamenii voştri de ştiinţă vor descoperi radioactivitate pe Marte, care nu poate fi explicată exclusiv prin structurile de rocă naturală – aceasta este reziduul de la exploziile atomice, deoarece unele elemente din compoziţia bombelor au o perioadă de înjumătăţire de milioane de ani. Ce s-a întâmplat cu cele peste 90 de milioane de suflete care nu s-au retras în subteran? Aţi ghicit – majoritatea dintre ele au migrat pe Pământ, reîncarnându-se în „creuzetul” de pleiadieni, orionieni, draconieni şi alte grupuri, care se reorganizaseră după distrugerea Pangeei. Vom continua în câteva momente cu istoria Pământului, dar mai întâi permiteţi-ne o digresiune într-o discuţie despre văluri şi nivele vibratorii, căci înţelegerea acestora va ajuta la explicarea a ceea ce s-a întâmplat, în continuare, pe planeta voastră.

   Va urma…

  Sursa: Sal Rachele – Transformări planetare 2012-2030