Potrivit lui Eustace Mullins, bancherii evrei ai Illuminati au ghidat bomba spre existență. A fost aruncată pentru a paraliza rasa umană într-o stare de frică și pentru a o face să-l uite pe Dumnezeu și să accepte Războiul Rece în schimb. Firește, ei au dat bomba rușilor pentru ca aceasta să funcționeze.

Raționamentul Illuminati din spatele distrugerii Hiroshimei și Nagasaki, acum 81 de ani, este același ca la 11 septembrie. Scopul este de a inspira frică și lipsă de speranță, de a justifica războiul, represiunea, datoria și „guvernarea mondială”.

O jumătate de milion de civili japonezi au fost iradiați nu pentru a salva vieți americane sau pentru a impresiona Rusia sovietică. Au fost măcelăriți pentru a forța omenirea să accepte Războiul Rece, o cursă a înarmărilor nucleare care a costat cinci trilioane de dolari și nu a realizat nimic. Apoi că Războiul Rece și-a încheiat cursul, bancherii au instituit „războiul împotriva terorii”, islamiștii fiind prezentați drept dușmani. Un dușman extern este necesar ca oamenii să nu-și dea seama că sunt înrobiți și păcăliți de bancherii centrali care numesc liderii, controlează mass-media și creează banii.

   RĂZBOIUL RECE DE 5 TRILIOANE DE DOLARI

Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, bancherii Illuminati aveau nevoie de „Războiul Rece”. Bancherii au ignorat încercările japoneze de a se preda pentru că trebuiau să demonstreze efectul devastator al bombei atomice.

 „Întregul nostru program postbelic depinde de terorizarea lumii prin bomba atomică,” a spus Secretarul de Stat, Edward Stettinius Jr., fiul unui partener JP Morgan. 

„Pentru a realiza acest obiectiv,” a spus John Foster Dulles, care îi reprezenta pe Kuhn Loeb și pe Rothschild. „Vei avea nevoie de un bilanț foarte bun. Aș spune un milion.” 

„Da,” a răspuns Stettinius, „sperăm la un bilanț de un milion în Japonia. Dar dacă se predau, nu vom avea nimic.” 

„Atunci trebuie să îi ții în război până când bomba este gata,” a spus John Foster Dulles. „Aceasta nu este o problemă. Predare necondiționată.” 

„Nu vor fi de acord cu asta,” a spus Stettinius. „Ei au jurat să-l protejeze pe împărat.”

 „Exact,” a spus John Foster Dulles. „Țineți Japonia în război încă trei luni, și putem folosi bomba asupra orașelor lor; vom încheia acest război cu frica pură a tuturor popoarelor lumii, care se vor pleca atunci voinței noastre.” 

Sursa mea aici este excelentul eseu online al lui Eustace Mullin, „Istoria secretă a bombei atomice.” Mullins, fost cercetător la Biblioteca Congresului, este unul dintre puținii istorici curajoși pe care băncile nu îl dețin. Vă îndemn să citiți integral eseul său de 14 pagini. 

   BOMBA BANCHERILOR  

Conform lui Mullins, Președintele Truman, al cărui singur job real înainte de a deveni Senator fusese organizator masonic în Missouri, nu a luat decizia fatală singur. Un comitet condus de James F. Byrnes, marioneta lui Bernard Baruch, îl ghida. Baruch era agentul principal al Rothschild în SUA și un „consilier” prezidențial care a acoperit perioada de la Woodrow Wilson până la JFK. Baruch, care era președintele Comisiei pentru Energie Atomică, a condus „Proiectul Manhattan”, numit după teritoriul natal al lui Baruch. El l-a ales pe complicele comunist de-o viață Robert Oppenheimer ca Director de Cercetare. A fost în mod clar bomba băncilor.

Bomba atomică a fost dezvoltată la Laboratoarele Los Alamos din New Mexico. Baruch l-a ales pe general-maior Leslie R. Groves să conducă operațiunea. Anterior, acesta construise Pentagonul și avea o bună reputație printre politicienii din Washington, care de obicei veneau când Baruch îi chema. Directorul științific de la Los Alamos a fost J. Robert Oppenheimer, descendent al unei familii evreiești prospere de comercianți de îmbrăcăminte. Proiectul a costat aproximativ două miliarde de dolari, echivalentul a 30 de miliarde în dolari de astăzi. Nicio altă națiune din lume nu și-ar fi permis să dezvolte o astfel de bombă. Primul test reușit al bombei atomice a avut loc la situl Trinity, la două sute de mile sud de Los Alamos, la ora 5:29:45 dimineața pe 16 iulie 1945. Oppenheimer, care era comunist, era coplesit de spectacol. A țipat: „Am devenit Moartea, Distrugătorul lumilor.”

Mullins scrie: „Într-adevăr, acesta părea a fi scopul final al Proiectului Manhattan, de a distruge lumea. Existase o teamă considerabilă în rândul oamenilor de știință că explozia testului ar putea într-adevăr să declanșeze o reacție în lanț, care ar distruge întreaga lume. Exultația lui Oppenheimer a venit din realizarea că acum poporul său dobândise puterea supremă, prin care putea să implementeze dorința lor de cinci mii de ani a conduce întreaga lume”.

   HIROSHIMA 

La 6 august 1945, o bombă cu uraniu 3-235, cu o putere de 20 de kilotone, a fost detonată la 1850 de picioare în aer deasupra orașului Hiroshima, pentru a obține efectul exploziv maxim. A devastat patru mile pătrate și a ucis 140.000 dintre cei 255.000 de locuitori. Mullins citează un doctor japonez: „Ochii mi se umpleau de lacrimi. Mi-am vorbit mie însumi și mi-am mușcat buza ca să nu plâng. Dacă aș fi plâns, aș fi pierdut curajul de a continua să stau în picioare și să lucrez, tratând victimele muribunde din Hiroshima.”

Când Forțele Aeriene au aruncat bomba atomică asupra orașului Nagasaki, ținta principală a fost o biserică catolică: „Acoperișul și zidăria catedralei catolice au căzut peste credincioșii care se rugau în genunchi. Toți au murit.”

În Statele Unite, vestea bombardării orașului Hiroshima a fost primită cu un amestec de ușurare, mândrie, bucurie, șoc și tristețe. Colegul lui Oppenheimer își amintește strigătele de bucurie: „Hiroshima a fost distrusă! Mulți dintre prietenii mei alergau spre telefon pentru a rezerva mese la Hotelul La Fonda din Santa Fe pentru a sărbători. Oppenheimer se plimba ca un luptător profesionist, ținându-și mâinile împreunate deasupra capului în timp ce ajungea la podium.”

Bancherii slujesc o putere diabolică al cărei scop este de a împiedica și de a înrobi umanitatea. Războiul Rece a servit la brutalizarea unei întregi generații. Mullins scrie: „În Statele Unite, școlile desfășurau zilnic exerciții de bombardament, copiii ascunzându-se sub bănci. Nimeni nu le-a spus că mii de copii școlari din Hiroshima au fost incinerați în sălile lor de clasă; birourile nu ofereau nicio protecție împotriva armelor nucleare. Efectul moral asupra copiilor a fost devastator. Dacă urmau să fie vaporizati în următoarele zece secunde, părea că există puține motive să studieze, să se căsătorească și să aibă copii sau să se pregătească pentru un loc de muncă stabil. Această demoralizare prin programul de arme nucleare este motivul nedeclarat pentru declinul moralității publice. ”

Lipman Siew, un evreu lituanian, a luat numele de William L. Laurence. El afirmă în Who’s Who că „a fost selectat de conducătorii proiectului bombei atomice ca singur scriitor și responsabil de relațiile publice.” Laurence a stat pe scaunul copilotului în B-29 în misiunea fatidică de bombardare a orașului Nagasaki.

   NUMIȚI-O KARMA

Acum, americanii copilăroși ar putea plăti prețul pentru indiferența lor față de soarta japonezilor și pentru eșecul de a-i pedepsi pe făptașii care s-ar putea să se pregătească să facă totul din nou. De data aceasta, victimele nu vor fi oameni ciudați la mii de mile depărtare. 11 septembrie a fost avertismentul. Cei mai privilegiați oameni de pe pământ, americanii, au fost uciși și umiliți în plină zi. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru că a permis să se întâmple asta, un semn sigur că proprii lor „lideri” au fost complici.

Vor fi americanii dezmoșteniți și distruși? Diferența dintre ei și insurgenții irakieni: irakienii știu că au fost invadați de o putere străină și malefică. Și în prezent ,,și-au luat-o pe cocoașă” în zona Golfului de la Iran. SUA nu mai este ce a fost și nu va mai fi de acum încolo o sută de ani !!

   Sursa: https://educate-yourself.org/