Paște în Lumină, pace în inimă tuturor; Hristos a Înviat!

  Viaţa este un strat subţire de evenimente, care acoperă o realitate mai adâncă.

 În realitatea mai adâncă suntem o parte din fiecare eveniment ce se petrece acum, s-a petrecut sau se va petrece. În realitatea mai profundă, cu siguranţă ştim cine suntem şi care este scopul nostru. Nu există nici o confuzie sau conflict, cu nici o altă persoană de pe Pământ.

Scopul nostru în viaţă este de a ajuta Creaţia să se extindă şi să se dezvolte, iar când ne privim, vedem doar dragoste.

Totuşi misterul vieţii nu include nici unul dintre aceste lucruri, el se referă la modul cum să le aducem la suprafaţă.

La întrebarea: Cum dovedim că există totuşi un mister al vieţii ?, se poate răspunde: că cea mai simplă dovadă este separarea enormă dintre realitatea profundă şi existenţa de zi de zi.

Un mister ce nu vrea să fie cunoscut se retrage continuu, pe măsură ce ne apropiem de el, dar misterul vieţii nu se comportă aşa: secretele sale sunt relevate imediat, dacă ştim unde să căutăm. Dar ele nu trebuie căutate?

Înţelepciunea corpului nostru este un punct bun de pornire în ce priveşte dimensiunile ascunse ale vieţii, deoarece, chiar dacă acestea sunt invizibile, înţelepciunea corpului este extrem de reală, deci, un fapt pe care cercetătorii din medicină au început să-l accepte încă din anii 1980.

 Oamenii de ştiinţă au descoperit porţile spre dimensiunile ascunse, la care nu au gândit până acum. Celule au gândit în locul nostru timp de mii de ani. De fapt înţelepciunea lor este mai veche decât înţelepciunea cortexului, deci, poate fi cel mai bun model pentru singurul lucru mai vechi decât ele, cosmosul.

Oriunde privim simţim ceea ce doreşte să înfăptuiască înţelepciunea cosmică, este acelaşi lucru pe care şi noi dorim să-l împlinim, adică: să mă dezvolt şi să creez, dar principala diferenţă este că întotdeauna corpul meu cooperează cu universul, mai bine cum o putem face noi.

Celulele participă pe deplin la misterul vieţii, deci, este o înţelepciune a pasiunii totale şi angajamentului. Să vedem dacă putem uni calităţile înţelepciunii trupeşti cu dimensiunile ascunse pe care vrem să le dezvăluim.

Înţelepciunea pe care o trăim acum, o identificare cu Inteligenţa Corpului, este:

• Avem un scop mai înalt.
• Suntem în comuniune cu viaţa, în complexitatea sa.
• Conştienta noastă este gata să se metamorfozeze în orice moment, rar, ea simte orice există în spaţiul nostru vital.
• Acceptăm pe ceilalţi ca pe egalul nostru, fără a-i judeca sau a avea prejudecăţi.
• Trăim fiecare moment într-o manieră creativă, reînnoită şi nu ne agăţăm de tot ceea ce este vechi sau depăşit.
• Fiinţa noastră este legănată în ritmurile universului, deci, ne simţim în siguranţă şi îngrijiţi.
• Ideea noastră de eficienţă este de a lăsa fluxul vieţii să aducă ceea ce avem nevoie. Forţa, controlul şi lupta nu sunt modul nostru de acţiona.
• Simţim o anumită conexiune cu sursa noastră.
• Suntem programaţi să dăruim, ca sursă a întregii abundenţe.
• Privim orice schimbare, inclusiv naşterea şi moartea ca perspectivă a nemuririi. Ce este neschimbător este un lucru real pentru noi.

La nivelul celulelor, nici unul din aceste subiecte nu sunt aspiraţii spirituale, ci fapte ale existenţei cotidiene.

Scopul mai înalt. Fiecare celulă din corpul nostru este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului, iar bunăstarea sa individuală ocupă locul doi. Dacă este necesar va muri pentru a proteja corpul şi de cele mai multe ori o face. Durata de viaţă a celulei este o fracţiune din propria noastră durată de viaţă. Egoismul nu este o opţiune, nici când vine vorba despre propria supravieţuire a unei celule.

Comunicarea. Celula ţine legătura cu toate celelalte celule. Celulele mesager se străduiesc să înştiinţeze cele mai îndepărtate puncte ale corpului, despre dorinţa sau intenţia altei celule, oricât de mică ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicării nu este o opţiune a celulei.

Conştienţa. Celulele au capacitatea de a se adapta numaidecât. Rămân flexibile, pentru a putea reacţiona la situaţii urgente. Aici comportamentul rigid nu este o opţiune a lor.

Acceptarea. Celulele admit că toate sunt importante, în egală măsură, deci, fiecare funcţie din corp este interdependentă cu cealaltă. A acţiona de una singură nu este o opţiune.

Creativitatea. Cu toate că fiecare celulă are un set unic de funcţii, ele se combină în moduri creatoare. A se agăţa de un comportament învechit nu este o opţiune.

Fiinţa. Celulele se supun unui ciclu universal de odihnă şi activitate. Acest ciclu se exprimă în diferite moduri: nivelurile fluctuante de hormoni, presiunea sângelui şi ritmurile digestive, expresia cea mai elocventă este somnul. În liniştea inactivităţii, viitorul corpului este plămădit. A fi activ sau agresiv în mod obsesiv nu este o opţiune.

Eficienţa. Celulele funcţionează folosind cel mai mic consum de energie posibil. În mod obişnuit, o celulă stochează hrană şi oxigen în interiorul pereţilor, doar pentru trei secunde. Ea are toată încrederea că va primi ce-i trebuie. Consumul excesiv de hrană, aer sau apă nu este o opţiune.

Conexiune. Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că sunt fundamental aceleaşi. Faptul că celulele ficatului sunt diferite de cele ale inimii şi că celulele muşchilor sunt diferite de ale creierului, ele nu neagă identitatea lor comună, care este neschimbătoare.

Dăruirea. Activitatea de bază a celulelor este aceea de a dărui, iar aceasta menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total faţă de a dărui face ca aspectul de a primi să devină ceva automat şi este cealaltă jumătate a ciclului natural. A aduna nu este o opţiune.

Nemurirea. Celulele se reproduc pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea, experienţa şi talentele, dăruind totul pentru progeniturile lor. Acesta este felul de nemurire practică, deci, ele  se supun morţii la nivel fizic, dar o înving  la nivel non-fizic. Prăpastia dintre generaţii nu este o opţiune.

Privind tot ce au fost de acord să facă celulele noastre, ne întrebăm dacă nu cumva este un pact spiritual în adevăratul sens al cuvântului?

Prima calitate este a urmări un scop înalt, este identică cu calităţile spirituale ale abandonării şi altruismului. A dărui reprezintă acelaşi lucru cu a-i întoarce lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu. Nemurirea este acelaşi lucru cu credinţa în viaţa de după moarte.

Misterul vieţii este răbdător şi atent în felul în care i-a permis corpului nostru potenţialul său total să fie relevant.

Suntem cu toţii tributari unei forme şi apoi ne dezintegrăm în concordanţă cu misterul vieţii şi nimic altceva.

În loc să cercetăm misterul vieţii, ca pe o parte intimă din noi înşine, ne purtăm ca şi cum el nu există.

După multe vieţi petrecute în haos, suntem oare pregătiţi să lăsăm misterul să ne salveze acum?

Există o altă cale?

O cale ar fi să ne gândim şi noi ce fac celulele corpului nostru şi să analizăm dacă şi noi facem în viaţa zilnică ce fac ele. 

Sursa: Deepak Chopra – Cartea Secretelor