Există o istorie ascunsă și secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obișnuiți să credem, teorii și controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele și credințele religioase? Cercetările și investigațiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstrații care relevă o parte diferită de ceea ce știm cu toții că ar fi adevărat. Biserica și preoții par că ne ascund ceva. Din multe cercetări și studii făcute în ultimii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoții au făcut ca lucrurile să pară așa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanți. Dovada? Au condamnat la moarte și au ars pe rug pe toți cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

     Sorii lui Dumnezeu

 Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar și la ora actuală religia controlează mințile a miliarde de oameni și limitează gândirea Mișcării Patriotice Creștine, deși aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspirației Frăției. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceștia este faptul că propria lor religie face ea însăși parte integrantă din marea conspirație.

 Toate religiile majore ale umanității: hinduismul, creștinismul, iudaismul și islamul s-au născut în aceeași regiune a Orientului Mijlociu și Apropiat. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor și să controleze emoțiile acestora prin raspândirea sentimentelor de vinovăție și de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta și îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” și pot fi mântuiți (parcă auzim discursurile libidinoase ale actualilor preoți nu?..).

Exact același lucru îl afirmau preoții babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.

Cei care refuzau să creadă erau condamnați să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde și miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuși să renunțe decât la propria lor minte și la propria lor viață, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă că toți cei din jur să facă același lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărți vor fi cu siguranță din rândul creștinilor și evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum niște povești simbolice au devenit adevăruri literale și cum manipularea acestora a dat naștere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.

Pentru a înțelege ce anume se ascunde în spatele apariției religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor și altor civilizații mai vechi decât ale acestora. Esența acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, așa cum am subliniat mai devreme, întelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viața și comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele contine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiți la acest lucru. Cine întelege aceste cicluri solare și natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacționa ființele umane la diferite evenimente și în anumite momente.

La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoașterii (sau inițierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece știa că acesta are efecte profunde asupra conștiinței umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii și luminii pe care le primeau de la el și care influențau în mod crucial viața lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un inițiat al cunoașterii ezoterice va citi Biblia cu alți ochi decât creștinul sau evreul mediu. Inițiatul va recunoaște simbolismul, numerologia și codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificația literală a textului. Altfel spus, același text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaștere în cazul inițiatului și de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neinițiate.

     Mare scamatorie! Întelegerea marilor religii nu este posibilă fără înțelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Așa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne și la ora actuală simbolul fundamental al Frăției Babiloniene. El apare atât în ilustrațiile feniciene ale zeiței Barati cât și pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împarțirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinități ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie.  

 În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstițiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoșilor noștri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele și-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obișnuiau să spună că soarele „se naște” pe data de 25 decembrie. După cum vedeți, Crăciunul creștin nu este decât un festival păgân redenumit, așa cum sunt de altfel toate sărbătorile creștine. Să luăm de pildă Paștele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paștele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obișnuiau să sacrifice miei, convinși că vor obține astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-și astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ștergerea păcatelor lor.

Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peșteră. Când piatra de la intrarea în peșteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranță, ați mai auzit această poveste, nu-i așa? O altă manieră în care anticii își imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paști, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinerețe, care își pierde puterile, toamna, și un bătrân neputincios iarna (pâna la solstițiu). Ilustrația modernă care prezintă fazele evoluției omului de la copil la bătrân este o imitație a acestui simbol.

Într-o altă variantă, soarele se năștea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce își pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic și avea părul lung, dar și-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trântește la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăției, pe care îl regăsim din Egiptul antic și până la francmasonii moderni.              

Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înțeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.

Pentru creștinii ortodocși, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeași pretenție au avut-o un lung șir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Hristos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puțin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care își asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiție adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulți adepți New Age îl considera pe Iisus una cu Sananda, un inițiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ așa-zisa energie „christică”. Alții cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârșit, sunt unii care afirmă că pretenția sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon și regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile și incontestabile ale existenței nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au aparut ele?

În anul 721 î.Hr., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliții (sau canaaniții) au fost luați în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda și Benjamin au supraviețuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite și capturate de prietenii noștri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Hr. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, de către preoții ebraici cunoscuți sub numele de leviți.

     Vechiul testament

 Gândiți-vă puțin: dacă o Frăție ar distruge întreaga cunoaștere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconștientul colectiv ? În timpul și după șederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoții leviți au amestecat adevărul (de multe ori simbolic și acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliții” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existența lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersați pe vremea când leviții și-au înmuiat penele în cerneală.

Geneza, Exodul, Leviticul și Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviți sau sub supravegherea acestora, în timpul și după șederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri și fanatici care obișnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze pâna în zilele noastre.  

În schimb, creștinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviților. Tăblițele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiți povestea lui Moise, găsit în stufăriș de o prințesă egipteană ? Exact aceeași poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.

Povestea lui Moise este o invenție, cum este și „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puțin în forma descrisă în Biblie) și crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviți, ai căror conducători erau inițiați la școlile misterelor din Babilon. Poveștile lor sunt simbolice și codificate, astfel încât să fie înțelese de inițiați, dar nu și de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviților, Moise a primit legile și poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu și mereu același simbolism al munților. Una din explicații este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar și astăzi, soarele care răsare deasupra munților de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăției.

Povestea israeliților și a evreilor este în cea mai mare parte o invenție, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care își spun „evrei”. Aceștia au fost terorizați, folosiți și manipulați în maniera cea mai grotescă și mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor  a sprijinit cu fonduri, și nu numai, venirea la putere a naziștilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecințele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoașterii „ebraice” din școlile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăția Babiloniană. Egiptenii au considerat revelația lui „Iehova” o crimă comisă împotriva științelor sacre.

Istoricul și ințiatul francmason Manly P. Hall afirma că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră și că activitățile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obediența deplină față de dogmele formulate și impuse de preoțime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviților-babilonieni, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creștinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creștinismul și islamul își bazează credințele pe aceleași povești scrise de leviți după șederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci și până în prezent.

 Cunoașterea furată de leviți de la egipteni și raspândită după șederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”. Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informațiile cele mai secrete inițiaților. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăției Babiloniene, la fel ca și Vaticanul. Cabala este cunoașterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament și ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeași tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu și Azrel, așa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificație a acestor nume:

    •Garia: indiciu prin care scribii antici obișnuiau să atragă atenția că textul este fals sau că are o altă semnificație.
   •Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
   •Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
   •Echanu: informație schimbată sau dublată.
   •Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
   Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.

Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un initiat le citeste ca pe o singura fraza coerenta: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o maniera obscura – care au fost schimbate sau dublate – si care reprezinta opera lui Ezra”. Exista o carte intitulata Codul Bibliei care pretinde ca a identificat un cod în varianta ebraica a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind ca unul din aceste coduri prezice asasinarea presedintelui Kennedy de catre Lee Harvey Oswald, îngaduiti-mi sa ramân sceptic în ceea ce priveste credibilitatea acestei carti. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta ca Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstractie facând de aceasta carte, exista într-adevar un cod al Bibliei, accesibil însa numai initiatilor. Autorii Bibliei obisnuiau sa inventeze anumite caractere care sa corespunda simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a caror viata o falsificau. Iata câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate traditiile scolilor misterelor se refera la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepti din jurul unei divinitati. Numarul 12 este un cod, care simbolizeaza – printre altele – cele 12 anotimpuri si cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numarul 13. Acesta este numarul sacru „12 + 1”, dupa cum îl numesc unii oameni, si asa se explica recurenta cu care apar numele 12 si 13 în toate textele initiatice. De pilda, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 printi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar si ai lui Buddha, Osiris si Quetzalcoatl. Mai exista apoi regele Arthur si cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizeaza cercul zodiacului), Himmler si cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, si femeia (Isis, Semiramida) care poarta coroana cu 12 stele din Cartea Revelatiilor (Apocalipsa). În Scandinavia si în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeasi rasa ariana venita din Orientul Apropiat. În aceasta traditie exista 12 „Drottar-i” care prezideaza misterele împreuna cu Odin. De fiecare data avem de-a face cu acelasi numar 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevarate din punct de vedere literal, ci reprezinta un simbolism folosit de scolile misterelor. Aceleasi simboluri sunt folosite astazi de societatile secrete ale Fratiei pe steagurile nationale, pe însemnele militare, în publicitate si pe logo-urile companiilor. Una din marile creatii ale Fratiei, Uniunea Europeana, are drept simbol un cerc alcatuit din 12 stele.

Practic, avem de-a face numai cu numere sacre si cu elemente de geometrie sacra. Proportiile tuturor statuilor egiptene, indiferent daca sunt mari sau mici, reprezinta multipli de 6 si de 12. Alte coduri numerice din Biblie si din mistere sunt 7 si 40. De pilda, în Biblie avem sapte spirite ale lui Dumnezeu, sapte biserici din Asia, sapte lumânari din aur, sapte stele, sapte lampi de foc, sapte sigilii, sapte trompete, sapte îngeri, sapte tunete si dragonul rosu din Apocalipsa cu cele sapte capete si sapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marsul armatei lui Iosua în jurul orasului timp de sapte zile, însotit de sapte preoti cu sapte trompete. În cea de-a saptea zi ei au înconjurat Ierihonul de sapte ori, iar zidurile orasului au început sa se prabuseasca. În legenda lui Noe, acesta a încarcat arca sa cu sapte perechi din fiecare animal si cu sapte perechi din fiecare specie de pasari. Între prezicerea potopului si diluviul propriu-zis s-au scurs sapte zile, si tot sapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pamântul în cea de-a 17-a zi a celei de-a saptea luni, iar Noe a parasit arca în cea de-a 27-a zi.

Dupa potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinitatilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau sapte litere. Avem apoi numarul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile si 40 de nopti. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani si nu este vazut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani si ramâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseste în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeti ca Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorba. Ea este scrisa în codul ezoteric al scolilor misterelor. Literatura araba a fost scrisa tot de catre si pentru initiati, dovada ca regasim în ea aceleasi coduri. În cele 40 de povesti din Arbaindt ( care înseamna 40 ) regasim pretutindeni numarul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase si 40 de zile cu vânt. Legile arabe se refera constant la numarul 40. O alta serie de carti arabe, numite Sebaidt, care înseamna „sapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui numar. Aceste coduri numerice au semnificatii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numarul de zile ale saptamânii sau numarul de luni ale zodiacului.

Între altele, numerele reprezinta frecvente vibratorii. Orice frecventa rezoneaza cu un anumit numar, o anumita culoare si un anumit sunet. Anumite frecvente, cu numerele, culorile si sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezinta la rândul lor rezonante cu anumite frecvente si influenteaza subconstientul omului fara ca acesta sa-si dea seama. Asa se explica prezenta anumitor simboluri pe însemnele societatilor secrete, pe steagurile nationale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, si asa mai departe.

Nu exista dovezi istorice ale existentei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele levitilor si în alte texte si comentarii rezultate din acestea. Unii afirma ca acesta ar fi fost numele initiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficiala referitoare la Moise nu are o baza istorica. Nu s-a stiut nimic de povestea lui Moise si de „blestemele” cazute asupra egiptenilor pâna când levitii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole dupa perioada în care ar fi trebuit sa se petreaca aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit sa moara de trei ori! Cum or fi reusit acest lucru – au murit si au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului nascut al faraonului egiptean, asa ca Sarbatoarea Pastelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o baza istorica, fiind inventata de leviti. Referinta la ungerea usilor cu sânge de miel nu reprezinta decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraica oficiala care sa faca vreo mentiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca levitii sa ajunga în Babilon. Cât despre captivitatea israelitilor în Egipt, pâna si Deuteronomul îi descrie ca pe niste „straini”, nu ca pe sclavi, în aceasta perioada. De unde a aparut atunci numele de Moise? Orice persoana initiata care atingea rangul suprem în ierarhia scolilor misterelor egiptene era numita Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trait în secolul III î.Hr., citat de istoricul evreu Josephus, afirma ca a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care si-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamna: cel care a fost rapit, care a fost scos din apa, care a fost facut misionar, ambasador, sau apostol.

Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde si aparitia numelui Iehova. În realitate, limba ebraica este limba sacra a scolilor misterelor egiptene. Limba secreta a Egiptului era numita CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscuta astazi sub numele de copta. Limba secreta a scolilor misterelor si-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adica la un anumit tip de tranzitie. Într-adevar, scopul tuturor scolilor originale ale misterelor era tranzitia catre iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate initiatilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevarata lui semnificatie nu era cunoscuta decât de preoti.

Ebraicii (sau cel putin fondatorii lor) nu erau israeliti sau evrei, ci initiati ai scolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare ca la ora actuala este imposibil sa identifici o „rasa” genetica ebraica sau evreiasca. Cuvântul cohen, care înseamna preot la evrei, provine de la cahen, pronuntia egipteana pentru preot si print. În limba engleza, Moses este numele lui Moise. Chiar si circumcizia, acea traditie exclusiv „evreiasca”, era practicata în scolile misterelor egiptene de cel putin 4000 de ani.

Nici un adept nu putea fi initiat pâna când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraica, nici o lege ebraica, pentru simplul motiv ca nu a existat o „rasa” ebraica. Singura religie era cea egipteana. Religia, limba si rasa ebraica nu au aparut decât atunci când initiatii misterelor egiptene, cunoscuti mai târziu sub numele de leviti, au scos cunoasterea secreta în afara Egiptului si au inventat aceasta poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau si de unde proveneau. Termenii „ebraic” si „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Asa se explica – între altele – de ce foloseste Fratia chiar si la ora actuala atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida careia îi lipseste piatra din vârf. Aceasta reprezinta un simbol al Marii Piramide de la Gizeh si al scolilor misterelor egiptene, desi ascunde si alte semnificatii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se tineau misterele existau doua obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi si apar în toate cladirile proiectate sau finantate de initiati.

Aceasta este inclusiv explicatia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pamânt Samson. Toti initiatii din scolile misterelor primeau un nume initiatic, traditie care continua pâna astazi în cadrul Fratiei. O eventuala conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legata de invazia populatiei Hyksos, sau a Regilor Pastori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea si cucerirea Egiptului de o rasa ciudata de barbari. Când acestia au fost respinsi în sfârsit, ei si-au continuat calatoria prin Siria si au construit un oras pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele tinuturi ale Sumerului, asa cum se spune ca ar fi facut si tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).

Povestea regelui Solomon si a templului sau reprezinta în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca si în cazul lui Moise, nu exista nici o dovada ca ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de catre leviti, istoricul grec Herodot (485-425 î.Hr.) a calatorit în Egipt si a studiat istoria acestuia si a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masa al israelitilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmaritorilor egipteni pe malul Marii Rosii. Platon a calatorit în aceeasi zona, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru ca sunt numai inventii. Cele trei silabe care alcatuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie ca Solomon împreuna cu sotiile si concubinele sale simbolizeaza planetele, lunile, asteroizii si alte corpuri ceresti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudica, Solomon este prezentat ca un maestru magician care întelegea semnificatia Cabalei si putea sa alunge demonii. Povestea sa este mai degraba o expunere a simbolismului cunoasterii secrete a levitilor, sub acoperirea povestii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor si Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani dupa ce evenimentele pe care se presupune ca le-ar descrie ar fi avut loc.

Exagerarile din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirma ca la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de sapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat ca în epoca noastra, costul unei asemenea lucrari ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, daca ar fi întelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie întelese în sensul lor simbolic. Si înca ceva: daca Solomon nu a existat, ce ne-ar face sa credem ca „tatal” sau, regele David, a existat ? Citesc tot felul de carti despre existenta acestuia, dar singura sursa citata este Vechiul Testament scris de leviti! Nu exista nici o alta dovada. Totul este o escrocherie, la fel ca si ideea recenta (care face furori în ultimii ani) ca linia genealogica a lui Iisus-David a ajuns în Franta si a dat nastere dinastiei Merovingienilor. Dupa cum spune savantul si cercetatorul L.A. Waddell: „Nu exista nici o dovada scrisa, nici o referinta greaca sau romana, care sa ateste existenta lui Avraam sau a oricarui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu exista dovezi ca ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu exceptia ultimilor doi sau trei”.

Consecintele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” si asupra umanitatii în general au fost devastatoare. Legea Mozaica sau Legea lui Moise este legea levitilor, si a celor cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah si Talmudul, cele doua texte care au fost compilate de leviti în timpul si dupa sederea lor în Babilon, reprezinta un veritabil bombardament mental alcatuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie sa faca omul în fiecare domeniu de viata. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” sa fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost levitii, dupa care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adaugate si alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilitatile ramase neexploatate. Paginile acestor texte levite contin o tema recurenta si aberanta, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, si necesitatea de a „distruge fara mila” pe toti cei care încalca aceste legi, adica exact ceea ce Manly Hall numeste metodele de operare ale preotilor care aplicau magia neagra.

Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodata pe pamânt. Iata câteva extrase din el, care atesta cât de departe poate merge aberatia spirituală:
   „Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61
   „Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225
   „Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97
   „Ne-evreii trebuie evitati mai rau ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a
   „Rata nasterilor ne-evreilor trebuie redusa dramatic”. Zohar 11, 4b
   „Ne-evreii care mor trebuie înlocuiti cu altii, la fel cum înlocuiti o vaca sau un măgar”. Lore Dea 377,1

Acest text nu reprezintă însă o simpla expunere grotesca de rasism. Vă reamintesc ca aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Acestia sunt ei însisi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviti, reprezentantii Fratiei Babiloniene . Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îsi doreste Fratia, caci acest lucru îi amplifica enorm posibilitatea de a diviza si de a guverna, cele doua fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp aceasta manipulare, deopotriva pentru „evrei” si pentru „pagâni”! La fel stau lucrurile si cu legea orala evreiasca numita Mishnah, încheiata în jurul secolului II d.Hr. Israel Shahak, un supravietuitor al lagarului de concentrare de la Belsen, este unul din putinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul sa demaste public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunta nivelul incredibil de rasism pe care este bazata legea „evreiasca” (în realitate levita sau a Fratiei). El povesteste ca în aspectul sau extremist, reprezentat de rabinii ortodocsi moderni, aceasta credinta considera o ofensa religioasa salvarea vietii unui pagân, cu exceptia situatiei în care evreii ar suferi consecinte neplacute daca nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisa; în schimb, unui ne-evreu trebuie sa i se perceapa o dobânda oricât de mare.

Talmudul le cere evreilor sa rosteasca un blestem ori de câte ori trec pe lânga un cimitir pagân, iar daca trec pe lânga o cladire pagâna, sa se roage lui Dumnezeu sa o distruga. Evreilor li se interzice sa fure unul de la altul, dar legea nu se aplica si în cazul pagânilor. Exista rugaciuni evreiesti care îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca nu i-a facut pagâni pe evrei, si altele care cer moartea imediata a crestinilor. Un evreu religios nu are dreptul sa bea dintr-o sticla de vin, daca aceasta a fost atinsa de un ne-evreu dupa ce a fost deschisa. Dupa ce a primit premiul Nobel pentru literatura, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat ca ne este interzis sa le multumim pagânilor, dar acum am un motiv special: acestia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinte numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul si care condamna rasismul împotriva evreilor! Însusi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodata pe pamânt. Si totusi, ei nu se sfiesc sa strige: „Antisemitii!” împotriva tuturor cercetatorilor care se apropie prea mult de adevarul referitor la conspiratia globală.

Benjamin Freedman, un evreu care îi cunostea pe sionistii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practica cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat ca expresia „antisemitism” ar trebui eliminata din limba engleza. Iata ce a spus el: „La ora actuala, antisemitismul nu serveste decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt ca cineva se opune adevaratelor lor obiective, ei îsi discrediteaza victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispozitie si care se afla sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizatie cu sediul în Statele Unite, dar care opereaza în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasisti pe cei care se opun Fratiei. Numele ei este Liga Anti-Defaimare (ADL). Am fost eu însumi o tinta a lor, lucru care m-a amuzat si mi-a confirmat faptul ca ma aflu pe calea cea buna. Liga este sustinuta inclusiv de niste sicofanti ne-evrei, care încearca sa pastreze o imagine pura si sfânta despre aceasta institutie. Personal, nu voi lua în serios nici o miscare „anti-rasista” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, si nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugna. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populatiei evreiesti si multi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe fata împotriva legilor rasiale stricte care le impun sa nu se casatoreasca decât între ei.

Multi oameni care se considera „evrei” sunt crescuti de mici în cultul fricii, devenind astfel simple papusi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudisti si în sionistii extremisti din zilele noastre, controlati de rabinii fanatici care aplica „legea” levitilor din Babilon . Marea majoritate a celor care urmeaza religiile nascute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevarata lor origine si Agenda care se ascunde în spatele lor. Aceasta cunoastere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflata în vârful ierarhiei unei retele de organizatii secrete, care a inventat si manipuleaza aceste religii, inclusiv pe reprezentantii lor. Ei nu sunt cu adevarat interesati de cei care îi urmeaza, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustreaza mai bine  farsa pe care o reprezinta toate aceste religii si rase ca cei care se autointituleaza „evrei”.

Asa cum au aratat chiar scriitorii si antropologii evrei, nu exista o rasa evreiască. Iudaismul este o credinta, nu o rasa. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventata pentru a acoperi o alta realitate. Scriitorul si cercetatorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu exista nici un antropolog reputat care sa nu fie de acord ca ideea de rasa evreiasca este o prostie la fel de mare ca si ideea de rasa ariana… Stiinta antropologica divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagra, cea mongoloida sau orientala si cea caucaziana sau alba (desi unii vorbesc si de o a patra rasa, cea australoida)… Membrii Credintei evreiesti se regasesc în toate cele trei rase si în subdiviziunile lor”.

 Farsa devine si mai rizibila, si mai elocventa pentru perdeaua de fum în care s-a transformat aceasta lume, daca tinem seama ca majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuala nu au nici o legatura genetica cu pamântul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este ca tocmai aceasta legatura a permis înfiintarea cu forta a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina!

 Alti scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler si altii, au expus aceasta realitate, potrivit careia toti cei care au creat si au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trasatura genetica întâlnita în sudul Rusiei si în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 d.Hr., un popor numit khazar a trecut în masa la iudaism. Iata ce scrie Koestler în aceasta directie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înruditi cu hunii, uigarii si maghiarii decât cu samânta lui Avraam, Isaac si Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveala, începe sa semene tot mai mult cu cea mai cruda festa pe care ne-a jucat-o vreodata istoria”.

Exista doua subdiviziuni majore ale asa-zisilor evrei: sefarzii si askenazii. Sefarzii sunt descendenti ai evreilor care au trait în Spania din antichitate si pâna în secolul XV, când au fost expulzati. Prin anii `60 ai secolului XX, sefarzii au fost estimati la un numar total de circa o jumatate de milion, în timp ce askenazii numara circa 11 milioane. Acestia din urma nu au nici cea mai mica legatura de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul ca „Dumnezeu” le-a promis lor acest pamânt în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preotii lor, levitii si cine a scris Noul Testament, care a dat nastere crestinismului? Oamenii controlati de aceeasi forta care i-a controlat pe leviti: Fratia Babiloniana.

Si acum, va propun o mica ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a nascut dintr-o fecioara printr-o conceptie imaculata, în urma interventiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profetie. Când s-a nascut, tiranul aflat la putere a dorit sa-l ucida. De aceea, parintii sai au fost nevoiti sa fuga, pentru a scapa. Toti copiii de sex masculin cu vârste de pâna la doi ani au fost macelariti din ordinul tiranului, care spera astfel sa scape de copil. La nasterea lui au fost prezenti îngerii, dar si niste pastori, si a primit daruri în aur, smirna si tamâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor si a dus o viată morală si umilă. A realizat miracole printre care s-au numarat vindecarea bolnavilor, daruirea vederii orbilor, alungarea demonilor si învierea mortilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morti si s-a ridicat la ceruri.

Va urma…

       Sursa: http://www.mixdecultura.ro/