După cum se afirmă că ,,istoria a fost scrisă de învingători”, aceasta este valabilă și în cazul celui de-al Doilea RM. Documente recent eliberate de către FBI arată că fostul director al FBI, John Edgar Hoover (1895-1972), deținea documente care dovedesc că Adolf Hitler a scăpat în Argentina cu un convoi de submarine. Prin urmare, nu doar sinuciderea lui, ci și cea a Evei Braun au fost falsificate și, probabil, cu ajutorul lui Allen Dulles, un angajat al OSS și mai târziu, director al CIA. Într-un document FBI se menționează că dintr-un misterios submarin german au debarcat mai mulți naziști de rang înalt pe coasta Argentinei. Se presupune că era vorba despre Hitler și Braun, alături de câțiva ofițeri. FBI-ul știa, așadar, că aceștia ar putea fi acolo, dar nu au fost inițiate anchete oficiale.

Un informator german neidentificat a scris în august 1945 o scrisoare către FBI. El dorea să schimbe informații importante, pentru a primi azil politic în SUA și a explicat că era una dintre cele patru persoane de legătură care așteptau refugiații germani în Argentina. Conform acestor informații, cel puțin două submarine germane au ajuns la coastă și cuplul proaspăt căsătorit se afla în al doilea. Conducerea argentiniană a lui Peron, l-a primit pe fostul dictator german și a ajutat activ la ascunderea lui. În scrisoare se explică exact unde se ascundea grupul din Germania, dar FBI-ul nu a inițiat nicio investigație, la acea vreme. Când U-530 a apărut la scurt timp după aceea în Mar del Plata, martorii oculari au observat că, puțin timp înainte de capitularea în portul naval, o altă persoană necunoscută a fost debarcată și nu s-au făcut investigații. Dimpotrivă, atașatul naval de la Buenos Aires a informat americanii că Adolf Hitler și Eva Braun au ajuns foarte probabil în Argentina și, de asemenea, ziarele argentiniene au raportat că la poalele Anzilor a fost pregătită o proprietate construită în stil bavarez pentru Fuhrer! Aceasta a fost proiectată de arhitectul Alejandro Bustillo și finanțată de imigranți germani bogați.

Deși toate ziarele din lume au raportat despre sinuciderea în buncărul Fuhrerului, cei mai importanți responsabili ai Aliaților și ai Uniunii Sovietice nu au crezut asta! Cel mai important ofițer al lui Stalin din război, Mareșalul Gheorghi Jukov, ale cărui trupe au ocupat Berlinul, a declarat după lungi investigații că nu s-a găsit niciun cadavru care să fie cel al lui Adolf Hitler. Generalul Walter Bedell Smith, șeful de stat major sun generalul Eisenhower și ulterior, director al CIA, a declarat public pe 12 octombrie 1945 că nimeni nu poate dovedi definitiv că Hitler este mort. Președintele american Eisenhower a declarat: ,,Nu am fost în stare să aducem dovezi concrete că Hitler este mort. Mulți cred că Hitler a fugit din Berlin și, și eu cred asta.”

Reviste franceze precum Bonjour Magazin, Police Gazette și Le Monde au scris articole despre ascunzătoarea lui Hitler la Polul Sud, deoarece amiralul Dönitz  declarase deja în 1943 că flota germană de submarine crease o fortăreață inexpugnabilă pentru Führer . Inginerii naziști începuseră deja în 1940 să construiască clădiri în Antarctica, capabile să reziste la temperaturi de până la – 60°C. De aceea, imediat după sfârșitul războiului, existau suficente dovezi că americanii și sovieticii mințiseră despre soarta dictatorului. Conform dovezilor disponibile, el scăpase împreună cu un grup de ofițeri importanți în Argentina și ulterior, călătorise în Antarctica. În 16 ianuarie 1948, ziarul Zig Zag din Santiago de Chile, a publicat un articol în care fostul pilot al Luftwaffe, Peter Baumgard, a declarat în fața unei instanțe de război din Varșovia, în 1947, că l-a transportat pe Adolf Hitler pe 30 aprilie 1945, împreună cu câțiva prieteni loiali, cu un avion de pe aeroportul Berlin-Tempelhof la Tondern, Danemarca, si de acolo, în orașul portuar Kristiansund, Norvegia. Acolo, toți au urcat într-un convoi de submarine și au fugit din Europa!

În numărul din iunie al revistei americane The Plain Truth, a apărut un articol despre noi fapte care, conform rapoartelor de informații, arată că naziștii germani începuseră în 1940 să transporte în masă, tractoare, avioane, sănii, planoare și tot felul de alte mașini grele și materiale, în diverse regiuni ale Antarcticii, iar în următorii patru ani, tehnicienii naziști au fost ocupați să construiască un nou Berchtesgaden în Antarctica. Conform acestui raport, era vorba despre un munte întreg scobit, a cărui bază era complet camuflată. Din 1959, ziarele chiliene au raportat numeroase întâlniri cu OZN-uri, ale căror membrii ai echipajului erau aparent soldați germani, iar în anii 1960, au existat rapoarte din toată SUA despre ET care arătau ca oamenii și vorbeau germană sau engleză cu accent german.

Referitor la patologi ce au studiat ,,vestitul” maxilar după care a fost ,,recunoscut” cadavrul lui Hitler, au fost plătiți să afirme concludente acele probe. Mai târziu, alți patologi, ca de exemplu Dr. Nick Bellantoni a afirmat că craniul lui Hitler era de fapt al unei femei de cca. 40 de ani, după studiul ADN-ului.

Iată o prezentare detaliată a evenimentelor: 30 aprilie 1945 – sinuciderea presupusă a lui Hitler si Braun; 4 Mai – Armata Roșie descoperă cadavrele celor doi si ale celor doi câini ciobănești morți, și prelevează probe de sânge de pe canapeaua din bunkerul Fuhrerului; 8 Mai – patologii ruși efectuează prima si singura autopsie a întregului cadavru al lui Adolf Hitler și obțin puntea dentară; 10 Mai – Hausermann confirmă că dinții sunt ai lui Hitler; 5 februarie 1946 – dentistul Blaschke realizează din memorie un desen al dinților lui Hitler; tot atunci fragmentul de craniu menționat este dezgropat și trimis la Moscova; 21 febr. 1946 – Armata Roșie îngroapă din nou rămășițele îndoielnice ale lui Hitler, de data asta în Magdeburg. 1970 – rămășițele sunt din nou exhumate de KGB, mărunțite, incinerate și aruncate într-un râu pentru a nu rămâne nimic din cadavrul care l-ar putea transforma într-un martir sau ar putea lăsa un ,,altar nazist sub forma unui mormânt în Magdeburg”.

Adolf Hitler a fost declarat mort abia în 25 octombrie 1956, de un tribunal din Berchtesgaden, după ce numeroase persoane din anturajul său personal au fost interogate și după ce s-a căutat peste 11 ani în întreaga lume!

Soldații americani au declarat ulterior, că nu au găsit niciun semn de ardere a cadavrelor în fața buncărului Fuhrerului. În SUA exista o listă cu criminalii de război căutați, în care Fuhrer-ul era încă menționat în 1948! Toate acestea nu au fost făcute niciodată publice, deoarece s-a dorit evitarea ideii că Hitler ar putea fi încă în viață. La acea vreme, exista în special în America de Sud un număr mare de naziști fugiți. Peste 5000 de investigatori au căutat cadavrul lui Hitler după război. Aceasta a durat mai multe luni, dar nu a fost niciodată găsit.

P.S. – În cartea de unde vă expun acest articol sunt expuse foto documente care confirmă tot ce scriu aici.

Persoana cheie care a ajutat la construirea unei rute sigure pentru submarine către Argentina a fost fostul ambasador german în Argentina, Karl von Luxburg (1872-1956). Se spune că amiralul Karl Dönitz, împreună cu industriași germani și austrieci, au transferat sume mari de bani către a bancă germană din Argentina. Ulterior agenți ai Gestapo, au fost infiltrați cu nume false pentru a crea ascunzători sigure pentru naziștii importanți în această țară și chiar pentru a stabili noi sedii secrete pentru organizațiile naziste. Germanii din Argentina aveau deja contacte cu camarazii lor din Brazilia si Paraguay si foloseau drumuri cunoscute doar de ei. Acestea erau vârfurile economice care urmau să construiască un nou imperiu secret în întreaga Americă de Sud. Apoi, sub conducerea Fuhrer-ului noul imperiu german din America de Sud să se unească cu SUA pentru a porni un nou război împotriva URSS pentru a eradica pentru totdeauna bolșevismul și comunismul (poate pentru noi nu era rău dacă se întâmpla așa, n.b.).

În cartea ,,Adolf Hitler și Secretele Lăncii Sfinte”, de Howard Buechner și Wilhelm Bernhart sunt descrise mai multe detalii ale acestei evadări. Se referă din nou la misiunea submarinului U-530 sub comanda căpitanului Otto Wermuth, iar acest submarin ar fi fost în baza din Antarctica înainte de a ajunge la Mar del Plata, unde câțiva membri ai echipajului au ascuns încărcătură prețioasă într-o peșteră naturală de gheață din M-ții Muhlig-Hofmann. Această peșteră de gheață ar fi fost descoperită în timpul Expediției Germane în Antarctica din 1938/39, sub conducerea lui Alfred Ritscher. Intrările în această peșteră au fost apoi, întărite cu pereți de oțel și scări de către inginerii germani în 1943. Bernhart mai explică cum, începând cu mijlocul anului 1940, cantități mari de provizii de hrană, îmbrăcăminte, combustibil și multe alte articole au fost transportate în Antarctica pentru a pregăti ascunzătoarea lui Hitler, despre care a vobit amiralul Dönitz.

Autorul britanic Nigel Braddon a scris, de asemenea, o carte despre misterele submarinelor germane. El confirmă că la bordul submarinelor au fost scoase din Germania cutii cu bronz sigilate cu plumb, pentru a fi depozitate în peșterile din Antarctica. De asemenea, a fost transportat și mercur lichid, care se presupune că era necesar pentru tehnologia discurilor zburătoare.

La scurt timp după încheierea războiului, biblioteca lui Hitler a fost descoperită într-o mină de sare de lângă Berchtesgaden, transportată în America și inclusă în colecția Congresului american. În total, 1.200 de lucrări sunt încă păstrate și astăzi și poartă titlul ,,Colecția celui de-al Treilea Reich”, iar 130 dintre ele au conținut religios și spiritual, variind de la ocultismul oriental la misticismul occidental și învățăturile lui Iisus Hristos. Acest lucru explică și interesul mare al lui Hitler pentru ,,Lancea Destinului” și ,,Sfântul Graal”. În colecție se află o ediție magnifică, legată în piele și gravată cu aur, a lucrării ,,Cuvintele lui Hristos”, iar în această carte dictatorul a subliniat doar câteva rânduri: ,,Să-l iubești pe Dumnezeu, Domnul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău: aceasta este cea mai mare și cea mai importantă poruncă. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

    Sursa: Cartea ,,Tatăl meu a fost un MIB” vol.III de Jason Mason

Ca să vedeți similitudinea din ziua de azi, ia vedeți ce spunea Hitler în timpul său:

 Adolf Hitler: „Da, înainte Germania era o democrație, adică înainte să fim jefuiți și secătuiți până la ultima picătură de sânge! Credeți că înseamnă ceva democrația sau statul autoritar pt aceste hiene internaționale?

Pentru ei nu înseamnă nimic. Lor le pasă de un singur lucru: Oare ești tu ca țară gata să fii jefuită? Da sau nu?

Ei se întreabă cu privire la tine: „Oare ești suficient de prost ca să taci din gură în timp ce ei te jefuiesc!?”. Da sau nu?

Iar atunci când o democrație este suficient de proastă încât să nu se răscoale împotriva lor, atunci asta e bine pt ei.

Ei reprezintă o clică internațională mică și fără scrupule, care îi dezbină pe oameni unii împotriva altora, și care nu vor ca oamenii să aibă pace pe pământ. A fost o luptă împotriva evreilor.

O putere satanică pusese mâna pe țara noastră, și care fusese capabilă să pună mâna pe toate funcțiile cheie din viața noastră spirituală și intelectuală, dar și pe cele din viața politică și economică.

Războiul a fost dorit și instigat exclusiv de către acei oameni de stat internaționaliști care erau fie de origine evreiască, fie se supuneau intereselor evreiești”.  Vizionați documentarul ,,În cel de-al Doilea Război Mondial OMENIREA A ÎNVINS PE CINE NU TREBUIA” aici: https://ok.ru/video/12777217985132