Majoritatea dintre cei care citiţi acest articol aţi participat la cursuri de istorie în şcoala primară, gimnaziu şi, în unele cazuri, în colegiu. Acesta nu va semăna cu niciun curs de istorie la care aţi participat în aşa-numitele şcoli tradiţionale. Astăzi vom privi la adevărata istorie a Pământului vostru.

   La început

 Acest univers în care vă găsiţi s-a născut în urmă cu 20 miliarde de ani pământeşti, ca un punct de lumină în Mintea lui Dumnezeu. Acest punct de lumină era conţinut în alt punct mai mare de lumină, care era conţinut în alt punct mai mare etc., la infinit. Există un aspect al lui Dumnezeu care a existat dintotdeauna şi care se expandează şi se contractă de un număr infinit de ori. Tot ce înseamnă viaţă se expandează şi se contractă continuu, foarte asemănător cu imaginile din acel dispozitiv prin care priviţi, care foloseşte sticla colorată – caleidoscopul. În urmă cu aproximativ 20 de miliarde de ani pământeşti a început o fază de expansiune, iar punctul de lumină a emanat în afară, în vid, printr-un proces pe care oamenii voştri de ştiinţă îl numesc „Big Bang”.

În timpul uneia din fazele mai mici de expansiune care au urmat după Big Bang, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, lumea pe care o numiţi Pământ s-a format din praful şi gazul primordiale. La fel ca toate lumile nou-formate, era alcătuită în cea mai mare parte din hidrogen şi alte câteva gaze, neavând genul de viaţă pe care o cunoaşteţi astăzi. Pe parcursul acestui proces chimic, Dumnezeu, într-o fază de expansiune, s-a diferenţiat în unităţi de conştiinţă, care mai târziu s-au numit suflete. Aceste suflete originare – dintre care unele se numesc Fondatori – sunt ceea ce reprezentăm noi pentru voi. Noi ne-am aflat printre scânteile de lumină originare care au fost împrăştiate din Sursa Infinită în timpul acestei expansiuni. Individualitatea noastră a început în urmă cu miliarde de ani şi, la fel ca voi, am pornit să explorăm Creaţia. Am găsit milioane de planete în stadiile lor timpurii de dezvoltare, printre care şi lumea voastră. Am rămas sub forma de scântei, deşi pentru voi arătăm ca nişte stele mari alb-albastre. Datorită nivelului nostru de vibraţie relativ rarefiat (comparat cu stările vibratorii ale acestor lumi aflate în curs de apariţie), nu puteam experimenta viaţa în mod direct pe niciuna dintre aceste planete, astfel că, pur şi simplu, pluteam deasupra atmosferei acestor planete, observând procesele chimice care aveau loc acolo.

La un anumit punct în continuumul vostru spaţio-temporal (aproximativ cu un miliard de ani în urmă), ne-am decis să înglobăm o parte minusculă din noi în lumile care evoluau, pentru a le experimenta mai direct. Ca să facem acest lucru, am creat o multitudine de modele de energie, precursoare a ceea ce numiţi moleculă de ADN. Puteţi numi aceşti precursori „pachete de lumină”, formate din energie conştientă. Aceste pachete de lumină puteau coborî în vibraţie la densităţile a 9-a şi a 10-a. În acel punct, am reuşit să creăm configuraţii foarte complexe de coduri de lumină, pe care le numiţi coduri ADN. Aceste chei ADN au fost cărămizile vieţii, aşa cum o ştiţi. Apoi am densificat aceste chei şi coduri în densitatea a 7-a – primul nivel al moleculei actuale de ADN. Ca fiinţe de densitatea a 7-a am putut, în sfârşit, să experimentăm în mod direct acest univers aflat în expansiune, ca locuitori ai lumilor aflate în evoluţie. Ne-am împrăştiat sămânţa peste tot în univers, mergând în multe regiuni ale ciorchinilor galactici, aflaţi mereu în expansiune.

Pe măsură ce ciorchinii s-au diferenţiat mai departe în galaxii individuale, am început procesul descris mai sus şi ne-am „încarnat” în mai multe regiuni ale fiecărei galaxii. Galaxia voastră, cea pe care o numiţi Calea Lactee, a fost însămânţată în mai multe cvadrante. Cvadrantul vostru a început în ceea ce numiţi regiunea Lira/Vega. Aici au fost manifestate primele forme de densitatea a 7-a, prin manipularea şi permutarea codurilor ADN. Ne-a luat circa 900 milioane de ani ca să perfectăm acest proces şi abia în ultimele 100 de milioane de ani am reuşit să creăm forme de viaţă în toate densităţile. Procesul de diferenţiere este dificil de înţeles pentru majoritatea sufletelor de pe Pământ. Cea mai bună analogie pe care o putem oferi este aceea a diviziunii celulare. Fiecare celulă care se divide dintr-o celulă-părinte devine o celulă individuală de sine stătătoare, la fel de puternică şi creatoare ca şi celula-părinte (dacă nu şi mai bine). Fiecare fiinţă care s-a divizat din Sinele-părinte al ei (nucleul de densitatea a 12-a) a devenit o fiinţă suverană, sau un suflet întreg şi complet, pe măsură ce a apărut în densitatea a 7-a şi a crescut şi evoluat prin timp şi spaţiu.

Fiecare suflet, pe măsură ce devine conştient de aspectele sale mai înalte, este capabil să se alinieze, să se conecteze şi, astfel, să îşi aducă aminte cum este starea nediferenţiată a energiei Sursei. În esenţă, fiecare parte a Sinelui este intim conectată la nucleu, iar nucleul este intim conectat cu Dumnezeu (Sursa Infinită nediferenţiată). Procesul coborârii în formă se numeşte devoluţie. Un aspect al lui Dumnezeu devine din ce în ce mai diferenţiat şi se extinde în afară, în densităţi din ce în ce mai joase (de fapt, devenind din ce în ce mai dens) până când atinge nivelul de existenţă simplă. Cu alte cuvinte, o parte a Fiinţei noastre Dumnezeieşti s-a extins complet în afară până la nivelul de conştienţă elementală pură, sau prima densitate.

Aceasta este densitatea a ceea ce numiţi existenţă anorganică, a cărei cea mai simplă manifestare este elementul hidrogen. De îndată ce hidrogenul este impregnat cu conştiinţă, începe procesul de evoluţie. Desigur, oamenii voştri de ştiinţă nu pot măsura nivelul de conştiinţă în prima densitate, pentru că acesta este minuscul în comparaţie cu densitatea a 3-a. Totuşi, ei au descoperit ceea ce numiţi „quark”, şi aveţi o măsură numită „constanta lui Planck”. Aceste unităţi sunt aspecte ale conştiinţei de densitatea întâi şi reprezintă un mijloc de a măsura forţele din spatele fluctuaţiilor cuantice. Ne dăm seama că vorbim unei audienţe generale prin acest medium şi, prin urmare, ne vom reţine de la a avea o discuţie tehnico-ştiinţifică. Câţiva dintre fizicienii voştri cuantici au făcut conexiunea între materie şi conştiinţă, iar noi îi încurajăm pe aceia dintre voi, care sunteţi preocupaţi de ştiinţă, să faceţi propriile voastre cercetări.

   O privire asupra Căderii din Graţie

Sunteţi învăţaţi, în scripturile voastre religioase, despre un eveniment care este numit adesea „Căderea din Graţie”, „Păcatul originar” sau „Cauza originară”. Am dori să reexaminăm, pe scurt, adevăratul sens al „Căderii”. În esenţă, aţi început ca suflete individuale în densitatea a 7-a şi, atunci când v-aţi oferit voluntari să faceţi parte din experimentul de pe Pământ, a fost necesar să vă coborâţi vibraţia la ceea ce, în mod obişnuit, numiţi densitatea a 4-a şi a 5-a. Corpurile de densităţile a 4-a şi a 5-a (vehiculele folosite pentru experimentarea lumilor de densităţile a 4-a şi a 5-a) sunt foarte dense, în comparaţie cu corpul vostru de densitatea a 7-a (forma esenţei originale a sufletului vostru). Pe măsură ce aţi coborât în vibraţie pentru a experimenta lumile exterioare ale Creaţiei (lumile de densităţile a 3-a, a 4-a şi a 5-a) a fost necesară fabricarea unui corp care să fie capabil să experimenteze aceste lumi în mod direct. Această formă pe care o ocupaţi la momentul prezent, cunoscută ca formă umană de densitatea a 3- a şi a 4-a, a fost vehiculul considerat necesar pentru a avea o experienţă directă a Pământului în timpul acestor perioade incipiente.

Atunci când aţi intrat în acest corp fizic, densitatea formei a început să vă acapareze toată conştienţa. Aţi devenit fascinaţi, hipnotizaţi şi magnetizaţi de această formă şi aţi uitat că sunteţi un suflet de densitate mai înaltă care doar ocupă un vehicul, pentru a experimenta universul exterior. Percepţiile distorsionate care au rezultat din densificarea sufletului vostru au fost numite Căderea, Cauza originară sau Păcatul originar. Cuvântul „păcat” este un termen nefericit, care dă de înţeles că ceva este îngrozitor de eronat în ceea ce vă priveşte. Acest cuvânt a fost folosit ca să indice relaţia dintre voi şi Creatorul vostru, care a degenerat, în timpul acestui proces al Căderii, într-o percepţie foarte distorsionată: aceea că voi aţi fost separaţi de Creatorul vostru şi că El vă judecă comportamentul, şi chiar mai rău – că vă judecă pe voi şi vă evaluează valoarea ca specie. Toate acestea au luat naştere ca rezultat a percepţiei distorsionate că voi aţi fi o fiinţă separată de Creatorul vostru.

Astfel, ideea de păcat, în fond, a luat naştere din această idee distorsionată că Dumnezeu, cumva, vă iubeşte mai puţin pentru că vă aflaţi într-o formă densă şi trăiţi pe Pământ în această formă densă. Aceasta este judecata asociată cu eroarea voastră fundamentală de percepţie, indicând faptul că v-aţi perceput ca fiind separaţi de Dumnezeu şi că Dumnezeu, cumva, a cerut ascultarea anumitor legi şi principii. Aceasta este o idee ridicolă, desigur, pentru că legile şi principiile universului nu se schimbă sau reacţionează, şi nu resping sau acceptă un suflet numai pentru că acel suflet îşi foloseşte liberul arbitru ca să aleagă să ignore sau să „violeze” aceste legi. Este posibil să călcaţi în gol de pe acoperişul unei clădiri înalte şi să invocaţi o lege care este mai puternică decât legea gravitaţiei – astfel, să zburaţi sau să plutiţi, în loc să cădeţi. În lumea voastră, totuşi, majoritatea sufletelor nu au învăţat cum să controleze aceste legi mai înalte şi, în consecinţă, în aceste cazuri ar cădea şi ar muri. Corpurile lor s-ar zdrobi, iar forţa vitală ar ieşi din ele şi ar pleca în altă parte. Legii gravitaţiei nu îi pasă dacă fiinţele umane sar sau nu de pe clădiri înalte şi mor, pentru că legea gravitaţiei este, pur şi simplu, legea gravitaţiei, la fel cum legea electromagnetismului este, pur şi simplu, legea electromagnetismului.

Bineînţeles că ideea că Dumnezeu pedepseşte un suflet pentru violarea unei legi naturale este un concept eronat. În primul rând, legea nu a fost violată. Totuşi, aveţi capacitatea liberului arbitru de a crede că aţi violat legile lui Dumnezeu şi că puteţi inventa propriile voastre legi, care par să se opună legilor lui Dumnezeu. Mulţi dintre voi aţi inventat asemenea legi, pe care le numiţi în diverse feluri, printre care „legea întunericului”, şi aţi stabilit conceptul unei forţe malefice, care se află în opoziţie cu legile lui Dumnezeu. Astfel, judecaţi şi spuneţi: „Aceste fiinţe sunt rele, iar aceste fiinţe sunt bune” etc. Deşi folosim adesea termenii „lumină” şi „întuneric” în mesajele noastre, nu este implicată nicio judecată. Permiteţi-ne să ne clarificăm definiţiile. Atunci când vorbim de fiinţe luminoase şi întunecate, vorbim despre suflete care trăiesc în concordanţă cu legile şi principiile lui Dumnezeu – pe de o parte, şi despre cei care au inventat legi şi principii care par să se opună legilor lui Dumnezeu – pe de alta.

Pe măsură ce mergem mai departe pe linia voastră temporală terestră dominantă, vom explora diferitele civilizaţii care au existat, inclusiv perioade specifice de timp de pe Pământul vostru, cunoscute sub numele de Pangeea, Lemuria şi Atlantida, care au fost primele trei civilizaţii majore de pe Pământ, iar apoi vom merge mai departe la ceea ce unii numesc a patra civilizaţie majoră a voastră, care este cea prezentă. Aceasta include civilizaţii care au existat în ultimii aproximativ 10.000 de ani. Vom arunca o privire şi la extratereştrii (ET) care sunt prezenţi astăzi pe sau în jurul planetei voastre şi la modul în care figurează rolurile şi funcţiile lor în schema mai cuprinzătoare a lucrurilor. Apoi vom arunca o privire la viitorul vostru şi la ceea ce numiţi „transformările planetare”, precum şi la semnificaţia acestor evenimente. Vom discuta despre lecţiile învăţate şi neînvăţate în timpul civilizaţiilor anterioare, precum şi despre modul în care aceste lecţii joacă un rol în ceea ce se petrece astăzi pe Pământ. Reţineţi că liberul arbitru este realmente un nivel de realitate în lumea voastră, mai curând decât capacitatea de a alege sau de a face ceva. Deşi liberul arbitru este o calitate care v-a fost acordată prin Dispensă Divină, în cadrul tărâmurilor liberului arbitru universul operează un pic diferit decât în tărâmurile care se află dincolo de liberul arbitru. Liberul arbitru şi predestinarea sunt valabile în egală măsură. Ele există în acelaşi timp şi simultan în cadrul experienţei voastre de viaţă. Există multă informaţie pe care am dori foarte mult să o împărtăşim cu voi, dar, din cauza naturii timpului liniar şi a duratei limitate a atenţiei voastre, este puţin probabil că vom reuşi să includem în paginile acestei cărţi tot ceea ce este relevant. Prin urmare, vom merge acum mai departe la subiectul rasei-rădăcină.

   Rasa-rădăcină a omenirii

Rasa-rădăcină originară a omenirii, aşa cum este explicată elocvent în cartea „Prisma din Lira” de Lyssa Royal, a luat fiinţă în sistemul solar Lira/Vega. Sistemul Lira/Vega este vizibil cu ajutorul telescoapelor voastre simple, iar unora dintre voi – cu ochiul liber, pe cerul nopţii. Nu vă vom spune unde este localizat, deoarece locaţia se va schimba din cauza rotaţiei Pământului vostru şi a schimbării anotimpurilor, dar puteţi consulta o hartă stelară pentru locaţia exactă a sistemului Lira/Vega. Dumnezeu a creat sufletele individuale cunoscute sub numele de Fondatori – din care noi facem parte – în urmă cu miliarde de ani în linia voastră temporală pământeană. Sufletele umane şi-au început viaţa în densitatea a 7-a în sistemul Lira/Vega. Toţi cei care citiţi această carte şi majoritatea sufletelor de pe planeta voastră v-aţi început încarnările individuale ca suflete de densitatea a 7-a în sistemul Lira/Vega.

În timpul perioadei de 900 de milioane de ani de experienţe, la care am făcut referire mai devreme, au existat multe forme ciudate şi exotice care umblau pe planeta voastră. Unele dintre ele vă sunt familiare, inclusiv dinozaurii. Aceste forme de ADN au fost create ca produse secundare ale cercetării noastre şi a altor grupuri care au lucrat cu noi. În urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani pământeşti, locaţia principală pentru naşterea sufletelor individuale a fost mutată în sistemul stelar cunoscut sub numele de Pleiade. Rasa voastră umană a fost proiectată şi finalizată de către noi în colaborare cu Dumnezeu (deoarece toate lucrările se fac în colaborare cu Dumnezeu), în sectorul Pleiadelor, imediat după ultimul Salt Galactic (în perioada dintre 108 milioane de ani î.Ch. şi 100 milioane de ani î.Ch.). Sistemul Pleiadelor este format din aproximativ o sută de stele, dintre care cele cunoscute sub numele de Cele 7 Surori sunt stelele principale, vizibile cu ochiul liber de pe Pământ. O configuraţie specifică a ADN-ului, cunoscută sub numele de „fiinţă umană”, sau „homo sapiens” a fost formulată şi răspândită în sistemul Pleiadelor.

Rasa-rădăcină a omenirii a fost pleiadiană, astfel că, dacă pe Pământ aveţi un suflet al cărui ADN este compus, în principal, din configuraţii pleiadiene, aţi putea spune că acel suflet aparţine rasei-rădăcină sau este ceea ce a fost numit „adamic” de către unele dintre învăţăturile disponibile în lumea voastră. Rasa-rădăcină a omenirii a fost, la origine, formată din pleiadieni de densitatea a 7-a. Aceasta include ceea ce numiţi configuraţiile „Adam şi Eva”. Adam şi Eva sunt metafore. Nu trebuie luate ad litteram. Există o credinţă eronată că tot ce înseamnă viaţă a început dintr-un bărbat şi o femeie şi se trage de acolo. Totuşi, tot ce înseamnă viaţă începe ca un proiect, ca o configuraţie ADN, în ceea ce se numeşte „coduri cu litere de foc” sau „coduri de lumină”, care devin chei de lumină sau chei ADN, care devin molecule de ADN, iar apoi, aceste molecule de ADN sunt reproduse sau multiplicate, în funcţie de programul codurilor purtat înlăuntrul fiecărei catene de ADN. Este posibil să se fabrice un corp uman direct din eteruri, prin transmiterea secvenţelor de ADN potrivite în fiecare catenă sau moleculă de ADN. Vom menţine această discuţie la un nivel relativ simplu, deoarece ne dăm seama că majoritatea dintre voi nu sunteţi biologi sau biochimişti geneticieni ori ceva de acest gen, astfel că nu vom petrece mult timp cu specificaţiile catenelor individuale de ADN şi ale cromozomilor – cum se combină ei, cum se recombină şi toate acestea. Nu acesta este scopul nostru. Scopul nostru este să vă facem să vedeţi imaginea de ansamblu despre cum a devenit disponibilă viaţa în acest sistem stelar şi despre cum au interacţionat cu lumea voastră alte forme de viaţă similare, până şi inclusiv în momentul prezent.

   Detalii despre experimentele genetice

Iertaţi-ne, dar vom merge încet aici. Acesta este un subiect vast pentru majoritatea dintre voi şi nu vrem să omitem nimic. Viaţa există sub multe forme, din care pe unele nici nu le-aţi recunoaşte, chiar dacă s-ar afla în faţa voastră. Există forme de viaţă bazate pe carbon, forme de viaţă bazate pe siliciu şi chiar forme de viaţă bazate pe litiu. Acestea sunt fiinţe conştiente, având cel puţin o înţelegere şi o conştienţă rudimentare. Tot ce înseamnă viaţă a apărut în cea mai simplă dintre stări. Aşa cum am menţionat mai devreme, chiar şi hidrogenul are un nivel de conştienţă. Am experimentat cu aceste forme de viaţă primitive. Am descoperit că putem lua conştiinţa rudimentară a unui atom de hidrogen sau a unui element metalic mai greu şi îi putem permuta structura atomică, creând astfel forme de viaţă noi şi variate. Toate formele de viaţă pe care le-am creat aveau o tendinţă naturală de a deveni mai organizate şi mai sofisticate în timp, crescând gradat ca nivel de conştienţă-de-sine. Progresul natural al vieţii, în cele patru densităţi mai joase, urmează ceea ce numiţi modelul evoluţionist darwinist. Toate formele de viaţă pe care le-am reprodus în experimentele noastre erau punctate de mutaţii (perioade de timp cu creştere rapidă şi intensă, şi transformare a formei şi structurii).

Oamenii voştri de ştiinţă nu înţeleg de ce există atât de multe mutaţii şi transformări în organismele vii. Oferim acum o explicaţie. În Capitolul 1 am discutat pe scurt despre cele două tipuri de evoluţie (corp şi suflet). Amândouă au loc simultan. La un nivel mai jos de densitate, formele de viaţă evoluează în conformitate cu selecţia naturală, devenind din ce în ce mai complexe, în timp. La un nivel mai înalt de densitate, sufletele se încarnează în formele biologice existente şi experimentează evoluţia fizică, în timp ce, simultan, evoluează într-un nivel de conştienţă mai larg asupra Creaţiei, prin ciclul reîncarnării şi spirala înălţării. În timp ce viaţa a început să evolueze din prima densitate spre diferitele stadii minerale şi vegetale, în cele din urmă s-a ajuns la un nivel de sofisticare şi conştienţă cunoscut ca stadiul animal, în care a devenit posibil, pentru sufletele de densitate mai înaltă, să se încarneze direct în carnea şi oasele acestor forme de viaţă, aflate în evoluţie.

Aceasta este partea care este dificil de înţeles pentru majoritatea dintre voi, dar este ca şi cum un fragment minuscul din voi înşivă (partea animală, 3D) a fost impregnat cu un aspect mai cuprinzător al vostru (conştiinţa 7D). Ca să se încarneze într-o formă animală, aspectul minuscul (conştiinţa animalului) trebuie să fuzioneze cu aspectul mai cuprinzător (conştiinţa sufletului care se încarnează). Revenind la analogia cu maşinăria, vă puteţi imagina că evoluţia în densitatea mai joasă (selecţia naturală) este similară cu fabricarea unui automobil. Ca să construieşti o maşină, începi cu piesele de bază: piuliţe, şuruburi şi piesele de metal. Gradat, pe măsură ce procesul de fabricare devine din ce în ce mai sofisticat, maşina capătă o personalitate (doar întrebaţi un tânăr şofer entuziast). Totuşi, experienţa maşinii nu este completă până când tânărul (sau tânăra) intră în maşină şi răsuceşte cheia în contact. Şoferul maşinii poate fi asemuit cu sufletul care intră în organismul aflat în evoluţie (corpul uman). Pentru a experimenta evoluţia fizică, sufletele trec mai întâi prin devoluţie, sau densificare în materie – de obicei prin procesul de naştere în realităţile 3D şi 4D. Pentru sufletele care vin în forme 5D şi 6D există un proces diferit, care nu va fi discutat în acest moment.

   Tiparul sufletului şi corpul de densitatea a 7-a

Inspiraţia cosmică implică fuzionarea şi asimilarea esenţei sufleteşti în conglomerate de conştiinţă din ce în ce mai mari. Încarnarea este o cale prin care este experimentat acest proces. Apogeul procesului evolutiv pe Pământ este forma umanoidă, deşi evoluţia umană continuă dincolo de forma umanoidă. Rezultatul final al evoluţiei fizice este o fuziune cu esenţa principală a sufletului, aflată la densitatea a 7-a. Detaliile tehnice ale acestei contopiri sunt mult prea complexe ca să fie incluse în această carte. Această formă umanoidă în care vă găsiţi întrupaţi a fost menită iniţial să fie capabilă să experimenteze şapte dimensiuni simultan. Avea capacitatea să stea jos, în picioare, să meargă, să alerge, să sară, să zboare şi să se teleporteze dintr-un loc într-altul. Toate acestea au fost considerate experienţe valoroase ale planurilor fizic şi eteric, pentru că acest corp în care locuiţi era cvasi-fizic, în sensul că putea fi făcut translucid şi fluid, sau putea fi solid, aşa cum îl cunoaşteţi acum. Acest corp a fost menit, în mod expres, să funcţioneze în câmpurile gravitaţional şi electromagnetic al planetelor aflate în evoluţie, şi a fost proiectat astfel încât densitatea sa să poată fi schimbată la voinţă, de la primul la al şaptelea nivel. Căderea a împiedicat sufletele să îşi aducă aminte de natura lor nelimitată.

Corpurile de densitatea a 3-a şi a 4-a nu au activată decât o parte minusculă a potenţialului lor, şi acesta este motivul pentru care pare aproape imposibil să manifeste starea practic nelimitată a sufletului, în timp ce se află pe Pământ. Chiar şi oamenii voştri de ştiinţă recunosc că oamenii folosesc între 5% şi 10% din capacitatea creierului lor. Spirala înălţării este Dispensa care vă permite să începeţi să vă atingeţi potenţialul deplin, ca suflete încarnate. Vom avea mai multe de spus despre acest subiect, dar permiteţi-ne să ne continuăm călătoria prin trecutul vostru.

   Pământul în perioada 100.000.000 î.Ch. – 10.000.000 î.Ch.

Cea mai mare parte a Pământului era o junglă tropicală în timpul perioadei dintre 100 milioane de ani î.Ch. şi 10 milioane de ani î.Ch. Puteţi vedea dovezi ale acestui lucru prin examinarea formaţiunilor geologice, în special în zonele de deşert. De exemplu, zona de deşert arid, cunoscută sub numele de Pădurea Împietrită, din Arizona de nord-est a fost cândva o junglă deasă. Multe zone, printre care se află unul din locurile voastre sacre favorite, Sedona, s-au aflat sub apă în cea mai mare parte a acestei perioade. Lumea voastră era formată din aproximativ 90% apă, cu vegetaţie densă în majoritatea zonelor. Chiar şi regiunile polare mişunau de viaţă. Forma umanoidă a fost însămânţată pe planeta voastră în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, chiar la mijlocul acestei perioade de junglă. Au existat grupuri mici de umanoizi, limitaţi în zone relativ mici ale lumii voastre. Aceşti umanoizi erau fiinţe de densitatea a 7-a, cu aripi şi capacităţi telepatice şi psihice foarte dezvoltate. Ei trăiau în paradis. Erau plini de iubire şi cooperanţi, şi comunicau cu viaţa vegetală şi animală exotică ce era abundentă peste tot. Îşi extrăgeau mâncarea direct din lumina soarelui şi asimilau apă prin pori. Nu aveau nevoie de nimic, decât unii de ceilalţi.

Acesta este un echivalent grosier a ceea ce în scrierile voastre religioase numiţi Grădina Edenului. Formele de viaţă din acele timpuri erau variate şi din abundenţă. În urmă cu aproximativ 60 de milioane de ani, dinozaurii au fost omorâţi unul câte unul atunci când cometa Annanhutak şi-a încheiat un ciclu de 10.500 de ani şi s-a apropiat prea mult de Pământ în această trecere particulară. Răcirea bruscă rezultată a distrus o mare parte a vieţii vegetale şi animale, dar Pământul, prin uimitoarele sale capacităţi regenerative, a reuşit să-şi revină şi a urmat o altă perioadă fertilă. Înainte să aibă loc acest lucru, totuşi, existau numai câteva sute de mii de forme umanoide care supravieţuiseră, şi majoritatea s-au retras sub pământ. Cu ajutorul diferitelor facţiuni pleiadiene, ele au creat o lume subterană de o mare frumuseţe şi complexitate. De aici se trag legendele despre „pământul interior”. Multe dintre oraşele Pământului interior încă există în tărâmurile eterice. Vom discuta mai mult despre aceasta la un moment ulterior.

(O notă despre dovezile fosilizate: Cei sceptici în privinţa faptului că omenirea a avut o istorie atât de lungă pe Pământ arată cu degetul la abundenţa de oase de dinozaur şi la absenţa relativă a rămăşiţelor umane timpurii. Scheletele creaturilor mari, cum sunt dinozaurii, atunci când au îngheţat aproape instantaneu din cauza scăderii rapide a temperaturii cauzate de cometă, au permis ca părţi importante din structura lor să fie păstrate, în timp. În plus, mulţi dinozauri trăiau în zone din care inundaţiile ulterioare s-au retras, descoperind pământul care cândva se afla sub apa mărilor. Majoritatea civilizaţiilor umane timpurii au apărut în zone care încă se află sub ape. În anii următori se vor face multe descoperiri de rămăşiţe umane timpurii. Având la dispoziţie Internetul şi sistemele globale de comunicaţie, va fi aproape imposibil ca această informaţie să fie suprimată.)

   Va urma…

 Sursa: Cartea lui Sal Rachele ,,Transformări planetare 2012-2030”