Banii au fost de-a lungul întregii istorii moderne o prezentă necesară si permanentă. Nu intrăm aici în analiza acestui fenomen desi o astfel de analiză sau mai bine zis o reanaliză a lui ar fi fost absolut necesară.

Istoria banilor însă atrage după sine însă si o istorie mult mai specială, si anume a manipulatorilor de valori financiare, a bancherilor deci. A cămătarilor. O istorie care este interesant de aflat si de stiut, dincolo de ce se vede, sau ni se arată.

Este arhicunoscută asocierea care se face în general între bancheri si evrei. Cu greu poti găsi în zilele noastre ca si în trecut dealtfel o persoană care să nu-ti răspundă la întrebarea “cine sunt cei care au banii lumii” cu arhicunoscutul răspuns: “evreii”. Oricum, un evreu “tinichigiu” sau “strungar” e mai greu să găsesti oricât ai căuta în istorie. Subiectul sigur că este în mod frecvent evitat, căci este un subiect delicat. Eterna “chestiune evreiască”.

 Sigur ca ar fi interesant de stiut de unde vine acel “antisemitism”, mai ales că “antisemit” înseamnă si “anti arăbesc” nu numai “anti evreiesc”, si de ce nu există o antipatie cel putin egală în ceea ce priveste alte etnii sau rase, de ce nu avem spre exemplu un antichinezism, sau un antigermanism cel putin la fel de puternic si de mediatizat.

Oricum antisemitismul este o realitate cel putin în varianta oficială, în acea istorie care ne este de fiecare dată expusă. Personal nici unul din argumentele antisemite nu reusesc să-mi stârnească vreo anume antipatie si în acelasi timp nici unul din argumentele referitoare la “poporul lor ales” nu reusesc să mă convingă câtusi de putin. Pe de altă parte însă nu pot să nu constat că în general conflictele etnice si rasiale sunt cu atât mai puternice sau cel putin mai mediatizate cu cât în acele zone, prezenta sau influenta evreiască este mai puternică.

Mergând însă pe firul istoriei, constatăm că de fapt ceea ce numim “evrei” si ceea ce a constituit obiectul criticilor lui Hitler în “Mein Kampf” nici măcar nu sunt propriu zis evrei. Nu că evreii n-ar fi evrei, dar la ora actuala peste 80% din populatia autointitulată evreiască nu este de origine evreiască, ci de origine turco mongolă, KAZARI, care în secolul VII prin anumite circumstante istorice au fost convertiti la iudaism. Ei însisi se autointitulează “evrei ashkenazi” spre a se deosebi de evreii sefarzi. Originea lor reală nu este deci pământul lui Isralel cum sustin, ci undeva pe teritoriul Georgiei actuale si în nordul acesteia, între Marea Neagră si Marea Caspică. Deci numai când te “apropii” de universul ăsta “financiar” te iau “durerile de cap”.

La ora actuală însă, cei mai bogati oameni din lume si dirigenti ai evreilor ashkenazi sunt cei care pe linie de sânge apartin familiei ROTHSCHILD. Sângele lor de asemeni se extinde în familiile regale din Europa, si în familiile care au ca prenume Astor, Bundy, Collins, Du Pont, Kennedy, Morgan, Oppenheimer, Rockefeller, Sassoon, Schiff, Taft si Van Duyn.

Familia Rothschild a controlat destinele lumii multă vreme iar tentaculele lor ne ating si în ziua de astăzi în multe din aspectele vietii noastre cotidiene.

Sigur că nu tot ce se numeste Rotschild si nici toate persoanele care au prenume similare celor de mai sus au de-a face cu această retea de control financiar mondial. Iar lucrul cel mai important, majoritatea evreilor ashkenazi nu au nimic în comun cu această retea ocultă. Ba chiar multi dintre ei, au suferit de-a lungul timpului umilinte inimaginabile, si chiar au fost sacrificati de proprii lor semeni pe altarul fals si putred al asazisei rase a “poporului ales” prin instigarea la nejustificate politici “antisemite”.

În 1743 însă, se naste Mayer Amschel Bauer, un evreu Ashkenazi în Frankfurt, Germania, fiul lui Moises Amschel Bauer, un cămătar si un contabil. Acesta pune deasupra portii casei sale un semn rosu în formă de hexagramă, steaua în 6 colturi, (666) care apare în prezent dar de culoare albastră pe steagul recentului stat Israel.

Mayer Amschel Bauer, lucrează în Hanovra într-o bancă a familiei Oppenheimer, unde printr-o activitate strălucită devine asociat si unde îl cunoaste pe generalul Von Estorff.

La moartea tatălui său, Mayer se întoarce la Frankfurt pentru a prelua afacerea mostenită si îsi schimbă numele din Bauer în Rothschild de la semnul rosu pus de tatăl lui, adică de la “Rot” care în germană înseamnă “rosu” si “schild” care tot în germană înseamnă “semn”.

Curând descoperă că generalul Von Estorff este atasat la curtea printului William al IX-lea de Hesse-Hanau, una din casele regale cele mai bogate din Europa vremii, si care îsi obtinuse bogătiile prin închiriere de soldati mercenari. Prin Von Estorff, Mayer Rotschild pătrunde în casa regală sub pretextul vânzării de monede vechi la pret redus, fapt care îl bucură nespus pe printul cu care ajunge în scurtă vreme să facă afaceri în asociere. Acesta este momentul în care Mayer Amschel Rotschild DESCOPERĂ CĂ ÎMPRUMUTUL GUVERNELOR ESTE MAI RENTABIL DECÂT ÎMPRUMUTUL PERSOANELOR, sumele fiind mult mai mari si fiind garantate prin impozite si taxe publice.

În 1769, Rotschild obtine permisiunea printului de a afisa pe toate stabilimentele sale comerciale : “ M. A. Rotschild prin numirea curtii Altetei Sale Serenisime Preaînalte Printul William Hanau” Iar în 1770, Mayer Amschel Rotschild tânărul kazar – evreu ashkenazi de doar 27 de ani, elaborează planurile pentru crearea organizatiei ILLUMINATI si le încredintează lui ADAM WEISHAUPT, un profesor de drept la facultatea din Ingolstadt, un fost francmason deceptionat de Francmasonerie ale cărei reuniuni le considera simple reuniuni sociale. Din acel an, 1770, cu doar 240 de ani în urmă, omenirea avea să intre pe un drum de profunde si dramatice schimbări.

ILLUMINATI se bazează în învătămintele Talmud-ului, iar termenul “Illuminatti” este de inspiratie Luciferiană, însemnând “păstrători ai luminii”. Lucifer însăsi, LUCEAFĂRUL, (chiar si cel eminescian), este un personaj deosebit de controversat. Termenul provine din astrologia romană, care identifica prin acest nume, planeta Venus, si are profunde conotatii religioase. Astfel, desi iudaismul îl separă foarte clar pe Lucifer de Satana, ideologii crestinismului au găsit de cuviintă să identifice ambele concepte, facând printr-o stranie asociere din Lucifer, initial un înger purtător de lumină, însăsi diavolul. Pentru traditia ezoterică occidentală însă, Lucifer rămâne si în actualitate, în totală contradictie cu crestinismul, un personaj prin excelentă divin, “purtătorul de lumină”, sau “întelepciunea” însăsi.

Este important de retinut aspectul alegerii tocmai a inspiratiei Luciferiene a organizatiei Illuminati pe fondul opozitiei fundamentale a bisericii crestine, pe fondul identificării de către această biserică a conceptului Luciferian cu “răul” însăsi, cu însăsi “diavolul”.

Sase ani mai târziu, pe 1 mai 1776, Adam Waishaupt completează oficial alcătuirea organizatiei Illuminati, “Ordinul Perfectibililor”, sau “Iluminatii de Bavaria”, în Ingolstadt, Bavaria. Pentru asta ulterior se infiltrase în Francmasoneria continentală prin masonul Adolph von Knigge, si de asemeni recrutase utilizând fondurile Rothschild, peste 2000 de membrii dintre cele mai inteligente persoane ale epocii, în mediile artistice, literare, educative, financiare si industriale.

Noaptea de 30 aprilie spre 1 mai nu a fost aleasă întîmplător. E o traditie veche în Europa centrală si nordică, o traditie de origine celtă, “noaptea vrăjitoarelor” (Walpurgis), care simbolizează tranzitia de la iarnă la primăvară si se celebrează prin focuri imense.

Scopurile societătii secrete “Illuminatti” erau între altele înlăturarea tuturor guvernelor si regatelor lumii, eradicarea tuturor religiilor si credintelor, crearea conditiilor pentru o “Noua Ordine Mondială”, bazată într-un sistem internationalist, stabilirea unei monede unice si o religie universală în care fiecare persoană ar putea atinge perfectiunea.

Metodele prin care urma să se ajungă la atingerea scopurilor propuse erau între altele, coruperea oamenilor deja aflati în sferele înalte ale puterii prin mituire si favoruri sexuale, în vederea obtinerii unor guverne servile, folosirea în aceste scopuri si a santajului prin amenintarea cu ruina financiară, expunerea publică si inclusiv amenintarea cu moartea. (Sună cunoscut asta; nu-i asa? Parc-ar fi de la Antena 3).

De asemeni, între metode se afla si recrutarea în facultăti si universităti a studentilor cu capacitate mentală exceptională, si instruirea lor prin burse speciale ale Illuminatti în ideea că doar un guvern mondial poate pune final războaielor si conflictelor. Acesti studenti special educati urmau sa fie plasati în spatele guvernelor corupte în calitate de “experti” si “specialisti”, de “asesori” ai înaltilor demnitari, în vederea adoptării de politici pe termen lung favorabile planurilor de distrugere a guvernelor, a statelor nationale si a religiilor.

Nu între ultimele metode se află si metoda controlului absolut al presei, în vederea manipulării tuturor stirilor si informatiilor pentru a convinge masele că guvernul mondial este unica solutie pentru multiplele si diversele probleme.

În 1784, Adam Weishaupt trimite lui Maximilien Robespierre instructiunile complotului pentru înlăturarea monarhiei franceze. Desi guvernul bavarez intră accidental în posesia acestor instructiuni, în ciuda avertizărilor acestuia, a interzicerii societătii Illuminati si a arestării unor membrii ai acestei organizatii, planurile Revolutiei Franceze devin realitate în 1789.

Revolutia Franceză a însemnat în istoria modernă un moment de mare cotitură, introducând un nou mod de organizare socială, “Republica”, si proclamând pentru prima dată o “Declaratie a Drepturilor Omului” sub semnul mason “ochiul care vede tot”, simbol preluat si de Illuminati si care apare si pe bancnota de un dolar deasupra textului “Novo Ordum Seclorum”. Pe de altă parte însă a creat si un adevărat “paradis al bancherilor”.

Însusi Mayer Armschel Rotschild, adevăratul arhitect al acestei revolutii, declara în 1790: “Permiteti-mi să emit si să controlez banii unei natiuni si nu mă priveste cine scrie legile” .

În 1791, Rotschild obtine conform propriei sale exprimări “controlul unei natiuni prin bani” si în Statele Unite, prin Alexander Hamilton, agentul său în cabinetul lui George Washington, în urma înfiintării unei bănci centrale, “First Bank of United States”, cu un aviz guvernamental favorabil pentru 20 de ani. Iar în 1798, Nathan Mayer Rotschild, unul din fiii lui Mayer Armschel Rotschild înfiintează în Londra o bancă privată cu banii dati de tatăl său, si în 1810 Solomon Mayer Rothschild alt fiu al acestuia înfiintează în Viena banca “M. Rotschild von und Söhne”. Iar în 1812, Jacob (James) Mayer Rotschild crează la Paris banca Rotschild Frères.

Napoleon Bonaparte, un general republican în timpul Revolutiei Franceze, în urma unei lovituri de stat răstoarnă Prima Republică Franceză si se proclamă împărat al Francezilor în 1804 si rege al Italiei în 1805, reusind ca timp de peste 10 ani să mentină aproape întreg controlul Europei centrale si occidentale prin cuceriri si aliante.

Considerat unul din cele mai mari genii militare al tuturor timpurilor, a generat cele mai mari si agresive războaie de cucerire cunoscute până atunci si a înrolat cel mai mare număr de soldati văzuti într-o armată pînă la el.

Desigur, tot acest efort financiar însă, a fost sustinut aproape în totalitate de reteaua bancară Rothschild, căruia astfel imperiul Francez nou creat i se îndatorează, restituirea sumelor folosite pentru sustinerea efortului de război si a dobînzilor făcându-se în general prin impozitarea populatiei si confiscarea averilor din teritoriile cotropite.

Când în 1806 Napoleon amenintă casa de Hess-Cassel, principele german Wiliam IX de Hesse-Hanau fuge în Danemarca, nu înainte însă de a încredinta în custodie asociatului sau Mayer Armshel Rotschild averea sa, ascunsă în butoaie de vin de soldatii lui Napoleon si evaluată la vremea respectivă la 3 milioane de dolari.

În conformitate cu “enciclopedia evreiască”, editia 1905, “Nathan Mayer Rotschild (fiul lui Amschel) a investit acesti bani în est, în aurul companiei coloniale britanice East India Company, stiind că acest aur va fi necesar pentru sprijinirea campaniei generalului Welington” – principalul adversar al lui Napoleon Bonaparte.

În conformitate cu politica familiei Rothschild de a sprijuni financiar si în secret ambele tabere implicate într-un conflict armat, în 1812, cu sprijinul băncii Rothschild si la ordinele lui Nathan Mayer Rotschild, Imperiul Britanic declară război Statelor Unite, pentru a genera o puternică îndatorare americană prin masive cheltuieli de război.

Această manevră financiară este cauzată de refuzul congresului Statelor Unite de a reînnoi certficatul de proprietate de 20 de ani expirat în 1811 al băncii Rothschild – First Bank Of America.

De ce “First Bank of the United States, creată după modelul Băncii Angliei şi recunoscută de Congres în 1791, a derulat operaţiuni de bancă centrală până în 1811”. Pentru ca până atunci a durat “certificatul” său.

Nathan Mayer Rotschild avertiza: “Ori ni se aprobă solicitarea reînnoirii certificatului, ori America se va vedea implicată într-un război dezastruos”. Congresul american se mentine pe pozitii, si Nathan formulează public o altă amenintare: “Vom da acestor americani imprudenti o lectie: îi vom aduce înapoi la status-ul colonial”.

În acelasi an însă Mayer Amschel Rotschild moare, lăsând prin testament fiilor săi legitimi si ilegitimi afacerile familiei fără a se publica nici un inventar de patrimoniu si fără nici o actiune judiciară cu privire la valoarea mostenirii, Nathan Mayer Rotschild find ales seful familiei după moartea tatălui lor.

În 1815, cei 5 frati încep eforturile de a finanta ambele armate atât a lui Wellington cât si a lui Napoleon, prin băncile Rothschild extinse în toată Europa, dând acestor armate si posibilitatea de a folosi un sistem postal inegalabil prin curieri rapizi si rute secrete. Acesti mesageri ai retelei bancare Rothschild erau de altfel singurii comercianti autorizati să treacă prin blocadele engleze si franceze.

Unul din acesti curieri rapizi era un anume Rothworth. Când Napoleon a pierdut bătălia de la Waterloo, Rothworth a trecut Canalul Mânecii si i-a oferit lui Nathan Mayer Rotschild stirea cu o zi înainte ca stirea să ajungă oficial în Anglia. Imediat acesta a răspîndit zvonul fals al victoriei lui Napoleon, vânzând masiv actiuni la bursa de valori din Londra. Preturile au scăzut vertiginos, toată lumea vânzându-si disperată actiunile. În secret, lucrătorii lui Mayer au cumpărat în numele acestuia toate actiunile disponibile. Când a ajuns în Londra vestea că de fapt Wellington a câstigat războiul si nu Napoleon, valorile actiunilor au crescut la un nivel mai mare chiar decât cel de dinainte de război, lăsându-l pe Nathan Mayer Rotschild cu un cistig de 20 la 1. Această manevră i-a dat familiei Rothschild controlul complet al economiei Imperiului Britanic, devenit centrul financiar al lumii după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo. 

De asemeni a obligat Anglia să creeze o nouă bancă – “Bank of England” sub controlul total al familiei Rothschild.

În acelasi an 1815 Nathan Mayer Rorschild face faimoasa declaratie: “Nu mă interesează ce se pune drept marionetă pe tronul Angliei pentru a guverna Imperiul în care soarele nu apune niciodată. Omul care controlează emisia monetară a Marii Britanii, controlează Imperiul Britanic. Si eu controlez emisia monetară britanică.”

Din acel moment, familia Rothschild a folosit controlul asupra Băncii Angliei pentru a înlocui transportul de aur între o tară si alta între cele 5 bănci principale ale lor răspândite în toată Europa, implementând un sistem de documente de debit si de credit – sistemul bancar din zilele noastre, sistem prin care spre sfârsitul secolului XVIII controla jumătate din bogătiile întregii lumi.

Tot în 1815 s-a încheiat si Congresul de la Viena, care a durat aproape un an si prin care s-au restabilit frontierele Europei după înfrângerea lui Napoleon, si care s-au mentinut până la primul război mondial. Cum multe guverne le erau îndatorate familiei Rothschild, s-ar fi putut negocia încă de pe atunci formarea unui guvern mondial. Planurile le-au fost însă zădărnicite de tarul Alexandru I al Rusiei, care nu acceptase o bancă centrală sub controlul clanului Rothschild. Infuriat, Nathan Mayer Rotschild a jurat ca el sau descendentii săi îl vor distruge pe Tar si întreaga lui familie Romanov, precum si descendentii acestuia, ceea ce s-a si întâmplat dar 102 ani mai târziu, când prin finantarea bolsevicilor evrei s-a tinut de promisiune.

În 1816, Congresul Statelor Unite aproba o lege care permite din nou pentru 20 de ani familiei Rothschild emisia de monedă a Americii, în cadrul unei a doua Bănci a Statelor Unite. Se pune astfel capăt războiului cu Marea Britanie. În 1821, Kalmann (Carl) Mayer Rotschild, începe afacerile cu Vaticanul, iar în 1823 preia operatiunile financiare ale Bisericii Catolice în toată lumea.

În 1832 însă, Andrew Jackson, al 7-lea presedinte al Statelor Unite, câstigă al doilea mandat sub lozinca “Jackson si nu Banca”. Un an mai târziu, Jackson începe să transfere depozitele Guvernului din a doua Bancă a Statelor Unite controlată de Rothschild, în bănci particulare democrate. Ca reactie, familia Rothschild reduce emisia monetară, creând astfel o mare depresiune economică. Jackson jura pe Dumnezeu să înlăture familia Rothschild pe care o numeste “o adunatură de hoti si vipere”. Pe 30 ianuarie 1835, un asasin plătit îl împuscă pe Jackson. Acesta scapă ca prin minune cu viată, dar asasinul, Richard Lawrence, scapă si el nepedepsit fiind găsit nevinovat pe motive de dementă. Declara mai târziu că a fost contractat de oameni puternici din Europa, care s-au angajat să-l protejeze.

După ani de luptă cu familia Rothschild, presedintele Jackson reuseste sa-i înlăture obtinând neprelungirea termenului de valabilitate al Băncii Centrale. Abia în 1913 acestia reusesc din nou să înfiinteze o a treia Bancă Centrală în Statele Unite, numită Rezerva Federală, FED, si pentru a se asigura că nu se vor mai produce erori, îl delega pe unul de acelasi sânge cu ei, Jacob Schiff să se ocupe de acest proiect.

De-a lungul secolului XVIII, cunoscut în unele cercuri si sub numele de “era Rothschild”, familia Rothschild reprezintă practic motorul erei industriale, dar si motorul miscărilor sociale si ideologice planificate în scopul initial de instaurare a Guvernului Mondial. În 1845, Jacob (James) Mayer Rotschild construieste prima linie ferată franceză, Calea Ferata de Nord, care uneste Parisul cu Valenciennes si care s-a unit apoi cu linia feroviară austriacă construită de fratele său Salomon Mayer Rothschild, care în 1844 cumpărase minele de cărbune austro-ungare Vitkovice si Compania Metalurgică Austro Ungară, devenind una din principalele 10 companii industriale mondiale.

În 1863, John D Rockefeller, un descendent pe linie maternă din familia Rothschild înfiintează cea mai mare companie petroliferă, Standard Oil.

Pe 1 ianuarie 1875, Jacob Schiff preia controlul bancii Kuhn, Loeb & Co, prin care finantează compania lui Rockefeler Standard Oil, Imperiul Căilor ferate al lui Edward R Harriman si pe cel al otelului al luiAndrew Carnegie, astfel familia Rothschild detinând aproape jumătate din economia Statelor Unite de la acea vreme, având si cele mai mari bănci ale momentului: J P Morgan, care contola Wall Street precum si Drexels si Biddles in Filadelfia, Schiff obtinând si crearea de filiale ale acestora în Europa.

În acelasi an, 1875 încep proiectul unui tunel între Anglia si Franta, si cumpără actiunile Canalului de Suez având enorme interese comerciale în Orientul Mijlociu.

În 1876, Otto von Bismarck declara:

“Divizarea Statelor Unite în două federatii egale ca fortă s-a decis mult înaintea războiului civil prin înaltele puteri financiare din Europa. Acestor bancheri le era teamă ca Statele Unite, dacă rămân într-un bloc ca o singură natiune, vor obtine independenta economică ceea ce ar deranja dominatia lor financiară în lume.Vocea familiei Rothschild a fost mai puternică. A prevăzut profitul imens care s-ar obtine înlocuind viguroasa Republică, încrederea si prestatia liberă cu două democratii slabe, îndatorate finantistilor. Asa că si-au trimis emisarii, să exploateze chestiunea sclaviei si astfel săpând un abis între cele două părti ale Republicii.”

Abraham Lincoln, al 16-lea presedinte al Statelor Unite a încercat în 1861 să obtină împrumuturi pentru Războiul Civil, de la bănci care erau în marea lor majoritate dacă nu în proprietatea, cel putin sub influenta familiei Rothschild. Acestea i-au oferit bani, însă cu o dobândă între 24 si 36%. În 1862 însă, Lincoln tipăreste propria emisie monetară liberă de datorii, în valoare de 450 de milioane de dolari.

În 1863, Lincoln descoperă că tarul Alexandru al II-lea al Rusiei avea probleme cu familia Rothschild, refuzând încercările repetate ale acestora de a crea o bancă centrală în Rusia. Tarul îi oferă lui Lincoln un ajutor nesperat, ordonând că dacă Anglia si Franta intervin activ în războiul civil si ajută tările din sud, Rusia consideră această actiune o declaratie de război si va fi de partea nordistilor lui Lincoln. Si pentru a demonstra că nu e vorba de o glumă, a trimis o parte din flota din Pacific la San Francisco, si cealaltă parte la New York.

  În 1865 Lincoln declara în fata Congresului: “Am doi mari inamici, armata sudistilor în fata mea, si institutiile financiare în spate. Din doi, cel din spate e cel mai mare inamic.” Un pic mai tirziu, pe 14 aprilie este asasinat cu mai putin de două luni înainte de a se încheia Războiul Civil American.

De-a lungul acestui secol însă, societatea secretă Illuminati nu a încetat să functioneze nici o clipă, devenind alături de francmasonerie unul din instrumentele principale de actiune subterane ale familiei Rothschild.

Astfel în 1834, revolutionarul italian Giuseppe Mazzini este ales de Illuminati să dirijeze programul revolutionar al acestora în întreaga lume.

În 1848, Karl Marx, un evreu ashkenazi pe numele sau real Mordekay, publica Manifestul Partidului Comunist. În aceiasi perioadă, Karl Ritter de la universitatea din Frankfurt, scrie exact antiteza teoriei marxiste, care va sta la baza teoriilor lui Nietzche care la rândul lor se vor transforma mai târziu în teoria fascistă si nazistă, teorii folosite în dezvoltarea celor două războaie mondiale. Marx, Ritter si Nietzche au fost finantati de reteaua financiară Rothschild, în ideea de a dirija conspiratia si a putea exploata diferentele între cele două ideologii, divizind populatia si a o înarma asmutind părtile una împotriva celeilalte în scopul de a distruge institutiile politice si religioase în conformitate cu planul lui Adam Waishaupt din 1776.

 În 1871, generalul american Albert Pike, racolat în societatea Illuminati de Giuseppe Mazzini, completează planul său militar pentru trei viitoare războaie mondiale si nenumărate revolutii în lume.

Albert Pike, a fost ales ca Suveran Mare Comador de Rit Scotian al Francmasoneriei din Sud în 1859. A fost unul din francmasonii cei mai puternici din America, fiind de asemeni si seful justitiei Ku Klux Klan-ului.

Pe 15 august 1871, Albert Pike, odată completat planul războaielor mondiale, îi scrie o scrisoare lui Giuseppe Mazzini în care îl informează despre acest plan. Scrisoarea se află conservată în arhivele Bibliotecii Muzeului Britanic si spune urmatoarele:

“Vom dezvolta trei războaie mondiale care vor implica lumea întreagă. Primul din ele va permite înlăturarea puterii Tărilor în Rusia, si transformarea acestei tări în fortăreata comunismului ateu, necesar ca o opozitie controlată si antiteza la societatea occidentală. Divergentele create de agentii Illuminati între imperiile Britanic si German, vor fi utilizate pentru a provoca acest război, în acelasi timp cu lupta între pangermanism si panslavism. O lume sfârsită după război, nu va interveni în procesul de constructie al “Noii Rusii” si stabilirea comunismului, care va fi folosit pentru distrugerea celorlalte guverne si slăbirea religiilor.

Al doilea război mondial, va izbucni profitând de diferentele între factiunea ultraconservatoare si sionismul politic. Se vor sprijini regimurile europene pentru a termina în dictaturi, care se vor opune democratiilor, provocând o nouă convulsie mondială, al cărui fruct cel mai important va fi stabilirea unui stat suveran Israel în Palestina, ceea ce este reclamat din timpuri imemoriale de comunitătile evreiesti. Acest nou război, trebuie să permită consolidarea unei Internationale Comuniste destul de puternice pentru a se opune factiunii crestine occidentale.

Al treilea si definitiv război mondial, va izbucni plecând de la înfruntările între sionistii politici si conducătorii musulmani. Acest conflict de o asemenea formă încât Islamul si Sionismul Politic să se distrugă unul pe altul, si de asemeni va obliga alte natiuni, încă odată si mai divizate în această privintă să intre în luptă până în punctul de a se termina fizic, mental, moral si economic… Vom elibera pe nihilisti si pe atei, si vom provoca un formidabil cataclism social care în toată oroarea sa va arăta clar natiunilor efectul ateismului absolut, origine a comportamentului sălbatic si de cea mai sângeroasă confuzie. Atunci în toate părtile, cetătenii obligati a se apăra de minoria mondială de revolutionari, îi vor extermina pe acesti distrugători de civilizatie, si multimea, deziluzionată de crestinism, al căror spirite deiste vor fi din acel moment debusolate si anxiosi pentru un ideal, dar fără să stie unde să-si facă adoratia, vor primi lumina adevărată, prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui “Lucifer” scoasă la vederea publică într-un sfârsit. Această manifestatie va rezulta din miscarea reactionară generală, care va urma distrugerii crestinismului si ateismului, ambele cucerite si distruse în acelasi timp.”

Înainte de moartea sa în 1972, Giuseppe Mazzini a desemnat ca succesor pe liderul revolutionar Adrian Lemmy, care s-a ocupat ulterior de finantarea lui Lenin, Trotsky si ulterior a lui Stalin de către familia Rothschild.

În 1880, sunt organizate o serie de pogromuri în Rusia, dar si în Plolonia, Bulgaria si România, care având ca rezultat moartea a mii de evrei, a cauzat o puternică emigratie de evrei, în jur de 2 milioane fugind în special în New York, dar si în Chicago, Filadelfia, Boston si Los Angeles. Ratiunea acestor pogromuri, era aceea de a crea o bază evreiască în Statele Unite, care urma a fi educată în scopul votării democratilor. În 1886, banca franceză Rothschild Freres, obtine o mare cantitate de câmpuri petrolifere în Rusia, si formează Caspian and Black Sea Petroleum Company, al doilea mare producător mondial de petrol după Standard Oil.

Un an mai târziu, în 1887, familia Rothschild obtine fuziunea minelor de diamante Kimberly, în Africa de Sud, după care devine actionară majoritară a acestei companii, a companiei De Beers si a minelor de pietre pretioase din Africa si India. Spre sfârsitul secolului XVIII cumpără agentia de stiri Reuters.

În 1907, Jacob Schijj, avertizează: “Cu exceptia faptului de a avea o bancă centrală, cu controlul adecvat al creditului, această tară va suferi cele mai severe si de durată crize de panică financiară.” La scurtă vreme după această declaratie, America s-a trezit în una din tipicele crize financiare după o tehnologie Rothschild, care ca de obicei au ruinat viata a mii de persoane.

În 1913, se încheie însă ultima fază pregătitoare pentru punerea în aplicare a planurilor lui Albert Pike privind cele trei războaie mondiale, si pregătirea instaurării într-un sfârsit al guvernului mondial. Astfel, pe 23 decembrie 1913, profitând de bulversatia de dinaintea Crăciunului, Familia Rothschild obtine aprobarea în Congres de data asta pe o perioadă indefinită, a celei de a treia Bancă Centrală a Statelor Unite, sub numele de Rezerva Federală, proprietate exclusivă a familiei Rothschild, în spetă Morgan, Varburg, Rockefeler.

Rezerva Federală, e o entitate privată, nu e nici federală si nu are nici o rezervă. Câstigurile ei anuale sunt estimate în actualitate la 150 de miliarde de dolari, si niciodată în istoria sa nu si-a publicat conturile.

La vremea aprobării ei în Congres, congresistul Charles Lindberg afirma:

“Această lege stabileste cel mai gigantic trust de pe Pământ. Când presedintele va semna această lege, guvernul invizibil al puterii monetare va fi legalizat…. Cea mai mare crimă a tuturor timpurilor, va fi comisă prin această lege a băncii si a monedei.” 

    Sursa : Cristian Adrian Butusina / http://gandeste.org/