Fondator al Templului lui Set, autor al MindWar și figură centrală în controverse majore – povestea unui om care a redefinit controlul minții.

Michael A. Aquino nu a fost doar un ofițer de elită în operațiuni psihologice ale Armatei SUA, ci și un satanist declarat care a propus o nouă paradigmă a războiului: câștigarea minților fără a trage un glonț. Astăzi, ecourile ideilor sale răsună în mișcările online extremiste și în „soldații digitali”.

   Michael Aquino – Arhitectul războiului minții  

Michael Angelo Aquino (16 octombrie 1946 – 1 septembrie 2019) rămâne una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei militare și oculte americane. Ofițer de carieră în Armata SUA, specialist în operațiuni psihologice (PSYOP), fondator al Templului lui Set și autor al conceptului „MindWar”, Aquino a combinat o carieră academică și militară impresionantă cu o viață personală marcată de acuzații grave și controverse ideologice. Deși a murit în 2019 după o boală lungă (contrar unor zvonuri neconfirmate despre sinucidere), influența sa asupra doctrinei războiului informațional continuă să fie dezbătută intens în era rețelelor sociale. Cariera militară a lui Aquino a început în anii ’60, când a fost cadet colonel în programul Jr. ROTC. A absolvit Universitatea California, Santa Barbara cu un BA în Științe Politice (1968) și un Ph.D. în aceeași disciplină (1980), completat ulterior cu un master în Administrarea Resurselor Naționale la George Washington University (1987). A servit în domenii diverse: informații militare, afaceri civile și, mai ales, operațiuni psihologice. Ca locotenent-colonel în rezervă, a fost selecționat în 1986–1987 pentru prestigiosul Colegiu Industrial al Universității Naționale de Apărare, unde a colaborat cu agenții guvernamentale la definirea eticii în PSYOP.

Punctul culminant al carierei sale intelectual-militare a fost documentul din 1980 „From PSYOP to MindWar: The Psychology of Victory”, co-autor împreună cu colonelul Paul E. Vallely. MindWar propunea o evoluție radicală a operațiunilor psihologice tradiționale: în loc de propagandă secretă și manipulare, o abordare deschisă, transparentă și bazată pe adevăr pentru a controla „mediul cognitiv” al inamicului. Scopul? Prevenirea conflictelor prin „lovituri mentale preventive” care să elimine cauzele profunde ale instabilității, fără violență fizică. Conceptul includea trei ramuri operaționale – MindWar Branch, MetaForce Branch și ParaPolitics Branch – și sugera Forțele Speciale ca laborator de testare. Deși documentul era teoretic și nu a devenit doctrină oficială, el a anticipat războiul informațional modern, unde platformele digitale înlocuiesc foile volante și difuzoarele din războaiele clasice.

Viața personală a lui Aquino a fost însă cea care l-a făcut celebru în cercurile conspiraționiste. În 1975, după ce a părăsit Church of Satan a lui Anton LaVey, a fondat Temple of Set, o organizație ocultă bazată pe filosofia egipteană antică și pe ideea de „Xeper” (devenire individuală). Aquino se autoproclama „Mare Preot al lui Set” și promova un satanism rațional, non-teist. Această afiliere a atras atenția în anii ’80, în plină „Satanic Panic” americană. Cel mai grav episod a fost scandalul de la baza Presidio (San Francisco), unde peste 60 de copii au fost presupuse victime ale abuzurilor ritualice satanice. Aquino a fost investigat de poliție și armată după ce un copil l-a identificat, dar acuzațiile au fost abandonate din lipsă de probe. El a susținut mereu că a fost victima unei isterii colective și a dat în judecată armata pentru defăimare, câștigând partial. Cazul rămâne controversat: pentru unii, dovadă a infiltrării oculte în instituții; pentru alții, exemplu clasic al panicii morale din anii ’80, similară cu alte scandaluri nefondate (McMartin Preschool etc.).

 După retragerea din armată în 1994 (cu Meritorious Service Medal), Aquino a continuat să scrie cărți despre MindWar, Temple of Set și filozofie ocultă. A murit în 2019 din cauze naturale, lăsând în urmă o moștenire duală: un teoretician vizionar al războiului psihologic și o figură demonizată în teorii conspiraționiste.

   Ecouri în era digitală: soldații digitali și Qanon

   Operațiunile psihologice au evoluat dramatic odată cu internetul. Astăzi, PSYOP (redenumite MISO – Military Information Support Operations) includ campanii pe rețele sociale, meme-uri și influenceri. Exemple moderne: campanii rusești de dezinformare, operațiuni chineze pe TikTok sau eforturi americane în Orientul Mijlociu. Un concept cheie apărut în cercurile extremiste este cel de „digital soldiers” – „soldați digitali” care luptă online distribuind informații, meme-uri și narațiuni. Termenul a explodat odată cu mișcarea QAnon (2017–prezent), unde adepții erau chemați să fie „soldați digitali” în lupta împotriva unui presupus „deep state”. Generalul Michael Flynn, fost consilier al lui Trump, a popularizat expresia și chiar a depus un „jurământ QAnon” în 2020.

Deși nu există dovezi directe că Aquino a influențat QAnon, paralelele cu MindWar sunt evidente pentru conspiraționiști: controlul percepției publice prin informații coordonate, mobilizarea maselor fără violență fizică, crearea unei „realități alternative” dominante. Coautorul său, Paul E. Vallely, a fost membru în consiliul consultativ al Turning Point USA (TPUSA), organizație conservatoare studențească fondată de Charlie Kirk. Unele voci creștine fundamentaliste au acuzat TPUSA că ar folosi tactici psyop pentru a mobiliza tineri sub ideologii politice, legând asta de Vallely și, indirect, de Aquino.

   Concluzii logice: moștenirea MindWar în psyop-urile moderne

MindWar nu a fost niciodată doctrină oficială, dar ideile sale – război cognitiv transparent, prevenție prin influență informațională – au anticipat realitatea actuală. În era platformelor sociale, oricine poate deveni „soldat digital”: un cont anonim distribuie meme-uri care polarizează societatea, exact cum visa Aquino controlul minții fără arme.

QAnon, cu „soldații săi digitali”, exemplifică perfect această evoluție: o mișcare care a mobilizat milioane prin narațiuni virale, fără o structură ierarhică clară. Dacă MindWar era etic și guvernamental, versiunile moderne par haotice și uneori toxice. Legăturile cu Aquino rămân speculative – bazate pe coautorat cu Vallely și pe paralele conceptuale – dar arată cum idei militare vechi pot inspira campanii civile necontrolate. În final, Aquino ne lasă o întrebare incomodă: într-o lume unde adevărul este relativ și atenția e arma supremă, cine controlează cu adevărat „războiul minții”? Răspunsul pare să fie tot mai puțin statul și tot mai mult mulțimea anonimă din spatele ecranelor.

   Sursa:  https://ciranoelcid.substack.com/