Povestea lui Einstein

SEOUL, SOUTH KOREA – JULY 1: A miniature statue of Albert Einstein is seen an exhibition commemorating the 100th anniversary of the publication of late German-born physicist Albert Einstein’s Theory of Relativity at a science museum on July 1, 2005 in Seoul, South Korea. The revolutionary theory led to a complete revision of the scientific understanding of space and time. (Photo by Chung Sung-Jun/Getty Images)

   Albert Einstein a fost una din cele mai curioase figuri cunoscute în istoria ştiinţei. Considerat una din cele mai briliante minţi pe care le-a dat umanitatea, este la fel de vestit pentru faptul că nu a reuşit să îşi găsească propria casă din Princeton. Cât timp a locuit la Cal Tech, a depins tot timpul de alţii pentru a afla cum poate ajunge la locul de muncă. Există chiar o legendă care afirmă că a căzut într-o groapă în timp ce se plimba pe un drum. Înainte de a examina contribuţia adusă de el ştiinţei, merită să aruncăm o privire asupra unor amănunte ale vieţii sale personale, trecute în general cu vederea.

   În ochii opiniei publice, Albert Einstein este cu siguranţă cea mai faimoasă figură

pe care a dat-o vreodată ştiinţa fizicii. Cei mai mulţi dintre oameni nu au auzit însă

niciodată că a studiat la Zurich împreună cu Hermann Minkowski, un savant care preda Teoria Câmpului Unificat. Majoritatea manualelor de fizică îl prezintă pe Minkowski ca fiind profesorul lui Einstein, considerându-se că el a jucat un rol cheie în schimbarea ideilor acestuia. De fapt, rolul său a fost cu mult mai important. Informaţiile referitoare la Minkowski şi la Teoria Câmpului Unificat pe care o preda acesta i-au fost comunicate lui Peter Moon de către dr. Jean Keating, un medic din Delaware.

Conform acestor informaţii, Einstein a fost trimis să studieze la Şcoala Politehnică Federală Elveţiană (cunoscută astăzi sub numele de Eidgenossische Technische Hochschule sau ETH) de către consorţiul bancar al lui Rothschild. Când Einstein a căzut la examenul de admitere, Rothschild a tras tot felul de sfori pentru ca el să fie admis. În cartea sa, Einstein: viaţa şi epoca, R. W. Clark îl citează pe Minkowski, care l-a descris pe Einstein ca pe un „leneş, complet neinteresat de matematică”. Când Einstein a absolvit în anul 1900, el şi-a găsit o slujbă la Oficiul pentru Patente din Berna, în Elveţia. Aici a creat el prima sa teorie ştiinţifică majoră. Deşi există oameni care susţin că slujba nu era potrivită pentru cineva cu talentul lui Einstein, putem să ne facem o anumită părere. Einstein a fost sponsorizat de familia Rothschild, ale cărei interese oculte sunt bine cunoscute, apoi obţine o slujbă tocmai la oficiul patentelor, în care capătă acces la cele mai recente descoperiri ştiinţifice ale epocii. Creează apoi o teorie ridicată în slăvi de presă, care a creat în jurul lui o legendă de care nici un alt fizician nu a mai beneficiat pană la el sau după el. Se ştie că – printre altele – presa era controlată de aceiaşi Rothschilzi.

Nu vreau să afirm prin aceasta că Einstein a fost neapărat incorect, dar nu pot să nu sesizez o serie de suspiciuni, legate de direcţia pe care a luat-o de atunci fizica şi de impactul pe care l-a avut descoperirea sa asupra publicului larg. Einstein a fost ajutat pas cu pas. Deşi descoperirile sale au lărgit enorm câmpul de studiu al fizicii, ideile sale au fost prezentate astfel încât să stimuleze şi mai mult limitările oamenilor. Primul impact pe care l-au avut teoriile sale asupra tehnologiei a fost crearea bombei atomice, urmată de obţinerea energiei nucleare, câţiva ani mai târziu. Domeniul este cel puţin controversat. Proiectul bombei atomice a fost creat de fapt de John von Neumann, dar cel care la susţinut, inclusiv printr-o scrisoare trimisă preşedintelui Roosevelt (lucru pe care l-a regretat mai tarziu) a fost Einstein. Teoriile sale au contribuit la pavarea drumului şi mulţi îi atribuie direct întregul program. Deşi programul spaţial al Statelor Unite a condus la apariţia unor tehnologii uimitoare, impactul lui Einstein asupra acestora a fost practic nul.

Cel care a creat prima rachetă cu combustibil solid, deschizând astfel era spaţială, a fost un magician pe nume Jack Parsons (care credea în principiile alchimiei). Culmea ironiei face ca Einstein să fie prezentat de regulă ca un umanist blând, în timp ce Parsons a fost considerat un adorator al diavolului.

Faptul că Einstein avea dificultăţi în a-şi găsi drumul spre casă nu este singura dovadă care sugerează că ar fi fost programat. Există o menţiune foarte interesantă care îi aparţine chiar lui, prezentată în cartea autobiografică a lui Theodore von Karman, Vântul şi dincolo de el. Prieten cu John von Neumann (amândoi erau unguri la origine), von Karman a fondat împreună cu Jack Parsons, Frank Malina şi Ed Foreman Laboratorul pentru Propulsie prin Jet. A fost liderul grupului şi este considerat unul din cei mai mari savanţi pe care i-au dat Statele Unite. În autobiografia sa, von Karman îşi incepe capitolul 33 cu o afirmaţie ciudată. El povesteşte că s-a internat într-un ospiciu din Lake George, New York, pentru a se recupera în urma unei operaţii intestinale. Cine se internează într-un ospiciu pentru a se reface în urma unei operaţii intestinale? Von Karman povesteşte în continuare că după ce s-a îmbolnăvit de carcinom, a fost trimis într-o clinică privată din New York City, unde a fost operat de faimosul chirurg german dr. Nissen. Citez în continuare de la pagina 267 din cartea sa:

 „(Nissen) mi-a spus ulterior că mi-a salvat viaţa, dar am constatat că după operaţie

am rămas cu o hernie. I-am spus medicului că dacă un mecanic de avioane ar face o lipitură metalică de felul celei făcute de el cu intestinele mele, ar fi concediat pe loc. Dr. Nissen nu avea însă simţul umorului. De aceea, i-a spus surorii mele, aflată în vizită la mine, că am suferit o tulburare mentală în urma operaţiei. Singura mea consolare a fost aceea că, două luni mai târziu, l-a operat şi pe Albert Einstein, care a rămas la rândul lui cu o hernie în urma operaţiei”.

Citatul de mai sus spune totul, dar mai există un aspect al acestei poveşti, încă şi

mai bizar. Cei care au citit Proiectul Montauk şi O nouă vizită la Montauk îşi mai amintesc probabil de personajul pe care l-am numit acolo dr. Rinehart. Acesta a pretins în faţa mea că este John von Neumann şi că a fost introdus intr-un program de protecţie a martorilor. Când i l-am prezentat lui Peter Moon în septembrie 1993, acesta a rămas uimit să constate că omul avea o umflătură enormă între picioare, semn al unei operaţii nereuşite de hernie.

Greu de crezut, dar omul a trăit cu ea nu mai puţin de 12 ani. Deşi circumstanţiale, toate aceste dovezi sugerează faptul că aceşti oameni au fost programaţi sau manipulaţi. Cineva a emis chiar ipoteza că testiculele le-au fost extirpate cu scopul de a le reproduce sperma. Există o teorie care susţine că minţile cele mai extraordinare pot fi reproduse printr-o inseminare artificială. Faptul că medicul care a realizat toate aceste operaţii era german nu face decât să mărească şi mai mult misterul. Oricat de greu de crezut ar putea părea, nu mi-am propus aici să pun la îndoială teoremele şi descoperirile lui Einstein. Nu pot să nu constat însă imensul accent pus de masmedia asupra operei lui încă de la începutul carierei sale ştiinţifice. Opera lui Nikola Tesla a fost mult mai remarcabilă şi a avut consecinţe practice infinit mai profunde decât cea a lui Einstein, dar el a rămas aproape un necunoscut prin comparaţie cu Albert Einstein. Personal, nu cred că teoriile lui Einstein sunt greşite, dar cred că au rămas foarte multe lucruri pe care a preferat să le treacă sub tăcere. Încă din perioada Experimentului Philadelphia s-a zvonit că Einstein ar fi terminat Teoria Câmpului Unificat, dar a păstrat-o secretă în faţa forţelor militare. Articolul următor, preluat din revista Times, dă credit acestor zvonuri.

Speranţa mea este că această scurtă sinteză a vieţii lui Einstein îi va determina pe cititori să îi privească opera cu alţi ochi (fără intenţia de a o discredita în vreun fel). În continuare, vom continua istoria ştiinţei fizicii, pornind de la opera sa.

    Articol

Documentarea Teoriei Câmpului Unificat a lui Einstein

 În timpul unei cercetări făcute la o bibliotecă publică am dat peste un articol interesant. Înainte să ajung la materialul pe care îl căutam, am remarcat o dungă galbenă pe coperta unei cărţi. Pe ea era scris cu litere negre: „1943”. Era o sinteză a unor articole apărute în revista Times începând din anul 1943. Am scos cartea din raft şi am căutat numerele din august 1943, data atribuită Experimentului Philadelphia. Spre surpriza mea, am găsit într-adevăr un articol despre Albert Einstein şi despre Institutul de Studii Avansate, locul în care se presupune că a fost conceput Experimentul Philadelphia. Articolul a apărut în numărul din 9 august 1943 şi poate fi găsit în orice bibliotecă. Este intitulat „Gătitul cu apă” şi sună astfel:

  „În Princeton există o şcoală în care profesorii nu le predau nici o materie studenţilor. Este vorba de Institutul pentru Studii Avansate, înfiinţat acum zece ani. Printre profesorii care predau aici se numără şi Albert Einstein. Cei 18 studenţi care studiază aici fac cercetări post-universitare şi sunt consideraţi atât de buni cunoscători ai domeniilor lor de referinţă încât nu mai au practic nimic de învăţat de la profesorii lor. Ceea ce se încearcă aici este lărgirea viziunii studenţilor prin abordări mixte ale unor domenii de cercetare, privite din unghiuri noi. Studenţii se limitează să ia parte la conferinţe, nu îşi iau notiţe, nu dau examene şi nu primesc note. Totuşi, se pare că săptămana trecută toată lumea muncea din greu la un anumit studiu, considerat pe timpuri o specialitate a europenilor. Insuşi Albert Einstein a muncit intens la unificarea anumitor teorii ale forţelor gravitaţionale şi electrice, pentru a rezolva astfel diferite probleme de matematică şi de fizică puse de marina Statelor Unite.

Îmbrăcat în pantalonii săi ieftini, de culoare albastră, şi cu aureola de păr alb şi răvăşit care îi inconjoară capul, el ne-a spus: ‚Aici, noi gătim cu apă’, ceea ce însemna (conform explicaţiei unui coleg): ‚Noi nu facem miracole’. Pe una din tablele încărcate cu formule matematice ameţitoare, femeia de serviciu a găsit expresia: „De şters”. Pe o altă tablă, pe care scria ‚A nu fi şters’, era scrisă formula 2+2=4”. Expresia era scrisă direct pe perete. Ceea ce mi se pare amuzant era faptul că autorul articolului îl descria pe Einstein ca având pantalonii legați cu sfoară. Dacă vă mai amintiţi de personajul numit dr. Rinehart (despre care Preston crede că este una cu John von Neumann), trebuie să precizez că şi acesta purta pantaloni ieftini legaţi cu o sfoară. Oare toţi savanţii specializaţi în teoria câmpului unificat au ceva împotriva curelelor? Le afectează oare combinaţia de piele şi metal procesul de gândire? Sau, cine ştie, poate că legarea pantalonilor cu sfoară le trezeşte într-o manieră necunoscută de noi o stranie putere kundalini…

Cel mai probabil, însuşi felul lor de a gândi îi împiedică să acorde o importanţă prea mare felului în care arată. Nu este mai puţin adevărat că la începutul carierei lor, atât von Neumann cât şi Einstein obişnuiau să poarte costume şi să se îmbrace la modă. Ne putem întreba pe bună dreptate dacă această prăbuşire a respectului de sine nu este legată în vreun fel de un anumit proces de programare. Articolul de mai sus este semnat de Peter Moon şi a fost retipărit integral în numărul 6 din primăvara anului 1994 al revistei noastre informative, The Montauk Pulse.

   Sursa: Cartea: Întâlnire în Pleiade de Preston Nichols


Descoperă mai multe la lumina_adevărului

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

8 comentarii

    • Un jidan imputit care,in spiritul caracteristic rasei blestemate nu a facut decit sa fure cu tupeu,fara urma de remuscari,chiar cu nonsalanta munca multor savanti si oameni de stiinta reali,arogandu-si cu nerusinare meritele,descoperirile si realizarile altora!HHHUUUOOO!!!

      Apreciat de 4 persoane

      • Perfect de acord cu dvs d-le pandaloudly… l-ați descris exact pe jigodia khazară promovată de RAT’schild( șobolanu’ reptoid rothschild ). Prin comparație cu Nicolae Teslea(care a refuzat să intre în masonerie și care avea un caracter demn, onest și profund altruist ) enstein a fost un ,,rahat”( nu mă refer la dulciuri.. ) ud în ploaie.

        Apreciat de 2 persoane

  1. Nici eu nu am crezut în valoarea lui Einstein și nici în teoria lui a relativității (intuitiv). Am citit undeva, de curând că Tesla ar fi spus că teoria lui Einstein era greșită !

    Apreciat de 2 persoane

    • Domnule Viorel👍🏻👍🏻👍🏻👍🏻👍🏻 aveți dreptate referitor la ,, teoria relativității”( conform unor oameni de știință de dată recentă… )

      Apreciază

  2. Un impostor ridicat in slavi de khazari, a furat de pe la toti idei inclusiv de la Tesla pe care mai apoi si le a insusit cu nerusinare.Sper ca vremea cand toti acesti nemernici vor fi stersi din istorie si memoria colectiva, sa vina mai repede.

    Apreciat de 1 persoană

  3. O nulitate cu un cv fabricat, (la fel ca și pe la noi cu unii care nu sunt declarați genii, deși nu au terminat măcar o școală serioasă)un retardat folosit de oculta mondială pentru a-și promova programul satanist.

    Apreciază

  4. Nicolae Tesla a fost incomparabil mai mare decât Einstein, iar acest lucru este bine cunoscut de către mulți. Ceea ce însă puțini știu este că a existat (și probabil încă există) un savant cel puțin egal, dacă nu chiar mai mare decât Tesla. Acesta se numește Ettore Majorana, un fizician teoretician italian din Sicilia.

    Despre el, partea oficială (istorici, jurnaliști, oficialități) susține că ar fi dispărut în 1938 sau că s-ar fi sinucis, aruncându-se în mare. Însă adevărul este altul: Ettore Majorana s-a ascuns într-o mănăstire din Italia, și-a schimbat identitatea și a continuat să lucreze la Teoria Câmpului Unificat. Despre el se știe că a fost „elev” al lui Enrico Fermi în grupul de studenți de la via Panisperna din Roma, unde aceștia studiau cele mai recente descoperiri în domeniul fizicii cuantice. Îl numesc „elev” al lui Fermi, deoarece, deși Fermi a fost numit șeful catedrei, de multe ori Majorana reușea să-l pună în încurcătură cu descoperirile sale, iar tot el îi oferea soluțiile.

    „În 1938, doi mari oameni de știință, Enrico Fermi și Ettore Majorana, aleg drumuri opuse. Primul, Enrico Fermi, primește premiul Nobel pentru fizică și profită de ocazie pentru a se muta în America, la serviciul celor puternici, „oferind” umanității bomba atomică. Al doilea, Ettore Majorana, se retrage într-o mănăstire și își continuă studiile acolo, oferind umanității o „mașină miraculoasă”, destinată a fi folosită doar în scopuri civile, pentru progresul aceleași umanități.”

    În 1958, Majorana îl întâlnește pe Rolando Pelizza și, pe parcursul a șase ani, îi împărtășește 66% din descoperirile sale în domeniul fizicii cuantice. Ulterior, îi transmite și un plan detaliat, cerându-i să construiască un aparat bazat pe teoriile sale. Acest aparat este capabil să genereze antimaterie, iar în funcție de setările efectuate, are patru stadii de operare:

    1. Annihilarea controlată a materiei (în contact cu antimateria, cu degajarea unei imense cantități de căldură) – „annichilimento controllato della materia”
    2. Încetinirea spinului materiei pentru a o supraîncălzi – „rallentamento dello spin della materia per far sì che si surriscaldi”
    3. Transmutarea materiei – „trasmutazione della materia”
    4. Translarea materiei – „traslazione della materia”

    În această poveste au implicați numeroase personalități politice, președinți și șefi de guverne din țări precum SUA, Italia, Belgia, organizații militare precum NATO, dar și Biserica Catolică, cu papii săi, din 1938 și până în zilele noastre, servicii secrete ale mai multor state, mari oameni de afaceri etc …

    Majorana și Pelizza au refuzat să dezvăluie secretul funcționării mașinăriei, în urma jurământului pe care l-au depus, conform căruia aceasta să fie folosită DOAR în scopuri pașnice (niciodată în scopuri militare) și exclusiv în beneficiul umanității.

    În 1962 Rolando Pelizza împreuna Roberto Guzzo publica o brossura cu titlul: „Più luce nella sintesi di alcuni capisaldi della nuova teoria generale degli esponenti” (mai multă lumină în sinteza unora dintre pilonii noii teorii generale a exponenților).

    Pe 7 iunie 2025, la Pavia, s-a desfășurat o conferință în cadrul căreia a fost lansată cartea „Il segreto svelato”. La eveniment au participat și au vorbit mai mulți martori care au fost direct implicați în această poveste extraordinară.

    Pe internet se pot găsi multe informații dedicate acestor evenimente, iar mai multe cărți au fost publicate, toate bazate pe documente și mărturii audio și video adunate cu multă grijă timp de peste 40 de ani. Iată câteva exemple:
    Il dito di Dio. Il fatto – Alfredo Ravelli – 2013
    Il segreto di Majorana. Due uomini, una macchina – Alfredo Ravelli – 2015
    2006: Majorana era vivo! Le ultime lettere di Ettore Majorana a Rolando Pelizza – Alfredo Ravelli – 2017
    Zitti tutti! parla Ettore Majorana. Alfredo Ravelli – 2021
    Majorana-Pelizza. Il segreto svelato. Rolando Pelizza ci parla degli ultimi suoi trent’anni (1992-2022) di collaborazione con Ettore Majorana – Alfredo Ravelli – 2025
    Il caso Majorana Pelizza – Rino di Stefano – 2024
    Interviu cu Piero Maravalli despre cazul Pelizza/Majorana (in italiana)
    Trailer
    https://www.youtube.com/watch?v=dqtxCO3G0xY
    Prima parte
    https://www.youtube.com/watch?v=oelj-ZWC0ao
    a doua parte
    https://www.youtube.com/watch?v=j98t_YUqRzI
    a treia parte
    https://www.youtube.com/watch?v=GFOGhi0VNYE
    a patra parte
    https://www.youtube.com/watch?v=Un6AH10hAyM

    etc …etc …etc…

    În 22 octombrie 2025, în sala Caduti di Nassiriya din Senatul Italiei, a avut loc o conferință în cadrul căreia au fost prezentate informații detaliate despre această mașinărie, stârnind un interes considerabil în rândul celor prezenți.

    Apreciază

Răspunde-i lui viorel7002 Anulează răspunsul