Un bărbat care pretindea că a fost cu adevărat în Shambala și a povestit despre asta a fost chinezul Dr. Lao-Tsin, care a călătorit împreună cu un yoghin nepalez în anii 1920 spre Shambala, despre care a raportat Shanghai Times. S-a scris că doctorul împreună cu tovarășul său, a făcut o călătorie dificilă prin deșertul mongol, și apoi în sus, într-o vale montană îndepărtată. Cei doi au ajuns în cele din urmă la un palat, unde mulți yoghini studiau marile învățături ale înțelepciunii și descrierile acestui loc ar pulo car se potrivească cu Shambala.

Dr. Lao-Tsin a văzut acolo multe minuni științifice și experimente complexe realizate cu ajutorul voinței și telepatiei, care au fost aplicate pe distanțe mari. Roerich a raportat și despre alți doi bărbați care au ajuns în Shambala, dar nu au avut voie să vorbească despre minunile pe care le-au văzut în această colonie misterioasă. Călugării lama se acoperă și ei cu un veșmânt al tăcerii. Pentru că există ,,Jurământul din Shambala”, care le interzice să spună ceva străinilor. Este posibil ca Nicholas Roerich însuși să fi fost în Shambala, pentru că scrie despre asta în cartea sa ,,Inima Asiei” și despre faptul că este Orașul Sfânt al Adevăratei Științe. Pretinde că a văzut cum într-unul dintre laboratoarele orașului s-au efectuat experimente cu coliziunea dintre Kamaduro – care este focul subteran al Pământului – și focul cosmic. Atunci când acest lucru se întâmplă, apar cataclisme geologice puternice pe Pământ, așa că trebuie să fie mereu în echilibru. Și în acest laborator, conform cărții, ar fi existat instrumente care să monitorizeze constant aceste focuri.

De asemenea, se spune că legendarul elixir al vieții eterne a fost dezvoltat în Shambala. Odată ce hoardele întunericului sunt înfrânte, poate începe era Shambalei. Maeștrii sfinți ai Shambalei îndrumă anumite personae până atunci prin inspirații, transmisii telepatice, intuiție și vise, oferindu-le astfel ghidare interioară pentru deciziile importante care trebuie luate în acest timp critic.

Nicholas Roerich a căutat Shambala în expedițiile sale la est de Munții Altai, pentru că există un vechi document al mănăstirii care indică locația văii mistice la 88 grade longitudine estică. Căile secrete către Shambala pot fi găsite doar de inițiații care s-au dedicate trezirii spiritual a omenirii. În centrul Shambalei ar trebui să se afle un turn mare de jad, iar orașul în sine ar trebbui să fie încălzit de izvoare subterane, conform călugărilor tibetani. Aburul fierbinte se ridică și în atmosferă și formează un strat subțire de ceață, care ascunde peisajul de sub ea, astfel încât valea să nu poată fi văzută din aer.

Nicholas Roerich a descris locația Shambalei astfel: Shambala se află într-o vale și poate fi atinsă doar printr-un inel de vârfuri muntoase acoperite de zăpadă, aranjate ca o floare de lotus. În centrul regatului se află un munte de cristal cu nouă etaje, iar în fața lui se află un lac sacru. Shambala este regatul înțelepciunii adunate a omenirii și această cunoaștere a fost păstrată împotriva distrugerii și corupției timpului și istoriei, astfel încât Shambala să poată salva lumea când va fi nevoie.

 Multe descrieri vorbesc despre faptul că acest regat se află între lumea fizică și cea spiritual – ar putea fi vorba despre o altă dimensiune sau o anomalie temporală. Roerich scrie, de asemenea, că maeștrii nemuritori sau atemporali din Shambala veghează întotdeauna asupra evenimentelor de pe Pământ, văd totul într-o ,,oglindă magică” și pătrund în țări îndepărtate prin puterea gândurilor lor. În Shambala sunt pregătite și noi forme de energie și realizări minunate pentru umanitate, așa că o întrebare este în acest caz permisă: a fost contele de Saint Germaina unul dintre maeștri din Shambala care au adus aceste invenții maeștrilor umanității, sau a lucrat pentru Agartha?

   Shambala, calea sinuoasă spre valea nemuritorilor   

Autorul Andrew Tomas scrie în cartea sa ,,Shambala: Oazele Luminii” că granițele Văii Magice sunt păzite de Gardieni Tăcuți, care sunt oameni obișnuiți cărora, datorită dezvoltării lor spiritual, li s-a permis accesul în Shambala. Andrew Tomas a căutat indicia despre Shambala în vechile biblioteci ale mănăstirilor și a aflat că Frăția Shambala este condusă de o mica grupare de ființe superioare numite Mahatma (mari suflete). Despre acești Mahatma a scris și Madame Blavatsky, care i-a descris ca ființe supranaturale cu puteri neobișnuite și care și-au finalizat dezvoltarea spirituală pe această planetă, dar rămân pe Pământ pentru a-i ajuta pe ceilalți oameni în dezvoltarea lor spirituală – sunt aproape nemuritori, deoarece roate reîncarnării nu se mai întoarce pentru ei.

Mahatma Morya a descris într-o scrisoare din 1881 adresată unui inițiat, pe nume Alfret Sinnett, poarta secretă către Calea Nemuritorilor, care se află într-un loc despre care străinii nu trebuie să afle niciodată, și acolo există un abis cu un pod apparent fragil făcut din iarbă împletită. Chiar și cei mai curajoși alpiniști nu ar îndrăzni să pășească pe acesta, dar cine îndrăznește să treacă și reușește, ajunge într-o prăpastie de o frumusețe uluitoare. Maestrul Morya a scis că acesta este unul dintre locurile în care trăiesc Mahatma și despre care geografii occidental nu știu nimic. În acest loc se află o mănăstire lama, în apropierea căreia se află un vechi turn, care a generat generații de iluminați, așa-numiții Bodhisattva. Alfred Sinnett a fost, de asemenea, un bun prieten al Madamei Blavatsky.

Locurile în care se află Maeștri au o vibrație spirituală foarte înaltă, iar atunci când oamenii sau animalele se apropie de astfel de zone, sunt practice bombardate cu o radiație invizibilă. Astfel de întâmplări au fost raportate în sec. al XIX-lea, când un lama înalt din Lhasa călătorea în Mongolia. Pe o anumită porțiune a drumului, oamenii și animalele din caravan sa începeau să tremure din motive inexplicabile, iar lama știa că aceasta era una dintre zonele interzise ale Shambalei, ale căror vibrații spirituale erau insuportabil de ridicate pentru călători și animalele lor.

De asemenea, istoricul german August Hermann Francke (1663-1727) relatează în cărțile sale despre comportamentul ciudat al localnicilor din anumite zone din nordul Tibetului și despre refuzul acestora de a intra în anumite zone interzise, indifferent de motivele care li s-au dat. Un participant rus la una dintre expedițiile lui Roerich i-a spus personal lui Andrew Tomas că grupul său a avut aceeași experiență. Călăuzele locale au refuzat să meargă mai departe de un anumit punct din nordul Tibetului. Rusul i-a spus lui Tomas despre cum și el însuși a simțit o repulsie de neînțeles de a merge mai departe și că a fost un sentiment sumbru și inexplicabil pe care nu dorea să îl mai experimenteze vreodată. Mulți martori au văzut în sec. al XIX-lea călugări lama îmbrăcați în haine colorate și încoronați care veneau din Shambala și erau transportați pe tronuri. Tomas scrie că mulți hinduși și tibetani au intrat în peșterile creaturilor serpentiforme Nagas, care s-ar fi întins pe sute de kilometri în interiorul munților.

Nicholas Roerich menționează de asemenea, în cărțile sale ,,Gardienii Shambalei”, că ar trebui să fie oameni înalți, zvelți, cu pielea alba, care dispăreau în intrările peșterilor atunci când străinii se apropiau. Când expediția lui Roerich a traversat Pasul Karakorum, un ghid local a văzut de mai multe ori bărbați și femei mari și albi care ieșeau din astfel de peșteri secrete. Uneori, acești oameni misterioși ai muntelui ar fi ajutat călătorii care erau în necazuri, iar localnicii îi numesc ,,oamenii zăpezilor”, care păzesc Pământul Sacru. Roerich era un Pictor de peisaje talentat și a imortalizat multe din impresiile sale în tablouri colorate remarcabile. Există și reprezentări ale acestor oameni misterioși ai zăpezilor, înarmați cu un arc mare, și chiar dacă erau înconjurați de zăpadă și gheață, locuitorii munților ar fi fost întotdeauna îmbrăcați sumar. Roerich credea că acești oameni ai zăpezilor își puteau proteja corpurile de frig cu puterile lor mentale și știa și că acești oameni ai zăpezilor veneau din numeroasele peșteri subterane care duc până sub Muntele Kanchenjunga. Și se spune că unii călători au juns chiar până la una dintre porțile subterane de piatră, care duc spre valea minunată. Cu toate acestea, aceste porți au rămas închise, deoarece încă nu a sosit momentul în care Shambala să se dezvăluie din nou lumii.

Orientalista Alexandra David-Neel (1868-1969) a devenit prima femeie occidental căreia i s-a conferit titlul de lama (vă recomand să citiți cărțile scrise de ea, n.b.). Ea a scris că Shambala nu este ancorată în spațiu și timp ca Pământul, ci există astăzi aici și mâine în alt loc, călătorind prin dimensiunile spațiului și timpului. Maeștrii din Shambala trăiesc pe Pământ și totuși nu pe el, sunt înconjurați de ziduri protectoare și totuși nu sunt, nu posedă nimic și totuși dispun de bogăția întregii lumi.

În timpul expedițiilor sale prin Himalaya, Roerich a descoperit deja în 1928, la o altitudine de 4.572 de metri, trei rânduri lungi și drepte de pietre în picioare. Aceste pietre aveau inscripții, erau clar definite de pietrele din jur și formau un mare cerc în mijlocul căruia se aflau trei mari menhire. Roerich spunea atunci că cercul îi amintea de Stonehenge din Anglia și și-a întrebat ghizii tibetani despre acestea. Ei au răspuns că nuștiu cine a ridicat acele pietre, dar odată un popor necunoscut a trecut prin acea zonă, s-a stabilit acolo pentru câteva generații și apoi a plecat. Poate erau supraviețuitorii civilizației Gobi sau din Hyperboreea, înainte de a coborî în Agartha.

Roerich a raportat că a observant în multe nopți o lumină albă strălucitoare, care se ridica spre cer ca o coloană și un lama i-a explicat că această lumină provenea din Turnul de Jad din Shambala. Lumina era emisă de o mare piatră triunghiulară, strălucitoare, de pe vârful turnului – piatra Cintamani. Se spune că piatra provoacă o ghidare telepatică și o schimbare de conștiință la cei care vin în contact cu ea. Piatra ar fi fost adusă pe Pământ de un cal înaripat și ar proven din constelația Orion, fiind vorba despre trei astfel de pietre. Un ape vârful Marii Piramide din Giza, alt ape Turnul din Shambala și o a treia în adâncurile oceanului, într-un loc numit odată Atlantida.

Întrebându-i pe oamenii acestor locuri, dacă ai putea întâlni acești oameni sfinți, ei au răspuns că îi poți întâlni doar dacă gândurile tale sunt la fel de elevate ca ale acestora. Ei cred că doar păcătoșii mizerabili trăiesc la suprafața Pământului și că oamenii puri și curajoși se retrag în locuri mai frumoase…

     Tehnica de a intra în contact cu Shambala

 Cei ghidați puteți face un exercițiu pe yantra Shambalei de mai jos: O puteți printa pe un carton mai mare. Stați în fața ei și focalizați privirea pe acest arhetip, după ce v-ați calmat mintea și înlăturați orice gând. Exersând, în timp, puteți intra în contact telepatic cu înțelepții Shambalei.

        Drum drept spre Lumină!

  Sursa: ,,Tatăl meu a fost un MIB”, vol.II de Jason Mason