Una dintre forțele utilizate de anumite popoare antediluviene era o energie misterioasă a vieții, redescoperită de naziștii germani, numită forța VRIL. Nikola Tesla a studiat și el aceste câmpuri energetice și astfel a apărut aparent tehnologia scalară. Naziștii credeau că forța Vril provenea de la o rasă de oameni-zei care, în trecutul îndepărtat, au venit pe Pământ în nave spațiale propulsate de această forță. Naziștii germani credeau că fondatorii civilizațiilor din Hyperboreea, Atlantida și Thule proveneau de pe alte planete. Germanii din al Treilea Reich știau că rasele ariene nu au avoluat din din maimuțe din Africa, dar ,,știința” francmasonică voia să distrugă această moștenire divină și să o înlocuiască cu o învățătură satanică care să degradeze omul la stadiul de animal.  

  În anul 1919 s-a constituit organizaţia VRIL din membrii unui ordin Templier. Aceştia au avut sediul în Germania, nu departe de graniţa cu Austria (Ramsau). Ei s-au ocupat foarte intens cu studiul sistemului solar Aldebaran. Sistemul solar Aldebaran care se află la o distanţă de 68 de ani lumină de Pământ are, probabil, două planete locuite, care poartă numele de „Sumeran”. În urma unui fenomen cosmic, soarele Aldebaran a început să se extindă făcând imposibilă viaţa pe aceste două planete. Templierii spun că aceşti locuitori au părăsit Aldebaranul colonizând planeta Marte din sistemul nostru solar. Marile oraşe piramide (fotografiate de sonda Viking în 1976) precum şi „faţa planetei Marte sunt martori ai acestor locuitori înzestraţi cu o tehnică extraordinară”.

Membrii vechii societăți germane Vril credeau că hyperboreenii proveneau din sistemul stelar Aldebaran. Ei s-au stabilit pe Pământ după un cataclism global, când planeta a devenit din nou locuibilă. Ei s-au stabilit și în Mesopotamia și au guvernat prin liniile lor de sânge elitist și prin sistemul lor de caste bine stabilit – amestecul raselor fiind un tabu strict și era sever sancționat. Numele Sumer ar deriva de la sistemul planetar Sumi-Aldebaran, din care proveneau aldebaranii, iar planeta Nibiru ar fi fost o stație intermediară pe care aldebaranii o foloseau în călătoriile lor prin cosmos. Există indicii că mediumul spiritual și membrul societății Vril, Maria Orsich ar fi plecat în martie 1945 cu nava spațială germană construită, numită Vril Odin, către Aldebaran. Una dintre misiunile principale ale societății Vril era să cerceteze originea rasei ariene și a luat legătura cu maeștri ascunși din ultima Thule pentru a descoperi secretele forței Vril. Se spune că acest cuvânt, VRIL, provine din cuvântul Sumerian Vri-ll și înseamnă ,,divin” sau ,,asemănător unui zeu”.

Organizaţia VRIL a fost convinsă că aceşti locuitori au vizitat şi planeta noastră. De aceea şi-au propus ca temă construirea unui obiect zburător care să cerceteze universul. Trei ani au cercetat energii alternative. Ei spuneau că o energie bazată pe explozie sau ardere este o energie distructivă şi tot ce este distructiv este de origine satanistă. O energie constructivă, ca tot ce este constructiv, este o energie dumnezeiască. Deoarece „implozia” spre deosebire de explozie este o energie dumnezeiască. Cercetătorii acestei organizaţii în frunte cu Victor Schauberger sau W.O.Schumann de la Politehnica din Munchen au preluat ştiinţa lui Joan Kepler, ştiinţa secretă a pitagoreenilor, iar după trei ani de cercetări au început să construiască acest proiect. În vara anului 1922, au început să construiască un obiect zburător rotund. Un disc de 8 m diametru, peste care s-a suprapus paralel un alt disc de 6,5 m diametru, având şi al treilea disc dedesubt de 7 m diametru.

Aceste  trei discuri au fost prevăzute cu o gaură în mijloc de 1.80 m diametru în care s-a montat un agregat înalt de 2,40 m. În partea inferioară s-a montat un pendul care ţinea discurile în balanţă. Aceste discuri, învârtindu-se în sens invers între ele, dădeau naştere unui câmp electromagnetic de rotaţie. Ce capacitate avea această farfurie zburătoare nu se ştie; cu ea s-au făcut experimente doi ani, după care s-a demontat şi a fost dusă în depozitul fabricii din Augsburg Messerschmidt. În mai multe centre industriale sunt asemenea obiecte înregistrate sub codul secret JFM. În principiu, s-a căutat ca prin crearea unui câmp puternic de energie să se creeze o independenţă faţă de forţele cosmice cum sunt: gravitaţia, electromagnetismul, razele distale, materia, microcosmosul.

În iunie 1934, Schauberger a primit sprijin din partea lui Hitler şi misiunea de a lucra mai departe acest proiect. Sub conducerea lui Schumann, s-a construit în fabrica de avioane Arado din Brandenburg primul obiect zburător rotund experimental RFZ 1. Acest avion s-a ridicat vertical 60 m, după care a început să danseze câteva minute; sistemul de conducere Arado 196 sa dovedit ineficace. Cu mare greutate a reuşit pilotul Lolthar Waiz să aducă pe pământ acest obiect. El a reuşit să sară din cabină înainte ca discurile care se roteau vertiginos să rupă în bucăţi întreaga maşină. Spre sfârşitul anului 1934, a fost gata prototipul RFZ 2 care era prevăzut cu o comandă de impuls magnetică de 5 m diametru şi avea următoarele caracteristici de zbor: cu cât viteza era mai mare dispăreau contururile optice confuze şi culorile tipice ale UFO, roşu, portocaliu, galben, verde, alb, albastru sau violet, în funcţie de viteză. Acest prototip a avut succes.

În 1941 a fost fotografiat în sudul Oceanului Atlantic în zborul lui spre Polul Sud. În 1941, s-a încercat să fie folosit ca avion de recunoaştere în Anglia. Nu a putut fi folosit ca avion de luptă pentru că zborul lui se efectua numai în linii de 90°, 45° sau 22,5°. După acest succes, organizaţiei VRIL i s-a dat un câmp de experimentare propriu în Branderburg. La sfârşitul anului 1942, s-a construit VRIL l, de 11,5 m diametru, cu o viteză de 2900 km/h. La schimbarea cursului de 90° piloţii nu erau afectaţi. Din acest model s-au construit 17 bucăţi; multe erau prevăzute cu o cupolă de sticlă. În acest timp s-au construit V7 şi RFZ 7, o combinaţie de discuri rotative şi motoare convenţionale. RFZ 7 au fost construite de grupurile Schriever-Habermohl şi Miethe-Belluzo. RFZ 7 a avut un diametru de 42 m; la o aterizare la Polul Nord s-a distrus. Un alt aparat, RFZ 7, a fost fotografiat mai târziu lângă Praga.

În iulie 1941, ambele grupuri de constructori au construit un corp zburător rotund, RFZ 7T, care s-a dovedit foarte bun. În interiorul SS-ului a fost un grup care se ocupa de energii alternative pentru a nu mai fi dependenţi de petrol. Căpitanul inginer Coler a construit un motor numit Thule-tachionator. În august 1939, s-a dat pentru zbor RFZ 5, numit şi „Hanebu I” cu 8 oameni la bord şi viteza de 4800-17000 km/h; la bord a fost echipat cu 2 tunuri de 6 cm şi 4 MK 106. În 1942, a urmat Hanebu II cu un zbor de 55 ore, 9-20 persoane la bord şi o viteză de 6000 km/h. Au existat planuri pentru un avion VRIL 7 cu spaţiu mare şi un diametru de 120 m. După scurt timp s-a construit Hanebu III, prototipul cel mai superb, 71 m diametru, care a fost filmat în zbor. Capacitatea era de 32 oameni, un zbor permanent de 8 săptămâni şi 7000 km/h viteză, ajungând în cazuri excepţionale şi la 40.000 km/h. CIA şi serviciul englez de informaţii cunoşteau aceste lucruri, numind aceste obiecte „Foo-Fighters”.

Ei urmăreau încă din 1942 dezvoltarea acestor avioane. Au mai fost construite aşa-numitele „broaşte ţestoase zburătoare” fără oameni la bord, cu menirea să deranjeze orice circuit electric. Particularitatea la apariţia unei UFO este întreruperea oricărui curent electric. C.Stevens, pilot al Forţelor Aeriene ale SUA descrie că, în timpul celui de al doilea război mondial, a văzut Foo-Fighters de culoare gri-verde sau roşu-portocaliu care zburau câteodată la distanţe foarte mici de alte avioane. La începutul anului 1943 a fost proiectat un avion tip ţigară numit Andromeda (139 m lungime). În 1943, de Crăciun, a fost o şedinţă importantă a societăţii VRIL în Colberg, Marea Nordului. Aici s-a discutat efectuarea unor zboruri în cosmos.

În 14 februarie 1944, Schriever şi Habermohl au lansat un avion ce se ridica vertical 800 m pe minut, orizontal 2200 km/h, la o înălţime de 24.200 m, de asemenea cu energie magnetică. Acest avion nu a mai putut zbura deoarece a fost bombardat în Peenemunde. Englezii şi americanii au găsit la începutul anului 1945, în arhive, toate planurile UFO şi au dat ordin să se tranporte tot materialul existent în America. În martie 1946, din ordinul dat de Truman, prin ,,Operațiunea Paperclip”, oamenii de ştiinţă şi inginerii germani urmau să fie angajaţi în Statele Unite. Victor Schauberger, Werner von Braun şi alţii au fost aduşi în America pe cale „particulară”. Multe din aceste avioane rotunde au fost scufundate într-un lac din Austria, altele au fost demontate şi duse în America de Sud, altele au fost luate de aliaţi. Experienţa „Phoenix” din 1983 în America a folosit această tehnologie, ca urmare a proiectului Philadelphia din 1953. Dar Hanebu I, II şi III şi VRIL 1 au dispărut în mai 1945. În 1946 au fost văzute în nordul Suediei corpuri luminoase zburătoare care au stârnit panică aliaţilor în est şi vest. La o conferinţă în Arizona în septembrie 1991 au fost arătate 3 ore corpurile zburătoare construite de nemţi, planurile şi bazele subterane.

Înainte de sfârșitul celui de-al doilea RM, maeștrii ascunși din Ultima Thule au fugit împreună cu germanii și cu tehnologia lor la Polul Sud, ducând cu ei și cunoștințele lor secrete despre posibilitățile de contact psihic și medial cu extratereștri. Prima planetă din sistemul solar pe care s-au stabilit aldebaranii în călătoria lor spre Pământ a fost acum distrusul Maldek, care formează astăzi centura de asteroizi între Marte și Jupiter. După aceea, au colonizat Marte și, când au ajuns pe Pământ ca Anunnaki, au devenit zeii înțelepți ai antichității.

Când continentul Hyperboreea a început să se scufunde, hyperboreenii au săpat cu mașinile lor mari sisteme gigantice de tuneluri în scoarța terestră și s-au stabilit în cele din urmă sub Himalaya, împărțindu-se în regatele subterane Agartha și Shambala. De aceea zona Himalaya este considerată originea raselor ariene de astăzi, lucru stability prin călătoriile în Tibet ale Ahnenerbe-ului german. Dalai  Lama confirmă că aceste civilizații subterane există și astăzi, cu centre principale sub deșertul Sahara, sub matto Grosso, munții Santa Catarina din Brazilia, în Yucatan, Mexic, muntele Shasta din California, în Anglia, Egipt și Cehia.

Al Treilea Reich a reușit să contacteze cu success aceste civilizații subterane, care au prezis că lumea va fi distrusă de un viitor al Treilea RM și de o catastrofă natural globală declanșată de o inversare a polilor, unde două treimi din populația mondială ar putea muri (suntem aproape, schimbarea polilor se desfășoară deja de cca. 10-20 de ani și mai accentuat în ultimii ani, n.b.). După acest ultim mare război, rasele din interiorul Pământului ar trebui să se unească cu supraviețuitorii de la suprafață, iar era de aur a Vărsătorului, care va dura 1000 de ani, va începe.

Societatea Vril a combinat idealurile hinduismului și teozofiei, folosind ca una dintre primele grupări mistice germane, simbolul zvasticii, pentru a reprezenta legătura dintre învățăturile secrete occidentale și orientale. Termenul VRIL reprezintă în esență un regat subteran, un utopism socialist, descries în romanul lui Edward Bulwer-Lytton, ,,Vril, sau o omenire a viitorului”. Membrii Societății Vril credeau că, într-o zi, maeștrii din Agartha vor reveni la suprafața Pământului și vor domni cu forțele lor pozitive, de aceea au încheiat alianțe cu această putere subterană.

Autorul Wulf Schwarzwaller a scris în cartea sa ,,Hitler necunoscut” (1988) că Societatea Vril a fost fondată de Karl Haushofer și scopul societății era să cerceteze originile rasei ariene și să trezească forța Vril în oamenii arieni. Haushofer a fost student al magicianului și mare maestru rus George Gurdjieff, care și-a dobândit cunoștințele în Tibet și amândoi aveau contacte cu loji secrete tibetane care cunoșteau secretul supraomului. Hitler dorea să utilizeze acest secret pentru Germania, motiv pentru care atât Aleister Crowley (cel mai mare satanist al secolului trecut, care a și scris Biblia Satanică, n.b.), cât și Gurdjieff au încercat să-l contacteze. Este posibil ca influența mentală și succesul lui Hitler să se datoreze învățăturilor tibetane ale călugărilor lama și metodelor de antrenament ale societăților japoneze ,,Dragonul Verde”, transmise de Gurdjieff prin Haushofer.

Forța Vril în sine ar proven de la ,,Soarele Negru”, o mare sferă de ,,Prima Materia” alchimică din centrul Pământului. Societatea Vril credea că arienii sunt descendenții biologici reali ai Soarelui Negru. Această forță avea multe denumiri diferite în rândul popoarelor antice, iar cunoscutul francmason Albert Pike a spus odată că în natură există o forță unică și puternică care poate permite unui singur om să revoluționeze fața lumii, dacă o înțelege și o folosește pentru sine. Aceasta este forța puternică pe care națonaliștii germani o căutau și cu care au încercat să controleze lumea. Aceasta ar fi fost realizarea ,,Marii Opere” a adepților și alchimiștilor, pe care societățile secrete o urmăreau de-a lungul secolelor. Edward Bulwer-Lytton a încorporat în cartea sa doar cunoștințele secrete cunoscute de la rozacrucieni, referitoare la mutația și transformarea omului arian într-o nouă rasă de supraoameni divini. Madame Blavatsky a fost, de asemenea, fascinată de lucrările lui Bulwer-Lytton și credea că aceste forte vor fi disponibile din nou omenirii indo-germanice în epoca Vărsătorului care urmează !

   Drum drept spre Lumină!

 Surse: cartea lui Jan van Helsing – ,,Organizatiile secrete si puterea lor în secolul XX” și ,,Tatăl meu a fost un MIB” vol. 2 de Jason Mason.