Fericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate, iar sănătatea depinde de ce mâncăm, când mâncăm şi cum mâncăm, fapt pentru care trebuie să ne hrănim sănătos, nu cu îmbuibarea care ne îmbolnăveşte, ne întunecă mintea şi ne produce moartea!

„Jumătate din viaţă ne cheltuim sănătatea pentru avere, iar cealaltă jumătate, averea pentru sănătate” (Voltaire).

Fiecare om (rațional) este conștient de faptul că „Fericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate”. Numai că acest adevăr este mereu uitat, ignorat, fapt pentru care trebuie amintit din când în când spre binele fiecăruia, al familiei sale și al societății.

În orice societate, „în care se trăiește bine”, s-a ajuns în situaţia ca oamenii săraci să fie mai sănătoşi şi mai fericiţi decât bogații-îmbuibați, şi aceasta pentru că „pe săraci foamea îi face să fie sănătoşi”, iar „pe bogații-necumpătați îmbuibarea îi îmbolnăvește, le întunecă mintea şi le produce moartea. „Unul flămând este mai sănătos și trăiește mai mult ca decât unul îmbuibat”. Într-o societate a bunăstării sociale, problema unei „alimentaţii raționale”, a întregii populații, devine o problemă vitală pentru sănătatea și pentru viața și a celor săraci și a celor îmbuibați, și aceasta din cauză că și unii și alții „sunt o problemă socială”:

   1) pentru cei săraci: să iasă din sărăcie, să li se asigure „un trai decent”,

   2) pentru cei îmbuibați: îmbuibarea îi îmbolnăveşte şi le întunecă mintea.

Problema este importantă atât la nivelul fiecărei persoane, cât și pe ansamblul întregii societăți și a conducerii acesteia. În aceste țări s-a ajuns deja în situația în care, numărul persoanelor care mor din cauza îmbuibării, să depășească tot mai mult (fiind într-o creștere continuă) pe cel al persoanelor care mor de foame. Pe zi ce trece, tot mai multe persoane sunt ocupate de adoptarea unor „principii de viață raționale”, în special bazate pe o alimentație care să le ferească de boli, care să le asigure o viață cât mai îndelungată, în condiții de fericire bazată pe sănătate. Între aceste „principii de viață raționale” se numără și autofagia, foarte puțin cunoscută, chiar și ca noțiune.

De precizat și faptul că, dintre numeroasele abordări pe teme de autofagie, cele mai multe nu sunt pe înțelesul omului obișnuit, ceea ce face ca această noțiune să nu fie înțeleasă și cu atât mai mult să nu fie aplicată corect în viață.

Noțiunea de autofagie nu poate fi explicată și înțeleasă printr-o singură frază (și cu atât mai mult printr-o singură propoziție), fapt pentru care nici nu există o „definiție standard” a acesteia.

Din această cauză voi prezenta mai multe definiții date noțiunii de autofagie, chiar dacă unele se repetă sub o altă formă, dar înțelegerea sensului și a conținutului acestei noțiunii este mai importantă decât aspectele de formă.

   Autofagia:

   1. Este un mecanism de detoxifiere intracelulară.

   2. Este un mecanism fiziologic, intracelular, prin care organismul scapă de celulele deteriorate prin reciclarea componentelor deficitare ale acestora. Celulele deficitare au sensul de celule anormale, cu componente vechi, uzate, nedorite, îmbătrânite, bolnave, deteriorate, cu viruși și/sau cu bacterii, care nu mai sunt utile.

   3. Este un proces natural și normal de regenerare a organismului prin curățarea și reciclarea celulelor deficitare; de exemplu, după o infecție, prin procesul de autofagie se distrug virușii și bacteriile.

   4. Este un proces de „digestie celulară”:

     4.1) care servește pentru curățarea celulelor deficitare de toate componentele lor care ar putea provoca boli și

     4.2) care ajută la generarea de componente celulare noi, sănătoase, active, care stimulează sistemul imunitar, care ajută la prevenirea bolilor, la încetinirea îmbătrânirii și la prelungirea vieții.

   5. Este un proces de autoconservare prin care organismul reciclează celulele deficitare și îndepărtează pe cele care nu mai pot fi reciclate, care ajung moarte.

   6. Este un mecanism natural și normal de reînnoire celulară permanentă. Procesul de autofagie este întotdeauna prezent în organism, într-o anumită măsură, într-un mod autonom; cu toate acestea, creșterea sa substanțială, sinergetică, are loc pe perioada de înfometare (când scad nivelurile de glucoză).

Abținerea de la mâncare (înfometarea, adică lipsa de nutrienți) este principalul factor de accelerare al autofagiei. Autofagia se bazează pe principiul pauzei de la a mânca, care conduce la o creștere însemnată a regenerării celulare prin următorul proces: când creşte perioada în care simţim senzaţia de foame, (prin procesul de autofagie) celulele reciclează tot ce este vechi şi inutil din interiorul lor, reîntinerind corpul.

   3. Când se declanșează autofagia?

 Autofagia are loc în permanență în anumite țesuturi, deci și când ne hrănim și când postim, dar este accelerată de post și de alți factori, precum:

• de cât mâncăm, când mâncăm și cum mâncăm;
• de câtă apă să bem zilnic și când;
• de ce alimente consumăm;
• de adoptarea unui stil de viață sănătos, respectiv: de somn, de odihnă, de lipsă stresului, de practicarea de exerciții fizice etc.

Accelerarea proceselor de autofagie are loc după ce stomacul s-a golit (în lipsa nutrienților) de mâncare, nivelul optim fiind atins pe perioada odihnei din timpul somnului de noapte. Atunci când nu primește hrană, organismul începe să „devoreze” din ceea ce are deja la dispoziție, inclusiv din celulele îmbătrânite și bolnave, din proteinele deteriorate, din viruși și bacterii, făcând loc pentru regenerarea unor celule noi și sănătoase. Procesul de autofagie crește substanțial, sinergetic, prin post, ceea ce nu se întâmplă în cazul restricțiilor calorice simple sau a unor diete.

   4. Ce oprește autofagia?

Consumul alimentelor, pe perioada de „post intermitent”, dezactivează, stopează acest proces de auto-curățare intracelulară. Chiar și o cantitate mică de mâncare, în timpul procesului de autofagie (al postului), oprește autofagia.

   5. Ce cauzează lipsa de autofagie?

 În lipsa autofagiei, o parte importantă din componentele celulelor deficitare se acumulează în corp și provoacă o serie de boli. Lipsa de autofagie se înțelege cel mai bine văzând care sunt beneficiile autofagiei: în lipsa autofagiei, aceste beneficii (pe cât de numeroase, pe atât de însemnate, redate într-un alt paragraf) nu mai au loc.

   6. Postul accelerează autofagia, îmbunătățind sănătatea și prelungind viața  

De circa 20 de ani știința a început să cerceteze și să înțeleagă

   (1) procesele de reciclare a proteinelor în perioada de înfometare;

   (2) efectele benefice produse de o „înfometare programată” asupra organismului,

   (3) autofagia, ca mecanism fiziologic, intracelular, prin care organismul scapă de celulele deteriorate prin reciclarea componentelor deficitare ale acestora în perioada de înfometare.

În sensul autofagiei, postul reprezintă interdicție de a mânca orice fel de alimente, pe o anumită perioadă, fiind permis numai consumul de apă, nu și de alte lichide. Postul negru presupune să nu mănânci nimic în acea zi, ci doar să bei apă. Postul, adică pauza de la a consuma orice fel alimente:

   1) este o purificare a organismului de toxinele din unele alimente, fapt pentru care este benefic pentru sănătatea corporală și intelectuală;

   2) declanșează autofagia;

   3) generează două mari efecte benefice:

   3.1) stimulează autofagia, proces de autoconservare prin care organismul reciclează celulele deficitare și îndepărtează pe cele care nu mai pot fi reciclate, care ajung moarte, și

   3.2) stimulează și o renovare completă a corpului, încetinind procesul de îmbătrânire prin eliminarea vechilor gunoaie celulare și înlocuirea lor cu componente celulare noi.

Restricțiile alimentare mai severe pot provoca și probleme de sănătate, cum ar fi scăderea masei corporale, a densității minerale osoase, un risc crescut de anemie, de calculi biliari etc. Părerile sunt diferite cu privire la „care este durata postului pentru ca autofagia să-și producă efectele?”

Studiile (cu o temeinică fundamentare științifică) efectuate până în prezent, nu au putut recomanda în mod clar o durată „optimă” a postului (în scop de autofagie), care să se potrivească oricărei persoane. Odată ce e început postul intermitent, în general pe timpul nopții, se declanșează un complex de procese în corpul nostru, inclusiv autofagia. Când organismul simte foamea (adică lipsa nutrienților), începe reciclarea celulelor alterate, a proteinelor și a aminoacizilor alterați. Multă lume credea că atunci când postești, pierzi masă musculară, ceea ce nu este adevărat dacă îți cunoști bine propriul corp și duci un post benefic pentru sănătate.

„Cunoaște-te pe tine însuți”, fii conștient de propil tău corp și de propria ta sănătate, caută în tine însuți și înțelege (corect) ce îți face bine și ce îți face rău și, dacă reușești să înțelegi acest lucru, vei ajunge să fii cel mai bun medic pentru sănătatea ta. Atunci vei reuși să ții cel mai bun și cel mai sănătos post pentru sănătatea ta și vei ajunge la „Minte sănătoasă în corp sănătos”. Aceste citate au intrat în conştiinţa culturală a lumii prin semnificaţia lor filosofică şi morală, transmiţând un îndemn legat de dimensiunea spirituală a omului, de modul în care „Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli” (Buddha).

   6.2. Scopul postului  

Scopul postului, din punct de vedere al sănătății, este să se stimuleze o stare de înfometare agreabilă astfel încât autofagia (care este „uzina de reciclare intracelulară”) să poată fi activată din plin. Succesul postului, în scop de autofagie, este asigurat atunci când reușim să acceptăm foamea cu o atitudine pozitivă, ca fiind benefică pentru sănătate. Este bine să ne cultivăm în minte ideea că o ușoară senzație de foame este un lucru bun și trebuie să fim dispuși să o suportăm pe o perioadă de 14 – 16 ore. Corpul se va adapta treptat cu postul. De modul în care fiecare reușește să-ți schimbe (seteze) mintea, așa îi va fi și sănătatea și corpul, sau „schimba-ți mintea, iar ea îți va schimba corpul”.

   6.3. Efectele benefice generate de post asupra organismului  

Când începe foamea, încep să se obțină următoarele efecte benefice pentru organism:

• autofagia a intrat în acțiune
• detoxifierea intracelulară operează din plin
• enzimele de revitalizare încep să lucreze accelerat,
•  proteinele defecte existente sunt utilizate până la capăt,
•  eliminarea substanțelor toxice din organism are loc din plin.
• ca efecte secundare are loc o reducerea greutății și a grăsimii corporale.

 În starea de înfometare, uzinele de reciclare din interiorul celulelor sunt activate și noi proteine sunt sintetizate din proteinele defecte sau „reziduale”. Autofagia ajută la refacerea celulelor într-un interval de timp mult mai scurt, omul scăpând de oboseala corpului și a minții, căpătând un surplus de energie la muncă și la viață. Când ajungem să ne simțim confortabil cu senzația de foame, avem dovada că uzina de reciclare funcționează printr-un proces declanșat în mod conștient.

   6.4. Postul intermitent  

 Postul intermitent este postul care se ține cu întreruperi, respectiv de a nu mânca timp de anumite ore (pe o anumită durată), care se întinde pe o zi sau două, după care se mâncă pe un anumit interval de timp, care, și în acest caz, se întinde pe o zi sau două. Perioade de „foame programată”, adică de „post intermitent” și-o poate alege fiecare în funcție de cum o poate duce mai bine, în funcție de activitatea desfășurată, programul de muncă etc. Postul intermitent, în sensul autofagiei, implică abținerea totală de la orice fel de mâncare, pentru o anumita perioada de timp, înainte de a manca din nou în mod regulat.

   Exista diverse tipuri de „post intermitent”

Metoda postului cu intervale de 16/8, constă în a nu mânca timp de 16 ore, după care se mănâncă în următoarele 8 ore. Atât cele 16 ore de „pauză de masă”, cât și cele 8 ore în care se mănâncă, se pot întinde pe o singură zi calendaristică (cu durata de 24 de ore, începând cu miezul nopții și terminând la miezul nopții), fie pe două zile calendaristice (cel mai frecvent în cazul perioadei de post intermitent). Cea mai ușoară și cea mai practicată metodă de post intermitent este de a termina masa de seară în jurul orelor 17 – 17:30 și a nu mai mânca până a doua zi în jurul orelor 8:00 – 8:30, adică de a face o pauză de mâncare de circa 14 -15 ore.

Se spune că ideal ar fi ca această pauză să fie de 16 ore, ceea ce este mai greu pentru foarte multe persoane. Cele mai multe persoane suportă cel mai ușor și practică postul intermitent:

   1) de 14/10, adică de a nu mânca timp de 14 ore și în a mânca în restul perioadei de 10 ore, sau

   2) de 15/9, adică de a nu mânca timp de 15 ore și în a mânca în restul perioadei de 9 ore.

Sunt și persoane care mănâncă numai o singură dată pe zi, și nu cu scopul de a slăbi. Un tip de post intermitent, numit 23/1, este acela în care o persoană nu mănâncă (postește) 23 de ore, folosind numai (circa) o oră pentru a mânca. Am făcut aceste precizări pentru a se înțelege cât mai bine marea diversitate și a „posturilor intermitente”, programate, toate având ca element comun anumite perioade de înfometare prin care se asigură (cu certitudine) o viață cât mai sănătoasă.

   Beneficiile autofagiei  

   1) stimulează regenerarea celulelor organismului;

  2) reduce riscul de a dezvolta unele forme de cancer și chiar contribuie la combaterea unor celule tumorale;

  3) stopează dezvoltarea diabetului zaharat;

  4) îmbunătățește sănătatea pielii și a țesuturilor;

  5) îmbunătățește sănătatea cardiovasculară;

  6) acționează ca un mecanism anti-îmbătrânire;

  7) întărește sistemului imunitar al organismului prin faptul că, în timpul postului, descompune materialul celular și îl refolosește pentru nevoile metabolice;

  8) pe ansamblu, contribuie la prevenirea bolilor, la încetinirea îmbătrânirii și la prelungirea vieții.

Acumularea în corp de celulele deficitare este cauza pentru multe dintre bolile de care suferim și pentru efectele îmbătrânirii. Efectele negative ale acumulării de celulele deficitare sunt văzute în două dintre cele mai răspândite afecțiuni: respectiv boala Alzheimer și cancerul. Boala Alzheimer implică acumularea de proteine anormale, fie beta-amiloid, fie proteina Tau care deteriorează sistemul cerebral. Se consideră că autofagia are capacitatea de a elimina proteinele vechi și să împiedice dezvoltarea bolii Alzheimer. Unele studii arată că postul intermitent protejează celulele normale de toxicitatea agenților de cancer, reducând efectele secundare la pacienți.

Creșterea și înnoirea celulară are loc atât în timpul mâncării, dar și în timpul postului, când are loc o curățare (accelerată) celulară și întra-celulară. Autofagia este despre echilibru, ne readuce la ciclul natural al vieții, la raportul dintre perioada de hrănite și perioada de pauză de la mâncare (de post).

Nu trebuie confundat procesul natural de regenerare a celulelor prin „autofagie” cu procesul natural de regenerare a celulelor prin „apoptoză”. Apoptoza, cunoscută și sub denumirea de „moarte celulară normală programată”, este procesul natural, normal și sănătos, prin care celulele sunt programate să moară, după un anumit număr de diviziuni, după o anumită perioadă de timp. Apoptoza este esențială pentru a menține o stare bună de sănătate. Între apoptoză și autofagie există următoarea deosebire:

   1) în cazul apoptozei se lucrează la nivel de celulă: întreaga celulă moare și este eliminată;

   2) în cazul autofagiei se lucrează numai la nivel intracelular, numai la nivel componentelor deficitare din interiorul celulei, numai acestea fiind devorate, reciclate, eliminate etc.

Deosebit de important este a se reține și faptul că, pe perioada de postul intermitent, durata pe care acționează autofagia depinde foarte mult și de cât de mult se mănâncă la ultima masă (înainte de începerea postului zilnic, intermitent). Pentru a se înțelege cât mai corect și pe deplin problema în discuție, se impun și următoarele precizări cu privire la „timpul de digestie al alimentelor”, care este timpul cât durează alimentele până să treacă din stomac în intestinul subțire.

Exemple: apa ajunge imediat în intestine; „sucurile de fructe și legume” și „supa clară de legume” ajung în intestine  în 15 – 20 de minute; alimentele semi-lichide din salate, legume sau fructe blenduite, în 20 – 30 de minute; pepenele roșu, în 20 de minute; pepenele galben în 30 de minute; portocalele, grapefruitul, strugurii, în 30 de minute; merele, perele, piersicile, cireșele etc. în 40 de minute; legume suculente precum salata verde, roșiile, castravetele, țelina, ardeiul gras roșu și verde, în 30 – 40 de minute; carnea de porc, în 5 ore.

  Multă sănătate!

   Sursa: https://anonimus.ro/