Respectul şi iubirea de sine

Expresia “Dacă nu te respecţi pe tine nu poţi să-i respecţi pe ceilalţi sau dacă nu te poţi iubi pe tine însuţi, nu poţi iubi pe nimeni” este folosită frecvent.

Totuşi, pentru mulţi oameni, a se respecta şi iubi pe sine rămâne o vagă noţiune care, deseori este folosită în sensul material, cum ar fi cumpărături excepţionale sau vacanţe extravagante. A te răsplăti cu vacanţe şi jucării ţine de atitudinea compensatorie specifică celui de-al treilea nivel energetic – folosirea plăcerii fizice pentru a exprima aprecierea de sine. Deşi acest tip de răsplată este plăcut, el poate obstrucţiona contactul cu cele mai adânci tresăriri emoţionale ale inimii care apar atunci când trebuie să evaluăm o relaţie, o slujbă sau alte situaţii tulburătoare care ne afectează sănătatea. A te respecta şi iubi prin prisma nivelului specific al celui de al patrulea centru energetic Anahata Chakra (ce guvernează planul afectiv) înseamnă a avea curajul de a-ţi asculta mesajele conţinute în emoţiile pe care ţi le transmite inima, precum şi ”directivele” sale spirituale. Arhetipul către care inima ne trimite cel mai des este cel al vindecării “copilului rănit” din noi.

“Copilul rănit” din fiecare dintre noi conţine tipare emoţionale de afecţiuni şi răni din copilăria şi adolescenţa noastră, tipare ale amintirilor dureroase, ale atitudinilor negative şi ale imaginilor de sine disfuncţionale. Tipare ale dezamăgirilor, decepţiilor şi suferinţelor emoţionale. Amintiri ale ”iubirilor” trădate. Fără să ştim, putem continua să operăm influenţaţi de aceste tipare şi ca adulţi, chiar dacă într-o formă nouă. Frica de abandon, de exemplu, devine gelozie. Abuzul sexual devine o disfuncţionalitate sexuală, deseori cauzând o repetiţie a aceloraşi violări chiar cu proprii noştri copii. O imagine de sine negativă ca şi copil poate deveni mai târziu sursa unor disfuncţionalităţi precum anorexia, obezitatea, alcoolismul şi alte dependenţe cum ar fi frica obsesivă de eşec. Aceste tipare pot produce multe daune relaţiilor noastre emoţionale, vieţii noastre personale şi profesionale precum şi sănătăţii noastre. A te iubi pe tine însuţi începe prin confruntarea cu această forţă arhetipală din interiorul psihicului nostru şi prin înlăturarea autorităţii pe care ”copilul rănit” o are asupra noastră. Nevindecate, rănile ne fac prizonierii trecutului nostru.

Sistemul intuitiv al fiecărui om funcţionează în aşa fel încât rar se întâmplă să nu ne atragă atenţia asupra unor direcţii sau curente negative care ne pot afecta ori să nu ne arate cum putem alege să ne eliberăm de aceste şabloane sau impregnări negative înainte ca ele să devină o boală fizică. Ceea ce este poate mai puţin cunoscut îl constituie faptul că vindecarea fizică, psihică şi mentală este posibilă prin actele noastre de iertare. În viaţa şi în învăţăturile lui Iisus, iertarea este actul spiritual al perfecţiunii, dar este, de asemenea, şi un act de vindecare. Iertarea nu mai este doar o opţiune, ci o necesitate pentru a obţine vindecarea. Iisus a vindecat mai întâi suferinţele emoţionale ale ”pacienţilor” săi; apoi, vindecarea fizică urma în mod natural.

 Deşi mulţi au interpretat vindecările lui Iisus drept o răsplată divină pentru recunoaşterea faptelor şi comportamentelor incorecte, a celor suferinzi, iertarea de sine precum şi iertarea semenilor noştri este un act spiritual esenţial, care trebuie să aibă loc pentru a ne deschide complet puterii vindecătoare a iubirii.

Respectul şi iubirea de sine începe de aici. Aceasta înseamnă să avem grijă de noi, dar şi să-i iertăm pe oamenii din trecutul nostru, astfel încât rănile să nu ne mai afecteze; pentru că rănile noastre nu-i dor pe oamenii care ne rănesc, ci doar pe noi înşine. Eliberarea de toate ataşamentele faţă de aceste răni, ne face capabili să mergem mai departe, să ne mutăm din relaţia ”copilărească” pe care o stabilim cu semenii noştri şi chiar cu Dumnezeu (relaţii care poartă foarte mult amprenta coloraturii subtil energetice a primilor trei centri de forţă fiind dominate de ataşament şi egoism) într-un nivel al relaţiei care să poarte din ce în ce mai mult amprenta şi căldura iubirii şi compasiunii.

Mai ales deschiderea faţă de acest plan al afectivităţii corespunzător celui de al patrulea centru energetic ne ghidează mai departe existenţa, către maturitatea spirituală, dincolo de dialogul părinte-copil pe care îl avem cu Divinul, dincolo de rugăciunea pentru a obţine explicaţiile evenimentelor, dincolo de frica de necunoscut. ”Copilul rănit” din noi vede Divinul ca autoritate operând ca forţă într-un sistem bazat pe răsplată şi pedeapsă, cu explicaţii logice pentru toate experienţele dureroase. ”Copilul rănit” nu înţelege că în toate experienţele, oricât de dureroase ar fi, există o revelaţie spirituală cu privire la propria sa făptură. Atâta vreme cât gândim ca un copil rănit, vom putea iubi numai condiţionat şi având o mare frică de pierdere, perpetuând clişeele auto-condiţionării prin ataşament.

Actualmente cultura noastră ca întreg oscilează în cele două direcţii:vindecarea de răni şi victimizare. Totuşi, intrând sub influenţa puterii rănilor noastre, este dificil să vedem cum am putea renunţa la această ”putere negativă”, cum am putea merge mai departe pentru ca fiinţa noastră, (văzută ca întreg), să-şi recâştige adevărata sa putere interioară.

   Trecerea dincolo de limbajul rănilor

Iată ce afirmă Caroline Miss vorbind despre stadiile puterii şi vindecării.

”În intenţia de a vindeca rănile sufleteşti oamenii au ajuns să se identifice pe aceste niveluri reactiv-emoţionale. S-a structurat un întreg limbaj care se bazează pe răni. Oamenii au devenit fluenţi, din punct de vedere terapeutic, în procesul creării unui limbaj al aşa zisei intimităţi şi cunoaşteri de sine pe care eu îl denumesc “rănilogie”. Acum folosim revelaţia şi schimbăm experienţe despre rănile noastre ca substanţă a conversaţiilor, şi, într-adevăr, ca un liant ce ne întăreşte relaţiile. Am devenit atât de buni la asta, încât, de fapt, ne-am convertit rănile într-un tip de monedă de schimb în relaţii, monedă pe care o folosim pentru a controla situaţiile şi oamenii. Nenumăratele grupuri de sprijin ce încearcă să-i ajute pe oameni să-şi depăşească trecutul legat de abuz, incest, dependenţă şi bătaie, asta ca să numesc doar câteva, servesc numai pentru a consacra “rănilogia” drept o limbă contemporană a intimităţii. În cadrul acestor grupuri de într-ajutorare bine intenţionate, membrii primesc deseori pentru prima dată, acea atât de mult aşteptată validare pentru rana pe care au suferit-o. Compasiunea ce se revarsă din partea membrilor grupului este resimţită ca un pahar mare de apă rece băut într-o zi uscată şi toridă.

Rănile, ca limbaj al intimităţii şi-au găsit arena de exprimare atât în cadrul relaţiilor, cât şi în grupurile de sprijin. De fapt, nu este o exagerare să afirm că ritualurile romantice de împerechere contemporane aproape că cer o rană pentru a “decola”. Un ritual tipic de legătură pare ceva asemănător cu acesta: doi oameni se întâlnesc pentru prima oară. Îşi spun numele, oraşele natale şi posibil dau ceva referinţe despre originile lor etnice şi religioase (patern de comunicare specific nivelului 1 controlat de primul centru energetic). Apoi, conversaţia se mută asupra subiectelor specifice planului doi: ocupaţia, trecutul în relaţii, inclusiv căsătorii, divorţuri şi copii şi, probabil, finanţe. Subiectele specifice manifestării planului trei urmează, de obicei, în ceea ce priveşte gusturile personale cu privire la obiceiurile alimentare, programul exerciţiilor fizice, activităţile de după serviciu şi, posibil, programele de dezvoltare personală. Dacă vor să stabilească o relaţie intimă, se mută către nivelul patru. Cum se începe adesori abordarea? O persoană mărturiseşte despre o rană pe care încă are nevoie să o “proceseze”. Dacă cealaltă persoană vrea să răspundă într-o manieră “de legătură”, va găsi ceva de o magnitudine similară cu rana primei persoane. Dacă potrivirea merge, atunci ei devin “colegi de suferinţă”.

Uniunea lor include următorii termeni nerostiţi ai unui acord:

   1. Vom fi mereu gata să ne ajutăm unul pe altul în orice situaţie care se va asocia cu amintirile acestei răni.

   2. Acest ajutor va include reorganizarea oricărei părţi a vieţii noastre sociale sau profesionale în funcţie de nevoile partenerului nostru rănit.

   3. Dacă este necesar, ne vom asuma responsabilităţile partenerului nostru, astfel arătându-ne sinceritatea deplină a sprijinului nostru.

   4. Vom încuraja partenerul să analizeze rănile sale împre­ună cu noi şi să aloce atât timp cât este necesar pentru refacerea sa.

   5. Vom accepta, cu minimă rezistenţă, toate slăbiciunile şi defectele izvorâte din aceste răni, de vreme ce acceptarea este crucială pentru vindecare.

Pe scurt, o legătură bazată pe intimitatea rănilor este o garanţie implicită că partenerii afectaţi vor avea mereu nevoie unul de altul şi că vor avea o cale deschisă întotdeauna către interiorul celuilalt. În limbajul comunicării, asemenea legături reprezintă o nouă dimensiune a iubirii, una care este orientată către ajutorul terapeutic şi susţinerea angajamentelor mutuale pentru vindecare. În limbajul puterii însă, partenerii nu au avut vreodată un acces mai uşor la vulnerabilităţile celuilalt sau atâta acceptare deschisă de a le fi folosite rănile pentru a fi manipulaţi emoţional şi astfel conduşi şi controlaţi prin acest tip de relaţii.

“Rănilogia” a redefinit complet parametrii intimităţii. Atât într-un sens pozitiv ca deschidere şi sinceritate relaţională dar şi în sens negativ prin complacere în abuz şi condiţionare mergând până la manipulare psihică.

Intimitatea rănită a găsit un suport enorm în interiorul acestei comunităţi holistice de vindecare, în mod special în literatura despre legăturile dintre durerile emoţionale şi boală, dintre vindecarea traumelor emoţionale şi redobândirea sănătăţii. S-au creat grupuri de sprijin în jurul oricărui tip de traumă emoţională posibilă, de la abuzul asupra copilului prin incest, la violenţa domestică şi durerea de a avea un membru al familiei în puşcărie. Talk show-urile de televiziune se străduiesc să facă publice detaliile rănilor oamenilor. (Nu numai că trăim în interiorul rănilor noastre, ci ne şi distrăm cu rănile altora). Este speculată emoţia ”rănilor” şi slăbiciunea publicului la acestea pentru a creşte ratting-urile televiziunilor. S-a ajuns la o veritabilă întrecere în a prezenta cât mai dramatic ”rănile” individului şi societăţii. Sistemul legislativ a învăţat cum să convertească rănile în putere economică: reclamele la televiziune încurajează oamenii să considere tribunalul o cale de a putea trăi cu rănile lor.

Înainte de 1960, a fi matur şi puternic însemna să-ţi păstrezi durerea şi vulnerabilitatea pentru sine. Definiţia contemporană a puterii individuale include capacitatea de a expune slăbiciunile interioare unei alte persoane. În timp ce intenţia iniţială a acestor grupuri de sprijin era să ajute oamenii să simtă o alinare, o îngrijire, un răspuns plin de compasiune pentru o criză personală, nimeni nu se aştepta ca acestea să continue până când persoana era vindecată, ca să nu mai vorbim de funcţia de agent al respectivei vindecări. Aceste grupuri au fost menite să fie numai barca de trecere peste râul tranziţiei. Dar mijloacele folosite în procesul vindecării şi recuperării sufleteşti au fost confundate apoi de către mulţi, (chiar şi de către tagma vindecătorilor) cu scopul propriu-zis. Ca şi cum a rămâne integraţi unui grup de sprijin orientat din exterior era tot ce putea fi obţinut mai mult de către o persoană ”rănită” sufleteşte. Se uită faptul că vindecarea reală consta în insăşi afirmarea autonomiei sufleteşti, a manifestării active a personalităţii aceluia care îşi regăseşte ”calea” prin propriile sale puteri şi străduinţe, ”ridicându-se şi umblând” sănătos şi încrezător atât în el însuşi, în semenii săi şi în Dumnezeu.

Dar foarte puţini membri au dorit să coboare din barca de salvare când au ajuns la malul opus. Dimpotrivă, ei au creat dintr-o fază de tranziţie a vieţii lor, un stil de viaţă permanent. Odată ce au învăţat cum să vorbească şi să integreze “rănilogia”, a devenit extrem de dificil pentru ei să renunţe la privilegiile care însoţeau faptul de a fi rănit în cadrul acestei culturi ce integrează nivelul comunicarii şi manifestării specific celui de al patrulea nivel energetic unde se exprimă cel mai mult nevoile sufleteşti de împărtăşire şi înţelegere afectivă.

Fără un program eficient al vindecării sufleteşti, riscăm să devenim dependenţi de ceea ce credem că este sprijin şi compasiune; credem că avem nevoie de tot mai mult timp pentru a “procesa” rănile noastre. Şi adeseori rămânem să ne lingem rănile toată viaţa, nesiguri că am putea să o luăm din nou singuri de la capăt. Datorită faptului că există un răspuns de sprijin prelungit, membrii grupurilor de sprijin rămân adeseori agăţaţi de acestea cu o pasiune care sugerează că, “Nu vom mai pleca niciodată de aici, pentru că acesta este singurul loc unde am găsit ajutor. Nu există alt ajutor pentru mine în lumea obişnuită. Aşa că, voi trăi mereu în acest proces şi printre oameni care înţeleg prin ce am trecut eu.”

Problema cu asemenea sisteme de ajutorare socială sau familială este dificultatea de a spune cuiva că a beneficiat de suficient sprijin şi că trebuie să îşi reia curajos propria viaţă în mâini. În multe privinţe această problemă reflectă înţelegerea noastră limitată asupra compasiunii. Compasiunea este aptitudinea unei fiinţe de a ”simţi” şi recunoaşte suferinţa altuia participând apoi activ la procesul de vindecare interioară ajutîndu-l să-şi recâştige puterea înapoi în viaţa sa. Pentru că atâta vreme cât cultura noastră nu a integrat necesitatea unei practici individuale care să ofere timp pentru vindecarea sufletului şi nici nu a recunoscut măcar necesitatea sa, oamenii au supracompensat acest lucru în prezent prin faptul că nu au mai pus limite timpului acordat acestei ”vindecări” exterioare.”

Sensul corect al vindecării sufleteşti este recăpătat odată cu acceptarea fiecăruia dintre cei care au fost vreodată ”răniţi din prea multă iubire” a faptului că acest lucru s-a produs pentru a le conferi, în primul rând lor, puterea de a reevalua corect resusele lor interioare, pentru a le transforma sau îmbogăţi pentru a rămâne să rodească în câmpul iubirii.

A fi vindecat sufleteşte înseamnă a putea din nou să-ţi laşi viaţa condusă de vocea inimii care vorbeşte limbajul iubirii şi compasiunii, deschiderii, sincerităţii, iertării şi altruismului. Nu este de mirare că în societatea actuală sunt foarte puţini cei cu adevărat vindecaţi sau sănătoşi din punct de vedere sufletesc.

În continuare, pentru a ilustra cele afirmate, iată un pasaj poetic şi plin de înţelepciune din lucrarea “PROFETUL” a genialului KAHLIL GIBRAN, cu privire la iubire: 

         “Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,

          Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,

          Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei

          Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,

          Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,

          Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

          Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

          Precum ea vă ridică până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,

          Tot la fel ea va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

          Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.

          Vă treieră pentru a vă descoji.

          Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

          Vă macină până la înălbirea făinii voastre.

          Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi. Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă la ospăţul divin.

          Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii.

          Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

          Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,

          Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge dar nu cu toate lacrimile voastre.

          Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu decât de la sine.

          Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea niciodată să fie stăpânită;

          Fiindcă iubirii îi este de ajuns iubirea.

          Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi “Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă “eu sunt în inima Creatorului”.

          Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

          Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

          Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:

          Să te topeşti de iubire în tot şi să devii izvor ce susurul în noapte-şi cântă,

          Să cunoşti durerea prea mari duioşii,

          Să fii rănit de înţelegerea iubirii,

          Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te,

          Să te trezeşti în zori, cu inima înaripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de iubire,

          Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii,

          Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,

          Şi, apoi, să adormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze să ai un cântec de laudă.”

     Sursa : http://liviugheorghe.wordpress.com/

   Drum drept spre Lumină !

 În acest articol vom discuta despre Demiurg, ceea ce este și modul în care este afectat fiecare om de pe această planetă. Înainte de a merge mai departe cu acest subiect trebuie să începem cu povestea universului, conștientizând și propria călătorie pe această planetă minunată a lui Gaia. După cum probabil sunteți conștienți că trăim într-o matrice de pe pământ, care este controlată de către elita conducătoare.

     Elita mondială nu este vârful piramidei conducătoare

Aceste elite nu sunt în vârful piramidei, aceștia sunt controlați de Semizei (Demiurgi) Archoni, funcție de interpretarea ta. Scopul acestor Archoni, Semizei este să se hrănească din energia pe care noi le-o oferim atunci când trecem prin toate greutățile pe care le-au creat pe Pământ. O mulțime de oameni s-au trezit până în prezent, dar cu toate astea foarte mulți trăiesc încă în iluzie și nu sunt conștienți de faptul că acești Archoni, Semizei, „Demiurgul”, de asemenea, se hrănesc din energia închinării și adorării noastre a tuturor ființelor angelice, precum și Dumnezeului fals al Bibliei.

 Acest lucru poate fi un șoc mare pentru voi, cum l-am avut și eu când am accesat prima dată această informație. Dar, după cercetarea demiurgului pe internet și vizionarea clipurilor video cu Cameron Day și George Kavassilas am fost convins că acesta este adevărul. De asemenea, am meditat asupra acestui subiect și am mers adânc în inima mea, în timp ce m-am conectat la adevărul universal și Sinele Suprem. După ce am făcut acest lucru eu știu că acesta este adevărul existenței cu care ne confruntăm acum, ca ființe nemuritoare de energie. Trebuie să învățați cum să nu cădeți în această capcană, pentru că, dacă nu învățați acest adevăr universal, mă tem că după ce vei muri, vei continua acest ciclu neîncetat al reîncarnării și-ți va fi iară inaccesibilă memoria din ultima ta viață.

    Viața înainte de Demiurg

Pentru a înțelege toate aceste lucruri este nevoie să mergem adânc înapoi în istoria acestui univers, într-un moment în care Demiurgul nu exista și toată viața de pe aceste planete precum Pământul exista într-o stare de iubire pură și armonie totală. Ființe de lumină ca noi au venit în existența fizică la voință luându-ne aceste vehicule fizice pentru a putea trăi în tărâmurile fizice, atât timp cât ne-am dorit pentru a experimenta Creația de la nivelul cel mai grosier. Aceasta a fost situația până la un moment dat în acest univers al ,,liberului arbitru”, după care una dintre multele ființe de lumină eterne a decis că vrea să extindă limitele acestui univers al „Liberului Arbitru” sau ,,Voinței Libere” și să încerce ceva diferit.

 Din acest punct, în ceea ce privește Gaia (Pământul), a devenit îngrijorată de faptul că aceste ființe care au venit aici, practic i-a convins pe locuitorii Pământului (noi) să încercăm un nou tip de ,,vehicul fizic” care ar avea funcții mai bune. Acest vehicul este corpul nostru pe care-l avem astăzi cu ADN-ul manipulat.

 Noi de pe Pământ, în acel moment, în întreaga noastră existență ca ființe de lumină nemuritoare, niciodată nu am avut o experiență cu o entitate care dorea să ne controleze, să ne manipuleze și să ne facă rău, în măsura în care noi eram preocupați ca orice ființă să nu facă rău alteia.

     Demiurgii Archoni ne-au înșelat

 În ceea ce privește ființele care au dorit să ne impună acest lucru, au trebuit să fie atenți să nu rupă aspectul ,,liberului arbitru” al acestui Univers. Ei au făcut acest lucru cu acordul nostru, noi fiind de acord să ,,intrăm” (prin naștere) în aceste noi organisme modernizate. Totuși, odată ce ne-am pus energia noastră de lumină nemuritoare (sufletul) în acest nou corp uman, am experimentat un șoc. Acest șoc a fost faptul că au fost proiectate să taie legătura noastră cu „Sursa” întregii creații din care noi toți provenim, de la călătoria noastră prin dimensiunile acestui univers. Tăierea acestei legături, de asemenea, a șters amintirile noastre despre cine suntem cu adevărat și ne-a retras toate puterile noastre.

     Memoria noastră eternă a fost blocată  

Aceasta este ceea ce ființele invadatoare și-au dorit, astfel încât acestea să se poată institui ca zei și să domnească peste noi pentru a ne suge energiile prin închinarea noastră lor. Acest lucru s-a întâmplat cu multe mii de ani în urmă, poate fi acum 100.000 de ani, cel puțin. Așa că odată cu trecerea timpului ne-am pierdut tot mai mult legătura noastră cu Sursa și am început să ne închinăm acestor ființe ca Zei. Acest lucru este în cazul tuturor poveștilor din Biblie ce ,,provin” de la ființe angelice care vin din cer. Nu a fost nimic mai mult decât că aceste entități care folosesc aceleași puteri pe care noi toți le-am posedat, le folosesc pentru a păcăli omenirea în adorarea lor.

     Ei au devenit zeii noștrii

 Acum după o înțelegere scurtă a istoriei demiurgului de pe această planetă avem nevoie să mergem la nivelul următor. În conformitate cu sute de filme realizate de instituția de manipulare psihică și spălare a creierelor de la Hollywood, atunci când vom muri trecem printr-un tunel de lumină, iar noi ne întâlnim fie cu Isus, Dumnezeu sau cei dragi sau orice divinitate adorată. Ne este apoi dată o recenzie a vieții și ne sunt arătate îndoielile și greșelile noastre.

    Nu intra în capcana de Lumină

 Dacă sunteți o ființă strict religioasă v-ar putea afișa Iadul și unde veți merge dacă nu vă veți ispăși păcatele. Locul ăsta unde sunteți luați este Demiurgul, iar acest lucru este tărâmul controlat de acele ființe invadatoare pe care noi (Cobra și alții) le numim Archoni. În acest moment ei te-au prins din nou, deoarece crezi că prin moarte ai scăpat de matricea închisorii de pe Pământ, iar acum vei fi liber.  

   Nu urma capcana Demiurgului

Mi-e teamă că nu este realitatea situației, realitatea este posibil să apară ca un fel de rai, în timp ești în acel loc, dar îți va fi spus întotdeauna că trebuie să vă întoarceți  pe Pământ pentru a uniformiza Karma din viața anterioară. Ei doresc să vă reîncarnați pe Pământ pentru a experimenta greutățile din nou, astfel încât aceștia să se poată hrăni cu acea energie negativă. De asemenea, ei se vor hrăni cu toată energia pe care voi o dați Dumnezeului Bibliei, lui Isus sau entităților angelice la care vă închinați. O altă parte a acestei realități este că atunci când vii înapoi pe Pământ îți vor fi șterse amintirile, astfel încât să nu ai idee despre Karma pe care ar trebui să o arzi (anihilezi). De asemenea, înainte de a veni înapoi pe Pământ te constrânge să semnezi un contract (așa-numitul contract al sufletului) pentru a trece prin tot felul de încercări și orori, toate pentru a compensa așa-numita Karma (din viața anterioară). În realitate, toate aceste contracte sunt pentru a cauza durere și suferință pentru tine și alții, astfel încât aceștia să se poată hrăni cu acea energie.

    Cum evităm capcana

 Cunoscând toate acestea, atunci când simțim că vom muri (este cel mai bine să fim conștienți în acele momente) trebuie să repetăm în gând mantra ,,Mă duc înapoi la Sursă” . Un truc pe care ei îl folosesc este de a pretinde că sunt cei dragi ție plecați mai înainte. Nu te lăsa manipulat, du-te către Sursa Infinită, apoi vei putea să te vezi cu oricine dorești.

 Un alt truc: să fii conștient atunci când dormi noaptea. Acestor ființe ale Demiurgului le place să scurgă energia din tine. Ele fac acest lucru pretinzând că sunt maeștrii înălțați sau îngeri, ele vin să te ia pentru a lupta pentru binele omenirii. Nu este adevărat nici acest lucru, deoarece aceasta te va obosi pentru că-ți vor fi luate energiile.

    Fii o ființă suverană și ia-ți înapoi puterile tale

 Folosiți o mantră și spuneți Universului înainte de a merge la culcare, că sunteți o ființă suverană care nu dorește să fie perturbată de orice altă ființă care dorește să vă scurgă energiile sau să vă facă rău. De asemenea, spuneți-le că vă veți apăra și  să-și amintească, că sunteți foarte puternic și nimic nu este mai bun sau mai puternic decât noi, pentru că suntem cu toții o parte din Sursa Eternă a acestui Univers și a altora.

 Cei care se închină lui Satan sau oricăror altor entități așa-numite rele, ei venerează aceleași entități Archonice care doresc doar să le fure energiile și să-i țină departe de la calea redobândirii puterii adevărate. Acest lucru este valabil pentru toate elitele și lojele masonice. Ei se tem de Trezirea noastră, de redobândirea statutului de Ființă Suverană ce trăiește în Lumină și asta se întâmplă și se va întâmpla cu tot mai mulți dintre noi pentru a deveni într-un final UNUL adică oglinda SURSEI, Dumnezeu Tatăl, unicul adevărat. Așa să fie !

   Drum drept spre Lumină!

  Sursa: http://howtoexitthematrix.com/

    Totul este energie.

Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa sa teoremă E=MC², care demonstrează schimbul dintre energie şi materie. În ce priveşte materia, Einstein a remarcat cândva ”…ne-am înşelat cu toţii. Ce credeam a fi materie nu era decât energie cu vibraţie suficient de joasă pentru a fi percepută de simţuri. Materia ca atare nici nu există.” Ca argument, acest adevăr validat acum de ştiinţele cuantice era cunoscut de vechii hinduşi atunci când făceau referiri la termenul de maya, însemnând iluzia adeseori confundată cu realitatea. Energia (inclusiv ”materia”) este simplă conştienţă şi invers.

Conceptul că totul este energie sau conştienţă are o legătură directă cu biologia umană. Vechea perspectivă materialistă care priveşte corpul uman ca pe o maşinărie care funcţionează pe bază de energie dar are o existenţă cumva separată de ea, cedează teren evidenţei de necontestat că suntem şi manifestări ale energiei conştiente. Modelul holografic descrie aşa zisul univers fizic în termenii interferenţei frecvenţelor electromagnetice care au ca rezultat proiecţia iluziilor şovăielnice pe care le avem despre noi şi univers.

Într-una din cărţile clasice despre vindecarea energetică, Medicina Vibraţională, dr. Richard Gerber concluzionează că materia, inclusiv celula umană, este de fapt ”lumină solidificată”. Cercetătorul de frunte în domeniul vindecării, dr. Leonard Horowitz ajunge exact la aceeaşi concluzie, afirmând fără echivoc în cartea sa DNA: Piraţii Spiralei Secrete că oamenii sunt ”lumină cristalizată şi precipitată.” Această demonstraţie vine în acord nu numai cu modelul holografic şi cercetările recente ruseşti despre energia de ”torsiune” dar şi cu descoperirile din domeniile de vârf ale fizicii cuantice care au demonstrat că lumina (la fel ca şi ADN-ul) are capacitatea de a transporta şi memora date. 

Lumina ca informaţie sau ”lumină în formaţie” este o veche noţiune tratată de secole  de diferite modele ale geometriei sacre. Alţii au sugerat că îngerii, adesea descrişi ca mesageri divini, sunt în realitate unghiuri (angles) sau raze de lumină care convertesc informaţia (experienţa tipică este ”inspiraţia”) provenită de la o sursă celestă. Această concepţie extinsă asupra luminii ca formă de conştienţă de exemplu stă la baza viziunii toltecă asupra lumii a lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best seller-ului Cele Patru Convenţii.

 Noi cercetări în neurologie indică faptul că fenomenala capacitate a creierului uman, chiar operând sub zece procente din capacitatea noastră, este nu numai o rezultantă a biochimiei dar şi a impresionantei abilităţi de a funcţiona ca o arhivă holografică de stocat date şi ca sistem de redare (unitate de hard) ce utilizează diferite unghiuri de lumină pentru a citi informaţia (software). Acest lucru atrage după sine analogia dintre creierul uman şi un bio-computer holografic super sofisticat care operează pe baza frecvenţelor electromagnetice. Nu în mod surprinzător, s-a demonstrat funcţionarea similară a ADN-ului. Se consideră astfel că biologia umană are o natură electromagnetică. După cum a observat dr. Deepak Chopra, celulele umane, departe de fi simple recipiente funcţionale, sunt în realitate câmpuri electromagnetice saturate cu posibilităţi şi potenţiale.

Frecvenţele electromagnetice pot fi observate cu claritate în aura umană. În prezent este general acceptat faptul că oamenii posedă o aură detectabilă. Timp de mai multe decade, fotografia Kirlian a surprins în jurul corpului acest halou iridiscent; mai recent, dr. Valerie Hunt, profesor la universitatea UCLA şi autor al cărţii Mintea Infinită: Ştiinţa vibraţiilor conştienţei umane, a măsurat efectiv aura umană cu un aparat EEG. La începutul secolului 20, s-a emis teoria despre compunerea aurei din diferite benzi de frecvenţă electromagnetică numite câmpuri aurice care guvernează aspectele distincte ale biologiei, psihologiei şi spiritualităţii umane.

 De asemenea, fiecărui câmp electromagnetic îi corespunde o dimensiune specifică cu care se află în interacţiune. Spre exemplu, al treilea câmp este cheia către dimensiunea a treia. Ansamblul câmpurilor electromagnetice poate fi asemănat cu o matrice geometrică, un fel de ”scară a lui Iacob” care permite accesul către domenii de frecvenţă din ce în ce mai subtile. Această lărgire a percepţiei până la cuprinderea întregului spectru al câmpurilor aurice şi al chakrelor corespondente, este ceea ce înseamnă a deveni ”multidimensionali”.

Conform spuselor lui Greg Braden în cartea Codul lui Dumnezeu, străvechiul nume ebraic din patru litere pentru Dumnezeu reprezintă de fapt codul ADN bazat pe compoziţia chimică a codului genetic. ”Aplicând această descoperire limbajului vieţii”, scrie Braden, simbolurile elementelor familiare hidrogen, azot, oxigen şi carbon pot fi înlocuite cu literele cheie, astfel, codul vieţii este transformat în cuvintele unui mesaj etern citit în felul următor: Dumnezeul/Etern din corp. Dacă Dumnezeu se află într-adevăr în corp iar din perspectivă evoluţionară conştiinţa şi fiziologia sunt interdependente, atunci trebuie să ţinem cont de faptul că această divină conştienţă este accesibilă de şi prin fizicalitate.

Unul din aspectele şocanteale ADN – ului este procentul mic de zece la sută – sau de trei, după unii – activ la majoritatea oamenilor. Restul de 90% sau mai mult a fost etichetat de ştiinţă ca fiind ”deşeu”. E interesant faptul că acest procent activ de maxim zece la sută are legătură cu acelaşi procent în care ne utilizăm capacitatea creierelor. Şi mai incitant este faptul că potrivit unuia dintre cele mai recente modele ştiinţifice, teoria stringurilor, mai puţin de zece procente din materia acestui univers este vizibilă. Celelalte aproximativ 90 de procente mai sunt numite şi ”materie întunecată”, care ar putea foarte bine să existe în alte dimensiuni.

Este posibil ca porţiunea de ”deşeu” din ADN să conţină un potenţial transformativ aflat în stare de activare? Ar putea el să activeze cumva partea nefolosită a creierelor noastre? E posibil ca această activare a creierului să realizeze deşteptarea facultăţilor noastre de percepţie divină, îngăduindu-ne să avansăm pe scara ”multidimensională” a câmpurilor noastre electromagnetice, având experienţa procentului invizibil de nouăzeci la sută din univers? Potrivit înţelepciunii perceptului validat de timp ”După cum e deasupra, aşa şi dedesubt”, trezirea acestor facultăţi în tot mai mulţi oameni, în special în copiii de azi cu înzestrări deosebite, ar putea avea vreo legătură cu intensificarea superluminii emanate din Centrul Galactic?

Mulţi cred că răspunsul la toate aceste întrebări este un da categoric. Potrivit autorului William Henry, fizicienii ”au convenit că un ocean vast de chintesenţe… invizibil telescoapelor noastre… înconjoară galaxiile vizibile. Dacă au dreptate, această ”materie întunecată” care se compune din ceea ce noi credem că se află „acolo departe în spaţiu” este prezentă şi ”aici printre noi”… asta atrage după sine presupunerea că o parte de 9 /10 din noi este tot o necunoscută.

Braden, care şi-a început cariera ca geolog, a fost unul dintre primii observatori ai comunităţii ştiinţifice care a teoretizat, pe baza schimbărilor terestre observabile, că planeta noastră trece prin experienţa creşterii frecvenţei vibraţionale care va activa în final potenţialul adormit al ADN-ului. După cum a detaliat în cartea sa Trezirea la punctul zero, această activare evolutivă sau Iniţiere Colectivă se referă probabil la creşterea frecvenţei de vibraţie armonică a Pământului, cunoscută sub numele de frecvenţa Schumann. Deşi este un subiect controversat în lumea ştiinţifică şi urmează să fie dezvoltat, un număr de cercetători mai cred că un anume aspect înalt vibraţional al Pământului se află în continuă evoluţie. Probabil că noi date vor ajuta la înţelegerea colectivă a acestor aspecte.

Braden argumentează faptul că ipotetica creştere a frecvenţei, care s-ar putea să aibă legătură cu densitatea sau strălucirea ”informaţiei luminoase” derivată din intensa activitate celestă, va avea ca rezultat formarea de noi combinaţii de amino-acizi şi în esenţă de noi combinaţii ADN. Din perspectiva geneticii, pare hazardată afirmaţia că specia umană evoluează într-o formă nouă. Nu e nici pe departe la fel de ciudat cum ar putea părea la prima vedere, dacă ţinem cont de capacitatea de învăţare şi de adaptabilitatea spectaculoasă a ADN-ului. În unele cazuri recente, expresia ”biologie cuantică” a apărut ca reacţie la evidenţierea, chipurile tăinuită, a dovezilor despre activarea celui de-al treilea strat de ADN uman, sub formă de triplu helix. Cred că apariţia celui de-al treilea strat de ADN este o realitate. Totuşi, chiar dacă ar fi o simplă metaforă pentru evoluţia inteligenţei latente din ADN, noţiunea de triplu helix are o anumită valoare conceptuală.

Referitor la posibilitatea apariţiei unui nou genotip uman, Judith Bluestone Polich scrie în Întoarcerea Copiilor Luminii despre ”codurile pentru trezirea moştenirii noastre ancestrale – adică a luminii interioare – zac undeva ascunse în structura ADN-ului”. Noua conştienţă colectivă evoluează odată cu revenirea individuală a memoriei despre fiinţele care suntem. De îndată ce această revizuire va atinge masa critică, se va declanşa un salt cuantic evolutiv al noii specii umane – ”îndelung aşteptata şi înzestrata specie umană spirituală, cunoscută de civilizaţiile ancestrale sub numele de copii ai luminii.”

Referitor la subiectul apariţiei unui nou genotip uman, Bluestone Polich scrie în Reîntoarcerea Copiilor Luminii „codurile trezirii la moştenirea noastră ancestrală – cu alte cuvinte lumina interioară – ar putea fi ascunse în interiorul structurii ADN-ului”. Noua conştienţă se naşte pe măsură ce indivizii îşi recapătă amintirea despre fiinţa pe care o reprezintă. Odată cu atingerea nivelului critic a masei revizioniştilor se va declanşa un salt evoluţionar cuantic al speciei umane ducând la apariţia mult aşteptatului şi înzestratului model de Uman spiritual, amintit de culturile antice drept copilul luminii.

Toate fiinţele vii emit lumină. Anticipând ultimele cercetări ruseşti din domeniul „geneticii undelor”, în 1920 un alt om de ştiinţă rus, Alexander Gurvich, a lansat în premieră conceptul de emisie a frecvenţelor de lumină prin intermediul „razelor mitogene” din celulele umane. Cam în aceeaşi perioadă în Germania, Marco Bischof a publicat un material convingător intitulat Biofotonii: Lumina din celulele noastre. Prin 1974, teoria biofotonilor emisă de savantul german Frity Albert Popp a confirmat la bază ipoteza despre mitogenie, demonstrând că ADN-ul generează bioluminiscenţă. Teoria lui Popp în schimb a fost confirmată de Herbert Froelich şi laureatul cu premiul Nobel Ilya Prigogine.

În cercurile de biologie se acordă tot mai multă atenţie sistemului numit „comunicaţie cu lumină biofotonică”, esenţial în multe din procesele de autoreglare specifice organismelor vii. Holograma celulară corespondentă a sistemului nervos, această reţea de comunicaţie sofisticată care utilizează lumina la transferul de date, operează mult mai rapid decât sistemul nervos fizic şi poate fi considerată un bio-computer cuantic în timp real (adică execută mai multe task-uri paralele în acelaşi timp), ceea ce permite stabilirea unei interfeţe electromagnetice directe cu mediul ambiant al individului.

Teoria rezonanţei Morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este „implementat” cu receptori şi emiţători ADN ci întreaga noastră specie este din punct de vedere morfogenetic organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă: umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, a cărei descoperiri fac analogia nu doar dintre ADN şi un bio-computer holografic ci se referă direct la un „internet biologic” care leagă toate fiinţele umane. Multe din tradiţiile străvechii înţelepciuni se bazează pe concepte similare de percepţie a universului (incluzând aici şi locuitorii săi umani) ca pe o fiinţă globală inteligentă asemănătoare unui organism biologic.

“Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre,” afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos… ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că umanul spiritual are codificată în sine o amprentă genetică divină.” Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric ci o realitate biologică, o realitate care a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care să admită încorporarea deplinei lumini ale unei conştienţe unitare la nivelul fiecărei celule a corpului.

Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de unde sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi să o metabolizeze asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifierea, rehidratarea şi în ultimă instanţă la regenerarea corpului.

În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă cubică sau hexagonală observată în ţesuturile umane obişnuite la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate astfel că ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri care formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare. Merkabah este un vechi concept din kabala care înseamnă „vehicul de lumină”.

Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului de merkabah, considerat a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial însă este vorba despre corpul individual de lumină activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană sub forma ei cea mai nelimitată – fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele unui televizor cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren în lucrarea „Ce este corpul de lumină” descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă care permite transcenderea spaţiului, timpului şi dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.

Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei de perspectivă spre iluminare care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă poate că nu există un fenomen ca ascensiunea ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi, literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede „evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la Sursa acestui univers, iar acesta la rândul lui se contopeşte cu alte sisteme Sursă şi tot aşa până la contopirea lor în Unic”. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.

    Drum drept spre Lumină!

  La sfârșitul lui iulie 1999, călătorisem la un aeroport. Eu nu conduceam, așa că eram liber să gândesc despre orice îmi doream. În astfel de momente sunt deosebit de receptiv la impresiile psihice sau intuitive și am devenit conștient de o metaforă perceptivă care îmi venea în minte:

 Am „văzut” un spațiu care era complet umplut cu bolovani mari care erau legați împreună în toate direcțiile de un sistem de curele grele. În timp ce priveam, am văzut bolovanii începând să se miște. La început, s-au frecat doar puțin unul de celălalt. Apoi distanța dintre ei a crescut și au început să se miște mai liberi, izbindu-se unul de celălalt și încordând și întinzând curelele.

Mi-am dat seama că privesc „viitorul” acestei structuri și, pe măsură ce scena înainta în timp, bolovanii s-au depărtat din ce în ce mai mult și mișcările lor au devenit mai neregulate până când curelele s-au rupt și s-au putut mișca liber unul între altul. La acea vreme, am simțit că bolovanii reprezentau unități mari de energie planetară și că urmăream destrămarea formelor și tiparelor vechi. După ce am reflectat asupra acestei experiențe, mi-am dat seama că era foarte asemănătoare cu un proces numit „schimbare de fază”.

Când un solid se topește într-un lichid sau un lichid devine vapori sau gaz, acesta s-a mutat într-o altă „fază” sau stare.

S-ar putea să fiți familiarizați cu cele trei stări fizice ale apei: gheață (solid), apă (fluid) și „abur”/vapori de apă (gaz). Când gheața se topește în apă sau apa se transformă în abur, acesta este rezultatul absorbției de mai multă energie sub formă de căldură. Atunci când un solid se topește într-un lichid sau un lichid devine vapori sau gaz, este în continuare aceeași substanță din punct de vedere chimic, dar moleculele se comportă diferit și au o orientare diferită unele față de altele. S-a mutat într-o altă „fază” sau stare a substanței.

Elementul cheie în acest proces este absorbția mai multă energie. Creșterea energiei face ca moleculele să vibreze mai rapid și să se depărteze unele de altele. În solide, când a fost absorbită suficientă energie, legăturile care mențin moleculele blocate într-o rețea cristalină se despart și moleculele pot aluneca liber una pe lângă alta. Substanța este apoi în stare lichidă. Dacă și mai multă energie este absorbită de substanță, moleculele se mișcă din ce în ce mai repede până când scapă în mișcare total liberă. Substanța se află apoi într-o stare sau fază gazoasă/vapori.

Este exact ceea ce ni se întâmplă nouă și lumii din jurul nostru chiar acum. Am intrat într-o perioadă în care energia din ce în ce mai mare este absorbită de moleculele care alcătuiesc realitatea noastră fizică. Se mișcă din ce în ce mai repede, ceea ce înseamnă că și rata de vibrație (frecvența) lor crește. Rata de vibrație de bază a planetei este în creștere. Toate formele fizice cu care suntem familiarizați trec printr-o schimbare de fază.

De fapt, dacă cineva este suficient de sensibil la energii, simte că realitatea noastră este în proces de „topire” într-o realitate care curge mai liber. Spre deosebire de tipurile de percepții și idei „fixe” sau „solide” cu care am fost obișnuiți pe Pământul 3D, Mesajele de la Gazdele Raiului se referă la un tip de experiență a fluxului de conștiință ca fiind norma pe Terra. Cuvântul „flux” din termenul „flux de conștiință” este indiciul pentru fluiditatea realității 4D.

Frecvența planetară se deplasează în sus, iar frecvența fiecărui obiect material se deplasează, de asemenea, în sus. Dacă lucrurile simți că merg mai repede, este pentru că chiar se întâmplă asta! Trecem printr-o schimbare profundă de fază care ne va duce la următorul nivel în spectrul realității. Lumea noastră „solidă” se topește și devine una mai fluidă. Pentru a vă ajuta să înțelegeți puțin mai bine acest concept, să aruncăm o privire la lumina vizibilă. Definim lumina „vizibilă” ca energie care vibrează în intervalul de frecvență care poate fi detectat de celulele receptorilor din retina ochilor noștri.

Frecvența de vibrație a unei forme de energie este într-o relație inversă cu lungimea de undă a acesteia. Cu cât lungimea de undă este mai mică, cu atât frecvența este mai mare. Undele foarte lungi au o frecvență foarte scăzută (sau „lentă”). Ochii noștri fizici pot „vedea” sau detecta energie într-un interval de frecvență care corespunde unei lungimi de undă de 400 până la 750 de nanometri. Un nanometru este o unitate foarte mică (1 miliardime dintr-un metru) care este folosită pentru a măsura lungimile de undă extrem de scurte găsite în diferite forme de energie radiantă.

Lumina vizibilă variază de la culoarea „violet” la culoarea „roșu”. Lumina ultravioletă (care înseamnă „dincolo de” violet, adică o frecvență mai mare decât violetul) și infraroșu (care înseamnă „sub” roșu, adică o frecvență mai mică decât roșu) nu este vizibilă în mod normal ochilor noștri fără un echipament special care extinde raza de acțiune a viziunii noastre. Pe Terra, planeta și tot ce se află pe ea vor vibra la o frecvență peste cea a luminii noastre (3D) vizibile fizic. Terra există deja, dar nu o putem vedea cu ochii noștri fizici, deoarece ea vibrează dincolo de raza de lumină pe care o pot vedea ochii noștri fizici 3D.

Când propria noastră frecvență devine suficient de mare, NOI nu vom fi vizibili pentru cei ai căror ochi nu operează în intervalul nostru de frecvență. Pentru ei, vom părea că am dispărut, dar pentru noi EI nu vor fi în mod normal vizibili și realitatea noastră experimentată ne va părea în continuare fizică, chiar dacă este invizibilă pentru alții care operează într-o bandă de frecvență inferioară.

Totul are o vibrație și o frecvență caracteristice. Culorile, emoțiile, substanțele, numele și formele gând au toate o „semnătură” energetică. Totul este alcătuit din energie și toată energia vibrează. Emoțiile de frică, furie, ură, gelozie și lăcomie le numim emoții „inferioare”, deoarece de fapt au o frecvență vibrațională mai mică. Așa-numitele „emoții superioare” de bucurie, pace, iubire, beatitudine și compasiune au de fapt o frecvență de vibrație mai mare.

Pe măsură ce planeta și tot ce se află pe ea se mișcă în sus în frecvență și tranzitează schimbarea de fază în a patra densitate, toate formele de undă de frecvență inferioară sunt eliminate sau anulate (când undele sunt total defazate, adică exact opuse una față de alta, se anulează). Este un proces de purificare și singurul lucru care va rămâne pe cealaltă parte a acestei schimbări de fază vor fi acele forme de undă care vibrează la o frecvență compatibilă cu cea a Terrei. Vor exista doar emoțiile „mai înalte” de bucurie, pace, iubire, fericire și compasiune. Emoțiile „inferioare” pur și simplu nu vor apărea.

Ceea ce înseamnă acest lucru în viața și experiențele noastre de zi cu zi este că tot ceea ce purtăm în noi, care nu este de la frecvențele „mai înalte”, este eliminat. Acest lucru se observă cel mai mult în relațiile noastre strânse, dar se manifestă deja în societatea mai largă ca furie rutieră, violență în creștere și crize internaționale. Acestea sunt doar simptomele unei curățări și purificări profunde care au loc. Emoțiile superioare sunt sporite, așa că vedem, de asemenea, o apariție mai mare a calităților iubirii și o dorință tot mai mare de pace, compasiune și iertare. (Există multe exemple în acest sens, cum ar fi creșterea utilizării serviciilor de hospice pentru a oferi confort celor care mor și celor care îi iubesc.)

Sunt mulți dintre noi care am depus multă muncă pe cont propriu în pregătirea pentru această perioadă. Am dobândit multe instrumente și abilități pentru a face față ritmului accelerat al schimbării. Nimeni nu va fi afectat, dar există multe mâini și inimi care ne ajută să facem față necesității propriului nostru proces de purificare. Totul se îndreaptă către vindecare și totalitate, chiar dacă pare că totul se destramă. Ambele mișcări au loc în același timp.

Să revenim la exemplul nostru de topire a gheții în apă. Putem vedea ruperea legăturilor cristaline ca o eliberare de felul acesta. În stare solidă, moleculele de apă au o gamă foarte limitată de mișcare sau activitate. În stare lichidă, există mult mai multă libertate de mișcare, iar moleculele pot aluneca una pe lângă alta fără probleme, cu mult mai puține frecări și perturbări. Același lucru este valabil și pentru această tranziție, deoarece trecem de la a treia densitate la a patra densitate. Ne eliberăm de ideile noastre limitate despre cine și ce suntem și trecem într-o realitate mai fluidă.

Ne eliberăm de limitele ideilor noastre limitate despre cine și ce suntem și trecem din gândirea legată de timp într-o realitate mai fluidă. Trebuie să experimentăm eliminarea furiei, a fricii și a altor emoții „inferioare” și acest lucru afectează întreaga populație a planetei. Pe măsură ce cantitatea de energie absorbită de sistemele planetare crește, va exista mai multă agitație și mișcare aparentă, dintre care unele nu vor fi armonioase. Se va simți că lucrurile se topesc, dar poate lua și forma unor reacții explozive, așa cum bulele de abur se ridică de pe fundul oalei pentru a izbucni prin suprafața de fierbere a lichidului din oală. Oamenii pot avea o „siguranță scurtă” și se pot declanșa cu ușurință pe măsură ce dezmembrarea structurilor și sistemelor continuă.

Când un pui iese din ou, are loc o anumită distrugere a cochiliei care a conținut puiul în timp ce acesta creștea și se dezvolta. Același lucru este valabil și pentru noi acum. Acele structuri și tipare care ne-au ținut într-o anumită gamă limitată de acțiuni și mișcări se sparg, astfel încât să putem ieși și să operam cu un grad mult mai mare de libertate și creativitate. Pe măsură ce propriile noastre „cutremure” interioare eliberează energiile legate ale emoțiilor noastre „blocate” și ne provoacă obiceiurile obișnuite, cu siguranță nu va fi confortabil uneori, dar dacă putem înțelege experiența noastră ca una de trecere într-o experiență personală și mai mare, libertate creativă, poate că ne va ajuta să ne aliniem cu susținerea procesului de purificare în loc să-i rezistăm.

Rezistența va fi depășită oricând și oriunde apare, pur și simplu pentru că impulsul acestei schimbări este prea mare pentru a fi oprit. Orice și oricine nu poate opri acest val de schimbare – această schimbare de la a treia densitate la a patra densitate – nu va supraviețui schimbării în sine. Este important să ne amintim că nimic nu piere cu adevărat. Pur și simplu își schimbă forma și continuă.

În încheiere, aș dori să vă spun că apar provocări mari, dar și oportunități mari. Toate „lucrurile” noastre sunt zdruncinate, astfel încât să putem deveni cu adevărat liberi, iar cel mai bun serviciu pentru noi înșine și pentru proces este pur și simplu să ieșim din cale. Predați-vă unei puteri superioare și lăsați-o pe aceasta (puterea superioară) să vă poarte prin acest proces. Acest lucru vă va permite să „mergeți cu fluxul” acestor schimbări în cel mai bun mod posibil.

 Acesta este timpul pe care l-am așteptat și ne-am creat pentru a avea toată puterea interioară și resursele de care avem nevoie pentru a finaliza această rundă de existență în conformitate cu alegerile sufletului nostru/Sinelui Superior. De fiecare dată când ne aflăm în rezistență la schimbările în creștere rapidă cu care ne confruntăm, dacă ne putem aminti doar să renunțăm la dorința noastră de control personal asupra vieții noastre, vom avea o tranziție mult mai confortabilă și mai pașnică.

Rezistența este sursa oricărei dureri. Se bazează întotdeauna pe frică, așa că frica este întotdeauna la rădăcina durerii noastre. Dacă putem trece la capitulare, va exista în continuare senzație, dar nu va mai fi durere. Alegând capitulare din nou și din nou, ne putem antrena să trecem la capitulare la fel de ușor și automat ca înainte să intrăm în modul „reacție” și rezistență.

Nu toată lumea va merge pe Terra și poate exista o tentație pentru tine de a încerca să „salvați”, să redirecționați sau să „convingeți” pe alții. Amintiți-vă că toate aceste alegeri sunt făcute de sufletul / Suprasufletul / Sinele Superior al fiecărui individ, indiferent dacă puteți vedea așa sau nu. Dacă cineva vă cere ajutor, dați-l prin toate mijloacele în măsura în care poate fi primit, dar sunt multe lucruri pe care le veți vedea care au loc și care nu ar trebui să fie „ajutate” sau „remediate”; face parte din propria ta predare să permiti acelui proces să-și urmeze cursul fără a-i rezista în vreun fel.

Noi înșine trebuie să ne extindem suficient pentru a putea ține întregul proces în potirul inimilor noastre. De asemenea, trebuie să ne deschidem și să ne golim de bunăvoie și recunoștință, astfel încât să putem servi ca slujitori umili ai Creatorului, în sprijinul evenimentelor care trebuie să se desfășoare. În acest fel, ajutăm planeta și tot ce este deasupra ei să se miște în sus. Terra va fi manifestarea Raiului pe Pământ. Deși poate exista un anumit disconfort în timpul „nașterii” noii lumi, să ne amintim și de bucuria care vine atunci când nașterea este completă și lupta și durerea s-au terminat în sfârșit. Este scris și așa va fi.

   Sursa: https://www.operationterra.com/