În 6 februarie 1929, Montague Morman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale. La 9 martie 1929, scria Paul Warburg în Financial Chronicles: „dacă speculaţiilor nelimitate li se dă posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur”.

Cei iniţiaţi s-au retras de la bursă şi au cumpărat aur şi argint. În toamna anului 1929 a sosit momentul când bancherii internaţionali au apăsat pe buton. Agenţii lor au pregătit propaganda acţiunilor la bursă, tranzacţiile au fost enorme, după care a urmat ruina financiară. Ea a aruncat America în depresiune şi în scurt timp, în toată lumea s-a instalat stagnarea şi şomajul. Iluminaţii au putut cumpăra pe nimic firme şi terenuri şi au avut posibilitatea de a influenţa guvernul american. CFR a început să atragă în sfera lui de influenţă oameni importanţi din lumea afacerilor guvernului, presei şi armatei. Germania, în adânca depresiune economică, rămăsese în urmă cu plăţile stipulate în tratatul de la Versailles şi ceruse un moratoriu. Acesta a fost respins de aliaţi: ca urmare Franţa a ocupat regiunea Ruhr. Muncitorii însă au declanşat greva generală şi ocupanţii şi-au dat seama de eşecul acestei acţiuni.

După ce Germania a acceptat planul Dawes (conceput de Morgan), trupele străine au părăsit regiunea Ruhr. Germaniei i s-au acordat credite de 800 milioane dolari. A urmat planul Young (Owen Young – un agent al lui Morgan), apoi înfiinţarea Băncii internaţionale de plăţi în Elveţia. Sistemul Dawes, Young şi Banca internaţională de plăţi au fost toate înfiinţate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii împrumută bani celor aflaţi în război, pentru ca, pe de altă parte, tot ei să le dea credite cu care să-şi plătească datoriile de război. Sumele enorme date de capitalul american sub formă de credite au folosit pentru a pune pe picioare maşinăria de război a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenţă, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a susţinut masiv în toate domeniile unde a fost posibil, conştient fiind că la sfârşit va avea loc un război în care va intra şi America. Acest lucru este astăzi dovedit. Au fost publicate şi stau la dispoziţia tuturor celor ce vor să se informeze toate protocoalele şi rapoartele „Hearings” ale comisiilor congreselor guvernului american şi Camerei reprezentaţilor între 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: „House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934”, „House Temporary National Economic Committee 1941”, „Senate Subcommittee on War Mobilization 1946”.

Istoricul Edward Griffin demască anii dinaintea celui de al doilea război mondial când s-a format un Cartel Internaţional cu centrul principal în Germania, care controla întreaga industrie chimică şi farmaceutică din lume, cu filiale în 93 de ţări, cu numele de I.G.Farben. Acest Cartel este unic în istorie. Rockefeller a vândut 546.000 acţiuni ale Standard Oil către I.G.Farben. Doi ani mai târziu, I.G.Farben a semnat un contract cu Alcoa Aluminium. Acest Cartel a fost controlat de Rotschild şi prin el s-au dat sume imense şi SS-ului. În consiliul de conducere al Cartelului I.G.Farben se aflau Max şi Paul Warburg (Federal Reserve), C.E.Mitchell (Federal Reserve) şi H.A.Metz (Bank of Manhattan). Herman Schimitz, preşedintele Cartelului, a fost în acelaşi timp în consiliul de conducere al Deutsche Bank şi al Băncii internaţionale de plăţi din Elveţia. Averell şi fratele său, Roland Harriman, au finanţat SS-ul prin Union Bank, asociată cu Thyssen. Din opt directori ai acestei alianţe Thyssen-Harriman patru erau din organizaţia „Skull & Bones” şi doi naţional-socialişti.

Harriman a finanţat în acelaşi timp pe sovietici şi pe nazişti prin Brown Bos. Harriman Bank. În consiliul acestei bănci era Prescott Bush, tatăl lui George Bush. Până în 1936 au fost peste 100 firme americane angajate în economia hitleristă. Convenţia acestora a fost să nu se ia nici un venit din Germania, toţi banii să fie creditaţi lui Hitler. Abia după invazia japonezilor în „Pearl Harbor” firmele americane au încasat aceste venituri. După cum se vede totul a fost plănuit până în cele mai mici amănunte. Ele însă au fost cunoscute numai Iluminaţilor. Deşi s-au scris sute de cărţi despre tragedia celui de al doilea război mondial, foarte puţini oameni cunosc adevăratele motive ale acestui război, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, aşa cum este scrisă în cărţile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia are foarte puţină asemănare cu realitatea, cu adevăratele motive şi scopuri ale acestui război. Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, în numele informaţiei şi al educaţiei, a realizat întreaga operă de a arunca nisip în ochii opiniei publice şi poartă răspunderea pentru nivelul ei de gândire atât de scăzut, încât poate fi caracterizat ca o „încâlceală lipsită de capacitatea de reacţie” (așa s-a scris si falsa istorie a holocaustului, n.b.).

Încet şi sigur însă adevărul iese la iveală. Ceea ce avem la îndemână sunt date istorice, însă numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicăieri. Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia să fie împărţită în două, fapt împlinit de Hitler în septembrie 1939. După tratatul semnat cu douăzeci de ani în urmă (clauze în spiritul Iluminaţilor) Anglia şi Franţa erau obligate să intre în conflict de partea Poloniei. Chamberlain, socotit un laş, a fost înlocuit cu masonul şi exsionistul Churchill. Acesta a început jocul, dispunând bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregătit pentru un război cu Anglia, de aceea a căutat cu orice preţ să-l oprească. În 1933, într-o cuvântare, Hitler a asigurat Anglia că dacă aceasta va fi ameninţată de comunism, el este gata să o apere. În mai 1940, germanii au permis englezilor să-şi retragă 335.000 soldaţi din Dunkirchen. Hess a sosit în Anglia cu scopul de a face pace între aceste două naţiuni. Dar alianţa Churchill-Baruch a fost mai puternică. Baruch l-a convins pe Churchill să înfiinţeze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor lordului Lloyd să retragă trupele engleze din Palestina şi să permită evreilor să se organizeze militar pentru propria apărare.

   Adolf Schicklgruber şi Organizaţia Thule

Ca să aducem puţină lumină în cel de al treilea Reich, învăluit în mister, precum şi în rolul lui Adolf Hitler, trebuie să pornim mai dinainte. Se vorbeşte mereu de doctrina rasială, de nimicirea evreilor, de criminalul Hitler, însă nicăieri nu se pomeneşte cum şi-a format ideologia sa, cine l-a pus în poziţia pe care a avut-o şi cine l-a finanţat. Cărţile ce conţin asemenea informaţii sunt imediat interzise sau îndepărtate. În 1890, personalităţi proeminente din Anglia au format „Ordinul ermetic al amurgului de aur” („The Hermetic Order of the Golden Dawn”). Membrii erau masoni din loja Rosacruce ca: Florence Farr, laureatul Nobel pentru literatură, B. Yeats, autorul cărţii Dracula, Bram Stoker, Gustav Meyerink, autor cunoscut, Aleister Crowley, cel mai cunoscut magician al secolului şi alţii. Această organizaţie se ocupa cu magia şi cu ştiinţa esoterică. O ramură a acestei organizaţii s-a format în Germania în 1917.

Rudolf von Sebottendorf a venit în 1917 din Turcia (unde a fost recrutat de masoni) şi împreună cu alţi patru membri, printre care preotul Gernot, s-au întâlnit la Viena, unde s-au hotărât să cerceteze misterul Templierilor. Din anul 1307, Templierii transmit din tată în fiu secrete legate de învăţătura lui Cristos şi intrarea noastră în mileniul Vărsătorului. Pater Gernot le-a explicat că trecerea din mileniul Peştelui în cel al Vărsătorului stă în legătură cu rotirea Soarelui. Aşa cum Luna înconjoară Soarele în 12 luni, tot aşa şi Soarele înconjoară „Soarele negru” (un soare central) în 12 perioade. O asemenea perioadă cosmică numără 2155 de ani care fac „anul cosmic” cam de 25.860 de ani. După spusele Templierilor, pe noi ne aşteaptă la schimbarea de mileniu un sfârşit de an cosmic şi începutul altui an cosmic. După 25.860 de ani se termină anul cosmic al Peştelui care este caracterizat prin radiaţii slabe ale Pământului. În anul cosmic cu care începe epoca Vărsătorului, Pământul are radiaţii mai puternice. Totodată, când are loc această schimbare, au loc şi perturbări religioase, politice, sociale şi chiar geologice. După prezicerile Templierilor, anii cu date importante sunt 1934, 1962 (când încep radiaţii puternice), 1990.

Important este pentru ei pasajul din Noul Testament unde Cristos spune evreilor: „împărăţia lui Dumnezeu vi se va lua şi se va da altui popor care va aduce fructele aşteptate” (Matei 21, 43, Noul Testament). Acest ordin a convins că poporul despre care este vorba este poporul german. După Vechiul Testament, Yahwe este Dumnezeul răului, este satana (Moses scrie „Ani ha El Schaddai” El Schaddai = Satana, Moses 17,1). Cu asemenea informaţii, pentru templieri poziţiile erau clare: Dumnezeul din Vechiul Testament este rău, distrugător, cei ce cred în el (evreii) distrug lumea, natura şi pe oameni. Convinşi fiind şi de textul Evangheliei lui Ioan capitolul 8, 30-45 în care Cristos spune evreilor: „Voi spuneţi că Abraham este tatăl vostru. Dacă voi spuneţi că sunteţi copiii lui Abraham, atunci trebuie să împliniţi faptele lui. Dar voi încercaţi să mă ucideţi pe mine care v-am adus adevărul de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este tatăl vostru, voi ar trebui să mă iubiţi, eu sunt trimisul lui Dumnezeu. De ce nu vreţi să înţelegeţi vorbele mele? De ce nu vreţi să le auziţi? Voi aveţi ca tată pe diavol şi faceţi ce vrea el! El este un ucigaş şi nu are de partea lui dreptatea. El este tatăl mincinoşilor şi voi vorbiţi limba lui.”

Grupul din jurul lui Sebottendorf a format în 1918 la Bad Aibling „Organizaţia Thule”. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler era numele de fată al mamei lui) se face remarcat prin talentul lui oratoric. Ocultist şi esoteric, aderă la această organizaţie, care întemeiază DAP (grup de activitate german), din care mai târziu se naşte NSDAP şi SS. Aceştia sunt cei din loja „Soarelui negru” (Schwarze Sonne). Membrii organizaţiei Thule (Thule este un oraş, aşa spune legenda, în nordul Europei, populat de rasa ariană şi scufundat o dată cu Atlantis), pe lângă practicile luate de la „Golden Dawn” se ocupau cu magia, ocultismul, ştiinţele Templierilor, astrologia. Foarte pronunţată era ştiinţa ariană şi în mod special combaterea evreilor. Emblema lor era svastica şi salutul lor era ridicarea mâinii drepte. Teoria şi practica celui de al treilea Reich era bazată pe principiile organizaţiei Thule. Membrii cei mai importanţi ai organizaţiei Thule au fost: R. von Sebottendorf, Guido von List, Adolf Hitler, Rudolf Hess, H.Goring, Alfred Rosemberg, Hans Frank, prof.dr. Hanshofer, Theo Morell, Rudolf Steiner, Contessa Westrop şi Treibisch Lincoln. Treibisch Lincoln, evreu ocultist, amic al lui Hitler, i-a dat acestuia 100.000 mărci în anul 1920 cu care Hitler a devenit proprietarul ziarului „Observatorul popular”.

Organizaţia Thule mai credea că pământul este gol în interior (ceea ce cred şi tibetanii cu Dalai Dama), iar aici se află o permanentă lumină a unui Soare: intrările în interiorul lui erau prin Polul Nord şi Polul Sud. În timpul celui de al doilea război mondial s-au făcut două expediţii la poli pentru cercetări. Această lumină a unui Soare interior dă naştere Aurorei Boreale, apa gheţarilor este apă dulce şi vântul de la 76° latitudine este un vânt cald, de aceea păsările zboară spre nord peste gheţari şi la topirea gheţarilor iese la iveală polen de flori. Membrii Thulei luau aceste mituri în serios: ideologia guvernanţilor celui de al treilea Reich cu tema El-Schaddai, persecuţia evreilor, proorocirea lui Isaia, secretul Templierilor care, se pare, că aveau mintea tulburată. Medicul personal al lui Hitler, Theodor Morell, scrie că încă de la vârsta de 20 ani acesta a fost înclinat spre misticism şi că lua droguri. Împreună cu librarul Pretoche din Viena, Hitler lua stupefiante „Peyotl”, pentru ca prin halucinaţii să poată pătrunde misterele.

Morell spune că în ultimii şase ani ai vieţii lui a luat stupefiante şi calmante. După nereuşita lovitură de stat din Muchen în 1924, Rudolf Hess s-a ocupat de instrucţia politică a lui Hitler. Haushofer, cel mai de seamă magician de pe vremea aceea, l-a iniţiat în ocultism. Haushofer a avut o viziune: Hess păşind în sălile castelelor englezeşti şi căutând să facă pace între Anglia şi Germania. De aici zborul lui Hess în Anglia. Hess s-a ocupat şi de textul manuscrisului cărţii „Mein Kampf” pe care l-a redactat la maşina de scris. Se spune că Hitler a fost şi membru al lojii „Centuria de aur”, o lojă de gradul 99. Pe glob există 99 de loji de acest fel. Fiecare lojă are ca şef un demon: aceştia sunt foarte periculoşi şi în strânsă legătură cu magia neagră a tibetanilor. Numai astfel se poate explica discursul lui Hitler din 30 ianuarie 1945: „În această luptă nu va ieşi biruitoare Asia, ci Europa. În fruntea ei va sta naţiunea care de 1500 ani a ridicat Europa mai presus de Orient, naţiunea germană, marele nostru Reich!”

Cu privire la dispariţia lui Hitler, faptele sunt neclare. Miguel Serranos, ambasadorul Republicii Chile la Viena, povesteşte că loja a 99-a l-a ajutat pe Hitler să fugă în America Latină. În 5 martie 1979 unele ziare au scris că s-a găsit avionul său personal în America de Sud. Inginerul austriac de aviaţie Joseph Greiner a publicat în Elveţia în 1945 o carte unde afirmă că la văzut personal pe Hitler îmbarcându-se într-un avion la Berlin Tempelhof la ora 2 după amiază pe 30 aprilie 1945.

   Ce s-a obţinut prin cel de al doilea război mondial?

Din punct de vedere uman, acest război a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminaţilor, un mare succes. Acest război cu 60 milioane de morţi face parte din programul de asanare al Iluminaţilor şi de instaurare a unei noi ordini mondiale „Novus Ordo Seculorum”. Lenin a fost pentru Iluminaţi persoana cea mai potrivită din Rusia. Din punct de vedere politic şi psihologic, comunismul a fost o sperietoare pentru ca naţiunile vestice să facă concesii şi într-un fel să se oblige. În 1920, Lenin a lăsat să se înţeleagă planul Iluminaţilor: „Mai întâi vom pune mâna pe Europa de Est, apoi va urma Asia”. Acest ţel s-a îndeplinit prin China, Vietnam şi Cambodgia. Al doilea război a adus Iluminaţilor încă ceva: în ordinea naţiunilor, a societăţii s-au creat rupturi: bazele financiare şi sociale ale moralei tradiţionale au fost înlăturate. America a renunţat la propria ei politică. Al doilea război mondial a costat pe contribuabilul american 400 miliarde dolari. America era intrată adânc în ghearele bancherilor, internaţionali. Socialismul s-a strecurat ca o molimă în Anglia şi America. Acest război a pregătit platforma pentru instaurarea în 1945 a ONU, care se află pe terenul făcut cadou de Rockefeller în New-York. Nu mai puţin de 47 membri din CFR au fost fondatorii ONU. ONU este cea mai mare lojă masonică din lume, emblema ei o arată clar.

C.I.A., după spusele lui William Bransley, a integrat gestapoul german în frunte cu gen. R.Gehlen. În organizaţia lui Gehlen au intrat o sumedenie de oameni din SS. Ea a fost o ramură importantă a C.I.A. în Europa de Vest. C.I.A. a preluat de la nazişti sistemul de „spălare a creierului”. Interpolul a fost până în 1972 organizat de foşti membri SS. Bancherilor nu le-a fost însă de ajuns câştigul enorm de pe urma războiului. După război, au găsit o nouă sperietoare: „războiul rece”. În virtutea acestei găselniţe şi datorită propagandei „Vocii Europei Libere” şi a altor posturi de radio, a fost influenţată opinia publică, iar parlamentele au votat din nou sume astronomice pentru înarmare. Timp de 40 ani după război, fiecare cetăţean a dat din munca lui obolul pentru construcţia armamentului costisitor. În 40 ani nu a existat ţară care să nu aibă datorii imense. Aceşti bani nu vor putea fi restituiţi de generaţiile următoare niciodată, dar dobânzile sunt un tribut permanent către bancherii lacomi. Şi ţările mici, precum Cehoslovacia, au fabricat armament, dar 80% din exportul de armament al lumii a fost efectuat timp de 40 ani de „unchiul Sam”.

Al doilea război mondial a deschis drumul înfiinţării statului Israel. Acest lucru era plănuit din 1871. Rănile în Europa de Vest începeau să se închidă când opinia publică a fost canalizată către Orientul Mijlociu. La Congresul sioniştilor din 1946, la Geneva, terorismul a fost legalizat pentru fondarea statului Israel. O organizaţie teroristă a fost sub conducerea lui Menachem Beghin (Irgum zvai leum), a doua sub Yitzhak Shamir (banda stelei). Aceste bande au forţat instaurarea statului Israel. Atentatele au fost nenumărate, ca de exemplu, asasinarea lordului Moyne ce a perturbat foarte puternic pe englezi; a curs mult sânge până ce ONU a hotărât, la 29 noiembrie 1947, împărţirea Palestinei în două. Sistemul de a împărţi un stat în două este bine cunoscut de pe timpurile Romei antice: „Divide et impera”. Arabii s-au opus, bandele lui Shamir şi Beghin au masacrat pe toţi cetăţenii localităţii Deir Yasin ca un avertisment către toţi arabii care nu vor să se supună. Arabii s-au refugiat în ţările vecine, şi doar un grup mic a rămas în jurul lui Arafat, sub numele de OEP.

Data independenţei Israelului, 14 mai 1948, a fost din nou motiv de masacru sângeros. Până în prezent, această regiune trece printr-o perioadă de adâncire a urii şi a mizeriei financiare în lumea arabă, cu excepţia celor care au petrol. Numai Egiptul primeşte anual 4 miliarde dolari de la Iluminaţi pentru bunele servicii în lumea arabă şi pentru pacea încheiată cu Israelul. Dar iată că planul diabolic conturat de Albert Pike merge mai departe. Se ştie că toate muncile în Israel au fost efectuate de palestinieni care în felul acesta îşi asigurau existenţa, altfel fiind sortiţi să moară de foame. Acordarea autonomiei le este fatală palestinienilor. Sunt închişi într-o enclavă fără nici un venit, banii acordaţi de diverse naţiuni ale lumii trec prin banca Morgan. Arafat nu are cu ce plăti salariile puţinilor funcţionari. Zonele sunt ermetic închise de israelieni, iar pe calea apei, palestinienii nu pot fi ajutaţi, deoarece nu există nici un port. Statul Israel, din cauza acţiunilor teroriste, închide în mod repetat graniţa, palestinienii nu pot veni la lucru şi nu au cum să-şi asigure pâinea zilnică. Statul Israel a şi anunţat că în locul celor 70.000 de palestinieni care lucrau în Israel va dispune în continuare de cei 35.000 români care se află acum la lucru în Israel şi va aduce încă atâţia lucrători din China. Acţiunile teroriste, unele îndoielnice, altele motivate din cauza urii acumulate în patru decenii, îl obligă pe Arafat să ia măsuri. El face arestări în masă în rândul propriilor săi oameni, iar rezultatul este o confruntare între arabi, război civil, lucru dorit şi planificat de Iluminaţi. Prin pacea cu Iordania şi probabil cu Siria, cei avantajaţi vor fi numai israelienii.”

Desigur, Islamul este o nucă tare în dinţii Iluminaţilor dar cu perseverenţă şi şiretlicuri îşi vor atinge scopul. Pacea din Orientul Apropiat, pusă acum în lumina rampei politice a lumii cu mare zgomot, are următoarele consecinţe:

  1) Cel mai mare şi mai important avantaj din pacea între Israel şi Iordania este revizuirea reglementării cantităţii de apă din râul Iordan. În acest tratat se asigură Israelului o mai mare cantitate de apă ca până acum. În schimb Israelul a promis să instaleze fabrici de desărare a apei de mare. Se înţelege de la sine că apa proaspătă este mult mai preţioasă decât cea desărată, iar apa este un factor vital.

  2) Prin cooperarea şi deschiderea graniţelor, israelienii vor avea posibilitatea să pătrundă în sfera vecinilor lor: o cooperare cu fiii Sionului şi cu Iluminaţii ştim la ce duce.

  3) Israelul va lucra asiduu spre a incita pe arabi între ei: Hammad contra Arafat, Arafat contra regelui Iordaniei, Asad contra Libanului şi contra lui Arafat; de menţionat este că deocamdată este vorba despre regiunea învecinată Israelului. Islamul intră astăzi din ce în ce mai mult în sfera de activitate a Iluminaţilor. Putem enumera punctele de atac ale mass-mediei asupra Islamului:

   a) Provocarea ţărilor europene, obligându-le pe acestea să integreze musulmani. Musulmanii în Europa de Vest (turcii, marocanii, algerienii), având pe evrei ca hobby-ul din spate, au pretenţii şi chiar se află acum în cadrul poliţiei şi în parlamente. Ei au din ce în ce mai multe activităţi religioase, politice tradiţionaliste în ţările gazde. Expansiunea musulmană se înregistrează şi în Europa de Est.

   b) În acelaşi timp, opinia publică este pregătită în sensul că Islamul este o mare primejdie.

   c) Emanciparea femeilor din lumea islamică.

   d) Diminuarea creşterii populaţiei. Nu întâmplător a avut loc Conferinţa mondială de la Cairo care s-a ocupat cu creşterea populaţiei globului. Clubul de la Roma este foarte activ.

   e) Pregătirea în Europa a unei armate multinaţionale, probabil pentru al treilea război mondial ce se va duce contra Islamului. Manevre militare multinaţionale sunt în curs.

   f) Economic, lumea arabă are un venit important din petrol, deşi preţul este voit ţinut mic, o lege însă obligă ţările exportatoare de petrol să investească 80% din banii realizaţi în băncile internaţionale. Ţările arabe care au petrol dispun numai de 20% din banii cu care finanţează standardul de viaţă foarte ridicat al populaţiei şi luxul propriu. Restul banilor sunt blocaţi în băncile din America.

   g) Dacă Iluminaţii dau la iveală secretul energiei magnetice, cu întrebuinţarea ei practică, atunci petrolul este lipsit de importanţă, un factor mortal pentru lumea arabă, cu centrul în Islam. Important este ca fiecare om iniţiat să vadă limpede că în spatele unei prefăcute prietenii din partea anglo-americanilor, care aplică politica Iluminaţilor faţă de musulmani, nu se află decât zgândărirea lumii vestice şi provocarea unui conflict. Un rol hotărâtor îl are mass-media, prin mijloacele ei de propagandă. Din timpul revoluţiei franceze Iluminaţii au înfiinţat cluburi unde se citeau şi se răspândeau ştiri. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, când Rothschild a preluat Banca Angliei, au înfiinţat agenţia evreiască de ştiri Reuters prin care se influenţează opinia publică. Acesteia i s-au adăugat mai târziu agenţia Wolf şi agenţia franceză Havas.

Un mijloc de a controla opinia maselor este RIIA (Royal Institute for International Affaires). Aici a fost promovat maiorul Rawlings Rees, care a deschis o agenţie în Sussex, Anglia, Institute for Human Relations. Această agenţie este centrul psihologic al strategiei de război engleză. În America, Council of Foreign Relations (CFR) şi Comisia Trilaterală au 100% în mână opinia publică: Reuters, Associated Press, United Press, Wall Street Journal, Boston Globe, New-York Times, Los Angeles Times, Washington Po.st, ABC, NBC, CBS, RCA. Prin creşterea populaţiei, Iluminaţii trebuie să fie mai activi în domeniul manipulării opiniei publice. Prin agenţiile de ştiri, presă, ziare, telefon, radio, avioane, care sunt toate controlate de Iluminaţi, pot fi transmise ştiri şi opinii pe întreg globul. Manipularea conştientă şi inteligentă a maselor este un factor de seamă în societatea democratică. Cei ce au în mână aceste mecanisme sunt propriu-zis cei ce stăpânesc această lume. Televiziunea, unde se văd foarte clar ştiri negative, orori, filme brutale, care influenţează pe spectator, sugerează păreri, cum trebuie să gândim, să ne îmbrăcăm, să acţionăm, ce trebuie să posedăm, cum să ne orientăm politic.

Astăzi, cine este atent poate observa cum, prin cele mai mici detalii ce par inofensive, se face propagandă pentru internaţionalism, distrugerea sentimentelor şi a gândirii naţionale, emanciparea femeii şi a copiilor (merg atât de departe că prezintă foarte des copii mai deştepţi, mai inteligenţi decât părinţii), abaterea de la cultura clasică şi artele de valoare indiscutabilă şi prezentarea frecventă de artă „pop” suprarealistă şi degenerată, pentru a orienta mai ales tineretul în această direcţie. Se difuzează pe toate canalele audiovizualului muzică numai în limba engleză ce o putem numi pe drept cuvânt zgomot electronic, leşin şi miorlăit pe douăsprezece tonalităţi.

„Muzica de astăzi nu este nimic altceva decât un laborator monstruos al Nimicului”, spune Jean Cau. Politic, ni se prezintă pe tavă: Hussein este rău, Busch şi Clinton sunt buni, Kohl domină Europa, sex-filme, coca-cola sunt bune pentru tineret etc… Astăzi, dacă ai o părere proprie, rişti să fii luat în derâdere. Prin filme unde, spre exemplu, apare (pe fond printr-o tehnică fotografică specială) o cutie de coca-cola care este invizibilă pentru ochiul liber, dar subconştientul o înregistrează, se obţine stimularea consumului acestei băuturi. Strategii o numesc „subliminal messages”. În muzică şi în industria de discuri se lucrează cu sistemul „back-ward masking” unde se înregistrează anumite mesaje pe frecvenţă înaltă atât de sus încât urechea nu o aude, dar subconştientul o percepe, înregistrează şi integrează!

Câteva exemple: Kiss – cântecul God of Thunder – mesajul – demonul este Dumnezeul tău; Madonna – cântecul Like a Virgin – mesajul – eu mă cufund în păcat; Police – cântecul Every little thing she does is magic – mesajul – răul se combate cu violenţă; Queen – cântecul Cracy little thing called love – mesajul – la naiba cu Biblia, eu vreau magie!; Rolling Stones – cântecul Tops – mesajul – te iubesc, spune satana; Prince – cântecul Purple rain – mesajul = îndată bombardăm cerul!; Cindy Lauper – cântecul The bop – mesajul = eşti neputincios în faţa răului, ha, ha, ha; The Beatles – cântecul Revoluţia nr.9 – mesajul = începe să fumezi marihuana!;

John Todd, directorul Firmei Zodiaco, o fuziune grandioasă a industriei de discuri cu societăţi de înregistrare a concertelor din SUA, spune că fiecare disc original, fiecare matriţă a oricărei muzici (clasică, country, rock, melodramatic, disco, heavy) erau prelucrate de 13 persoane care folosesc magia neagră. Ei nu o fac din spirit comercial ci din dorinţa de a stăpâni şi controla psihicul oamenilor. Deverul industriei de discuri este de milioane: în spatele ei se află unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Aceşti manipulanţi care s-au îmbogăţit şi-au câştigat atâta putere, au influenţă asupra tineretului în general şi asupra fiecărui auditoriu în parte. După Zodiaco a apărut în California o a doua întreprindere cu numele „Maranata”. Maranata a căutat să coopteze tineretul creştin şi de alte confesiuni. Ei au compus melodii şi texte pozitive în care au integrat mesaje satanice şi distructive. Primul proiect s-a numit „Iisus Cristos Superstar”. Dar noi nu avem încă posibilităţi şi căi de a ne apăra de aceşti şarlatani, totuşi mai putem alege muzica pe care dorim să o ascultăm.

   Sursa: Jan van Helsing – Organizatiile secrete si puterea lor în secolul XX   

  Înainte de a descrie câteva aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situaţii şi noţiuni. Regina Angliei este capul familiei regale engleze şi a imperiului colonial englez. Capitala este Londra, unde se află sediul primului ministru şi al cabinetului său de miniştri. În Londra există însă un stat independent, „City”-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit ca cel mai bogat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 km2 . Guvernul City-ului se numeşte „Coroana”, compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este „Lordul Mayor”. Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, „Fleet Street”-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc. City-ul nu aparţine Angliei. El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina şi primul ministru sunt subordonaţi „Lordului Mayor” de care ascultă. La suprafaţă, guvernul englez se străduieşte să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului.

Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la „Temple Bar”, poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină şi cere permisiunea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul „statului” lui suveran. El îi dă această permisiune înmânându-i spada statului. Lordul Mayor străluceşte în roba sa, poartă şi un lanţ şi păşeşte înainte iar regina îl urmează la o distanţă de doi paşi. Banca Angliei a luat fiinţă datorită unui agent al lui Rotschild, William Paterson. Ea este şi astăzi controlată de imperiul Rotschild. Aici, în City, în fiecare dimineaţă se fixează preţurile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri.

 P.S.- Asta era valabil până la apatiția statelor BRICS, acum există si o bursă asiatică la Shanghai.

În Anglia au existat două imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea „Coroanei” (City-ul) (Denumirea de „Coroana” sa dat cu scopul de a induce în eroare lăsând impresia că este vorba de casa regală). Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, HongKong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile „Coroanei”, erau proprietatea Cityului.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat „Misiunea Inland” a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China. Aceşti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societăţii o piaţă de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerţ cu opium încât a înfiinţat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantităţi de opium au fost transportate pe vasul „China Tea Clippers”, din India spre China. Aceste transporturi au format 13% din venitul naţional al Indiei şi s-au efectuat toate sub controlul „Coroanei” în colaborare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînţeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea au mobilizat Serviciul secret englez pe „British Military Intelligence Department” şi pe „Secret Intelligence Service”.

Din anul 1791 până în 1894 au crescut plantaţiile de opium de la 87 la 663, toate concesionate de „Coroană”. Anual se produceau în India 6.358.495 (milioane) kilograme opium din care 6.144.132 (milioane) exportate în China. Acest trafic a durat un secol. În 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de „războiul opiumului”. În 1729, BEIMC a înfiinţat „Comitetul celor 300”. Astăzi această organizaţie este una din cele mai influente din lume şi are ca scop tot formarea unui „guvern mondial”, este aşa-zisa „elita City-ului”.

Imperiul bancar Rotschild şi băncile aliate au fost toate implicate în comerţul cu opium: Banca Hong-Kong şi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, National and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada şi Baring Brothers Bank. Toate aceste bănci sunt în „Comitetul celor 300”. Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătura între California şi Coasta de Est a Americii. Aceşti lucrători chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanţat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.

    Rothschild şi plutonul de execuţie  

 De-a lungul istoriei, regii şi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supuşilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaţi de la bănci. Prin ce mijloace însă banca percepea banii de la datornici dacă aceştia nu voiau sau nu puteau să plătească? Metoda era războiul! Finanţarea unui guvern funcţionează ca şi finanţarea unei persoane pentru a-şi cumpăra un automobil. Dacă clientul nu-şi poate plăti ratele lunare, banca îi ia maşina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o maşină? Cu o altă maşină.

La finanţarea guvernelor este acelaşi lucru. Nu se finanţează numai un guvern, ci se dau bani şi altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele ţări să fie la fel de puternice, inegalitatea fiind produsă numai prin finanţare. Dacă o ţară nu-şi plăteşte datoriile va fi ameninţată de o altă ţară cu război. De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu. Nathan şi fraţii lui au început în Europa acest joc după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. În acest timp s-a instaurat în Europa aşa-numitul „echilibru între puteri” sau „echilibrul de forţe”. Pentru a-şi consolida poziţia de stăpân din umbră, Rothschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa cam de acelaşi calibru. El trebuia să fie sigur că regii „A” puteau fi ameninţaţi de regii „B”. Bineînţeles, şi A şi B erau finanţaţi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o „poliţă de asigurare”, dacă unele naţiuni nu se aliniază. Această a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea supremaţia în Europa. Şansele unei părţi în război erau măsurate de partea cui se află Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câştiga războiul. Puterea casei Rothschild prin eficienţa acestei politici a crescut aşa de mult încât la începutul acestui secol controla jumătate din averea întregii lumi.

    Cum se înscenează un război mondial?   

 Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat „echilibrul de forţe ale marilor puteri”, echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită coloniilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar. Pentru a contracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legături cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia, Rusia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial.

Din Comitetul „mesei rotunde” s-a născut o organizaţie RIIA (Royal Institute for International Affairs). RIIA cunoscută şi sub numele de „Chatham House” a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee, eminenţa cenuşie din M16, scriitorul H.G.Wells, Lordul Alfred Milner, şeful „Round Table” şi H.J.Mackinder, inventatorul aşa-zisei „geopolitici”. RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei. Aceştia au ţinut multe şedinţe în „Wellington House” unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război. Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippmann şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi după un test de şase luni a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic şi se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit. Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război.

Theodor Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901-1909, s-a exprimat în felul următor: „În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului”.

    Declarația Balfour  

 Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild, pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:               Dragul meu Baron Rotschild,

Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie. Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere. Bineînţeles este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat. Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist.

  Cu salutări cordiale,

   Arthur James Balfour  

Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoare, Palestina se afla sub turci. Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului. Rothschild a folosit influenţa sa asupra Americii ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mondial: aliaţii în acest timp aveau de furcă cu turcii şi germanii. Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New-York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis. Doi agenţi importanţi ai lui Rothschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşedintelui Woodrow Wilson iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui „State Department”.

De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rothschild. Ca dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la înfiinţarea băncii particulare „Federal Reserve” şi a cerut Congresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei dusă în acest scop. Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardou sau Preston Nichols au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Statele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa. Propaganda sub titlul „să facă lumea mai sigură prin democraţie” a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul „noii libertăţi” cu scopul de a atrage America în război. Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute milioane dolari. O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda „Liga Naţiunilor”, ceea ce s-a şi întâmplat cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU. Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe.

America devenise prin şarlatanie o unealtă militară în mâna bancherilor internaţionalişti. Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi. Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rothschildz-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, marioneta lui Rothschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House. Din partea Angliei, mai bine-zis a „Coroanei” era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost Sir Philipp Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în „Privy Council” (Consiliul de stat secret). Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemenceau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rothschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.

Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemenceau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemenceau şi House să se poată întreţine nestingheriţi. Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere. Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: „Avem un document scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndeplini, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război”.

Noi cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit. Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rothschild în acest tratat în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.

  Sursa: Jan van Helsing – Organizațiile secrete si puterea lor în secolul XX