Motto: Utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată în bine, ci să crezi că ea mai poate continua așa cum este acum!  

          Vălul ,,Contextului favorabil”   

 Falimentul regnului uman este inevitabil dacă cei care trăiesc acum pe Pământ vor continua să aștepte “ca lucrurile să se schimbe în bine” sau ca “un context favorabil să apară”. Cine să schimbe lucrurile în bine? Cine să creeze contextul favorabil? Cei pe care îi alegeţi şi care vă oferă iluzia că trăiţi într-o democraţie şi că aveţi cu adevărat un control asupra deciziilor lor care vă implică direct? Ce control aveţi, de pildă, cu privire la modul cum se cheltuie banii voştri (aşa-numitul “buget al statului”)? Ce control aveţi asupra deciziilor pe care cei puţini le iau în numele celor mulţi cu privire la bugetele militare şi implicarea în tot felul de conflicte armate? Aveţi voi cu adevărat ceva de spus în aceste situaţii? Sau, dacă îndrăzniţi să vă împotriviţi, instaurează ei imediat legea marţială, stările de urgenţă, stările de alertă, de criză ș.a.m.d. obligându-vă să urmaţi fără să crâcniţi ce vă impun ei? În aşa-zisele democraţii în care vi se spune că trăiţi, realitatea este că sunteţi fie amendaţi, fie băgaţi chiar la puşcărie dacă nu vă conformaţi imediat măsurilor care vi se impun “în marja” unor “stări” care exced constituţiilor voastre. Apoi, având în vedere că ei controlează absolut tot, de la modul cum sunt “educaţi” copiii voştri şi până la modul cum sunt cheltuiţi banii voştri, cum credeţi că se va ivi vreodată “contextul favorabil” pentru o adevărată schimbare în bine a situaţiei? …NU se va ivi niciodată! Iar cine înţelege cu adevărat acest lucru înţelege şi că este vital să începem să lucrăm împreună astfel încât să ne creăm singuri acest “context favorabil”. Mai întâi de toate, însă, ce avem nevoie să facem este să arătăm că suntem mulţi şi că avem de gând să începem să lucrăm împreună. Doar aşa vom putea începe să contăm pe scena lumii! Cei care conduc acum ţările lumii nu pricep decât presiunea şi logica numerelor mari. Astfel, dacă doar câteva voci disparate şi dispersate se aud, nici nu le vor băga în seamă! Dacă, însă, vor constata că milioane, că zeci de milioane de oamni, indiferent de ţară, încep să ceară împreună, PE ACEEAŞI VOCE, schimbarea reală – atunci se vor vedea în situaţia în care nu mai pot să ignore pur şi simplu voinţa oamenilor treji ai Pământului. Singura soluţie este ca toţi cei care ştiu sau simt că sunt fiinţe spirituale, nu doar materiale, că au şi un spirit nu doar un trup fizic, singura soluţie este ca toate aceste persoane să se unească şi să vorbească pe aceeaşi voce. Să-şi ceară dreptul la o şcoală axată pe nevoile omului ca fiinţă spirituală. Să-şi ceară dreptul la o muncă axată pe binele omului, nu doar pe profit. Să-şi ceară dreptul la o societate în care să poată decide direct cheltuirea banului public, adică a banilor produşi de ei şi obţinuţi din taxe şi impozite. Marele eveniment al trezirii spirituale a umanităţii nu mai poate întârzia fără consecinţe. Iar consecinţele se văd deja de câţiva ani. Toate crizele prin care trece umanitatea de câţiva ani încoace sunt, la un nivel mai profund, karma umanităţii! Singura şansă pe care o avem, dacă ne dorim ca istoria umanităţii să nu se transforme într-un coşmar, este aceea de a ne implica, de a începe să ascultăm şi vocile celor care, din păcate, de atâta vreme strigă în pustiu… Trebuie să ştiţi ce se întâmplă, ce se află în spatele marilor evenimente şi crize mondiale ale prezentului. Apoi, vă revine decizia de a vă implica sau nu, de a vă lua destinul în mâini sau nu, de a rămâne spectatori sau de a păşi pe scena publică a lumii pentru a arăta că existaţi şi că cereţi ca fiinţa voastră spirituală, profundă să fie cu adevărat respectată! Dacă nu vom începe să înţelegem că, în realitate, totul depinde chiar de noi, de miliardele de oameni care populează chiar acum această planetă, atunci vom fi direct responsabili de ce va urma şi de ce se va întâmpla chiar cu noi. Este pur şi simplu îngrozitor faptul că miliarde de oameni ai acestui Pământ se conformează ordinelor şi deciziilor câtorva aşa-zişi “lideri” de state! Dacă tot ne spun că ne respectă şi că ne oferă garanţia traiului în nişte ţări “democratice”, atunci cum se face că niciunul dintre noi nu este vreodată întrebat dacă e de acord cu declanşarea unui război, cu implicarea într-un conflict militar? În plus, când v-a întrebat ultima dată vreun lider al ţării dumneavoastră dacă sunteţi de acord ca BANII DUMNEAVOASTRĂ să fie cheltuiţi pentru MOARTE, pentru armament şi operaţiuni militare? Realitatea este că nimeni nu vă întreabă, nimeni nu vă oferă posibilitatea de a alege! Aşa-zisele “democraţii” nu sunt nimic altceva decât autocraţii spilcuite, îmbrăcate în straie frumoase. Dincolo de ambalaj, dincolo de vorbele goale, dincolo de constituţiile, declaraţiile şi tratatele internaţionale pe care, de fapt, nu le respectă nimeni, se află crudul adevăr – aşa-zişilor “lideri” ai lumii pur şi simplu NU le pasă de părerile dumneavoastră! Iau decizii fără să vă întrebe şi, de mult prea multe ori, le iau asumându-şi faptul că vreţi, de fapt, exact opusul! Pur şi simplu – NU le pasă! Pandemia și războiul din Ucraina au așternut un văl peste cel mai dur și grav război care se duce chiar în aceste zile – războiul împotriva spiritului omenesc! În realitate, în spatele marilor crize care au cuprins Pământul se află o lucrătură malefică al cărei scop principal este acela de a deraia trenul umanității, de a ne provoca o ratare a propriului Destin.

         Vălul fatalismului   

 „Spiritul”, „viaţa spirituală”, „lumea spirituală” – cuvinte pe care le întâlniţi des în această carte – nu sunt abstracţiuni. Până la urmă, este important să înţelegem că nu e întru totul corect nici măcar să spunem că separarea omului de propriul spirit este, cumva, pedepsită prin apariţia actualelor crize. Nu, nu este vorba despre nicio pedeapsă! Este vorba despre a înţelege sau a nu înţelege cum funcţionează, în realitate, lumea! Lumea funcţionează dinspre spirit spre ceea ce numim „materie”. Iar faptul de a lăsa aşazisa „materie” de una singură, fără să o gestionăm de la nivelul spiritului nostru, este tocmai ceea ce generează haosul materiei. Cu alte cuvinte, crizele actuale nu sunt o pedeapsă pentru că noi nu ne mai interesăm de spiritul nostru. Ci tocmai faptul că nu ne mai interesăm de spiritul nostru lasă materia de una singură, împingând-o inevitabil către haos, către dezastru. De fapt, oricât de ciudat ar suna pentru mulţi, materialiştii sunt cei care distrug materia. Tocmai cei care sunt convinşi că nu există spirit şi lume spirituală sunt cei care condamnă materia la haos şi distrugere. Aceasta este realitatea şi nu e deloc necesar ca cineva să fie clarvăzător pentru a înţelege acest lucru elementar. E suficientă logica umană sănătoasă! Dacă nu suntem conştienţi de această lume spirituală şi nu acţionăm conectaţi fiind la propriul spirit, atunci ducem lumea noastră materială către prăpastie. Aceasta este ceea ce se întâmplă chiar acum. Toate actualele crize şi toate crizele care vor mai veni în curând sunt pur şi simplu efectul lipsei spiritului din tot ceea ce înseamnă viaţa omului actual. Nu ca o pedeapsă, deci, ci strict tehnic, strict la nivel cauzal!

Ca atare, cine înţelege clar acest lucru – un lucru, de altfel, foarte uşor de înţeles – pricepe rapid şi că singura soluţie constă în reorientarea noastră către esenţa fiinţei noastre, către spirit. Nu în sens abstract şi nu ca o activitate ocazională (cu ocazia diferitelor sărbători), ci în sens concret şi ca o activitate zilnică. Societatea umană nu poate fi vindecată şi transformată într-o societate cu adevărat A OAMENILOR decât dacă oamenii se trezesc şi încep să toarne seva spiritului lor în tot ceea ce fac! Dacă nu pricepem că depinde DE FIECARE DINTRE NOI, atunci suntem sortiţi dezastrului şi pieirii ca regn! Iar anii 2021, 2022 şi 2023 sunt hotărâtori pentru că atât principiile răului cât şi impulsurile binelui ating un climax. Tocmai de aceea, e vremea Marii Decizii pentru toţi oamenii de pe Pământ. Fie aleg să doarmă în continuare, să se lase anesteziaţi, fie aleg să se trezească, să înţeleagă şi să schimbe! Fie pricep că tot ceea ce fac CHIAR EI, la nivel individual, contează, fie continuă să acţioneze ca nişte somnambuli şi să dea vina, convenabil şi confortabil, pe alţii. Sigur că o mare parte din vină pentru ce se întâmplă în prezent o au aşa-zişii noştri „lideri” politici. Dar, vă întreb, cine ne poate obliga, cu adevărat, să lăsăm totul pe mâna lor? Cine ne poate obliga să continuăm să dormim somnul social al aşa-zisei „democraţii”? NU există, în realitate, NICIO democraţie! Este doar o minciună, o iluzie bine împachetată. Nu poate exista cu adevărat democraţie acolo unde aproape nimic din ce fac aşa-zişii „reprezentanţi” aleşi prin vot nu e spre binele celor aşa-zis „reprezentaţi”! Asta este o stupiditate absolută! Ce democraţie este aceea în care aproape nicio decizie luată de „reprezentanţii” poporului nu are vreo legătură cu binele real al poporului, ori cu dorinţele şi voinţa acestuia!? „Şi care e, atunci, alternativa?” vor întreba cu siguranţă mulţi. Alternativa, SINGURA ALTERNATIVĂ este aceea de a reaşeza societatea omenească în făgaşul ei firesc pornind de la adevăratul scop al existenţei omului pe acest Pământ – anume evoluţia sa spirituală. Pentru aceasta suntem aici, în aceste minunate dar trecătoare trupuri! Dacă vom fi suficient de mulţi care vom înţelege acest lucru cu adevărat, atunci vom fi şi suficient de mulţi care vom putea schimba cu adevărat ceva! Aşadar, primul şi cel mai important lucru de care avem nevoie este să vedem că totul, absolut totul depinde de numărul celor care se trezesc şi care înţeleg că lumea materială nu poate fi însănătoşită şi redresată decât dacă acest lucru este realizat de către cei care sunt conştienţi de natura lor spirituală. Dacă pricepem că evoluţia noastră spirituală este adevăratul motiv pentru care ne aflăm aici, în aceste trupuri, atunci pricepem şi că educaţia, economia, politica, relaţiile internaţionale şi societatea în ansamblul ei pot deveni cu adevărat uman-sănătoase doar dacă sunt transformate în acord cu acest adevăr: omul trăieşte în trup fizic, pe Pământ, pentru a evolua spiritual şi pentru a-şi ajuta şi semenii să evolueze spiritual.

      Vălul falselor cauze   

  Pandemie, război, criză alimentară, criză economică, fenomene meteo extreme, mişcări puternice ale naturii… Există două tabere şi un centru de manipulare mondială care le iubeşte în egală măsură pe amândouă! Există tabăra celor care sunt convinşi că actualele crize sunt “naturale” şi tabăra celor care sunt convinşi că acestea sunt generate „artificial”. Involuntar şi inconştient, ambele tabere slujesc însă perfect interesele centrului de manipulare globală. Pentru că ambele tabere sunt convinse că aceste crize, naturale sau artificiale, nu au nicio legătură cu karma umanităţii, cu faptul că oamenii dorm profund exact în perioada în care ar trebui să răspundă mesajelor şi chemărilor fiinţelor spirituale luminoase. Centrul mondial de manipulare e foarte fericit că s-au creat două tabere. A anticipat aceasta şi a lucrat în acest sens. Câtă vreme oamenii se ceartă toată ziua pentru chestiuni mărunte şi cauze mici, planul fiinţelor întunecate este implementat mai departe fără nicio oprelişte. Cel mai bun lucru pentru aceste fiinţe este ca oamenii să nu înţeleagă că adevărata cauză a tuturor actualelor crize, indiferent cum au luat ele naştere la suprafaţa lucrurilor, este una de natură pur spirituală: oamenii pur şi simplu NU acordă importanţă impulsurilor spirituale care îşi caută drumul către minţile şi inimile lor. Oamenii sunt pe cale să îşi rateze grav destinul propriului regn spiritual. Iar acest lucru nu se poate prezenta fără urmări. Omenirea însăşi atrage toate aceste crize! Aparent paradoxal, cei din spatele cortinei lumii chiar vor ca lumea să îi considere responsabili pentru toate aceste crize ce au împins umanitatea în haos. Nimic nu le serveşte mai bine scopurile întunecate decât faptul ca oamenii să nu priceapă că adevărata cauză a tuturor acestor crize e în noi. De ce nu vor ca noi să devenim conştienţi de faptul că adevărata cauză a crizelor actuale e în noi? Pentru că, dacă înţelegem că această cauză este în noi, pricepem şi că deţinem, de fapt, controlul. Dacă această cauză este în noi, atunci depinde de noi să lucrăm asupra ei. …Acesta este marele adevăr pe care cei din spatele cortinei nu vor să îl aflaţi! Cauzele crizelor globale care ne afectează sunt în noi şi DOAR de noi depinde să le înlăturăm. …Însă, în mod evident, pentru a înlătura o cauză trebuie ca, mai întâi, să devii conştient de existenţa ei. Trebuie să înţelegi mai întâi acea cauză. Şi tocmai acest lucru este evitat cu diabolic succes prin învrăjbirea noastră. …Pentru că ce efect are de fapt această învrăjbire? – Efectul de a ne ţine ocupaţi! În loc să gândim cu mintea noastră liberă, stimulată de inima noastră caldă şi de spiritul nostru viu, nu facem decât să cădem pradă manipulării şi să ne certăm în ceea ce priveşte cauzele exterioare. Fondul problemei acesta este: ne ţin ocupaţi stimulându-ne să ne contrazicem nonstop cu privire la cauzele exterioare ale tuturor acestor crize globale. Astfel, nimeni nu mai caută cauzele profunde. Iar cauza principală este de natură pur spirituală – acesta este marele adevăr ascuns! Oamenii vor să le fie din nou “bine”, să se întoarcă “la ce aveau”, “la ce făceau”. Însă, astfel, ratează înţelegerea adevăratului motiv pentru care în prezent nu le e “bine” şi nu mai au “ce aveau”. Că e o pandemie, că e un război, că e criză ecomomică, toate acestea sunt fără îndoială folosite egoist şi oribil de tot felul de persoane şi grupuri care vor să domine, să controleze umanitatea. Însă ar fi foarte greşit să credem că diversele probleme ale umanităţii sunt cauzate de aceste persoane şi grupuri malefice. Fără doar şi poate, aceste persoane şi grupuri malefice ştiu să folosească în interes propriu pandemia, conflictele, sărăcia. Însă cauza profundă pentru toate acestea stă chiar în comoditatea oamenilor, în faptul că îşi duc vieţile de pe o zi pe alta fără să se oprească măcar pentru o clipă şi să se întrebe: “Care este scopul meu, de ce sunt, până la urmă, pe-aici?”…

 Comoditatea, superficialitatea şi ignoranța oamenilor atrag, ca efect direct, atât epidemiile, cât şi războaiele, sărăcia şi aşa mai departe. Cauza reală e în noi! Iar cel mai folositor lucru pentru păpuşarii din spatele scenei publice a lumii este, paradoxal, tocmai acela de a ne convinge că ei sunt cei care generează toate aceste probleme! Fără îndoială, se folosesc cu mare succes de toate aceste încercări şi probleme ale noastre. Însă nu ei le generează. NOI le generăm, ca efect cumulativ! Sunt karma noastră, reprezintă exact ce atragem prin comoditatea, superficialitatea şi ignoranţa noastră! Atenţie mare la acest efect pervers! Dacă păpuşarii malefici ne conving că ei sunt în spatele marilor probleme ale omenirii, atunci noi nu vom ajunge niciodată să conştientizăm că adevăratele cauze sunt în noi şi că doar NOI putem în acest caz face ceva pentru a schimba lucrurile! Cum să te apuci să lucrezi la o problemă pe care chiar tu o generezi dacă altul te-a convins că el a generat-o!? …Aceasta este capcana în care cad, din păcate, chiar şi mulţi dintre oamenii buni ai acestei Planete! Sunt făcuţi să creadă că marile probleme ale umanităţii sunt cauzate de păpuşari. Da, desigur, aceşti păpuşari chiar există, însă unul dintre modurile în care ne manipulează cel mai eficient este tocmai acela de a ne convinge că nu noi suntem cauza propriilor probleme, ci ei! …Şi, evident, dacă nu noi suntem cauza propriilor noastre probleme, atunci NU NOI putem rezolva aceste probleme. Şi, atunci, doar ne revoltăm, protestăm, în loc să realizăm ca noi suntem cauza propriilor probleme şi că, pe cale de consecinţă, doar noi le putem şi rezolva.

            Va urma…

   Sursa: Cartea ,,Marea Bătălie pentru Omenire” de Liviu Pleșoianu

  În ultimul timp s-a produs un colaps al conştiinţei în rândurile occidentalilor. Nedumerirea, dezorientarea, inabilitatea de a face o diagnoză a evenimentelor, sunt evidente. Și nu este de mirare, având în vedere viteza cu care s-au petrecut, în lunile care au trecut, evenimente istorice radicale și cu consecințe la fel de radicale.

    Agresiune si eradicarea istoriei

China a eliminat autonomia fostei colonii Hong Kong, fără ca Occidentul să reacționeze ori presa din Marea Britanie să sufle o vorbă. Dimpotrivă, Occidentul avea ochii ațintiți asupra Americii, prevestindu-i colapsul. Privea exact în direcția în care China dorea, dându-i ei oportunitatea de a agresa fosta colonie britanică. În SUA, evenimentul brutal din 25 mai s-a transformat în anarhie, o anarhie nemaicunoscută din anii ’60. Ea s-a extins și în Europa. Manifestări și acțiuni anarhiste s-au produs în Marea Britanie, Belgia, Franța, iar mai nou și în Australia. Ele sunt atât de radicale și de numeroase, încât dau impresia unui colaps civilizațional.

Statuia lui Churchill a fost dărâmată, temporar, de anarhiști pe motiv că ar fi fost rasist. Alte statui au fost dărâmate în Marea Britanie, Belgia, Franța și în alte locuri cu scopul de a eradica „trecutul rasist” al Occidentului. Cele mai radicale acțiuni, însă, s-au petrecut tot de unde au pornit, Minneapolis. În Minneapolis consiliul municipal a decis desființarea poliției. Fabricile incendiate din oraș au anunțat că nu se vor mai redeschide și că se vor muta în alte state.

În Buffalo, New York, 57 de polițiști și-au dat demisia după ce doi dintre ei au fost suspendați din funcție pentru că au îmbrâncit un protestatar în vârstă. În New York, poliția a cerut simpatie din partea presei pentru a-și putea face treaba fără a fi demonizată în permanență, dar fără succes. În Atlanta, un grup de polițiști și-au dat şi ei demisia.

    Vandalism

În California, steagul american a fost ars, în unele orașe din Old South statuile confederale au fost dărâmate de anarhiști, iar în Seattle, unul din cele mai „progresiste” orașe din lume (și orașul în care locuiește Bill Gates), mii de anarhiști au ocupat primăria, au silit consiliul municipal să elimine poliția, și l-au silit și pe primar (unul dintre cei mai „progresiști” primari ai Americii) să-și dea demisia. Profesori universitari conservatori din diverse universități americane au fost destituiți din funcție peste noapte. Unele biserici tradiționale au primit ordin de a părăsi clădirile în care se întâlnesc, fiind acuzate de „rasism”.

Unele biserici au fost incendiate. Memorialul Comemorării Victimelor Comunismului din Washington, D.C., a fost vandalizat. Tot mai multe străzi din America au primit nume noi, „George Floyd”. Unele străzi, numite după figuri istorice „rasiste” au fost redenumite. Anarhiștii au cerut schimbarea numelor monumentelor istorice americane, a bazelor militare americane și a navelor americane de război, pentru a elimina numele persoanelor „rasiste” pe care le poartă pe moment.

O inchiziție nemaiîntâlnită în America din anii ’50 se derulează sub ochii noștri. Dar ceva și mai grav se petrece în America, și, prin extensie în Occident: se produce un gol al raţiunii, un colaps al conştiinţei la cetățenii lor. Nici chiar oamenii cu judecată nu mai pot procesa pe dea-ntregul toate aceste evenimente grave și implicațiile pe care ele le au. Deciziile devin tot mai greu de luat. Fiecare mișcare politică, afirmație a Casei Albe, proiect legislativ, toate au fost politizate.

    Acuzaţii de rasism

„Ești rasist” este acuzația favorită a anarhiștilor la adresa persoanelor albe. Anarhiștii din Seattle nu au cerut doar „reformarea” forțelor de ordine, ci „abolirea” în totalitate a forțelor de ordine, reeducarea în masă a tuturor angajaților de stat, a învățătorilor și a profesorilor universitari, pentru a elimina din ei „rasismul”. Au cerut o amnistie generală pentru toți infractorii și închiderea închisorilor. Au cerut „dreptate rasială” ca principiu suprem după care să fie reconfigurată întreaga societate americană.

Există un precedent periculos: revoluția culturală a lui Mao care a ucis 30 de milioane de oameni. Cei 30 de milioane au fost oameni care nu au putut fi „reeducați” ori „reabilitați”.

Există, însă, un precedent istoric și mai periculos: confiscarea puterii politice de către comuniști în Uniunea Sovietică. Anul 1917 a fost greu pentru Rusia. Sleită de puterea militară, într-o stare de colaps economic și politic, într-o stare haotică, oamenii au ieșit cu miile în stradă cerând schimbări. În conştiinţele lor era un vid enorm. A fost exact momentul în care Germania l-a transportat pe Lenin din Elveția, cu trenul, până la St. Petersburg. A ajuns acolo la timp. Mii de oameni demonstrau pe străzile celui de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei. Lenin s-a alăturat grupurilor de anarhiști pe străzi, devenind pentru ei un „mesia” al momentului. Știm cu toții cum s-a terminat istoria începută în St. Petersburg în toamna lui 1917. Este posibil ca ceva asemănător să se petreacă azi în Occident? Am îndrăzni să spunem că nu e exclus. Este chiar posibil să fi pășit deja din era post-Covid-19 în era anarhiei globale.

    Fiii și fiicele Iluminismului devin anarhiști

Fiii și fiicele Iluminismului ne numesc „iraționali”, în timp ce pe ei se numesc „raționali” și „iluminați”. De fapt adevărul este chiar invers. Comportamentul irațional al anarhiștilor continuă, atât a celor care demolează civilizația, istoria, democrația și statul de drept în stradă cu cărămizi și frânghii, cât și al celor mai „cu clasă”, care le demolează din sălile parlamentelor, a consiliilor municipale, din birourile președinților de universități, ori din sălile de conferințe ale imenselor agenții de presă și ziare.

Practic, este imposibil să cunoști ori să citești despre toate acțiunile anarhiste care se petrec zilnic în Occident. Ele toate însă au aceeași temă în comun: persoanele de descendență europeană și Occidentul în general sunt rasiști, fie că recunosc ori nu, istoria lor e o istorie a exploatării rasiale, și tot ce a fost clădit în Occident în ultimii 2000 de ani a fost clădit prin exploatarea tuturor raselor, cu excepția celei europene. Anarhiștii au dărâmat cu frânghiile şi o statuie a lui Cristobal Colon (Cristofor Columb) în America, amplasată cu aproape 100 de ani în urmă de imigranții italieni. Încă nu au dărâmat statuile lui Abraham Lincoln, dar unele dintre ele au fost vandalizate. În Marea Britanie anarhiștii au făcut la fel cu statuia lui Cecil Rhodes. Au dărâmat-o.

În America, 19 personalități au fost destituite din funcție ori au demisionat din cauza unor afirmații „nepotrivite” la adresa evenimentelor zilei pe care le-au făcut, ori pentru că au refuzat să promoveze perspectivele oficiale ale organizațiilor din care fac parte privind subiectul. Printre victime se află un editor de la New York Times și actori de la Hollywood. Unor poeți li s-au retras din același motiv premiile acordate cu ani în urmă. Unele desene animate au fost interzise după ce au fost etichetate „rasiste” ori că normalizează violența poliției. Showurile „rasiste” și polițienești au fost scoase de pe ecrane.

William Jacobson, unul din cei mai influenți profesori de drept din SUA, a fost atacat într-o scrisoare deschisă de către colegii lui de universitate datorită pozițiilor lui conservatoare privind evenimentele zilei și rolul poliției în societate. Conform unei declarații făcute de el, „oamenii trăiesc în frică în campusul universitar”.

Președintele Trump a fost atacat şi el pentru că a refuzat să modifice numele mai multor baze militare americane, pe motiv că persoanele după care au fost numite au fost rasiste. Panica și frica de noul val anarhist a intrat și în rândurile politicienilor și, din nefericire, a unor lideri religioși. Democrații din Congresul SUA au „îngenuncheat” în semn de solidaritate cu George Floyd, iar unele biserici și lideri confesionali din America au emis „declarații” oficiale să dea de înțeles că nu sunt rasiști, iar grupurile lor confesionale nu sunt rasiste.

    Extremişti radicalizaţi în universităţi

Cine sunt acești anarhiști, ce știm despre ei?

Sunt tineri radicalizați vreme de decenii, dar mai ales în cei 8 ani ai administrației Obama. Sunt tineri care au fost educați într-un spirit ateu, hedonist, cu dispreț față de America, de Occident în general, de creștinism, de credință, de descendenții europeni. Au fost învățați să urască. Au fost educați în marxism și neo-marxism. În ura de clasă. Că unele grupuri din societate sunt bune și altele rele. Că cele rele e nevoie să fie anihilate. Prin reeducare, ori dacă reeducarea e fără succes, prin forță, de către grupurile bune.

În America și în Occident s-au predat, de mulți ani deja, cursuri privind rasismul și imperialismul occidental. Efectul acestei îndoctrinări oarbe se vede azi. Pretutindeni. Sunt tineri care, la terminarea facultății, nu s-au putut integra în piața de muncă pentru că le lipsea pregătirea profesională. În absența locurilor de muncă au devenit cruciați ai multor cauze iraționale și extremiste, îmbrățișând cauze dintre cele mai radicale: lupta împotriva rasismului, real ori ireal, feminismul, mișcările ecologiste, mișcările climatice, anti-americanismul, anti-capitalismul, anti-democrația, mișcările pentru „reîntoarcerea în natură”, mișcările pentru abolirea căsătoriei, a familiei, a relațiilor de familie etc. Sunt tineri și mișcări care în ultimul timp se intersectează pe străzile întregului Occident, crezând că istoria le pune la dispoziție oportunitatea unică pentru a demola 2000 de ani de civilizație occidentală și creștină.

Aceștia sunt ei: fiii și fiicele Iluminismului, ai lui Voltaire, Rousseau și Marx. Cei care pretind a se închina în „Templul Raţiunii” şi resping orice conexiune cu trecutul.

    Sursa: http://www.yogaesoteric.net/

             Motto: Utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată în bine, ci să crezi că ea mai poate continua așa cum este acum!  

    Vălul falsei democrații  

 Mai puţin interesat de soarta lumii în vreme de bunăstare şi pace, mai interesat de situaţia globală în vreme de criză economică şi război, aştepţi ca cei pe care i-ai ales sau pe care alţii i-au ales să rezolve problemele ţării tale şi ale omenirii? Nu mai aştepta! Nu le vor rezolva! Aşa cum nu le-au rezolvat nici până acum… Doar tu le poţi rezolva! Pentru că sunt probleme care îşi au cauza tocmai în faptul că nu există o implicare directă, reală, a oamenilor. La nivel social şi internaţional, nu există o implicare directă a oamenilor. Pentru a fi conduşi fără dificultate către prăpastie, ni s-a inoculat ideea că trăim în democraţii. Ni s-a repetat obsesiv că votul nostru contează. Astfel, în loc să ne implicăm direct şi să devenim actori ai propriului destin, lăsăm totul pe seama unora pe care, în mod greşit, îi consideram „reprezentanţii” noştri. Nu ne gândim însă prea mult la faptul că, ani de zile după ce îi votăm, ei iau decizii fără noi şi, de mult prea multe ori, chiar împotriva a ceea ce ne dorim. Mai mult, consideră absolut firesc să ne ascundă decizii şi acţiuni. În special în chestiuni care au de-a face cu relaţiile internaţionale, nu ne spun aproape nimic concret. Desfăşoară adesea chiar acţiuni militare sau trimit arme în zone de conflict fără ca pe noi să ne întrebe mai întâi dacă suntem de acord.

Aceasta în condiţiile în care ei sunt, zice-se, „reprezentanţii” noştri. Cu alte cuvinte, fără ca noi să ştim ce fac, ei fac toate tâmpeniile posibile CU BANII NOŞTRI şi ÎN NUMELE NOSTRU! Dacă apare vreo problemă, se acoperă imediat spunând că i-am votat, că sunt „democratic aleşi” şi că aveau tot dreptul să facă orice în numele nostru.

…Dar chiar sunt ei „reprezentanţii” noştri? Cum ar putea fi atâta vreme cât nu ne consultă nici măcar în chestiunile esenţiale – cum ar fi aceea a implicării ţărilor noastre în război!? Ce „reprezentanţi” sunt aceia care, în numele nostru şi cu banii noştri, pornesc sau participă la conflicte armate, în diverse zone ale lumii, în condiţiile în care, foarte probabil, cei mai mulţi dintre noi ar decide ca aceşti bani – banii noştri! – să meargă către cu totul alte direcţii? Nu, nu sunt reprezentanţii tăi! Cu mult prea puţine excepţii, sunt reprezentanţii propriilor interese şi ai intereselor unor grupuri de interese… Iar toată treaba aceasta cu votul şi aşa-zisa „democraţie” nu e în realitate altceva decât un paravan. Se ascund în spatele conceptului de „democraţie” şi, păziţi de propriile legi, conduc omenirea către prăpastie! Acesta este vălul FALSEI DEMOCRAŢII. Un văl care trebuie să cadă, pe care trebuie să-l facem să cadă de pe ochii noştri dacă vrem cu adevărat să ne salvăm regnul şi propriile vieţi. Altminteri, vom constata foarte curând că este deja mult prea târziu…

      Vălul falsei politici  

 Miliarde de oameni aşteaptă ca politicienii pe care îi aleg să se ocupe de lumea lor. Doar că majoritatea acestor politicieni sunt fiinţe ale căror idei şi acţiuni denotă o maximă superficialitate. Sunt oameni care acţionează în somn, un soi de somnambuli care au impresia că alcătuiesc o „elită” îndrituită să se ocupe de umanitate. Nu poţi conduce bine o ţară dacă nu înţelegi complexitatea fiinţei omeneşti. Nu poţi conduce nici măcar un mic grup de oameni, nici măcar o scară de bloc! Căci pe cine vei conduce de fapt? Pe cine ai de gând să conduci dacă nu eşti interesat de cunoaşterea profundă a fiinţei omeneşti? Dacă viaţa, pentru un politician, se reduce la superficialul cotidian, dacă acel politician nu este preocupat deloc de dezvoltarea unei concepţii, a unei viziuni despre existenţă şi despre umanitate, atunci e chiar o idee foarte proastă să vă lăsaţi vieţile în mâinile acelui politician! Nu vă va ajuta cu nimic, ba chiar dimpotrivă! Doar un politician care se ştie pe sine a fi mai mult decât simţurile îi arată, mai mult decât trupul pe care la televizor vi-l arată, doar un astfel de politician vă poate ajuta cu adevărat.

Dar, pentru ca astfel de politicieni să apară, în număr cât mai mare, este necesar mai întâi ca astfel de cetăţeni să apară. Acesta este sâmburele, aceasta este cheia îmbunatăţirii relaţiilor sociale şi a vieţilor popoarelor lumii – faptul de a înţelege că politicienii nu sunt nimic altceva decât un rezultat, o expresie a societăţii aşa cum a ajuns ea să fie. Politicienii nu ajung politicieni aduşi fiind cu nave extraterestre de pe alte planete. Politicienii nu se nasc politicieni, se nasc cetăţeni. Abia apoi, prin anumite conjuncturi, devin politicieni. Însă ei, iniţial, sunt cetăţeni, ca şi voi. Iar faptul de a ne minţi cu privire la proasta calitate a politicienilor noştri nu ne va ajuta cu nimic. Nu ne va ajuta deloc să considerăm că cetăţenii sunt minunaţi, iar politicienii sunt oribili. Adevărul, chiar dacă nu ne convine, este că politicienii vin exact din rândurile cetăţenilor. Este şi motivul pentru care foarte puţini politicieni de calitate ajung să răzbată – pentru că nu au suficient de mulţi votanţi – adică cetăţeni aidoma lor!

 Ce vrea să însemne „cetăţean de calitate”? Este vorba, în primul rând, despre dorinţa şi determinarea de a se cunoaşte şi construi pe sine ca om profund. Un popor alcătuit din cetăţeni care nu au habar despre propria alcătuire nu are cum să genereze o clasă politica elevată. Acesta este adevărul, oricât de greu ar fi de înghiţit! Ca atare, este timpul să dăm jos şi acest văl – vălul falsei politici. Pentru că falsa politică nu e nimic altceva decât rodul, efectul falsei societăţi… Umanitatea profundă este îngropată sub un munte de impostură. Actori de duzină joacă roluri de doi lei, după un scenariu de doi bani. Nimic dinlăuntrul vieții profunde a ființei omenești nu răzbate dincolo de epiderma discursului politic, nimic cu adevărat viu nu străpunge stratul gros de clișee. Cei care vor să conducă milioane de oameni sunt, în mod evident, ființe care nu și-au condus propriul spirit, propria conștiință nici măcar câteva mii de clipe…

Cum să fim încrezători că vom ajunge să culegem fructe vii, câtă vreme sub ochii noștri sunt puse în cernoziom semințe de plastic!? Ridică-te, omule, ridică-te deasupra oceanului de superficialitate în care te-au aruncat și în care plutești spre beneficiul celor care te vor anesteziat, lipsit de spirit viu, lipsit de tine! Este SINGURA șansă… a ta și a lumii celei mari! Orice altceva e doar praf în vânt… Câtă vreme nu se va atinge masa critică a oamenilor treji, absolut NIMIC nu se va schimba în bine, nici în ţara ta, nici pe Planeta care ne găzduiește specia…

      Vălul falsei societăți  

 Dacă doi oameni înţelepţi interacţionează, din interacţiunea lor nu poate rezulta decât o valoare pentru umanitate. Dacă doi inşi superficiali interacţionează, din interacţiunea lor nu poate rezulta decât un dezastru pentru umanitate. Astfel, devine uşor de înţeles faptul că societatea omenească nu se poate cu adevărat dezvolta, nu poate evolua spre mai bine decât dacă începem să punem preţ pe ceea ce transmit oamenii înţelepţi. De asemenea, e clar că nu vom ajunge să avem o societate mai bună decât dacă începem să dezvoltăm oameni mai buni, decât dacă începem să ne facem pe noi înşine mai buni. Nicio organizaţie naţională sau internaţională, niciun ONG nu pot suplini lipsa generală de umanitate din societăţile noastre. În fapt, întreaga societate este construită în aşa fel încât să facă aproape imposibilă aflarea adevărului, înţelegerea adevăratei realităţi, descoperirea lucrurilor voit acoperite. Ceea ce numim, generic, “SISTEM” reprezintă doar un nume pentru o întreagă încrengătură de reţele a căror menire este tocmai aceea de a ţine oamenii departe de ei înşişi. Pentru că cei din spatele acestui Sistem ştiu foarte bine că TOT ce e necesar pentru ca regnul uman să se reaşeze pe şinele propriului Destin este ca suficient de mulţi oameni să aprindă Lumina şi să VADĂ!

 În clipa în care suficient de mulţi oameni au aprins Lumina şi au VĂZUT, Sistemul se prăbuşeşte de la sine… …Dar pentru ca toate aceste rânduri să nu rămână doar rânduri într-o carte, să nu aprindă o flacără ce după prea puţină vreme iar se va stinge, este necesar că cititorul să ducă mai departe ceea ce este conţinut în aceste cuvinte. Pentru că aceste rânduri, aceste cuvinte au menirea de a deschide către oameni porţile unor impulsuri spirituale care vor lucra mai departe şi cu care oamenii sunt chemaţi să lucreze mai departe. Trebuie înţeles că desprinderea de deprindere nu e lucru tocmai uşor, chiar şi pentru cineva care nu păşeşte chiar pentru prima oară pe calea spiritului. Societatea actuală este într-un asemenea grad vidată, secătuită până și de cea mai mică urmă a sufletului şi a spiritului, a frumosului şi a binelui, a înaltului şi a adâncului, a sănătosului şi sublimului uman, încât e realmente extrem de dificil să te menţii pe drum, e foarte greu să nu deviezi, să nu adormi, să nu revii la vechile deprinderi. Tocmai de aceea, este necesar un efort susţinut, pe fondul entuziasmului iniţial. Altminteri, tăvălugul cotidian al ştirilor şi noianul de informaţii care se prăvălesc peste om în fiecare zi vor acoperi cu uşurinţă frumosul dar firavul ghiocel ivit din gheața ce-a pornit a se topi…

Pentru a păstra flacăra spiritului aprinsă, este necesar un efort mult mai mare în prezent decât era necesar în trecut. Dacă, de pildă, ne simţim pătrunşi de entuziasmul pe care îl naşte în noi înţelegerea modului în care funcţionează mixtura toxică politicămedia, aceasta nu e deloc o garanţie că peste o vreme nu o să uităm şi nu o să fim iarăşi adormiţi de aceeaşi mixtură. Suntem fiinţe sociale şi aceasta este societatea în care ne-a fost dat (de către cei din vârful piramidei puterii) să trăim. Nu ne ajută la absolut nimic să ne refugiem pe o stâncă solitară, cum nu ne ajută prea mult nici să fim entuziaşti două, trei zile, pentru a recădea apoi în aceeaşi capcană… Prin urmare, este necesar un efort susţinut de desprindere. Doar dacă vom insista pe calea eliberării noastre vom avea şansa de a dobândi un adevărat control asupra propriei fiinţe. Şi doar dobândirea controlului asupra propriei fiinţe ne poate deschide uşa către ceilalţi, către înţelegerea şi sprijinirea semenilor noştri.

Nu e un truism, nici un aforism, e purul adevăr: lumea începe a se schimba abia atunci când fiecare dintre noi începe a se schimba… Şi nu e greu de înţeles de ce. Este suficient să facem apel la gândirea sănătoasă. Atâta vreme cât “societatea” nu e nimic altceva decât suma interacţiunilor umane, suma relaţiilor dintre oameni, e de la sine înţeles că nu ai cum schimba societatea decât dacă ajuţi, concret, la transformarea semenilor tăi, cu care te afli în relaţie, direct sau indirect. Iar pentru a ajuta pe cineva să se trezească – ei bine, acesta deja este un truism! – e absolut necesar să te fi trezit tu mai întâi… Aşa cum nimeni nu se poate trezi în locul altuia, ci doar poate ajuta la trezirea altuia, e la fel de adevărat că nimeni nu poate fi trezit de cineva care doarme… Aşadar, îmi revine ingrata sarcină de a vă ruga să nu lăsaţi uitării chemarea şi impulsul transmise prin intermediul acestei cărţi. Dacă este să aibă cu adevărat un efect, un efort susţinut este absolut necesar.

Nu pentru că ar corespunde vreunui clişeu de tipul “nu există rezultate fără muncă”. Ci pentru că altfel vă va fi foarte greu să preveniţi acţiunea, reprinderea tentaculelor Sistemului. Două-trei zile de revenire la vechile deprinderi (show-urile televizate din fiecare seară cu gladiatori politici, acceptarea fără stavile a viiturii zilnice de informaţii care goneşte dinspre telefonul “inteligent” spre sufletele şi minţile noastre, superficialitatea endemică a aşa-zisei socializări pe “reţelele de socializare” etc.) vor fi suficiente pentru a înăbuşi orice impuls ale cărui purtătoare sunt aceste pagini. Atât de bine este pus la punct Sistemul, în acţiunea lui zilnică, perpetuă de adormire a Spiritului omenesc, încât chiar şi unui om care a mers ceva vreme pe drumul propriei naturi superioare îi este foarte dificil să rămână treaz.

          Va urma…

   Sursa: Cartea ,,Marea Bătălie pentru Omenire” de Liviu Pleșoianu