„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea” şi era mai vechi decât Lemuria şi Atlantida (continente înghiţite de apele oceanului, unde au existat cândva mari civilizaţii). În Scandinavia se găseşte o legendă referitoare la „Ultima Thule”, această ţară minunată din Marele Nord unde soarele nu apune niciodată şi unde trăiau strămoşii rasei ariene.

Continentul „Hyperboreea” era situat în marea Nordului şi a fost înghiţit în timpul unei epoci glaciare. Se presupune că locuitorii săi au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelaţia Taurului: ei măsurau aproximativ patru metri, aveau pielea albă şi erau blonzi cu ochi albaştri. Nu cunoşteau războaiele şi erau vegetarieni (Hitler de asemenea). După pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansaţi în tehnologia lor şi s-ar fi servit de „Vril-ya”, maşini zburătoare cărora le zicem astăzi OZN-uri. Graţie existenţei a două câmpuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburătoare erau capabile de levitaţie, ar fi atins viteze enorme şi făceau manevre surprinzătoare în timpul zborului, performanţe pe care le observăm astăzi la OZN-uri.

Ei au utilizat forţa Vril ca potenţial energetic, adică drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forţă cosmică, orgon… Dar acest cuvânt derivă de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce înseamnă „asemănător cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei sustrăgeau deci energia (care nu costa nimic) din câmpul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau motorul din „spaţiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane.

Atunci când continentul Hyperboreea a început să se scufunde, locuitorii săi au săpat tunele gigantice în scoarţa terestră cu maşini mari şi s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeşte „Agartha” sau „Agarthi”, şi capitala sa se numeşte „Shamballah”.

Perşii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, ţara de origine a arienilor.

Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul său pe Terra ar fi Dalai-Lama. Haushofer era neliniştit că acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El susţinea că avea proba obţinută în timpul numeroaselor sale călătorii în Tibet şi în India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu braţele îndreptate spre stânga.

NOTA BLOGGERULUI: Zvastika cu bratele spre stânga este un simbol stravechi, semnul originar gasit desenat inclusiv prin pesteri, datat la 12.000 de ani vechime dar este cu mult mai vechi,simbol de protectie si evolutie spirituala, de orientare pozitiva. Hitler l-a inversat, desenându-l cu bratele rotite spre dreapta, inversându-i si polaritatea si utilizându-i forta pentru a cuceri si a supune mase de oameni, popoare, prin involutie ( orice simbol poate fi folosit pozitiv sau negativ, in sens Yin sau Yang, totul se supune legii dualitatii, aici în 3D, Hitler a inversat sensul zvasticii de la cel Yin – compasiune, protectie, conservare, in cel Yang- expansiune, distrugere, impunere ). În acelasi fel este utilizată pentagrama inversata de către satanisti, cu 2 colturi sus.

Conform spuselor lama-silor tibetani şi a lui Dalai-Lama în persoană, oamenii numiţi agarthieni ( sau agarthani ) există şi astăzi. Regatul subteran, care este pomenit în toate scrierile orientale, s-ar fi răspândit de-a lungul mileniilor sub toată suprafaţa Terrei cu centre imense sub Sahara, sub munţii Matto Grosso şi sub muntele Santa Catarina în Brazilia, sub Yucatan în Mexic, sub muntele Shasta în California, în Anglia, în Egipt şi în Cehia şi Slovacia.

Hitler spera să găsească intrările regatului subteran al Agarthei şi de a intra în contact cu urmaşii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele şi tradiţiile acestui regat subteran, se spune, între altele, că va fi pe planeta noastră un război mondial devastator (al treilea) care se va sfârşi datorită cutremurelor de pământ şi altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antrena moartea a 2/3 din omenire. După acest „ultim” război, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravieţuitorii de pe suprafaţa planetei şi vor introduce „Vârsta de Aur” milenară (era Vărsătorului).

Hitler dorea să creeze o „Agartha” sau „Ariana” pe suprafaţa Terrei cu rasa stăpânilor arieni şi acest loc trebuia să fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc două mari expediţii SS în Himalaya pentru a găsi intrările în regatul subteran. Alte expediţii au avut loc în Anzi, în munţii Matto Grosso şi Santa Catarina în Brazilia, în Cehoslovacia şi în Anglia. Unii au afirmat că oamenii din Thule credeau că independent de sistemul tunelelor şi oraşelor subterane, Terra era găunoasă, cu intrări mari, una la polul Nord şi alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul şi macrocosmosul. Fie că era vorba de o celulă de sânge, de o celulă a corpului sau de un miez şi o cavitate înconjurată de un înveliş, „corona radiantă”, viaţa se petrece deci în interior. Oamenii din Thule au concluzionat că Terra trebuia să fie constituită deci după acelaşi principiu. Chiar druzele confirmă asta, căci sunt cavităţi stâncoase care au o viaţă proprie, adică mineralele şi cristalele, se găsesc în interior.

În consecinţă, Terra ar putea fi găunoasă şi ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani şi lui Dalai-Lama şi ea ar trebui să aibă un miez, un soare central care conferă interiorului său un climat regulat şi o lumină solară permanentă.

Adevărata viaţă a planetei noastre s-ar petrece în interior de aceasta, rasa stăpânilor ar trăi acolo şi mutanţii la suprafaţă. Acesta ar fi motivul care ar explica de ce nu putem descoperi nicio viaţă pe alte planete ale sistemului nostru solar deoarece locuitorii de acolo locuiesc de asemenea în interior. Intrările pricipale ar fi la polul Nord şi la polul Sud, poli traversaţi de lumina soarelui central care creează „aurorele boreale”, pretinsele lumini polare, greu de explicat de oamenii de ştiinţă. Masa solidă ar ocupa mai mult volum în interiorul planetei noastre decât masa apelor.

După exploratorul polilor Olaf Jansen şi a altor exploratori, apa din interior ar fi apă dulce, ceea ce ar explica de ce gheaţa Articii şi Antarcticii nu este constituită din apă sărată ci din apă dulce. Această teză privind alcătuirea planetei noastre este susţinută de mărturiile exploratorilor polilor Cook, Peary, Amundsen, Nansen, Kane şi de amiralul E. Byrd. Cu toţii am avut aceleaşi experienţe stranii care nu concordă cu teoriile „ştiinţifice” stabilite. Despre ce este vorba?

Toţi au constatat că vântul se încălzea deasupra latitudinii de 76 de grade, că păsările zburau deasupra gheţii în direcţia Nordului şi că animalele, cum ar fi vulpile, se îndreptau în aceeaşi direcţie, că se găsea zăpadă colorată şi gri care, topită dezvăluia polen de flori multicolore care se găseşte la polul Nord? De unde vine praful vulcanic pentru că niciun vulcan nu este semnalat pe hărţile oficiale disponibile? În plus, unii cercetători s-au găsit uneori într-o mare de apă dulce, şi au relatat că au văzut doi sori la un moment dat al călătoriei. Sau, au găsit mamuţi cu părul încă proaspăt al căror stomacuri conţineau, câteodată, iarbă-proaspătă.

Pentru oamenii lui Thule, aceste mituri despre „Terra găunoasă” erau destul de stufoase pentru a fi luate în serios. Dar a avut loc totuşi o expediţie, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Antarctica.

Atunci când în 1532 cuceritorii spanioli sub conducerea lui Pizarro au ajuns în America de Sud, indienii îi numeau Viracochas (stăpânii albi). În legenda lor, este vorba despre o rasă de stăpâni giganţi cu pielea albă care, cu secole înainte au coborât din cer cu „discuri zburătoare”. Ei au domnit mult timp peste o parte a oraşelor indigenilor apoi au dispărut brusc, dar au promis că vor reveni. Indigenii au crezut că noii veniţi, spaniolii, erau acei Viracochas şi le-au pus la dispoziţie aurul lor. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în Tibet şi în alte regiuni din Himalaya atunci când au sosit primii călători albi. Tibetanii îi priveau uimiţi şi-i întrebau de ce au venit de acolo de jos (de la poalele munţilor) deoarece, de obicei, soseau din ceruri.

Societatea Thule şi Adolf Hitler

La sfârşitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fraţilor din lojă Karl Harrer şi Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai târziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societăţii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului).

În octombrie 1918, tânărul ocultist şi ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fată al mamei sale) a intrat în DAP, partidul Thule, şi s-a remarcat pentru talentele sale de orator.

Trevor Ravenscroft descrie în „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tinereţea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai târziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la vârsta de 20 de ani, a încercat să atingă nivele de conştiinţă ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german şi al doctrinei rasei stăpânilor arieni, Hitler şi-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii şi cu ajutorul său, a făcut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistică. Hitler, deja dependent de droguri din tinereţe, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vieţii sale. Conform jurnalului de bord al medicului său personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de şase ani cât a durat războiul injecţii cu diferite calmante, stricină, cocaină, derivate morfinice şi alte droguri.

În acea perioadă, Hitler a aflat despre „Protocoalele înţelepţilor din Sion”, ceea ce l-a făcut să aibă o mare aversiune faţă de evrei. Apoi el s-a angajat în DPA, partidul lui Thule, ca orator electoral şi a învăţat, mai târziu, de a scrie şi citi bine graţie lui Dietrich Eckhart, anti-bolşevic şi frate al Societăţii Thule. Acesta l-a introdus pe Hitler în cercurile muncheneze şi berlineze, iar viitorul Fuhrer şi-a însuşit în întregime concepţiile Societăţii Thule. În 1924, atunci când Hitler se afla în puşcărie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea câteva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile şi proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), în care era descrisă o rasă ariană puternic dezvoltată care trăia sub pământ. Navele în formă de farfurii zburătoare jucau un rol esenţial. Dar Hitler a citit şi cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni şi zei” care dezvăluia legendele Agarthei şi Shamballei. Şi a fost perfect absorbit de magia regatului subteran şi de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societăţii Thule.

SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu erau doar un simplu regiment de poliţie ci şi un veritabil ordin religios cu o structură ierarhică. Cine s-ar fi putut gândi că acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmaţie poate să pară ridicolă însă nu este pentru prima oară în istorie când un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fără egal. Iezuiţii, dar şi dominicanii care conduceau Inchiziţia în Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concretă a concepţiilor ezoterice şi oculte ale Societăţii Thule.

În interiorul SS-ului se găsea o altă societate secretă, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-iştii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla în jurul soarelui negru, adică un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu braţe isoscele( acum se stie ca in centrul galaxiei este o imensa gaura neagra – orizontul singularitatii,n.a.). Această cruce a fost desenată pe avioanele şi pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Roşie şi multe alte loje vechi o folosesc încă în aceeaşi optică. Societatea Thule şi cei care au devenit, mai târziu, SS-iştii „Soarele Negru” lucrau în strânsă colaborare nu doar cu colonia tibetană din Berlin, ci şi cu un ordin de magie neagră tibetană. Hitler era în contact permanent cu cel puţin un tibetan cu mănuşi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” şi care ştia unde se găsea intrarea în Agartha (Ariana).

La 25 aprilie 1945, ruşii au descoperit cadavrele a şase tibetani dispuse în cerc într-o pivniţă din Berlin, în mijloc găsindu-se cel al omului cu mănuşi verzi. S-a crezut că era vorba despre o sinucidere colectivă. Dar la 2 mai, după intrarea ruşilor în capitala Germaniei, s-au găsit peste 1000 de bărbaţi morţi care erau, fără nicio îndoială, originari din regiunile himalayene şi luptaseră alături de nemţi. Ce făceau oare aceşti tibetani la mii de kilometri de casa lor în uniforme germane?
Foarte mulţi tineri au fost formaţi de „Soarele negru” în timpul celui de-al treilea Reich, în castelul-fortăreaţă de la Wewelsburg şi trimişi în Tibet pentru a continua acolo de a supravieţui şi a se pregăti să înfrunte marea luptă finală de la sfârşitul secolului 20 ( va recomand sa cititi cartea – Soarele Negru-de Peter Moon,n.a.).

După spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a lojă. În ceea ce priveşte cele 99 de loje, există 99 răspândite în lume şi fiecare este compusă din 99 de membri. Fiecare lojă este sub dominarea unui demon şi fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta îl ajută să aibă bani şi putere însă, în schimb, sufletul persoanei îi va servi demonului, după moartea sa. În plus, în fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, în locul său fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducători foarte influenţi în economie şi finanţe şi sunt mai prezenţi astăzi ca niciodată. Lojele FOGC, adică cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparaţie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!

NOTA BLOGGERULUI: Masonii nu numai ca sunt satanisti, dar au si initiere pe acest Ordin, din acest motiv satanistii „de ocazie” sunt o gluma in comparatie cu Masoneria. De asemeni, masonii sunt in marea lor majoritate Reptilieni, ceea ce le da un alt avantaj, relativ la capacitatile psihice pe care le au.Vestea buna este ca nu sunt deloc de neinvins, avand cateva „puncte slabe” din conceptie si reactionand foarte aproape de comportamentul animalic, in lupta.

Ce s-a întâmplat cu Hitler? După spusele lui Bardon şi Miguel Serranos (fost ambasador chilian în Austria), Hitler a fugit în America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar că cadavrul care s-a găsit şi a cărui dantură a fost identificată ca fiind falsă de către dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 că s-a găsit avionul particular al lui Hitler în junglă în America de Sud.

Joseph Greiner (autorul cărţii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfârşitul mitului Hitler) a afirmat că A. Hitler a decolat cu avionul său la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Alţii spun că s-a folosit de maşinăriile zburătoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a părăsi Germania ( putea foarte simplu sa decoleze dintr-un aeroport subteran, se stie ca sub Berlin exista cca.250 de km de autostrazi subterane, si-n mare parte faceau conexiunea cu buncarul lui Hitler,n.a. ).

Recent a aparut o destainuire a unei femei din Argentina. Ea spune ca atunci cand avea vreo 8-9 ani, dupa razboi, se afla cu tatal sau, care era seful serviciilor secrete argentiniene, intr-un restaurant dintr-un mare oras argentinian. La un moment dat tatal ei ai face un semn discret sa se uite la o masa din alt colt al restaurantului. Acolo erau un barbat si o femeie care serveau cina. Erau Adolf Hitler si Eva Braun sub o alta identitate.

Totul este credibil, deoarece orice ancheta in jurul mortii celor doi a fost oprita din start atat de americani si nemti cat si de catre rusi( insusi Stalin ). De ce ?

Imediat dupa razboi in si pe fostul buncar al lui Hitler s-au turnat tone de beton pentru ca totul sa fie acoperit pentru totdeauna .

Intr-un viitor articol voi aborda si subiectul tehnologiei dezvoltate de catre al treilea Reich cu ajutorul civilizatiilor ET, se pare ca trei la număr.

Video: Intrarea nordică în Pământul Interior ;
Pământul Interior – Explicații – https://vk.com/video/@id629036819?z=video629036819_456241176%2Fpl_629036819_-2

Drum drept spre Lumină!

Cine nu este încă convins că Pământul este gol interior si există o civilizatie foarte avansată atât tehnologic cât si spiritual, este cazul să-si reconsidere conceptiile. Pe lângă mărturiile foarte multor oameni care au trăit experiente de viată în bazele subterane sau chiar în Agartha sau Shambala, sunt confirmari ale fizicii actuale. Nassim Haramein, în prelegerile sale la ,,functionarea Creatiei” pe bazele geometriei sacre, face referire la acest fapt ( urmariti conferintele sale ,,Întregul Negru” si altele ).

În acest articol aduc încă o dovadă, cea a colonelului US Air Force – B.F. Woodard, care a activat aproape 13 ani într-o bază subterană din Zona 51 si a avut contact cu civilizatia din interiorul Pământului.

Aceste informatii au fost colectate si scrise cu permisiune, dintr-o înregistrare telefonica facuta în 10 ianuarie 2002 de catre Greg Gavin / Onelight.com , cu colonelul US Air Force, Billie Faye Woodard.

Iată relatarea sa :

      Sosire si îndoctrinare

,,Am fost staționat în primul rând in Zona 51, Nevada, din 28 Ian. 1971 pina in 1982. În această perioadă de serviciu am vizitat Interiorul Pământului de șase ori, la 800 de mile adancime. La sosirea mea in Zona 51 am fost îndoctrinați in existența de tuneluri situate sub Zona 51, și, în curând m-am întâlnit de mai multe ori cu operatorii de transport subteran care au o statura de la 13 la 14 picioare în înălțime( aprox. 4 metri, n.a). Aceste tuneluri, care traverseaza intreaga lume, sunt construite de o specie de ființe care au existat aici, înaintea noastra, de foarte mult timp.

Imediat de la sosirea mea in Zona 51, am fost făcut conștient de tuneluri și toate lucrările instalației în sine. Mi-au spus că primele 15 niveluri ale instalației Zonei 51 au fost construite de om, iar nivelurile 16 – 27 au fost deja acolo. Nimeni din guvernul nostru nu le-a făcut. Am facut doar facilitarea acestora.

Tatăl meu a fost staționat la Roswell. Ca parte a instrucției mele în armată el a cerut sa fiu staționat împreună cu el la Pentagon. Au spus „Noi avem un nou post de lucru pentru tine, care va fi Zona 51, Nevada„, denumit în continuare S- 4. Când m-am dus în Pentagon am fost sublocotenent.

 După 3 săptămâni de existenta acolo mi-au dat pe deplin rangul de colonel, declarând că : ,,trebuie să fii un colonel plin ca să fii staționat in această viitoare facilitate „. Au fost 150.000 de persoane în această facilitate, aprox. 85% militari și 15% civili. După sosirea mea, am fost luat în subteran și nu am mai văzut lumina zilei de 11,5 ani.

    Tuneluri si transporturi

Zidurile tunelurilor sunt foarte netede. Dacă ați trage un tub gol, printr-o minge de lut puteți obține o idee de cât de netede. Pereții au ceea ce este comparat cu un finisaj de marmură, care sunt realizati dintr-o substanță metalică, impenetrabilă, suprafața pereților nu poate fi penetrata nici chiar de un burghiu cu diamant sau laser ( regasim aceeasi descriere ca si in cartile lui Radu Cinamar despre Complexul din Bucegi,n.a.).

Amintiți-vă că a fost un moment în care ne-am folosit pentru a vedea miscarile de trupe de la punctul A la B pe suprafața Pământului, în mod continuu. Nu a fost cu mult timp în urmă. Acum, rar vezi asta. Acum, ei folosesc tuneluri pentru a muta toate aceste trupe la distanțe lungi. Tunelurile sunt suficient de largi pentru a conduce 9 vehicule asezate lateral una langa cealalta.

Din Zona 51, o cale de transfer iese la Oceanul Pacific – 350 mile vest de Monterey – unde există o piramidă, un alt transfer duce la facilitatea Cheyenne Mountain.

 Lungimea navetei mari de transfer este de aproximativ 1/4 mila lungime ( aprox.450 m ,n.a.). Locuitorii din interior folosesc aceste mașini – un vas mare pentru a muta un număr mare de oameni / ființe, foarte repede. Naveta mai mica este de 50-60 picioare în lungime ( aprox.20 m ,n.a.). Viteza navetelor este mai rapida decât viteza sunetului, ele pot călători din Zona 51 în interiorul principal al Pământului în mai puțin de 10 minute. În 5-6 minute esti acolo.

Materialul folosit pentru a construi aceste navete este aceeași substanță din care era construita nava spatiala de la Roswell. Navetele rulau pe energie electromagnetică prin liniile din grila energetica a Pământului. Operatorii pe care i-am menționat mai devreme, sunt de aprox. 4 m în înălțime, arata ca noi în aspectul lor, dar extrem de evoluati, și comunica prin telepatie. Bărbații au barba sau nu, iar pielea femeilor este fără cusur, având într-adevăr un ten clar perfect. Expresia lor pentru oameni este una de îngrijorare pentru noi – așa cum se vede in felul in care noi, oamenii, suntem condusi. Există șapte civilizații care locuiesc în Pământul interior – care sunt guvernate de principiile armoniei. Ei înțeleg și vorbesc toate limbile pământului. Înțelegerea si cunoștințele lor medicale este fenomenala.

    Istoria mea personala

La vârsta de 12 ani, în timp ce mergeam pe jos printr-un câmp de porumb cu un alt prieten, am avut o experiență paranormală. Am fost dus într-un vehicul OZN și transportat în interiorul pământului. Aici, am trăit timp de 6 luni în rândul locuitorilor din ,,Pământul Gol ” ( Hollow Earth, original).

Vă puteți imagina mirarea părinților mei, în special a tatălui meu, care era în serviciul militar, la acel moment, atunci când am dispărut, apoi să ma întorc în mod misterios dupa șase luni. Aceasta experienta a fost cauza, cred care l-a determinat pe tatăl meu sa ma ia sub aripa lui la Pentagon și mai târziu îndreptat pentru a servi in Zona 51.

Eu nu sunt copilul biologic al tatălui meu, sunt un copil adoptat așa cum a fost si sora mea. Sora mea și cu mine ne-am despărțit când ea a fost luata în mâinile „guvernului secret” pentru observație. Ei au încercat a găsi sursa abilităților ei paranormale. Când ea a devenit conștientă de planurile lor de a-i lua viața si a efectua o autopsie de cercetare, ea a trimis un apel telepatic la ,,Pământul Gol” și a fost rapita pe lângă ei printr-o „aerisire” de la suprafata , de una din navele aeriene. Am fost capabil de a combate negativitatea lor cu mintea mea, care este mai puternica, și a supraviețuit atacurilor lor.

Tatăl meu, Zorra, este un om de stiinta in ,,Golul Pământului”, care a făcut 150.000 de excursii în jurul soarelui. Sora mea și eu sunt originar din ,,Golul Pământului”. Părinții noștri adevărați și familia locuiesc în ,,Pământul Gol ”. Când tatăl nostru a vorbit cu noi la adoptie, am vorbit o limbă necunoscută pentru orice cultură de la suprafață.

Am un tip de sange necunoscut. Nu am avut niciodata nici-o boala de niciun fel. Sângele meu a fost examinat medical și distruge toate infectiile virale atunci când este combinat cu alte probe de sânge într-un mediu de laborator.

    Vortexurile Pământului

Locuitorii ,, Pământului Gol” au capacitatea de a împărți fundul oceanului și de a crea un vortex, așa cum se manifesta in Triunghiul Bermudelor. Există 7 niveluri diferite în aceste vortexuri, precum și echipamente, iar ființele sunt aduse în el și plasate corespunzător pe aceste niveluri diferite.

Vortexurile acționează ca uși de intrare sau de ieșire în/din interiorul gol al Pamantului. Există mai multe decat suprafata unui triunghi de langa Florida, una de la Lacul Erie, și altele in largul coastei Mexicului, unul pe coasta Japoniei, precum și alte locații geografice ale Pământului. Acestea sunt numite „Zone Liniștite„. Aceste uși permit creaturilor din interior să iasă și sa intre, cum ar fi Sasquatch, Lochness … etc.( Yetti sau omul zapezilor si monstrul din lacul Lochness,n.a.).

Toate planetele sunt goale, cum este si Soarele, care este cu adevarat o planetă. Există civilizații în Soare care au colonii în regiunile subterane Pamantului.

    Intrarea căutată

În scopul de a localiza o intrare a Pământului interior, în cazul în care vreodată sunteti in subteran, tot ce ai nevoie este busola. Busola se va învârti ca și în cazul în care sunteți în picioare la Polul Nord la intrarea în tunel a Pământului interior.  Când am plecat din serviciul militar, nu am mai avut niciun mijloc de a intra în ,,Pământul Gol”. A fost necesar ca eu să caut un alt mod. Eu și o parte a solicitanților interesați, am închiriat un avion care ne-a dus chiar la marginea Polului Nord.

    Poporul din Interior

Oamenii din interior au fost foarte liberi cu mine, arătându-mi orice acolo, mi-au  arătat tot ce se întâmplă exact – ei nu au nici-o retinere. Ei cer mereu permisiunea atunci când lucrează cu natura, ei cer plantelor permisiunea înainte de a le consuma sau tăia, ei cer Mamei Pământ înainte ca acestia să construiască, și doar acolo unde  terenul se potriveste cel mai bine mediului lor, o practică similară ca a indienilor nativi americani. Prin urmare, ei păstreaza o stare armonioasă, dorința de a fi una cu natura în orice moment, ei sunt mult mai avansati spiritual decât locuitorii de la suprafață și au foarte mult respect fata de Mama Pământ.

Atmosfera este extrem de clară, ca o regulă există si nori, dar nimic ca nori de ploaie. Temperatura este o constantă de 73 de grade ( Fahrenheit, aprox.23 grade Celsius,n.a.). Oamenii din interior vorbesc direct cu animalele, iar animalele vorbesc direct cu oamenii. Nu este nevoie de acumulare, pentru ca totul este gratuit, nu este nevoie de a crea în abundență pentru ca totul este suficient. Un proces de troc este mai frecvent decât comerțul cu bani.

Aceasta este de fapt o cultură utopică fara nici o depresie, care ar duce la acte de violenta. Fara partide care doresc să facă război și să câștige dominația peste altul. Nu sunt fiinte mai bogate sau mai sărace.

Există aeronave (la suprafața sunt cunoscute ca farfurii zburatoare), în care este inmagazinata o parte din ei înșiși, o parte din personalitatea lor merge în crearea de aeronave prin procesul de gândire, ca urmare mintea lor este foarte puternica. Acest lucru face ca aeronavele sa fie perfecte în proiectare, execuție si mișcare. Doar câteva persoane de la suprafața au aceste abilitati similare pentru a crea, dar ca urmare a reprimării acestor capacități în copilărie prin religie, educație, și temerile de familie, acestea se pierd. Oamenii din interior au voie să intre în spațiul din imaginația lor, dacă vreți, și acolo se creează. Boala nu va intra în corpurile lor – pentru că nu este permis.

Omenirea de la suprafata este in faza de a intra in 4D. Oamenii din Interiorul Pamantului vor veni cu nerabdare sa lucreze mai profund cu noi cei de la suprafata. Oamenii de la suprafata sunt în prezent atât de implicati cu sensul de „mine„, că ei nu pot trăi împreună armonios.

Oamenii de la suprafața care căuta să ajungă la locuitorii Pământului Interior prin meditație, vor fi primiti. Copiii care se nasc acum sunt din ce în ce mai capabili de a utiliza totalitatea creierului lor, ceea ce este o practică comună în Interiorul Pamantului.

Unul dintre primele lucruri pe care mi l-au arătat în Interior a fost capacitatea lor de călătorie interplanetară și in timp. Baza călătoriei în timp este asemanata cu curbura spațiului, care vine prin puterea de meditație și prin acceptarea de a fi o ființă nelimitată. Daca iti antrenezi mintea la un nivel subconștient că esti nelimitat toate lucrurile sunt posibile.

La suprafata, capabilități pentru a experimenta această putere infinită sunt mult mai ușor de trezit la portaluri, cum ar fi Mt. Shasta, care servește ca un portal spațiu – timp direct in Pământul Interior, odată ce în împrejurimile Mt. Shasta sunt atrași în „stare armonioasă”. În experiențele mele de la Mt. Shasta, Telosienii ( sub Mt.Shasta este proiectia orasului Telos din Agartha,n.a. ) din subteran proiecteaza o aura de mare armonie într-o atmosferă minunată.

    Zona 51

 De tot ce am văzut in Zona 51, 95% rămâne ascuns de public. Mergând în Zona 51 este ca si cum ai merge într-o altă lume. Gândurile lor fiind „dacă admitem că Pământul este gol, cu o inteligență centrală, acest lucru va produce discordie și teamă„. Acest proces de frica este generat de companiile private, care încearcă să controleze și să avanseze propriile nevoi și agendele personale prin Zona 51.

Am plecat de la Air Force din cauza metodelor dominatoare folosite de către cei care au căutat să se comporte ca niste nebuni ai controlului, mi-au fost stagnate capacitatea mea de a gândi și de a acționa într-un mod creativ.

Din cauza dorinței mele de a informa publicul larg, am iesit din serviciul activ cu  pensie de serviciu și toate beneficiile și drepturile rezultate din aceasta.

Am fost în armată 13.5 ani, de la bază, la Pentagon și apoi in Zona 51. Ingineria genetică care are loc in Zona 51 este cu generația noastră tânără. „Copiii laptelui in carton„, ale căror fotografii au fost frecvent observate în piețele publice în trecut, au fost răpiți și duși in Zona 51.

Nivelul 16 din Zona 51 este nivelul de inginerie genetică, în care se folosesc copiii pentru experimentare în longevitate și puteri ale minții. Forța majoră din spatele acestui lucru este ceea ce este numit ca „Guvernul Secret„. Există civili ai Guvernului Secret, care sunt în control în mai multe domenii din Zona 51.

Există o rețea de tuneluri subterane, care se intind sub Europa, America de Sud – si mai multe continente. Există o întrepătrundere a acestei mari rețele de tuneluri în întreaga lume, pe care multe guverne  le folosesc “.

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să fie cu tine,

Colonel Bill Faye Woodard

 Aceasta a fost relatarea sa. Doamne ajută ca schimbările la suprafată să se petreacă cât mai repede, pentru ca apoi să putem lua contact fizic cu verii nostri din Interior, să facem schimb de tehnologie si omenirea să înceapă să trăiască o altă existență, în abundență și spiritualitate…

   sursa : http://www.hollowearthnetwork.com/privacy

Video: Intrarea nordică în Pământul Interior ;
Pământul Interior – Explicații (în engleză) – https://vk.com/video/@id629036819?z=video629036819_456241176%2Fpl_629036819_-2

Partea a doua – Descoperirea  Agarthei
Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care trăieste într-o tară misterioasă numită Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pământului, precum si toate coloniile, capitala fiind Shambala, aflata în interiorul Muntelui Meru, în Tibet.

   Cum e în Agartha
Teritoriul secret al Agarthei are o populatie de 20 de milioane de suflete; aici nu există închisoare, iar politia este asigurată de capii de familii. Milioane de dwija (de două ori născuti) si yoghini locuiesc în suburbiile divizate simetric în constructii subterane.
Deasupra lor se află Trinitatea: Brahatma, căruia îi este încredintată Autoritatea, Mahatma, căruia i s-a încredintat Puterea, si Mahanga, căruia i s-a încredintat Organizarea.

Deasupra trinității se află 12 membri ai Initierii Supreme, apoi un alt grup, format din 22 de persoane, imagine a celor 22 de principii ale Verbului, cu ajutorul cărora Dumnezeu a creat lumea. Urmeaza apoi cei 365 bagwanda (cardinali), după numărul celor 365 de zile ale anului.

Agartha nu a fost întotdeauna o împărăție subterană.
Sute de ani mai târziu, la începutul secolului al XX-lea, Ferdinand Ossendowski, scriitor rus de origine poloneză, a hotărât să întreprindă o periculoasă călătorie în căutarea miticului regat. După ce a străbătut platouri aride si zone dezolante, ajuns pe malurile Amurului, Ossendowski a aflat de la niste călugări despre existenta regatului cunoscut sub numele de Agartha, ai cărui locuitori erau atotputernici.
Călugării l-au condus în adâncuri, unde Regele Lumii apare doar în rare ocazii, pentru a face miracole sau pentru a pronunta profetii.

 Iată ce scria Ossendowski în cartea sa ,,Animale, oameni, zei (1924)”:,, Împărăția Agarthei se întinde prin tuneluri subterane, în toate părțile lumii, iar cei care locuiesc aici se află sub autoritatea Regelui Lumii. Capitala Agarthei este înconjurată de orase în care locuiesc mari preoti, iar palatul Regelui Lumii este înconjurat de temple, unde locuiesc guru, care controleaza fortele vizibile si invizibile ale lumii si care detin în miinile lor controlul asupra vietii si mortii. În ciudate vehicule, necunoscute nouă, ei sunt capabili să străbată cu viteză incredibilă tunelurile subterane, care separă un oraș de altul”.

Agartha a intrat în subteran cu 6.000 de ani în urmă. După Ossendowki, Agartha nu ar fi fost întotdeauna subterană, ea devenind astfel cu 6.000 de ani în urmă, pentru a-i proteja pe înțelepții săi de curiozitatea unei lumi pervertite. Conform teoriei sale dezvoltate ulterior, Ossendowski spune ca aceste teritorii nu trebuie confundate cu cele din interiorul Pamântului gol. Conform viziunii sale, este vorba despre două lumi subterane, una situată mai la suprafată, iar cealaltă în interiorul gol al Terrei.

   Ce spunea teoria Pământului gol

Îndrăzneața teorie a Pământului gol a fost elaborată pentru prima oară de William Reed si expusă în cartea Fantoma polilor, apărută în anul 1906. Această teorie a fost dezvoltată ulterior de Marshall B. Gardner, în lucrarea ,,O călătorie în interiorul Pământului” apărută în anul 1920. Cei doi americani au ajuns independent la concluzii similare, susținând că în interiorul Terrei trăiește o populatie numeroasă, cu un grad de civilizatie deosebit de dezvoltat.

   Deschideri ce conduc spre interiorul Pamintului

Bazându-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat câteva concluzii, care la data respectivă au generat o mare controversă:

     a) În realitate, nu există nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pământului;
     b) OZN-urile provin din acest interior gol;
     c) Interiorul Pământului este încălzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald ;
     d) Exploratorii polari au văzut cu ochii lor că animalele se deplasau spre nord în căutarea hranei. Ei au văzut aici păsări tropicale si animale, ce în mod obisnuit au nevoie de căldură, au văzut fluturi, ba chiar si țânțari.

   Totul are legatură cu Agartha

Desigur că lista întrebărilor rămase fără răspuns poate continua, dar un lucru este sigur: acela că toate aceste explicatii au o legatură cu legendarul Tarim al Apelor Albe, cu Agartha.
Teoria Pământului gol, care sustine că în interiorul Pământului există o concavitate, ce are ca puncte de contact cu suprafata exterioară cei doi poli, poate deschide perspective nebănuite vreodată, nici chiar de neobositii exploratori, porniti în căutarea miticei Agartha: aceea că civilizatia din care facem parte nu este singura pe Pământ.

Agartha-Legendă sau Adevăr
Desi multi dintre noi găsesc că ideea unui Pământ gol în interior este mai degrabă una ridicolă, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la îndemâna oricui în prezent, teoria care exploatează această variantă datează din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii.
Teoria Pământului gol este lansată la sfârșitul secolului trecut. Potrivit acesteia în interiorul Terrei există de fapt o concavitate, ce are șapte puncte de contact cu suprafata exterioară, două fiind cei doi poli.
Datorită imaginilor luate de NASA, cu ajutorul satelitilor spatiali ESSA, pot fi văzute deschiderile polare:
     – nordică, cu un diametru de 1400 de mile;   

     – sudică, cu un diametru de 1300 de mile.

Generalul de brigada dr. Emil Străinu, directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, fost consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice, afirma (în Adevăr/Fictiune- January 7, 2010 ) următoarele:
”  – Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai în cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gânditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.
   – Nu se cunoaste exact în acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult decât atât, să se poata întâlni si cu un altul.
   – Trebuie stiut că în prezent si în perioada urmatoare vom fi marcati de o serie de dezvaluiri despre contactul cu ipoteticele civilizatii extra-Terra. Parerea anumitor consilieri din guverne importante ale lumii, ale unor consilieri stiintifici ce se afla pe lânga UNESCO, ONU, Uniunea Europeana si altele spun ca toate aceste informatii nu fac decât sa pregateasca omenirea pentru o recunoastere care va fi evidentă si care se v-a produce într-o perioada de timp foarte scurtă. În ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai “spectaculoase” decât cele care au fost date public, dar care nu sunt date în circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intrândul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrând care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.
   – În primul rând se vorbeste de o asa-zisa lume interioara – atestată că există! Să-i zicem un tarâm interior.
   – Este locuit acest tarâm interior? – Aici vin semnele de întrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut în urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamânt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze.”

    Nikolai Roerich – Himalayas Abode of Light
Rus de origine, indian prin adoptie, pictor mistic si vizionar, la sfârsitul anilor 1920, Nikolai Roerich (1874-1947) a întreprins o lungă expeditie în Asia Centrală, căutând un anumit punct din partea de nord a Tibetului, unde spera sa gaseasca intrarea în Agartha si Regatul Shambalei- Teritoriul de sub Karakorum.
În cartea sa Himalayas Abode of Light (1947), el povesteste: „Imi amintesc ca, în timp ce traversam Karakorum, un servitor ladakh mi-a spus că sub noi se află numeroase cavităti subterane, unde se găsesc tot felul de comori si unde locuieste un popor minunat, ce ignoră păcatele lumii. Apropiindu-ne de Hotan, sub copitele cailor se simtea golul, iar ghidul continua să ne povestească despre torentii care păzesc intrarea în Agartha si despre faptul că cei impuri, care se apropiau de intrarea în Agartha, mureau otrăviti de emanatiile de gaze toxice.”

Dar ce legatură ar putea exista între Roerich si Agartha?

În cartea sa ,,Sfidarea Timpului”, Sorin Stefanescu îsi exprima opinia că Roerich ar fi intrat în legatură cu învătatii din stravechile locasuri de cultură asiatice, devenind un fel de purtator de cuvânt al acestora pe lânga guvernele marilor puteri. Asa se explică faptul că, la un moment dat, revenind dintr-un periplu solitar, călare pe un ponei, Roerich a pronuntat o ciudată profetie:
“Stelele manifesta o nouă evolutie, iar Focul Cosmic se va apropia din nou de Pamânt. Umanitatea va fi supusă unor noi încercări. Dar asa cum Lumina devorează întunericul, operele Răului vor fi distruse, iar Stapânul erei noi se va manifesta în toată splendoarea Sa”.

Roerich si-a mai adus si o contributie însemnată la constituirea Ligii Natiunilor, conceptind Flamura Păcii, un steag alb cu trei puncte rosii amplasate într-un cerc si care a căpătat numele de Crucea Rosie a Culturii, steag destinat să apere monumentele culturale. Însusi Hitler a îmbrătisat ideea unui Pământ Gol. În 1942, în plin război, Hitler a comandat o expeditie secretă. Însotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltică.
După ,,moartea” lui Hitler, multi nu au vrut să creadă într-un final banal al unuia dintre cele mai mărete destine ale omenirii, convinsi fiind ca acesta nu s-a sinucis si că, împreună cu aghiotantii săi, s-a strecurat în adâncurile Pământului, unde au trăit cu totii fericiti până la adânci bătraneti.

Amiralul Byrd, si-a notat foarte precis în jurnal despre ceea ce a întâlnit în această zonă : “Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pământ, la câteva mile adâncime există un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha. Există sub pământ mai multe orase, în mai multe părti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”.
Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitătii de Virgil Armstrong, fost agent CIA.
Armstrong sustine că Byrd a locuit în Agartha vreme de aproape o lună si că descrie civilizatia subterană ca “fiindu-ne net superioara nouă”. Fostul agent CIA a adăugat că imediat după descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secrete si s-a dispus ca în zona intrării în orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care să nu lase sub nici o formă intrusii să pătrundă.
Tot Armstrong a mai dezvăluit că Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult, că farfuriile zburătoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluită Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”.

Acesta a mai dezvăluit câteva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca în orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viată, dar care vârsta nu le marchează trăsăturile”.
,,Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. După ce consideră că au trăit destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand să se retragă din viată. Femeile lor nasc doar o dată, sau de două ori îndelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc în temple, în bazine speciale cu apă. Nasterea are loc fără dureri.”
Ce mai spune Armstrong: “Atlantii se înteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limbă – maru – care e rădăcina comună a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc în pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea de la suprafata. Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza între orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc.” Rămâne de văzut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerând că fotografia luată din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului.

    Raymond Bernard – O lume ascunsă (1969) Ideea unei lumi inedite a înflăcărat mintile multora. Doctorul Raymond Bernard a scris cartea “Pământul Gol”, după care a initiat constructia unei asezari în America de Sud, hotărât fiind să descopere posibile intrări care să îl angajeze în călătoria vietii lui. Mai târziu, acesta a dispărut fără urmă într-una din pesterile Amazonului, iar adeptii lui au fost convinsi ca si-a atins scopul. Referindu-se la discretia absolută în legătură cu misiunile lui Byrd, cunoscutul geofizician american Raymond Bernard arăta în cartea sa ,,O lume ascunsă” (1969): „Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute în presă, toate stirile ulterioare în legatură cu subiectul respectiv au fost îndepartate cu grijă de agentiile guvernamentale„. Bazându-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat câteva concluzii, care la data respectivă au generat un mare scandal:   a) În realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pământului;   

b) OZN-urile provin din acest interior gol;    c) Interiorul Pământului este încălzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;    d) Exploratorii polari au văzut cu ochii lor că animalele se deplasau spre nord în căutarea hranei. Ei au văzut aici pasari tropicale si animale, ce în mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si țânțari. Polul Nord magnetic – o linie lungă de 1.500 km. Există legende, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha. Astfel, se spune că, sub pământ, pe întreg globul există cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha. Lumea subterană este cunoscută si ca Shamballa si Agarha. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafată acum 100.000 de ani, în urma catastrofalului război dintre atlanti si lemurieni, cele două mari civilizatii care stăpâneau Pământul. Războiul ar fi descris în cele două lucrări Ramayana si Mahabharata. În urma acestui razboi, datorită armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pământ. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat să se retragă în orasele subterane si care, între timp, s-au sălbăticit.

Cele mai puternice orase subterane:    POSID – primul refugiu al atlantilor, cu intrare în zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori;     SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramură a lemurienilor, intrare în Himalaya, 3,5 milioane locuitori;     RAMA – lângă Jaipur, în India, 1 milion de locuitori;     SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori;     TELOS – lângă Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori. Orasele se află la adâncimi variind între 1,5 si 2 mile sub scoarta terestră. Atât scrierile sumeriene cât si Biblia vorbesc despre un ”Adânc al apelor”, o ”Lume inferioara”, o ”Lume subterană” etc. Textele mesopotamiene vorbesc despre Tinutul Minelor declarând că acesta era un tinut muntos, cu platouri vaste acoperite cu iarbă si stepă (de aici nefilimii si uriasii – odraslele lor- extrăgeau metale, în special aur, necesar pe planeta Eris/Nibiru – n.a), cu o vegetatie luxuriantă… era, deci, un tinut luminos, toate textele declarau acest lucru, scăldat în permanentă de razele soarelui. Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste într-o țară misterioasă numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pământului, precum si toate coloniile. Unii sustin ca Shambala, aflată în interiorul Muntelui Meru, in Tibet este capitala acestei lumi. Țara Apelor Albe din legendele rusesti, localizată pe undeva în Asia Centrală, în apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. În anul 987, acesta a organizat o adevarată expeditie sub conducerea părintelui Sergius, care auzise despre fascinanta țară la o mănăstire de pe Muntele Athos. Au trecut însă anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitării. În anul 1043, la Kiev si-a făcut aparitia un bătrân, care declara că este părintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitată.

    Referiri romanesti despre existenta AgartheiReferiri similare se regăsesc în traditiile românilor. În cartea „Mitologia română” Romulus Vulcanescu în capitolul „Pământul mumă” vorbeste despre lumea albă (în care traiesc oameni), din care fac parte si Ostroavele albe.   „Acesti urici locuiau la marginea lumii intr-un Ostrov alb sau in mai multe Ostroave albe din albia Apei Sambetei. Ostroavele rohmanilor sau blajinilor s-au ridicat din Apa Sâmbetei în conditiile cosmogonice ale ridicarii pământului din apele primordiale. Ceea ce înseamnă că în conceptia mitică ostroavele simbolizeaza pământuri neîntinate, iesite în stare pură din Apa Sâmbetei, care la randul ei este o apă sacră, numai că gradul ei de sacralitate tine de impuritatea ei progresivă în directia Iad. Dupa o legenda straveche, Apa Sâmbetei izvorăste dintre rădăcinile bradului cosmic si înconjoară pământul de 7 sau 9 ori si se varsă în Iad. La izvoarele ei este pură si sus pe pământ e un panaceu universal. Pe măsură ce înconjoară pământul, gradul ei de puritate scade, iar când intră în Iad clocoteste în flăcări. De Pastele Blajinilor, în unele sate, pe malurile apelor curgătoare se puneau în blide de lemn coji de ouă, fârâmituri de cozonac si lumânărele cărora li se dădea drumul pe apă, ca să ajungă pe Apa Sâmbetei în Ostroavele Albe la rohmani sau blajini, ca să serbeze si ei Pastele.. …..Uricii albi tineau multe posturi albe si se îmbrăcau în alb, semn al puritătii lor sufletesti. ….La romani doliul alb pentru bătrâni (codalbi) s-a mentinut până în vremea noastră în unele sate din Bărăgan si Carpatii estici.”

Laura Anghel despre Paştele Blajinilor

De câtiva ani prin mesajele chanelling suntem informati de către aceste fiinte minunate care se declara ca fiind ,,verii nostri” că foarte curând vom fi din nou împreună, vor iesi la suprafată să ne îmbrătisăm si să facem schimb de experiență, să punem umărul împreună să construim o lume abundentă si pură si la suprafata planetei cu tehnologiile pe care ni le vor pune la dispozitie.

Ei…. dacă unii cititori ai blogului m-au provocat… săptămâna asta o să public informații strânse în ani de cotrobăială pe net despre Pământul Interior. Asta ca să vedeți că nu este doar teorie. Am înțeles că pe acest blog am cititori noi, în vechiul blog aceste subiecte le-am epuizat de prin 2014-2015…. Deci trecusem deja la alt nivel. No Problem reiau orice subiect vă interesează, inclusiv free energy dacă interesează…. Tot ce fac este pentru VOI ! Cu cât suntem mai mulți, cei treziți, deschiși la minte și inimă, vom aduce Epoca Luminii, a Iubirii pe această planetă. Voi scrieți în comentarii ce doriți și în limita a ce am publicat 10 ani până acum voi republica și voi reactualiza vechi articole pentru a înțelege lumea în care trăim. Voi începe foarte curând cu articole total spirituale, pentru cei inițiați, dar nu numai, suntem în etapa trezirii totale pe această planetă și consider că în 10 de muncă în folosul omenirii nu a fost în zadar…

Doamne ajută să ne trezim cât mai mulți….că ne vor aștepta zilele grele ale sfârșitului 3D. Sufletele trezite știu despre ce vorbesc….

Deci țineți-vă bine…… renunțați la tot ce ați învățat în școli, inclusiv facultăți și porniți ,,resetați” …

               Prima parte – Expeditiile amiralului Byrd

   Totdeauna mă uimeşte faptul că, deşi lucruri despre care am fost învăţaţi că sunt adevărate se dovedesc mai târziu ca fiind false, unii dintre noi rămân „blocaţi” pe ideea veche, greşită. Majoritatea dintre noi acceptăm ca adevărate lucrurile despre care suntem învăţaţi, doar pentru că toată lumea crede în ele. Dacă îndrăzneşti să „mergi împotriva curentului”, dacă pui la îndoiala veridicitatea axiomelor trâmbiţate oficial, cel mai adesea te alegi cu epitete specifice. De exemplu, dacă ieşi din tiparele religioase, atunci esti numit „sectant”; dacă ai o altă părere decât cea oficială despre ordinea ştiinţifică, eşti categorisit ca „visător” – în cel mai bun caz; dacă nu eşti de acord cu părerile politice, devii extremist, neo-nazist, comunist si acum mai nou ecoterorist. Societatea noastră are câte o etichetă pentru fiecare tip de nonconformism.
Ştiinţa ne spune unde sunt polul nord şi polul sud: acolo unde toate meridianele se întâlnesc într-un singur punct, adică la pol. Studiind mostre din scoarţa pământului luate de la diferite adâncimi, putem spune că Pământul este solid – cel puţin până la anumite adâncimi. Mai ştim că temperatura straturilor interne ale Pământului creşte odată cu adâncimea – cel puţin până la nivelul la care s-a ajuns. De aceea, cu toţii presupunem că Pământul este plin, până chiar şi în mijlocul lui. Vă rog să reţineţi: presupunem. Azi se presupune că formarea planetelor duce invariabil la acest model de „planetă plină”, ca o sferă solidă.

Astronomii şi fizicienii cred că gazele se condensează gradat până ce se ajunge la forma de sferă solidă. Cu toate acestea, există şi alte posibilităţi. Pun pariu că nu le cunoaşteţi. Un studiu simplu al forţei centrifuge ar putea să ne înveţe pe toţi o nouă modalitate de formare a Pământului. Cu toţii suntem de acord că planeta se învârte în jurul axei sale (aşa se succed zilele şi nopţile). Cate Malone, autor al unui interesant articol intitulat „Pământul gol” (în sensul că nu este plin), arată că „forţa centrifugă determină forma uşor turtită (la poli) a planetei” (care deci nu este o sferă perfectă). Ca să vedem procesul de formare a planetei, ne îndreptăm atenţia asupra maşinii de spălat cu storcător centrifugal. Rufele din centrifugă (care pentru viitoarea planetă sunt de fapt gazele şi particulele solide şi lichide) sunt aruncate spre exterior aşa încât centrul rămâne gol. Centrul nu se mişcă. Aşa cum Pământul nu s-a oprit niciodată din rotaţia sa, la fel această maşină de spălat nu încetează să se rotească.

Ce se întâmplă cu toate rufele din centrifugă dacă maşina nu se opreşte niciodată? Se vor înghesui spre centru ca să umple golul format? Niciodată. Vor continua să rămână la periferie, iar centrul va fi gol.

Multe popoare păstrează încă în folclor legende despre fiinţe din interiorul Pământului, aşa cum este cazul marilor insule paradisiace din nord prezente în obiceiurile populare scandinave, sau al poveştilor despre elfi, troli, pitici şi giganţi din folclorul Rusiei şi al eschimoşilor. Toate astea ne arată faptul că ideea unui Pământ gol nu este deloc nouă. În anul 1909, ghizii eschimoşi folosiţi de amiralul Peary în expediţia sa credeau că scopul călătoriei era descoperirea „marelui popor” din nord, din care ei s-au format. Există nenumărate anomalii sau situaţii ciudate în toate înregistrările primilor exploratori care s-au aventurat în Arctica sau Antarctica.

Majoritatea celor care au pornit spre nord, în secolul 19, descriu mări de apă dulce şi o climă mai caldă cu temperaturi obişnuite, pe măsură ce înaintau spre pol. De asemenea, se fac referiri la nori de praf, zone intinse de zăpadă în care au găsit polen, păsări şi animale care migrează spre nord pentru iarnă, iar în blocurile de gheaţă au găsit vegetaţie şi chiar mamifere – considerate dispărute (cum este mamutul) – îngheţate. Chiar şi aisbergurile sunt anomalii pentru că sunt făcute din apă dulce în zone în care cantitatea de precipitaţii este sub 5 cm anual. Descoperirile făcute de dr. Frederick Cook şi amiralul Peary în 1908 şi 1909 au fost considerate neconcludente. Nu s-a putut demonstra că vreunul dintre ei au ajuns la polul nord. Aşa cum afirmă dr. Raymond Bernard în cartea sa „Pământul gol„, o asemenea confirmare este cu adevărat imposibilă. Este deja cunoscut pentru toată lumea că polii magnetici nu coincid cu polii geografici. Dacă Pământul ar fi plin, atunci aceştia ar coincide.
Aceasta diferenţiere evidentă între polii magnetici şi cei geografici nu poate fi explicată de modelul Pământului plin, ca o sferă solidă. Explicaţia devine însă clară dacă avem în vedere existenţa deschiderilor polare (adevărate găuri în crusta planetei) care fac posibilă poziţionarea polilor magnetici undeva spre marginea acestor deschideri, aşa cum este în realitate.

Bernard afirmă că motivul pentru care nimeni nu a ajuns până acum la polul nord sau sud este unul simplu. „Polii magnetici şi cei geografici nu coincid pentru că polii geografici se afla „în spaţiu” şi nu pe suprafaţa planetei„.

Cele mai recente expeditii care au mers până dincolo de polii magnetici şi care au fost date publicităţii au fost conduse de amiralul Richard E. Byrd (din Marina SUA) în 1947 şi 1956. Ca şi celelalte expediţii conduse de Byrd (din anii 1930), acestea au rămas învăluite în mister. În jurnalul de bord şi înregistrările radio de comunicare cu echipa sa, amiralul Byrd declara în 1947 că a ajuns într-o altă lume, aflată dincolo de polul nord geografic. În timpul expediţiei din Antarctica din 1956, s-a declarat la diverse posturi de radio din SUA că „pe 13 ianuarie, câţiva membri ai echipei americane au realizat un zbor de 4320 km de la baza McMurdo Sound (aflată la 640 km vest de Polul Sud) şi au survolat o zonă aflată la 3680 km dincolo de pol„. Iar pe 13 martie 1956, Byrd declara public că „această expediţie a descoperit un nou tărâm„.

Mulţi americani îşi amintesc cu emoţie declaraţiile de presă de după expediţiile amiralului Byrd. Încoronat ca cel mai mare explorator al lumii, declaraţiile lui Byrd despre noul tărâm au trezit un mare interes general. Dar, la fel de repede, orice informaţie despre Byrd a dispărut. La radio nu se mai făcea nici-un fel de comentariu, aşa încât, la scurt timp, subiectul a dispărut din atenţia publicului. Oare amiralul Byrd chiar descoperise un nou tărâm? Un tărâm care să confirme o altă viziune asupra planetei decât cea oficială?

Aceasta este o transcriere a jurnalului aflată pe o bandă audio şi a fost obţinută de la „Hollow Earth Society” din Australia.

„Trebuie să scriu aceste rânduri în secret şi fără lumină. Este vorba despre zborul meu în Arctica din 19 februarie 1947. Există situaţii când omul trebuie să accepte ascunderea adevărului. Nu am libertatea de a face cunoscută următoarea relatare pe care o scriu acum. Probabil că nu va ajunge niciodată la ochii publicului, dar eu trebuie să-mi fac datoria pentru ca cineva să poată citi aceste rânduri, atunci când va veni timpul. Să sperăm că lacomia unora care-i exploatează pe ceilalti nu va sta în calea adevărului.”

Jurnal de bord – tabăra arctică, 19 februarie 1947.

Dedesubt, peste tot numai gheaţă şi zăpadă. Am observat o uşoară coloraţie spre galben. Este dispersată după un model liniar. Modific direcţia de zbor pentru a observa mai bine această coloraţie. Există de asemenea şi o nuanţă roşu-purpurie a gheţurilor. Am încercuit această zonă de două ori şi am revenit la direcţia iniţială. Am verificat din nou poziţia avionului la tabara de bază. Am transmis mai departe îngrijorarea mea în legătură cu ciudatele nuanţe ale zăpezii de sub mine. Atât compasul magnetic cât şi giroscopul încep să tremure şi să se zdruncine. Nu mai putem să ne conducem după aparatele de zbor. Măsor direcţia folosind compasul optic (după soare) şi totul pare în regulă. Manetele de control răspund foarte greu la comenzi, se mişcă foarte încet. Nu se mai văd însă gheţuri. În depărtare se disting munţi. Au trecut 29 de minute de zbor şi acum se văd foarte clar munţii, nu este o iluzie. Nu am mai văzut astfel de munţi, sunt foarte mici. Schimb altitudinea la 900 metri. Întâlnesc iarăşi turbulenţe puternice. Trecem peste micii munţi şi continuăm spre nord. Dincolo de munţi se vede un mic râu. O vale prin mijlocul căreia curge un râu. Nu ar trebui să existe aici nici-o vale înverzită. E ceva anormal în toată povestea asta. Ar trebui să vedem numai gheaţă şi zăpadă. Din lateral se văd păduri pe versanţii munţilor. Instrumentele au luat-o razna. Giroscopul se învârte înainte şi înapoi fără nici-o regulă.

Reduc altitudinea la 425 de metri şi fac un scurt viraj la stânga ca să văd mai bine valea de sub mine. Este verde şi are iarbă deasă. Lumina de aici pare diferită. Nu se mai vede soarele. Mai facem un viraj la stânga şi punem ochii pe un fel de animal mare aflat în vale. Pare că este un elefant. Ba nu, seamănă mai mult cu un mamut. Este incredibil, şi totuşi se află chiar aici. Reduc altitudinea la 300 de metri şi iau binoclul ca să vad mai bine animalul. E clar – un mamut. Raportez acest lucru la tabăra de bază. Dau peste şi mai multe dealuri înverzite.

Termometrul exterior indică o temperatură de 23 grade Celsius. Ne continuăm zborul. Acum sistemele de navigare par în regulă. Nu pot să cred! Dau să contactez tabăra de bază. Aparatul radio nu funcţionează. Peisajul este mult prea nivelat decât în mod normal. În faţa vedem ceea ce pare un oraş! Este imposibil!!! Avionul pare foarte uşor şi se clatină. Sistemul de navigare refuză să funcţioneze. Dumnezeule, din lateral şi din spate se apropie nave ciudate! Au forma de disc şi parca radiază ceva din ele. Sunt atat de aproape încât le văd însemnele!”.”Este un tip de swastika. Fantastic! Unde ne aflăm de fapt? Ce s-a întâmplat? Încă o dată verific sistemul de navigare. Nu răspunde nici acum. Suntem prinşi într-un fel de „plasă” invizibilă. Din aparatul de radio se aud pocnete şi apoi se aude o voce în engleză cu un uşor accent nordic sau germanic.

Mesajul este: „Bine ai venit Amirale pe domeniul nostru. Te vom ateriza în exact şapte minute. Relaxează-te, eşti pe mâini bune”.””Îmi dau seama că motoarele avionului nostru s-au oprit. Avionul este controlat din afară şi acum ia un viraj. Acum începe faza de aterizare şi avionul coboară ca şi cum ar fi într-un lift invizibil. La atingerea solului avionul abia tresare. Fac o ultima însemnare în jurnalul acesta de bord. Se apropie de avion câţiva bărbaţi. Sunt înalţi şi au părul blond. În depărtare se vede un oraş din care pulsează raze de lumina de culorile curcubeului.””Nu ştiu ce se va întâmpla acum, dar nu văd nici-un fel de arme la cei care se apropie de noi. Aud o voce care îmi spune pe nume (cu accent german) şi-mi cere să deschid trapa avionului. Mă conformez.”

Aici se termină jurnalul amiralului Byrd. Ceea ce urmează, a povestit (amiralul Byrd) din memorie pentru că nu a mai scris în jurnal restul experienţei sale – şi veţi vedea de ce. Pe scurt, iată ce s-a mai întâmplat în continuare:

   1. Byrd şi ajutorul său de radiocomunicaţii, care se află cu el în avion, au fost luaţi şi duşi spre oraşul luminos care părea că este făcut din cristal.
   2. La sosire, cei doi sunt separaţi iar Byrd este luat pentru a se întâlni cu „Stăpânul” care l-a informat că a ajuns în „lumea dinăuntru” şi să nu-i fie frică – mai târziu îl vor duce înapoi la suprafaţa planetei.
   3. „Stăpânul” i-a declarat lui Byrd: „Ne-aţi trezit interesul atunci când aţi detonat primele explozii atomice de la Hiroshima şi Nagasaki în Japonia. Chiar în acele momente alarmante ne-am trimis vehiculele zburatoare (flugelrads – germ.) la suprafaţa planetei ca să vedem ce aţi făcut.” A continuat să vorbească despre 1945 şi a spus că au încercat să se întâlneasca cu americanii dar au fost întâmpinaţi cu ostilitate. De fiecare dată cand încercau, americanii trăgeau în ei şi le atacau vehiculele.
   4. „Stăpânul” a explicat ca „nu avem nici-un viitor dacă vom continua cu nebunia atomică… şi că nu există nici-un răspuns în armele noastre, nici certitudini în ştiinţa noastră şi că atunci când se va declanşa războiul cel mare, nu va mai exista nici-o floare pe pământ iar toate oraşele omului vor fi nivelate, totul într-un imens haos.”
   5. După aceasta discuţie despre cataclismele generate de om, Byrd şi-a luat rămas-bun de la „Stăpân” şi s-a întors la avion împreuna cu ajutorul său. Imediat au fost duşi la suprafaţa planetei în acelaşi mod în care au fost aduşi. Ei aveau însă un mesaj de avertizare foarte clar despre calea omenirii. Un mesaj pentru noi.

   11 martie 1947
După întoarcerea lui Byrd în SUA, a descris (ca la orice misiune) ceea ce s-a întâmplat pe parcurs şi a adăugat în jurnalul său ceea ce urmează:

” Tocmai m-am întâlnit cu o echipă de la Pentagon. Mi-am prezentat descoperirea şi mesajul primit de la „Stăpân”. Totul s-a înregistrat. Ei l-au contactat pe Preşedinte. Sunt reţinut acum de câteva ore. Mai exact şase ore şi 39 de minute. Sunt anchetat intens de către forţe ostile şi o echipă medicală. E un coşmar. Sunt încarcerat sub strictă supraveghere conform celor mai înalte regulamente de siguranţă internaţionala ale SUA. Am primit ordin să nu divulg nimic din mesajul primit de la „Stăpân”. Incredibil! Mi s-a reamintit că sunt militar şi că trebuie să mă supun ordinelor.”

   24 decembrie 1956  

Ultimii ani de după 1947 nu au fost deloc buni. Aceasta este ultima însemnare în acest jurnal. În încheiere trebuie să spun că în toţi aceşti ani am păstrat secret mesajul pe care l-am primit aşa cum s-a ordonat, deşi a fost împotriva valorilor şi moralei mele. Acum presimt venirea unei lungi nopţi pentru mine, dar acest secret nu va muri odată cu mine, ci va triumfa, aşa cum adevărul triumfă totdeauna. Este singura speranţă pentru omenire. Am văzut cu ochii mei şi m-a făcut să devin liber. Mi-am făcut datoria faţă de acest monstruos complex militaro-industrial. De acum încolo lunga noapte despre adevărul Arcticii va lua sfârşit, soarele strălucitor al adevărului va răsări din nou, iar toti cei care se află în întuneric vor eşua în planurile lor. Pentru că am vazut cu ochii mei acel tărâm de dincolo de poli, centrul marelui necunoscut„.

             Amiralul Richard E. Byrd, Marina Statelor Unite

O parte esenţială a viziunii despre Pământul gol este absenţa Polului Nord. Nu este un punct pe suprafaţa sa, ci o întreagă mare cu ape calde care conduce treptat spre interiorul Pământului. Poate părea foarte „obraznică” această afirmaţie, şi poate că nu vă convine deloc, dar haideţi să vedem câteva probe în acest sens.

Primul lucru demn de semnalat este faptul că busola o ia razna dincolo de cercul polar. Cel mai umil şi renumit explorator norvegian, dr. Fridtjof Nansen, şi-a pierdut încrederea în instrumentele sale în expediţia lui către Polul Nord, şi a recunoscut sincer că habar nu are unde se găsea în tot acest timp.

   Februarie 1895

După ce a coborât din nava Fram, Nansen a luat-o spre nord – pentru a ajunge la pol – cu o sanie plină de provizii şi s-a întors mai târziu prin Spitzbergen trecând prin Ţinutul Franz Joseph. Din 29 martie 1895 până în primăvara anului 1896 Nansen a fost complet dezorientat! A admis că după ce a călătorit prin regiunile foarte reci, vremea s-a schimbat şi s-a încălzit mult. Mai exact, temperatura creştea odată cu noile adieri ale vântului ce veneau dinspre nord. El spunea că odată soarele a devenit insuportabil de puternic! Nansen a făcut măsurători sonore ale apei şi a descoperit că apa era din ce în ce mai caldă la adâncime. De unde venea această apă caldă? El a întâlnit animale care, după ştiinţa modernă, nu aveau ce căuta acolo. Pe 22 aprilie 1895, Nansen scrie:

 „Am fost foarte surprins ieri dimineaţă când am văzut urmele unui animal în zăpadă. Era vorba de o vulpe, şi mergea înspre est. Urmele erau proaspete. Ce caută o vulpe aici? Erau semne clare că nu-i lipsea hrana. Eram în apropiere de ţărm? M-am uitat în jur, dar a fost ceaţă toată ziua şi e posibil să fi fost aproape de ţărm fără să-l fi văzut. În orice caz: un mamifer cu sânge cald – la paralela 85! Înainte să ne îndepărtăm, am dat peste o altă urmă de vulpe care ducea în aceeaşi direcţie cu prima. Nu pot să-mi dau seama cu ce se hrănesc animalele astea aici, probabil că au învăţat să pescuiască crustacee din ochiurile de apă. Dar de ce să se îndepărteze de coastă? Asta mă intrigă cel mai mult. Au luat-o razna? Nu prea cred.„

O alta sursă de informare este Marshall B. Gardner care a scris „O călătorie spre interiorul Pământului” în care îl citează pe dr. Nansen în legătură cu eschimoşii. Iată ce spune Nansen: „Eschimoşii spun că au venit din interiorul Pământului, dar locul exact nu au putut să-l numească atunci când au fost întrebaţi de norvegieni de unde vin„. Gardner citează din al doilea volum scris de Nansen „În ceaţa nordului„: „Deja am spus că numele norvegian Skraeling dat eschimoşilor probabil a fost utilizat la început ca să desemneze zâne sau creaturi mitice. Mai mult, atunci când islandezii au dat peste eschimoşi in Groenlanda, i-au numit troli, care este un termen vechi ce desemnează diverse fiinţe supranaturale„.

   O poveste norvegiană

Willis George Emerson aminteşte în cartea sa biografică „Zeul de fum„, o poveste norvegiană. Este vorba despre doi pescari, tată şi fiu, care pescuiau cu barca lor în oceanul nordic. O furtună puternică îi aduce până la marginea deschiderii polare nordice. Era în 1829. Timp de doi ani, Olaf Jansen (fiul) povesteşte că au trăit în interiorul Pământului împreuna cu locuitorii acelor tărâmuri, care erau buni şi curtenitori, înalţi de 3,5 metri. Apoi Jansen a spus că au ieşit din interiorul Pământului pe la deschiderea sudică. Numele cărţii vine de la faptul că Olaf a descris soarele interior ca având o aparenţă difuză.

   Tabloul complet

O descriere completă şi corectă a planetei noastre este deci următoarea: planeta Pământ este ca un balon, ca o minge goală în interior, care are două deschideri polare având un diametru de 2300 km (aflate la nord şi la sud) şi care au marginile curbate ce fac posibilă trecerea de pe o suprafaţă pe cealaltă aşa cum face o furnică când trece de pe o parte a frunzei – pe cealaltă. Grosimea peretelui planetar variază între 1.100 si 1.300 km, fiind mai mare spre poli. În centru se afla un soare interior cu un diametru de 1300 km care răspândeşte o lumină difuză.

Să examinăm fotografiile alăturate, care au fost realizate cu ajutorul sateliţilor la momente diferite de timp. Zona Polului Nord este marcată pe ambele imagini cu un dreptunghi roşu. Se observă foarte clar existenţa deschiderii polare, care nu poate fi confundată cu formaţiunile noroase fiindcă este prezentă constant, în aceeaşi zonă şi în aceeaşi formă, în ambele fotografii. Aceste dovezi foarte rare care au reuşit să scape controlului strict impus de cei care au puterea mondială, arată că Pământul este în realitate gol. Acest adevăr nu mai poate fi ascuns.

O mulţime de lucruri vin în sprijinul acestui adevăr. De exemplu, când s-a stabilit ca o echipă de reporteri şi cameramani britanici de la BBC să facă o vizită în Antarctica, ei s-au confruntat cu o serie de probleme. Deşi planul iniţial, întocmit cu grijă cu mult înainte, includea un zbor direct din Africa de Sud spre Antarctica (care includea şi o survolare a aşa-numitei „Zone de inaccesibilitate”), au trebuit să facă unele modificări de ultim moment. Au fost forţaţi să călătorească mai întâi spre America de Sud. Odată ajunşi acolo, au descoperit că singurul zbor comercial care făcea curse spre Antarctica era operat de o companie americană, care transporta grupuri de 20 – 30 de persoane la baza americană McMurdo Station. Însă aceste zboruri se desfăşurau numai în lunile de vară, iar atunci când – în sfârşit – au ajuns la bază, britanicii au fost trataţi cu ostilitate de către americani!

Un alt fapt interesant este că, datorita „lipsei de sateliţi” de deasupra Antarcticii, toate rapoartele şi prognozele meteo pentru aceasta zonă erau realizate de la baza americana McMurdo Station. Acesta este însă un mod clar de îngrădire a scurgerilor de informaţii şi a posibilelor dovezi fotografice pe care un satelit aflat deasupra Polului Sud le-ar putea furniza, aşa cum s-a întâmplat în cazul deschiderii polare de nord.

Dar monopolul american asupra Antarcticii a mers chiar mult mai departe. A fost semnat un recent acord între mai multe state interesate, ca să nu se înceapă nici-o prospecţiune geologică sau de altă natură în Antarctica, aceasta incluzând atât mineralele cât şi petrolul.

Nenumărate dovezi vin şi din Rusia unde se găseşte aproape constant fildeş aparţinând mamuţilor, mai ales în zonele nordice extreme situate dincolo de cercul polar. De sute de ani comercianţii vând astfel de „relicve” care se pare că abundă în acele zone. Dar acest fenomen este legat de un altul, poate mai uluitor: mamuţi întregi au fost găsiţi congelaţi în blocuri de gheaţă în Siberia şi alte regiuni situate dincolo de cercul polar. Unii dintre ei mai aveau încă în gură smocuri de iarbă verde.

Există astăzi dovezi care arată că acest perete al Pământului nu este solid şi plin de materie aşa cum se spune, ci seamănă mai degrabă cu un parmezan plin de peşteri şi tunele subterane care se interconectează; unele dintre aceste tunele conduc către lumea interioară, către interiorul Pământului. Nu pot să mă abţin şi mă gândesc acum la celebra poveste a lui Jules Verne intitulată „O călătorie spre centrul Pământului” scrisă în 1864. Acolo este descris atât de clar acest lucru, încât parcă autorul cunoştea în detaliu acele realităţi. Trebuie să amintesc aici şi uluitoarea similitudine între „povestea” aceluiaşi Jules Verne, „De la Pământ la Lună” (1865) şi prima misiune americană spre Lună (Apollo 11 – 1969). Cele doua evenimente seamănă atât de mult încât aproape se identifică, deşi se afla la o distanţă de mai mult de un secol; datele furnizate de autorul francez în povestirea sa, coincid în proporţie de 99 % cu cele ale misiunii americane. Ca să nu mai vorbim de uluitoarea poveste „20.000 de leghe sub mări” în care se prezintă primul submarin, Nautilus. Oare Jules Verne a avut acces la aceste adevăruri? Ipoteza coincidenţelor este exclusă.

Dar aceasta nu este totul. Falia tectonică San Andrea din California, SUA, este în centrul atenţiei şi ne poate oferi câteva informaţii uluitoare. Încă din 1950, guvernul american a trimis numeroase misiuni de cercetare a topografiei submarine a coastei de vest a SUA, concentrându-se asupra Californiei. În timp ce cartografiau zona, echipele au descoperit că placa continentală californiană este garnisită cu multe caverne şi pasaje uriaşe; unele sunt atât de mari încât un submarin poate naviga prin ele. După un timp, s-a descoperit că unele dintre ele se întindeau până sub statele Utah şi Nevada! Unul dintre submarinele nucleare care cercetau cavernele a fost avariat puternic şi s-a pierdut. Cele mai şocante informaţii descoperite cu această ocazie: cea mai mare parte din California pur şi simplu pluteşte pe ocean, sprijinindu-se de câţiva „stâlpi” naturali formaţi de aceste caverne submarine, iar falia San Andreas este rezultatul prăbuşirii unora dintre aceşti stâlpi de susţinere, care provoacă şi cutremurele în zonă.

Pentru cei care încă au rămas adepţii falsurilor repetate de ştiinţa oficială, le ofer următoarele întrebări:

    1. Se poate dovedi că vreun explorator a atins aşa-numiţii poli Nord sau Sud?

    2. Dacă nu există paralelă dincolo de latitudinea 86 (grade), atunci cum poate cineva să ajungă la pol (care se afla teoretic la latitudinea de 90 grade)?

    3. De ce vânturile nordice sunt din ce în ce mai calde pe măsură ce se avansează în Arctica?

    4. De ce, dincolo de latitudinea 83 grade nord, există mare deschisă (dezgheţată) şi curenţi calzi de aer?

    5. Odată atinsa paralela 82, de ce acul busolei devine brusc agitat şi inutil?

    6. De ce curenţii calzi de aer menţionaţi anterior aduc mai mult praf decât orice alt curent similar de pe Pământ?

    7. Dacă nu există râuri care curg din interiorul planetei spre a se vărsa în oceanul arctic, de ce la poli există atâtea aisberguri formate din apă dulce?

    8. Care este explicaţia faptului că în aceste blocuri de gheaţă şi în apă se găsesc seminţe şi plante tropicale?

    9. De ce milioane de păsări şi animale migratoare se îndreaptă spre nord, dincolo de cercul polar, în timpul iernii?

  10. De ce vântul care vine dinspre nordul extrem aduce cu el mai mult polen şi petale de flori decât o face orice alt curent de aer de pe Pământ?

  11. De ce acest polen adus de vânt colorează vizibil starturile de zăpadă pe suprafeţe întinse?

Dar Pământul nu este singurul corp ceresc gol în interior. Numeroase fotografii ale altor planete şi sateliţi naturali (inclusiv Luna) demonstrează acest lucru prin forma şi adâncimea craterelor formate la impactul cu diverşi meteoriţi. Mai mult, unele dintre ele, vizibile ca mici găuri negre, nu sunt decât pasaje şi tunele de trecere spre interiorul planetelor respective. O serie întreagă de cercetări s-au făcut în acest sens. S-a concluzionat că modelul matematic care este cel mai credibil pentru a reda structura unei planete este chiar acesta: planetele sunt goale în interior. De altfel, recentele cutremure care au rezultat ca urmare a tragediei din Sud Estul Asiei, cauzate de un cutremur de 9 grade pe scara Richter, demonstrează ca peretele planetei încă mai vibrează şi produce astfel cutremure şi în alte zone.

Leonard Euler, matematicianul de geniu al secolului 18, a demonstrat pe baza unui model matematic că Pământul este gol în interior şi că în centrul acestui gol se află un mic soare. Dr. Edmund Halley, celebrul descoperitor al cometei ce-i poarta numele, şi astronom Regal în Anglia secolului 17, era convins că Pământul este gol. La începutul anilor 1820, americanul John Cleeves Symmes nu a reuşit să obţină de la guvern sprijin pentru expediţia sa spre interiorul Pământului. El şi-a expus ideile despre Pământul gol, afirmând că planeta este locuită în interior şi că dispune de două deschideri aflate la poli.

Recente fotografii ale planetei Marte demonstrează că, în timpul verii marţiene, una dintre calotele polare se micşorează foarte mult, în timp ce cealaltă creste (datorită iernii). Unele dintre fotografii arată că zona glaciară polară (pe timpul verii) se restrânge atât de mult încât lasă să se vadă un perimetru (margine) circular negru, care nu este altceva decât deschiderea polară. Aşa cum e de aşteptat, soarele interior al planetei Marte asigură acolo o climă mai caldă decât există pe suprafaţa exterioară a planetei, astfel încât la cele două deschideri polare se formează mase compacte de nori datorită întâlnirii între aerul cald din interior şi cel rece din exterior. Aşa se explică şi variaţia mare a suprafeţelor glaciare polare ale lui Marte, de-a lungul anului marţian (care este de două ori mai lung decât cel pământean). Prin urmare, pe timpul verii marţiene, calota polară dispare total, iar ceea ce se vede nu este decât o masă compactă de nori care însă nu acoperă total deschiderea polară către interiorul planetei şi lasă să i se vadă marginea.

Nu în ultimul rând, Aurora Boreală şi Aurora Australă sunt formate datorită interacţiunii particulelor fotonice emise de soarele interior cu vântul solar exterior (trimis de Soarele sistemului nostru solar) şi care ajunge în zona polară. Aceasta explică şi prezenţa aurorelor pe alte planete sau sateliţi care nu au atmosferă (cum este Luna). Într-adevăr, aurorele polare au fost observate nu numai pe Pământ, dar şi pe Marte, Lună, Jupiter.

În cele ce urmează vom face o scurtă descriere a lumii interioare a planetei, aşa cum reiese din mărturiile celor care au ajuns acolo.

Oamenii de acolo sunt mândri de mentalitatea şi cunoştinţele lor superioare, mai ales că ne depăşesc în creativitate. Sunt foarte avansaţi tehnologic şi dispun de multe invenţii simple şi foarte utile. De exemplu, afirmă că vehiculele lor zburătoare (pe care noi le numim OZN-uri) folosesc energie liberă (sau gratuită), referindu-se la energia spaţiului, care este prezentă pretutindeni (spre deosebire de noi care folosim ca energie combustibili concentraţi în anumite zăcăminte). Sunt cu mii de ani mai avansaţi decât noi, atât în ştiinţă cât şi în artă, pictură, sculptură. De asemenea, agricultura, sănătatea şi alte asemenea domenii sunt complet diferite de ale noastre, ei obţinând în acest sens rezultate excepţionale.

Locuitorii interiorului planetei afirmă că ei trăiesc într-o deplină armonie unii cu alţii, au tot ce le trebuie şi nu există sărăcie şi nici poliţie sau războaie. Mai spun că ei cunosc orice limbă de pe Pământ iar secretele oricărui guvern al nostru sunt bine cunoscute de ei. Locuiesc acolo dinainte de Potop şi afirmă că biblia noastră a fost profund modificată de către cei care vor să-şi menţină puterea actuală. Dispun de înalte capacităţi telepatice şi sunt urmaşii civilizaţiei Atlantidei. Ne sfătuiesc să renunţăm complet la armele nucleare. Ei sunt capabili să nu permită să fie vizitaţi de către cei care sunt nesinceri sau vor să profite de pe urma lor. Cum însă actuala putere de la suprafaţă se află în mâinile unor guverne militariste şi lacome, o întâlnire oficială cu ei în viitorul apropiat este foarte improbabilă.

În comparaţie cu locuitorii din interiorul Pământului, noi, cei de la suprafaţă suntem nişte barbari, iar civilizaţia noastră este doar o stare de barbarism mecanic. Ne-au avertizat că până când nu vom renunţa complet la războaie, la armele nucleare, la sărăcie şi la exploatarea omului de către om, până când nu vom ajunge la o societate bazată pe echitate, adevăr şi dreptate, nu vom fi vrednici să fim contactaţi de lumea interioară care se află pe un nivel social, ştiinţific şi moral mult mai înalt decât al nostru.

   https://www.youtube.com/watch?v=3e__-Wjb–E#t=124 – film documentar despre interiorul pământului