Ucraina 1941  

Documentele declasificate de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început să apară pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de stat impus asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au fost săvârșite de către organizațiile naționaliste ucrainiene cu sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arată un naționalism ucrainean cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de tot ce înseamnă „altceva” decât ucrainian. În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.

Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite. Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul U.R.S.S.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați de genocid și să-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era ucrainean) au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară U.R.S.S.-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din U.R.S.S. și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina poate să-și asume responsabilitatea propriului trecut, dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainean. Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul și decât Gestapo-ul german.

Armata Ucraineană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei. Femeilor gravide li se scoteau fetușii cu baionetele, iar ele erau violate până la moarte sau violate cu pari din lemn.

Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi actuala armată Ucraineană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943. Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an (2019 – n.r.) și cer ajutorul Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii să fie exterminați de ucrainieni.

Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900.000 (nouă sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200.000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră. Și nu uitați și de românii noștri cu crimele din 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord, când li s-a promis că vor fi lăsați să părăsească Ucraina și să vină în România. Au fost așteptați la Fântâna Albă și au fost mitraliați toți, aproximativ 200 de români, bărbați, femei, copii.

În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe locul I între statele naziste. Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist „Lvov” sub comanda lui R. Șukovici a executat cu glonț în ceafă  trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii. În timp ce femeile și copiii erau executați prin tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea „Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu divin de mulțumire rugându-se pentru „victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”..

Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainiene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete) pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.

După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominabilă că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.

În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350.000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160.000 (o sută șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a  primit gradul de maior în Armata Germană.

Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană. În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copiii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ.

 P.S. – Și uitând istoria, actualul guvern trădător al României pune biruri imposibile pe românii de rând pentru a da bani și resurse cu nemiluita Ucrainei. Asta în timp ce românii din Ucraina nu au dreptul de a vorbi limba română, nu au școli în limba română iar preoții români sunt persecutați sau băgați la pușcărie. Voi vă cocoșați cu taxe iar ucrainenii petrec în cluburi susținuți de acest stat trădător, genocidal al românilor în țara lor. Un stat în război de 4 ani anunță mărirea salariilor si pensiilor în timp ce reptilianu din fruntea guvernului nostru anunță tăieri și măriri de taxe. Acești trădători ar trebui luați și expulzați în Ucraina pentru a lupta pentru Zelensky…Când vă treziți dragi români..????!!!!

Și să nu credeți că instig la ură, NU… ci să nu mai finanțăm acest joc murdar al elitelor. S-au ,,evaporat” miliarde de dolari din banii prostilor europeni pentru banda criminală a lui Zelensky și a celor din conducerea UE și a fostei administrații Biden, care în tot acest răstimp au făcut trafic de arme, cu organe de la soldații răniți sau copiii orfani, si de Adrenocrom din fermele de copii din Ucraina, pe care în mare parte rușii le-au distrus. Toți și-au umflat conturile prin paradisuri fiscale pe spatele europenilor creduli. Trebuie să oprim asta! Ăsta este adevărul pur !

Și să ieșim din manipularea ,,vin rușii”. Conform prof. Corvin Lupu, în al doilea RM nu rușii au făcut jafuri, violuri și crime în România, ci Frontul 2 Ucrainean, erau ucraineni care vorbeau rusă, dar s-a lăsat să se creadă că erau ruși…

   Sursa: https://www.art-emis.ro/