Profilurile nutriționale și compozițiile fitochimice ale busuiocului variază considerabil. Deși multe specii împărtășesc trăsături comune, precum bogăția în compuși antiinflamatori, antioxidanți și uleiuri esențiale, beneficiile specifice depind adesea de varietate.

   Busuioc Dulce (Ocimum basilicum)

 Adesea numit „regele ierburilor,” busuiocul dulce este cea mai recunoscută și folosită varietate. Titlul său regal provine din istoria sa bogată, utilizarea extinsă în tradițiile culinare din întreaga lume și gama impresionantă de beneficii pentru sănătate. Un element de bază în pesto, salate și sosuri, busuiocul dulce are un profil nutrițional bogat în flavonoide, polifenoli și uleiul esențial eugenol – remarcabil în special pentru proprietățile sale antiinflamatoare și antimicrobiene, care au fost asociate cu posibile efecte neuroprotectoare.

Prin reducerea stresului oxidativ, un factor cheie în procesul de îmbătrânire și în diverse boli, busuiocul dulce susține sănătatea creierului și longevitatea. În plus, conținutul său ridicat de antioxidanți aduce beneficii sănătății cardiovasculare.

    Busuioc Sfânt (Ocimum sanctum)

 Cunoscut și sub numele de tulsi, busuiocul sfânt și-a câștigat renumele de „regina ierburilor” în medicina ayurvedică și este apreciat pentru proprietățile sale adaptogene. Utilizat pe scară largă sub formă de ceai sau în remedii tradiționale, busuiocul sfânt este bogat în eugenol, acid rosmarinic și acid ursolic. Acești compuși îi conferă proprietăți adaptogene, ajutând organismul să gestioneze stresul și chiar să îmbunătățească funcțiile cognitive. Proprietățile sale antiinflamatoare și antimicrobiene puternice adaugă beneficii variate, făcându-l o plantă valoroasă pentru sănătatea corpului și a creierului.

    Busuioc Thailandez (Ocimum basilicum var. thyrsiflora)

 Apreciat pentru aroma sa ușor picantă, asemănătoare cu lemnul dulce, busuiocul thailandez este un element de bază în bucătăria din Asia de Sud-Est. Împarte mulți compuși cu busuiocul dulce, dar conține concentrații mai ridicate de uleiuri esențiale, precum estragolul și metil cinnamatul. Aceste uleiuri nu doar că îi intensifică aroma distinctivă, ci oferă și efecte antimicrobiene ușoare și susțin sănătatea digestivă. Estragolul, deși benefic în cantități mici, este subiect de studiu în doze mari.

  Busuioc Mov (Ocimum basilicum ‘Purpurascens’)

 O încântare vizuală și nutrițională, busuiocul mov este bogat în antocianine – pigmentul responsabil pentru culoarea sa spectaculoasă și antioxidanții puternici care protejează împotriva stresului oxidativ. Acești compuși pot reduce riscul de boli neurodegenerative și pot promova sănătatea cardiovasculară. Ca plantă culinară și ornamentală, busuiocul mov adaugă atât frumusețe, cât și un plus de valoare nutrițională preparatelor.

   Busuioc Lămâios (Ocimum basilicum var. citriodorum)

 Busuiocul lămâios oferă o aromă citrică revigorantă, perfectă pentru deserturi, preparate din fructe de mare și ceaiuri. Principalele sale componente includ limonen, eugenol și citral. Limonenul, în mod special, este remarcabil pentru proprietățile sale de îmbunătățire a dispoziției și potențialul de a stimula funcțiile cognitive. Pe lângă aroma sa proaspătă, citrică, busuiocul lămâios oferă beneficii antiinflamatoare și antioxidante, fiind atât sănătos, cât și revigorant.

    Busuioc cu Scorțișoară (Ocimum basilicum ‘Cinnamon’)

 Aducând o aromă caldă și picantă băuturilor și deserturilor, busuiocul cu scorțișoară conține cinnamaldehidă și metil cinnamat, care pot ajuta la îmbunătățirea circulației și reglarea nivelului de zahăr din sânge. Aceste beneficii se extind și asupra sănătății creierului, deoarece o circulație mai bună și un echilibru glicemic optim sunt esențiale pentru funcțiile cognitive.

    Busuioc Albastru African (Ocimum kilimandscharicum x basilicum)

 Adesea cultivat pentru frumusețea sa ornamentală, busuiocul albastru african este cunoscut pentru aspectul său vibrant și conținutul ridicat de camfor. Deși este frecvent folosit ca plantă ornamentală, poate fi utilizat și în gastronomie. Camforul, în timp ce stimulează sistemul nervos central, oferă beneficii antimicrobiene, dar trebuie consumat cu moderație din cauza potenței sale.

Notabil, busuiocul dulce și busuiocul sfânt sunt printre cele mai studiate varietăți pentru beneficiile lor pentru sănătate. Alte varietăți, precum busuiocul mov și cel thailandez, oferă compuși unici care pot completa sănătatea, deși nu sunt la fel de intens cercetate. 

Superfructul lui Dumnezeu, SMOCHINELE, pot combate negii, infecțiile cu stafilococ și cancerul   

 În Biblie, smochinele au fost folosite pentru a trata cancerele topice, precum tumorile expuse de pe piele. Ele erau utilizate și în cataplasme pentru a trata infecțiile, tumorile sau furunculele – cele din urmă fiind adesea cauzate de bacteria Staphylococcus (stafilococ). Acest lucru se datorează prezenței psoralenului, o substanță antibacteriană care țintește bacteriile stafilococice.

     Psoralenul și proprietățile sale terapeutice

 Psoralenul, care se găsește în frunzele de smochin, ar putea fi instrumental în tratamente experimentale pentru SIDA. Știința medicală utilizează deja psoralenul pentru tratarea bolilor de sânge și a psoriazisului. Benzaldehida, un alt compus găsit în smochine, a fost folosită pentru tratarea cancerelor de gingii, gât, ficat, uter și testicule.

    Smochinele, utilizate pentru îndepărtarea excrescențelor cutanate

 Adams a menționat și modul în care smochinele sunt folosite pentru a elimina negii și bătăturile. El a oferit un exemplu din cartea lui Duke, care implică utilizarea pulpei unei smochine proaspete. Aceasta este fixată pe neg sau bătătură cu ajutorul unei folii de plastic și lăsată peste noapte.

Dimineața următoare, pulpa de smochină este îndepărtată, iar piciorul este înmuiat în apă fierbinte înainte de îndepărtarea excrescenței. În cazurile dificile, tratamentele nocturne pot fi repetate de trei până la cinci ori.

Adams a împărtășit și un alt remediu din perioadele antice, folosit pentru a scăpa de excrescențe nedorite. Persoana trebuie să aplice latexul alb care se scurge din frunzele sau crenguțele de smochin o dată pe zi, timp de cinci până la șapte zile. Smochinele conțin enzime care dizolvă proteinele, la fel ca papaya și ananasul, ajutând astfel la eliminarea negilor, bătăturilor și altor excrescențe cutanate.

     Smochinele și diabetul

 Adams a citat un studiu din 1998, publicat în Diabetes Research and Clinical Practice, care a evidențiat proprietățile antidiabetice ale smochinelor. Potrivit cercetării, un decoct din frunze de smochin administrat cu mesele timp de o lună a redus doza de insulină pentru diabetici de tip 1 cu 12%. (Articol asociat: „Smochina: Cultivată de mai mult timp decât grâul sau orzul, acest fruct extrem de perisabil este benefic pentru inimă și glicemie.”)

    Smochinele în medicina tradițională

 În medicina ayurvedică indiană, smochinele sunt folosite pentru tratarea hemoragiilor nazale, leprei și bolilor sângelui și capului. În medicina tradițională chineză, frunzele de smochin sunt aplicate pe hemoroizi. Africanii folosesc rădăcina proaspătă de smochin într-o loțiune pentru afte, iar medicina populară nord-africană recomandă frecarea frunzelor de smochin pe pleoapele dureroase și inflamate.

    Utilizări non-medicinale ale smochinelor

 În Franța, un ulei esențial numit „absolute de frunză de smochin” este utilizat în parfumerie. Americanii tropicali, pe de altă parte, folosesc fructele de smochin pentru spălarea vaselor. Sucul de smochine este chiar adăugat ca ingredient în detergenții de uz casnic.

    Sursa: https://www.naturalnews.com/