Document al grupului „6.6.6.” de la sfârșitul lunii iunie, 1967

 (Ziaristul canadian Serge Monaste a murit în circumstanțe suspecte)

    Titlul documentului organizației „6.6.6.”:

    „PANEM ET CIRCENSE”

 [(Lat.) » „PÂINE ȘI CIRC“, deviză a dictatorilor romani, pentru a adormi nemulțumirile populației]   

Scopul proiectului mondialist:

„Genocidul vitalității, în  favoarea rentabilității oculte“.

Mijloacele de finanțare a proiectului:

Între altele, se va folosi:

• Ajutorul Umanitar
• Ajutorul Umanitar Internațional, pentru finanțarea multinaționalelor din grupul „6.6.6.”

   Documentul :

Toate perioadele istorice care au dus la decadența civilizațiilor, au fost marcate, fără excepție, de „spiritul rătăcirii oamenilor“. Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest „spirit“ să se traducă printr-o „societate mondială a timpului liber“ sub toate formele sale. 

Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport, excursii (exotism) și din distracții în general, dar accesibile tuturor straturilor societății. 

Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern, și că modernismul său e compus din capacitățile sale, din posibilitatea sa de a se distra în mare măsură și, în  prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.

Pentru atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să se poată infiltra mijloacele de informare (radioul, televiziunea, ziarele), mediile de modă și de cultură, domeniile muncii noi, prin intermediul cărora vom influența, cu siguranță, toate păturile societăților occidentale. Astfel, ținând sub umbrela simțurilor tineretul, adulții de mâine, vom avea, în consecință, cale liberă pentru a infiltra și a transforma în profunzime – fără a da naștere la neliniști – politica, sistemul legal și învățământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul, orientarea viitoare a societăților vizate de „Planul“ nostru.

Populațiile, după cum știm, nu au memorie istorică. Repetă la nesfârșit greșelile trecutului, fără a-și da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinții, înaintea lor, spre aceleași scadențe, pe care le vor trăi sub o formă agravată înainte de sfârșitul secolului nostru.

Observați, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la începutul acestui secol, grație muncii înverșunate a predecesorilor noștri. După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei și, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii și nepoții lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar și mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite, în sfârșit, să ne punem pe picioare „Noua Ordine Mondială“, fără ca nici unul dintre ei să-și dea seama, fiind mult prea preocupați cu toții de a-și satisface în proporție exagerată necesitățile senzuale cele mai primare. O „Normă” generală mai mult decât importantă și care și-a dovedit deja valoarea la începutul actualului secol, prin construirea și instalarea „Sistemului Comunist” de către regretații înalți ofițeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepției”. În principiu, după cum știm, excepția confirmă regula generală pe care o contrazice. Dar, în vocabularul nostru, excepția este principiul care trebuie să le fie impus tuturor. Trebuie să procedăm de așa manieră, încât să imprimăm excepții în diversele sfere ale societății, cum ar trebui să fie noile reguli generale aplicabile pentru toți, scop principal al tuturor contestaților sociale viitoare, exprimate de tineretul Națiunilor.

Astfel, excepția va deveni detonatorul, cu ajutorul căruia întreaga societate istorică se va nărui în sine însăși, într-o epuizare și o confuzie fără precedent.

Fundamentele societății occidentale, în esența lor, originează – în linie dreaptă – din moștenirea iudeo-creștină. Tocmai această moștenire este aceea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. 

Predecesorii noștri, care i-au finanțat pe scriitorii revoluționari de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, înțeleseseră importanța necesității de a fracționa și apoi de a face să explodeze acest nucleu vital, dacă dorea, în Rusia de exemplu, să reușească să instituie noul „Sistem Comunist” din vremea aceea. Și tocmai asta au făcut, determinând în mod minuțios producerea, de către filosofii și scriitorii neconformiști ai epocii, al unui        manifest al gloriei „Statului-Dumnezeu”, acesta având prioritate     absolută asupra individului și a familiei. Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toți indivizii, fără excepție, să fie supuși Stării Mondiale a Ordinii Noi, trebuie, în primul rând, să provocăm dispariția familiei, ceea ce va antrena – din aceeași lovitură –  dispariția învățămintelor religioase ancestrale și, în al doilea rând, să-i nivelăm pe toți indivizii, făcând să dispară clasele sociale, în special clasele mijlocii.

 Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să pară a fi fost generate de către voința populară și să aibă aparențele… democrației.

Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestațiilor studențești instigate de noi înșine, al ziariștilor favorabili cauzei noastre și ai politicienilor cumpărați, vom reuși să punem pe picioare noi organisme, prezentând toate aparențele modernismului, cum ar fi un birou de protecție a copilăriei, susținut cu o „cartă a drepturilor și a libertăților”.

Pentru reușita planului nostru mondial, „Planul Roșu”, trebuie să implantăm în toate societățile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protecția copilăriei, ai căror funcționari, tineri intelectuali lipsiți de experiență, proaspeți absolvenți ai universităților, unde sunt scoase în evidență principiile noastre mondialiste, vor respecta „ca la carte”, fără discernământ, „Carta Drepturilor Copilului”. 

Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat concomitent cu barbariile Evului Mediu?

Această Cartă, laborios pusă la punct în „Lojile” noastre, ne va permite în sfârșit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să explodeze în indivizi opuși – cu sălbăticie – unii altora, pentru protecția intereselor lor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-și denunțe părinții prea autoritari, pentru că sunt prea tradiționali, prea religioși. De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinți unei psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de manieră generală în societate, o subminare a autorității părintești. 

Astfel, vom reuși, într-o primă etapă, să producem o societate asemănătoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii își denunțau părinții la stat, și o vom face fără ca nimeni să-și dea seama.

Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai ușor, în continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilitățile care până la data respectivă au ținut de resortul exclusiv al părinților. Astfel, îi vom putea face pe toți să considere învățătura religioasă tradițională, de origine iudeo-creștină, un abuz contra copilului. În același timp, dar la un alt nivel, vom face să se înscrie, în cele mai fundamentale legi ale națiunilor, regula că toate religiile, cultele și practicile religioase de orice fel, inclusiv vrăjitoria și magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale. În consecință, va fi deconcertant de ușor să i se transfere acest rol statului, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanțe internaționale, cum ar fi Națiunile Unite.

   Să înțelegem bine următoarele: 

Scopul nostru nu este acela de a proteja copiii, nici pe oricine altcineva, ci de a   provoca explozia, apoi prăbușirea națiunilor, care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a Ordinii noastre Mondiale. Acesta este motivul pentru care „Birourile de Protecție a Copilăriei” trebuie să fie investite cu o autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceștia din mediile lor familiale originale și să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre guvernamentale deja atrase spre principiile noastre mondialiste și religioase. Astfel, în consecință se va realiza spargerea definitivă a „Celulei Familiale Occidentale”.

Căci, fără protecția și supravegherea părinților lor naturali, acești copii vor putea fi astfel handicapați definitiv în dezvoltarea lor psihologică și morală, ajungând să reprezinte, în virtutea consecințelor firești, prăzi ușor adaptabile la țelurile noastre mondialiste.

Pentru asigurarea reușitei unei asemenea întreprinderi, este de o necesitate primordială ca funcționarii care lucrează în aceste „birouri”, în serviciul statului, să fie tineri, fără experiențe de trecut bogate, îmbibați cu teorii pe care le știm ca fiind vide și lipsite de eficacitate și mai ales să fie obsedați de spiritul misionar al unor mari protectori ai copilăriei amenințate. Căci, pentru ei, toți părinții trebuie să reprezinte niște criminali de facto, pericole potențiale față de bunăstarea copilului, considerat în cazul de față ca fiind un „Dumnezeu”.

Un „Birou de Protecție a Copilăriei” și o „Cartă a Drepturilor Copilului” n-ar avea nici un motiv de a exista, în lipsa copiilor amenințați. Mai mult, excepțiile și exemplele istorice întrebuințate pentru înființarea lor, vor sfârși, mai devreme sau mai târziu, prin a dispărea, dacă n-ar fi alimentate continuu cu cazuri noi, produse pe bază permanentă. În acest sens, trebuie să infiltrăm „sistemul de educație” al națiunilor, pentru a face să dispară, sub acoperirea „Modernismului” și a „Evoluției”, predarea religiei, a istoriei și a educației civice, diluându-le pe toate sub o avalanșă de experimente noi în mediul de învățământ, acela al limbilor și al matematicilor.

În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generații toate bazele și toate frontierele morale, toate cunoștințele despre trecut – și, prin urmare, orice formă de mândrie națională – orice respect față de ceilalți, orice putere prin cunoașterea limbilor străine și a științelor – deci, puterea asupra realității – vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus către toate formele de delincvență. În acest nou univers, fragmentat de frica de părinți și de abandonul oricărei responsabilități din partea acestora față de copii, vom avea cale liberă pentru a forma, în maniera noastră și conform principalelor noastre obiective, un tineret în rândurile căruia aroganța, disprețul, umilirea aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale „Afirmării de Sine” și ale „Libertății”. Știm, însă, pe baza acelorași experiențe din trecut, că un asemenea tineret este, din capul locului, condamnat la autodistrugere, întrucât este de un „Individualism” funciar – deci, „Anarhist” prin definiție. În  acest sens, nu poate în nici un caz să reprezinte o bază solidă pentru continuitatea oricărui gen de societate și, cu atât mai puțin, o valoare sigură pentru a se însărcina cu bătrânii acesteia.

În același spirit, este de asemenea imperios necesar să se creeze o „Cartă a Drepturilor și a Libertăților Individuale”, precum și „Birouri pentru Protecția Cetățeanului”, dându-le maselor iluzia că aceste inovații fac parte integrantă din  „Modernismul” sus amintit al „Societăților Noi” din secolul XX. Sub aceeași formă și în același timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obțină votarea unor noi legi pentru ,,Respectul și Libertatea Individuală”. La fel ca în cazul ‚,Familiei”, dar pe planul „Societății”, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivității, împingând astfel societățile vizate direct spre autodistrugere. Căci, în cazul de față, inversiunea este totală: „Nu mai trebuie protejată societatea, contra indivizilor care o pot amenința – dreptul majorității – cu mai degrabă individul – dreptul minorității – trebuie să fie protejat contra posibilelor amenințări din partea majorității”.

  Iată scopul pe care ni l-am fixat.

Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învățământ, deci a societății, în general, este primordial să se încurajeze „Libertatea Sexuală” la toate eșaloanele societății occidentale. Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-și satisface instinctele primare prin toate mijloacele posibile. Știm că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârși prin a se surpa în sine însăși. Nu la fel s-a întâmplat și cu Imperiul Roman la apogeul său și cu toate civilizațiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?

Cu ajutorul oamenilor de știință și al laboratoarelor finanțate de lojile noastre, am reușit să punem la punct un procedeu chimic care va revoluționa toate societățile occidentale și va arunca pradă uitării pentru totdeauna principiile morale și religioase iudeo-creștine. Acest procedeu, sub formă de pilulă, va deschide larg calea „libertății sexuale” fără consecințe, și le va împinge pe „femeile” națiunilor spre dorința de a dori să se desprindă din starea care va ajunge să fie considerată jugul trecutului – sclavia femeii supuse bărbatului și familiei iudeo-creștine tradiționale. Odinioară „Centru și pivot al celulei familiale”, femeia modernă, acum în calitate de persoană individuală independentă, va dori să-și abandoneze rolul tradițional, să se detașeze de familie și să-și trăiască viața în conformitate cu aspirațiile ei personale. Nimic mai firesc, știm, dar locul în care noi vom interveni cu tărie va fi acela al infiltrării tuturor „mișcărilor de contestare feministe”, împingându-le logica până la cele mai extreme limite ale consecințelor sale. Iar aceste limite, se găsesc deja înscrise în dezintegrarea definitivă a familiei tradiționale și a societății iudeo-creștine.

Această „eliberare sexuală”, va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din „conștiința populară” orice referire la „Bine și Rău”.

Prăbușirea acestei bariere religioase și morale, ne va permite să realizăm procesul falsei ‚,Eliberări a omului de trecutul său”, care însă, în realitate, este o formă de sclavie ce va fi profitabilă pentru „Planurile Mondialiste”, pe care urmărim să le punem în aplicare.

Respectiva poartă deschisă pentru încurajarea ,‚Libertății Sexuale”, a „Divorțurilor”, a „Avorturilor” la cerere, a recunoașterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne va ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale „Dreptului Legal” al societăților. Ea va fi un atu major pentru a împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a moravurilor; pentru a diviza indivizii unii în raport cu ceilalți, în conformitate cu instinctele și cu interesele lor proprii; pentru a distruge viitorul tineretului, împingându-l spre experiențe nefaste ale sexualității precoce și ale avorturilor; și pentru a distruge moralmente generațiile viitoare, împingându-le pe calea alcoolismului, a drogurilor diverse – al căror control se vor însărcina să-l preia, la nivel mondial, ofițerii noștri superiori din Lojile Internaționale – și a sinuciderilor –  suicidul fiind considerat, de către un tineret dezabuzat și abandonat în voia sa însuși, ca un sfârșit cavaleresc.

Să amăgim tineretul națiunilor, arătându-i pe părinții săi ca pe niște iresponsabili, imorali și nereligioși – în definitiv, necăutând altceva decât plăcerea, evaziunea și satisfacerea nestăvilită a instinctelor, cu prețul minciunii, al ipocriziei și al trădării. 

Să facem din divorțuri și din avorturi o nouă cutumă socială, acceptată de toți. 

Să împingem astfel tineretul spre criminalitate sub toate aceste forme și spre refugierea în grupări distincte, inaccesibile mediului familial, pe care el îl va percepe, în mod inevitabil, ca pe o amenințare la adresa propriei sale supraviețuiri. Țesătura socială fiind astfel bulversată iremediabil, ne va fi posibil în continuare să acționăm asupra politicii și a economiei națiunilor, în scopul de a le aduce la cheremul nostru; de a le face să accepte, forțate de împrejurări, planurile noastre pentru O Nouă Ordine Mondială. Căci, trebuie să recunoaștem, națiunile, fiind lipsite de posibilitatea de a se baza pe un tineret puternic, pe o societate în care indivizii, regrupați în jurul unui ideal comun, întăriți cu ajutorul unor bastioane morale de neînfrânt, i-ar fi putut asigura sprijinul istoric, nu vor putea decât să abdice în fața voinței noastre mondiale. Astfel, vom putea atunci să inaugurăm ceea ce au anunțat atât de mult creațiile noastre din trecut:

„sistemul comunist, care profețea o revoluție mondială, pusă în mișcare de toți proscrișii din lume”  și „nazismul, prin care am anunțat O Nouă Ordine Mondială pentru o mie de ani”.

 Iată scopul nostru suprem: munca recompensată pentru toate valorile pe care le-a omorât pentru împlinirea ei, de-a lungul secolelor. Să afirmăm sus și tare: 

„Toți Frații din Lojile trecute, morți în anonimat pentru realizarea acestui ideal, pe care acum ne este posibil să-l atingem cu vârfurile degetelor”.

Se știe bine că omul, după ce și-a asigurat necesitățile primare – hrana, îmbrăcămintea și adăpostul – tinde cu tărie spre a fi mai puțin vigilent. Să-i permitem să-și adoarmă conștiința, orientându-i totodată spiritul după placul nostru, prin crearea de fațadă a unor condiții economice favorabile. 

Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenții noștri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societății, pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învățământ, drept legal, social și politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere:

• muncă pentru toți;
• deschideri de credite pentru toți;
• distracții pentru toți – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”.

Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de  mijloc, situată între săracii seculari și noi, bogații, tăindu-i definitiv orice mijloc de supraviețuire. În acest sens, vom face din națiunile-state noii „părinți” ai indivizilor. Prin intermediul acestui climat de încredere, în care „Agenții Internaționali” trimiși de noi vor fi făcut tot ceea ce este necesar pentru a îndepărta orice spectru al războiului mondial, vom încuraja „Centralizarea” în favoarea statului. De această manieră, indivizii vor putea dobândi impresia unei libertăți de explorare totale, în timp ce povara legendară a responsabilităților personale va fi transferată în sarcina statului. Astfel, vom avea posibilitatea de a multiplica în proporție vertiginoasă sarcina statului, înmulțind fără nici un fel de limite masa de funcționari intelectuali. Având garantată pentru ani de zile în avans securitatea materială, aceștia vor fi‚ în consecință, executanți perfecți ai „Puterii Guvernamentale”; cu alte cuvinte, ai „Puterii” noastre. Vom crea astfel o masă impresionantă de funcționari, care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care va fi într-un moment sau altul la putere.

Această mașinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi drept pârghie, când va sosi momentul, pentru a accelera prăbușirea economică a statelor-națiuni; căci acestea nu vor putea să întrețină la nesfârșit o asemenea masă salarială, fără a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor. Pe de altă parte, aceeași mașinărie îi va conferi aparatului guvernamental o imagine rece și insensibilă; această mașinărie complexă și absolut inutilă în multe dintre funcțiile ei, ne va servi drept paravan și mijloc de protecție contra populațiilor. Căci cine va îndrăzni să se aventureze prin meandrele unui asemenea labirint, în scopul de a-și face auzite doleanțele personale?

Tot în aceeași perioadă de buimăcire generală, vom profita, de asemenea, pentru a-i cumpăra sau elimina, în conformitate cu necesitățile momentului, pe toți directorii de întreprinderi, responsabilii marilor organisme ale statelor, centrele de cercetări științifice a căror activitate și eficacitate ar risca să confere o putere prea mare statelor-națiuni. Nu trebuie în nici un caz ca statul să devină o forță independentă în sine, care ar risca să ne scape de sub control și să ne pună în pericol „Planurile” ancestrale.

Vom veghea, de asemenea, să avem o autoritate absolută asupra tuturor structurilor supranaționale ale națiunilor. Aceste organisme internaționale trebuie să fie plasate sub jurisdicția noastră absolută.

În același sens și pentru a garanta rentabilitatea influenței noastre asupra populațiilor, va trebui să controlăm toate Mijloacele de Informare. Băncile noastre nu le vor finanța, așadar, decât pe acelea care ne vor fi favorabile, supervizând totodată închiderea celor mai recalcitrante. Acest lucru ar trebui, în principiu, să treacă neobservat în rândurile populațiilor, acestea fiind absorbite de necesitatea de a câștiga cât mai mulți bani și de a se distra.

Încă de pe acum, trebuie să ne ocupăm de finalizarea fazei de deregionalizare a   regiunilor rurale, amorsată la începutul „crizei economice” din 1929. Suprapopularea orașelor a fost deviza noastră în cadrul „revoluției industriale”.

Proprietarii rurali ai pământului, prin independența lor economică și prin capacitatea pe care o au de a produce baza de alimentație a statelor, reprezintă o amenințare la adresa noastră și a planurilor noastre de viitor. Înghesuiți în orașe, pentru a supraviețui, oamenii vor fi mai dependenți de industriile noastre. 

Nu vom putea să ne permitem existența unor grupări independente de „Puterea” noastră.

Prin urmare, să-i eliminăm pe proprietarii de pământuri, făcând din ei sclavi ascultători, industriile fiind sub controlul nostru. În ceea ce-i privește pe ceilalți, să le permitem să se organizeze în cooperative agricole, pe care agenții noștri le vor infiltra pentru a le orienta mai ușor în conformitate cu prioritățile noastre viitoare.

În cadrul structurii statului, să ne atașăm de scoaterea în evidență a ,,respectului” obligatoriu față de diversitatea de „culturi”, de „popoare”, de „religii”, de ,,etnii”, cu prioritate față de noțiunea de „unitate națională”; acest lucru ne va permite să divizăm mai eficace populațiile statelor-națiuni și astfel, să le slăbim autoritatea și capacitatea de manevră. Împins la limite extreme, dar pe plan internațional, acest concept, în viitor, va determina etniile diverselor națiuni să se regrupeze pentru a-și revendica fiecare, individual, propria participare la „Putere”; ceea ce va sfârși prin a ruina națiunile și le va face să se fragmenteze în războaie intestine interminabile.

Când națiunile-state vor fi astfel slăbite prin toate aceste lupte intestine, toate întemeiate pe recunoașterea ,,Drepturilor Minorităților” la independență, când naționaliștii divizați în diferite facțiuni culturale și religioase se vor confrunta orbește în lupte fără nici un rezultat posibil, când tineretul își va fi pierdut complet contactul cu propriile sale rădăcini, atunci vom putea să ne servim de Națiunile Unite pentru a începe să ne impunem Noua Ordine Mondială.

De altfel, în acel stadiu, „Idealurile Umanitare, Sociale și Istorice” ale națiunilor-state, se vor fi dezintegrat de mult, sub presiunea diviziunilor interioare.

SFÂRȘITUL Documentului organizației 6. 6. 6., datat în ultima parte a lunii iunie, 1967

Acest document, face parte din „Protocoalele de la Toronto”,  alături de „Aurora Roșie”, care a fost redactată în iunie ‘85: „AURORA ROȘIE“ – iunie ’85  – Documente Google.pdf  Iar aici sunt toate „Protocoalele de la Toronto”: Protocoalele de la Toronto.pdf  

  Concluzie : Deci… după parcurgerea acestui material ce spuneți dragilor..planul lor este aproape realizat ?? Cu siguranță DA… Uitându-ne unde este societatea occidentală în prezent suntem pe ,,ultima sută” cum se spune. De-asta toate organizațiile naționaliste strigă sus și tare că trebuie să ne unim (la nivel de UE) pentru a contracara aceste planuri malefice la care se lucrează de generații. Noi, fiecare să lucrăm la nivel de familie cu copiii noștri, pentru a nu se îndepărta de valorile creștine și morale sociale, pentru educarea lor sănătoasă. De asemenea reducerea (pe cât posibil) a influenței instituțiilor statului asupra familiei și a modului de existență. Cu alte cuvinte obținerea unei anumite independențe, alimentare, financiare, energetice, etc. față de actualul sistem.   

 Ar mai fi multe de spus dar mă opresc aici, astfel încât fiecare dintre voi să gândească propriul plan de acțiune pentru a supraviețui acestor vremuri. Cu siguranță vom învinge, acesta este examenul nostru de absolvire a trecerii din 3D mai sus….

   Drum drept spre Lumină!