Cel intervievat la emisiunea radio “Coast to coast” este Andrew Basiago de profesie avocat în statul Washington, care e de asemenea scriitor, detinător a 5 diplome universitare incluzând pe cea de istorie (UCLA) si masterat în filozofie (Cambridge). În ultimul timp s-a ocupat de crearea unei organizatii care să facă lobby la guvern pentru a se face publice adevăruri care sunt ascunse de către acestia. Unul ar fi că pe Marte există viată si asta poate fi simplu demonstrat prin analizarea fotografiilor NASA de pe acea planetă.

 Basiago povesteste: ,,Cu multi ani în urmă am fost unul dintre participanții în proiectul DARPA (institutul de cercetări militare avansate al US. GV) numit “Pegasus” care în esență era unul de explorare al timpului si spatiului de către US. Asta se întâmpla pe la sfârșitul anilor ’60 începutul anilor ’70. Am început investigarea acestui proiect de 10 ani, în încercarea de a dovedi ce s-a întâmplat cu mine si ca să comunic experientele mele si altora. Voi publica o carte în acest sens.”

  I–   Cum ai ajuns să fii implicat în proiect?

R– Tatăl meu era inginer conducător de proiect pentru Ralph&Parson Co. Locuiam pe atunci în Mars Planes din New Jersey si pe când aveam 6 ani  tata m-a dus la vechea companie Curtiss Wright din Woodridge NJ. Aceasta era o vastă uzină aerospatială cu numeroase clădiri. Am mers prin Muzeul Aerului de acolo unde erau expuse vechi avioane, apoi am ajuns în clădirea tehnică 68.

Într-o cameră din  incinta ei era un aparat format din două părti complementare cam de 2,5m înălțime si distantate cam 3m una față de cealaltă. Când aparatul a fost pus în functiune, acesta a generat o cortina de energie ca si cum cădea între cele două armături ale aparatului, nu mult diferită de pânzele de apă din sculpturile acvatice din parcuri. Apoi tata mi-a spus că o să ne ținem de mână si când o să numere la 3 o să sărim prin această cortină de energie radiantă de lumină si o să ne găsim într-un fel de tunel care se miscă înainte. Apoi la un moment dat tunelul se va închide si ne vom afla în altă parte pe suprafata Pământului. Asa am făcut si în câteva secunde am ajuns pe o pantă a unui deal de lângă Capitoliul din statul New Mexico. În timp ce mă aflam în tunel vedeam ca un efect luminiscent evenimentele trecând cu iuțeală si așa am fost teleportati 3200 Km în cealaltă parte a țării! Asta a fost intrarea mea în proiectul Pegassus, iar în următorii 5 ani, Santa Fe a fost folosit ca un fel de punct de destinatie pentru toate celelalte laboratoare de teleportare din țară.

I–   Când vorbim de destăinuiri, avem în vedere toate aspectele, nu-i așa?

R–  Da, vreau să subliniez două teme majore: una care e la suprafața Pământului si alta în afara lui. Vreau să-l încurajez pe preș.Obama să anunțe că Marte e o planetă locuită si noi ca pământeni avem dreptul de a stii adevărul despre sistemul solar natural pe care il locuim. Si pe masură ce se află că Marte e locuit si vom începe sa îl populăm, se va afla si că personalul American este deja pe Marte așa încât va fi o si mai mare vizitare si explorare, locuire si colonizare a acestei planete care la fiecare 2 ani se apropie de planeta noastră. De aceea consider că e absolut necesar să se dezvăluie poporului nostru si popoarelor lumii că Marte e locuit, pentru că trebuie să procedăm corect față de Marte si aș face presiuni să se asigure un protectorat ONU asupra acestei planete înainte de a ne desfășura alte activităti acolo.  

Urmează o discutie etică pe tema dezvăluirilor

  I – Explică acest dispozitiv

  R–  Este construit după caietele cu schite ale lui Nikola Tesla recuperate de armată în Ianuarie 1943. Au fost două echipe care le doreau, una a armatei si alta din doi agenti FBI. Departamentul de Război au ajuns acolo primii. Când fizicienii au fost adunati în Los Alamos să construiască bomba atomică a fost un moment critic în cariera lui Tesla, pentru ca el lucrase ultimii 15-20 de ani mai mult ”sechestrat” pentru armată, din cauza războiului în desfăsurare si se credea că aplicatia primară a teleportării ar fi fost să permită militarilor să amplaseze trupe exact acolo unde ar fi dorit pe câmpul de luptă. Asta pentru că majoritatea militarilor erau răniti nu în timpul luptelor, ci pe parcursul ajungerii lor acolo. Dar această idee cât si faptul că era timp de război, a impiedicat ca teleportarea să fie introdusă si în sectorul civil ca formă predominantă de transport. Iar campania mea e de a convinge presedintele să deconspire această tehnologie pentru a putea fi implementată apoi pe scară globală si a rezolva criza de mediu înconjurător care a generat încălzirea globală. Să lansăm un nou Proiect Manhattan pentru a stabili statii de teleportare în toate locatiile majore din lume, pentru a avea sansa de a realiza sustenabilitatea planetei (după cum vedem nici până astăzi nu au fost desecretizate aceste tehnologii, iar globaliștii nici nu au vreun gând, n.b.).

  I– Vrei să spui că avem capabilitatea de a transporta fiinte umane ca în Star Track?

  R– Nu, de fapt opusul e baza tehnologiei de teleportare. …(discutii)… Dacă ai dezintegra pe cineva l-ai ucide, i s-ar opri functiile metabolice si ar muri, deci ai transporta un cadavru. În fapt teleportarea deschide în spatiu/timp un tunel vortex sau spatiu interstițial de clivaj, iar când un individ sare în câmpul de energie din spatele cortinei energetice din lumină, Universul practic se înfăsoară în jurul teleportatului si îl repozitionează altundeva în continuumul retelei spatiu/timp.

  I– Cum îl repozitionează exact ?

  R– Nu sunt fizician ci avocat. Când am început teleportările spre Santa Fe eram un grup de copii si înainte de a fi teleportati trebuia să memorăm harta locului, a străzilor de acolo, pentru că în acei ani nu puteau să atingă cu exactitate punctul unde ne repozitionau prin teleportare. Deci nu numai complexul din apropierea Capitoliului, ci toată zona Santa Fe era cea în care puteam nimeri. Era încă un experiment nou si foarte periculos. De fapt îngrijorarrea lor cea mai mare nu era că n-o să ajungem în Santa Fe, ci să nu ne pierdem undeva în timp, în trecut sau în viitor așa că au selectat locuri ca Woodridge NJ unde indienii Lenni Lenape (Delaware) au locuit sute de ani înainte să apară asezările europene si de asemenea locuri precum Santa Fe, New Mexico care a fost capitala teritorială a midvestului pentru sute de ani! De fapt am avut si un seminar unde am fost instruiti special să știm ce să facem dacă asa ceva s-ar fi întâmplat.

  I– S-a întâmplat vreodată “să piardă oameni” când i-au teleportat acolo?

  R– Ei bine, în timpul investigatiilor mele am fost informat din surse CIA, că au existat câtiva participanti care pur si simplu au fost pierduti în timp! A mai fost o întâmplare nefericită la care am fost martor personal !

 În toamna lui 1970 am avut o serie de exercitii speciale constând în ajungerea la aceeasi locatie teleportându-ne din diverse părti ale țării. Cred că asta era pentru a implica copiii în activităti de spionaj peste ocean, copiii trecând neobservati si fără să stârnească bănuieli. Asadar noi făceam salturile din teleportul de la Curtiss Wright, iar alti copii făceau saltul prin echipamente identice aflate în locatii diferite din statele din est si midvest ale SUA, când am dat peste o fântână arteziană de pe terenul Capitoliului! Si cum am dat peste acel monument sau fântână, am văzut un băiat de vârsta mea la pământ cu picioarele complet sfâșiate! Acest băiat ieșise “la lumină” exact în fântână, iar aceasta fusese lăsată cu cca 7-8cm de apă în bazin! Rezultatul a fost că picioarele băiatului au ajuns o fractiune de secundă dupa ce trupul lui ajunsese acolo si pur si simplu i-au fost retezate ! Am mai văzut o pereche de “addidasi rosii” stând în fântână în timp ce băiatul la pământ urla : “picioarele mele, picioarele mele, am numai 9 ani, ce-o să mă fac de-acum fără picioare?!”

 Asadar au existat accidente în testarea acestei tehnologii ! La un anumit nivel eram “antrenati”, iar la altul erau “experimente”. Eram un fel de cobai, dar si antrenati pentru că se astepta să fim participanti într-un program mult mai avansat spatiu/timp care ar fi urmat când am fi fost mai mari. Acesta ar fi fost unul paralel cu cel administrat de NASA. Mai stiu că voiau să testeze efectele cognitive si fiziologice ale acestei noi tehnologii Tesla de teleportare pe copii, pentru că scopul strategic era sa poată ca presedintele si alti înalti demnitari să fie teleportati în regim de urgență la alte locatii de pe glob si bineinteles uneori copiii presedintelui îl însoteau pe acesta. Asadar voiau să experimenteze cum teleportarea influentează starea noastră, capacitatea noastră de a rezolva probleme, fiziologia noastră. Asa s-a început teleportarea spre Santa Fe de grupuri de copii în vara lui ’70. Eram anterior testati fizic si primeam o vizită medicală apoi făceau o bază de date despre cum sunt afectati copiii de teleportare, ne familiarizau cu experienta teleportării si în acelasi timp lucrau si la îmbunătătirea tehnologiei.

  I – Deci vă luau de mici pentru ca mai târziu când ajungeati adulti să fiti deja antrenati ?

  R– Corect! De fapt ne-au si zis într-unul din seminarii că va fi un program secret de explorare spatiu/timp care va fi complet dezvoltat de NASA, dar care va fi în continuare administrat de DARPA si va necesita raportări în conditii impuse de CIA – cele două agentii principale care administrează proiectul. Proiectul Pegassus era fundamentat pe un alt program  secret militar de R&D concentrat pe “detectarea la distanță în timp” si se spera că va fi unul de culegere de informatii “speciale” si va deveni încă si mai important în viitor. 

  I– Mai există vreunul dintre oamenii de stiință care erau implicati pe-atunci în acest proiect si sunt încă si azi în guvern?

  R– Acest program a fost acum 40 de ani, deci ar trebui acum acestia să aibă cam 80 de ani, dar

ca parte a campaniei mele de scoatere la lumina a adevărului as ruga pe doi dintre profesorii directori de pe atunci să mi se alăture si împreună cu mine să confirme existența acestor capabilităti de teleportare, si să le putem folosi în beneficiul întregii umanităti. Să fiu mai explicit: toate aceste proiecte secrete de cercetări militare si politice au câte un atasat militar. Acesta ar fi omul de interfată dintre Pentagon si inginerii de proiect asa cum era si tatăl meu. Atasatul militar responsabil pentru proiectul secret al US de explorare al spatiului si timpului care a apărut la sfârsitul anilor ’60 nu e altul decât Secretarul de Stat al Ministerului Apararii, Donald Rumsfeld. Pe când eram copil am avut numeroase interactiuni cu Rommy incluzând prânzuri, mese la restaurant, etc. Era o persoană foarte respectată din cadrul proiectului.

Celălalt personaj era un democrat, nu tot asa de celebru ca Rumsfeld, dar era si el în proiect, un tânăr conducător de echipă, cel ce ne astepta la capătul teleportării în Santa Fe si trebuia să raporteze că am ajuns cu bine, că suntem întregi si nu ne-am pierdut în timp. Acesta era Bill Richardson, azi guvernator de New Mexico. Fac apel la acesti doi distinsi angajati în serviciul public să mi se alăture sub clădirea Rotundă din complexul Capitoliului Santa Fe, în lumina faptului că acolo e “ochiul de vultur” al proiectului de teleportare si să ia cunostintă de două lucruri : că este e o datorie mai mare în serviciul public decât păstrarea secretului de stat si anume aceea a interesului general al umanitătii care e nevoie să fie servit, iar acum “trebuie” servit, prin destăinuirea informatiilor de interes general cum sunt cele înglobate în această formă revolutionară de transport pe care marea noastră civilizatie americană a dezvoltat-o si pe care acum e nevoie s-o împărtăsească întregii lumi!

  I– As zice că Richardson e mai abordabil decât Rumsfeld…

  R– Bun, dacă eu sunt primul care divulgă aceste secrete, atunci de ce să nu fie si un al doilea care poate fi Bill Richardson…? Dacă ar face asta ar aduce o si mai mare greutate celor spuse de mine si chiar o simplă afirmatie la conferinta de presă că acest proiect a existat si că a participat la el, cred că ar constitui o presiune suficientă pentru pres.Obama să considere că acum e timpul să deconspire această tehnologie si să fie folosită în avantajul omenirii.  

Urmeaza alte discutii pe tema deconspirării………………………..

   I–  Mai vorbeste-ne despre tehnologie, despre masinăria de teleportare…

  R– Erau două teleportatoare pe care le foloseam în cadrul proiectului: era un dispozitiv mic pe care îl foloseam în clădirea 68 de mărimea unui dulap de cărti ceva mai înalt, iar câmpul de energie în care săream era cam de 3m lătime pe 2,5m înăltime ceea ce nu ne speria de loc. Am trecut prin tunelul de vortex destul de repede si motivul pentru care nu ne-am asfixiat e că am respirat de două ori în aerul care a fost băgat în spatiul interstițial al chiasmei, căci e vacuum în clivajul spatiu timp.

  I– Tunelul părea lung sau foarte scurt?

  R– Părea foarte lung, dar erau paradoxuri când săream în câmpul de energie … Era ca si cum ai fi gonit prin tunelul Lincoln City din NY cu 15.000 Km/h! Te simti ca si cum ai sta în tunel mult timp, apoi vezi o lumină în depărtare care îti vine în fată foarte repede si gata, esti ajuns cu totul în Santa Fe! Existau paradoxuri si dilatări de timp (în tunel) dar numai pentru fractiuni de secundă, dar călătoria dura cu totul să zicem, cam 30 de secunde.

  I– Cât de departe în timp v-au trimis?

  R– Cu teleportatorul mic din Curtis am fost trimisi initial în vara lui 1970. Am observat că ne-au retinut în Santa-Fe până la căderea noptii, am luat masa la restaurant cam pe la 8, apoi ne-au trimis înapoi în Curtiss Wright, NJ si am ajuns acolo cam la o oră după ce plecasem, în plin soare asa cum e la ora 11 dimineata! Si i-am întrebat: “Ne-ati trimis înapoi în timp?” si “Cât de departe înapoi în timp puteti să ne trimiteti?” Ei au răspuns 12 ore. Dar în timpul de 3 ani cât am servit în proiectul Pegassus, din toamna lui ’69 până în vara lui 1972, modelul Tesla pe care îl aveau în Curtis Wright, te putea trimite înainte si înapoi în timp cam doi ani. Unul din lucrurile pe care americanii trebuie să-l stie, e că acest aparat construit din banii lor de taxe si tehnologia de călătorie în timp a permis guvernului American să câstige razboiul rece. Pentru că printre lucrurile pe care le făceau, documentatiile secrete cum erau si cele despre acest proiect, sau planurile rachetelor interbalistice, nu numai că erau ascunse în bunkerul unei baze militare din Mew Mexico, dar nu în prezent ci în viitorul acelei baze militare, astfel că niciun agent sovietic chiar dacă ar fi stiut de existenta lor nu ar fi fost capabil să le găsească!

 Alt lucru pe care îl făceau cu teleportarea era să ia oameni cum era si tatăl meu, să-i teleporteze în New Mexico, să-i lase să petreaca câtiva ani acolo, apoi să-i readucă înapoi în ziua plecării ca să spună pe scurt conducerii executive a SUA, evenimentele principale petrecute în cei doi ani!

  I– Incredibil! De unde au căpătat tehnologia asta, de la ET sau noi am dezvoltat-o?

  R– Pot să confirm că a existat un canal de comunicare, dar erau două directii de interes ce-i preocupa: aș zice “omuleții gri” si  “rosii”. Erau îngrijorati de motivul pentru care diferitele specii de ET începuseră să viziteze Pământul în număr asa de mare după ce detonasem bombele atomice pe timpul războiului, si nu le cunosteam intentiile. Mai erau îngrijorati si de o posibilă debarcare a armatei URSS pe teritoriul continental al SUA. Asa că toate eforturile erau dirijate către Apărare.

Printre alte activităti se studia si îmbunătătirea cronovizorului, aparatul inventat de părintele Ernetti si Gemelli, care putea reda imagini din trecut si din viitor sub formă de holograme, mai spionau si ce se mai întâmpla prin alte tări, făceau “inginerie inversă” în reconstruirea farfuriilor zburătoare după cea recuperată la Roswell, ba chiar se aplecau asupra diverselor tehnologii ezoterice ale artefactelor arheologice pe care le adunaseră în 100-150 de ani de săpături până la lansarea proiectului.

  I–  Stii ceva de John Titor sau cumva esti chiar tu John Titor? (Faimos călător în timp, în anii 2000 a dezvăluit multe pe net.GV)

  R– Nu sunt, dar evit să discut despre alti călători în timp cum ar fi Philadelphia experiment, Proiectul Montauk, sau cazul J. Titor, pentru că sunt convins că oricare din ele contin informatii adevărate, dar nu stiu care sunt alea pentru că dezinformarea sau deformările create din faptele reale s-au contopit în legende moderne. Referitor la alte salturi în timp pe care le-am făcut era un complex în Cerrillos, New Mexico si în vara lui ’72  pe când se pregătea echipa olimpică de baschet acolo, în sala de sport au construit o instalatie uriasă de 20 m înăltime, neagră, care energiza un portal de la baza ei si care era iluminat cu o culoare albastră neon. Am fost antrenati în acea vară să creăm acolo o rampă către anul 2045. Am făcut asta ca să avem un interviu la fata locului în fata unei clădiri de-ale noastre din viitor. Cu alte cuvinte din 1972 departamentul nostru a stabilit o legatură continuă cu un terminal de timp din 2045 localizat undeva în sud-vest. Niste indivizi de acolo au venit în timpul nostru cu un dispozitiv la reparat care se numea “Stargate” (poarta stelară).

Acela era un dispozitiv avansat de călătorie în timp si spatiu. Când am făcut saltul în 2045, cel putin pe acea linie de timp, nu erau dezintegrările sociale si prăbusirea din cauza războiului civil din US de care Titor vorbea…  Anul 2045 l-am vizitat personal, trimis de Ministerul Apărării, pentru a recupera microfilme cu evenimentele sumarizate petrecute în această perioadă de timp si să le aduc înapoi în 1972 să le dăm lui Donald Rumsfeld. În acele microfilme nu fusese niciun război civil, de fapt chiar era un loc drăgut de vizitat! Clădirile erau foarte frumoase, ambientul era de oras grădină, echilibrat între peisajul natural si cel construit, oamenii aveau multe activităti. Lumea mergea pe trotuare cu “sagways” care fuseseră inventate pe vremea noastră si era o dezvoltare clară a societătii care folosea si teleportarea ca mijloc de transport.

Deci nu cred că povestea lui Titor e adevărată, cel putin pentru linia temporală pe care cred că ne aflăm.

  I– Vorbeste-mi despre cronovizor.

  R– Cronovizorul era a doua preocupare majoră a proiectului Pegassus. Au încercat să ne acomodeze cu efectele fiziologice si psihologice ale teleportării dar ne-au si antrenat să fim buni observatori ca să comunicăm la întoarcere lucrurile la care am fost martori. Puteau să proiecteze două feluri de holograme temporale: unele la care te uitai doar, altele în care te puteai integra. Acest aparat a apărut prin anii ’40 ca rezultat al cercetărilor a doi muzicologi de la Vatican: Pellegrino Ernetti si un alt prelat Pierre Maria Gemelli. Ei studiau tiparele armonice ale cantatiilor gregoriene pentru a întelege de ex., de ce acestea aveau proprietăti de vindecare. Pentru asta ei creaseră un microfon special care putea să dividă în două sunetul cantatiilor. Spre uimirea lor, ceva ce tatăl lui Gemelli i-a spus acestuia în copilărie a venit prin microfon! Au fost uimiti că au captat si amplificat semnalul unui eveniment petrecut în trecut. Pentru că tot ce s-a întâmplat, se întâmpla sau se va întâmpla vreodată, există simultan undeva în holograma cuantică! Si deci asta a fost descoperirea care a condus la tehnologia de identificare si amplificare a informatiei dintr-un eveniment petrecut în trecut si a o aduce în timpul prezent.

Mai departe s-au asociat cu oamenii de stiintă italieni printre care si Enrico Fermi care a fost de asemeni si mentorul lui Harold Agnew din Chicago, cel care mai târziu a devenit administratorul proiectului Pegassus.

Cred că cele mai semnificative figuri din istoria ascunsă a călătoriei în timp din US a fost E. Fermi si nu Einstein sau altii. Oricum s-au asociat cu Fermi si prin 1952 au reusit să obtină un cronovizor bidimensional cu care spun că au reusit să se acordeze pe momentul crucificarii lui Iisus din Nazaret! Mai stiu că acel eveniment a fost capturat pe o hologramă, pentru că în vara lui 1972 am văzut un documentar alb-negru de 20 min. despre o hologramă arătând crucificarea lui Iisus! A fost cel mai îngrozitor lucru pe care l-am văzut vreodată. 

Apoi cronovizorul a fost transferat de Vatican către guvernul SUA pentru a fi dezvoltat. Si astfel când eu am devenit implicat în proiectul Pegassus în toamna lui 1969, acesta avea capacitatea de a reda holograme tridimensionale ale evenimentelor din trecut sau viitor. Prima hologramă a unui eveniment trecut pe care am văzut-o a fost în toamna lui 1970 la centrul de vizionare National Security în Flemington, NJ, unde nu numai că generau holograme din trecut, dar erau capabili să le si înregistreze pe camere de 16 mm. Deci stăteam în fata unui aparat si un tehnician mi-a zis:  “ Băieti, stiti ce-i asta?

 O,  e un ecran circular de televizor cu reconstituirea semnării Declaratiei de Independentă…

 Nu, nu e semnarea Declaratiei că uite cine e aici: G. Wasington stând în fata unui birou, Benjamin Franklin cel corpolent stătea pe o canapea cu capul lui urias ca o căldare,…

Aa..  atunci e reconstituirea momentului semnării Constitutiei!

 Atunci individual s-a întors către mine:

Asta nu e o reconstituire, este chiar  momentul semnării Constitutiei US!”

Asa că stiu personal, ca martor prin cronovizor, al evenimentului semnării Constitutiei, că anuntul făcut de Ernetti că ar fi filmat crucificarea, este adevărat, si personal am văzut filmul respectiv.

Si asa, cronovizorul era a doua mare preocupare a proiectului,… Am  trecut prin multe  experiente, majoritatea fiind evenimente din trecut. Stând pe o scenă era un sistem de cristale si părintele Ernetti trecea un semnal electromagnetic printr-un cristal de bismuth. Apoi erau două aparate principale care operau din spatele scenei ca si camerele TV cu circuit închis, iar tata mi-a explicat că acestea fixau coordonatele de spatiu si timp care le permitea să controleze hologramele si să se sincronizeze cu un moment specific din timp. Asa că as spune că am vizionat 20 de momente din trecut si câteva din viitor în cronovizoare capabile de 3 si 4 dimensiuni, localizate în NJ si o locatie în NM. 

  I– Una din cele mai uluitoare afirmatii pe care mi le-ai făcut este că guvernul identifică presedintii americani din viitor si-i pregăteste, apoi din vremea pentru asta!

  R– În fapt sunt un ofiter care am jurat pe Constitutie SUA nu numai pe cea a statului Washington de aici, si sunt tulburat de faptul că procedura de selectare a presedintelui SUA, chiar si a vicepresedintelui si a altor înalti demnitari, a fost încălcată din cauza călătoriilor în timp! Cred că este o încălcare si a principiilor etice si morale. Presedintii viitori nu numai că sunt identificati, dar sunt si pusi în temă cu evenimentele viitoare care-i asteaptă în mandatul lor ! Consensul general al participantilor în acest proiect era că sunt oameni de stiintă, functionari federali, ingineri de la firme ca Parson, etc. si nu trebuie să ne jucăm de-a Dumnezeu si să intervenim în ingineria cuantică ca să alterăm viitorul! Era doar o ocazie de-a comunica guvernului evenimente semnificative din viitor pentru a se putea pregăti pentru ele. Dar un lucru pe care stiu că îl făceau era tocmai acesta: de a-i identifica si a-i pregăti pe presedinti! Si presedintii pe care stiu că au fost identificati sunt presedintii Carter, ambii Bush, Clinton si Obama.

Hai să-ti spun cum de stiu asta, să-l luăm pe Jimmy Carter primul. Pe când eram doar un copil în acest proiect la începutul anilor ’70, în vara lui 1971, am fost identificat ca (viitorul) “turnătorul din proiect”. Si asta era foarte sensibil, nu numai că tata era unul din inginerii din proiect, dar si pentru că eu eram unul din cei 140 de copii participanti care am făcut “salturi” în timp inclusiv către 2045 si am mers si în alte misiuni importante ale proiectului. Rezultatul a fost că au început să-mi recupereze scrierile mele personale din viitor: cartea  despre Pegassus si alte cărti pe care le-am scris, editat, sau le voi scrie în viitor în 2009! Una din aceste cărti a fost tratatul pe care colegul si prietenul meu Alfred Lambremont Webre l-a publicat în 2005 cu titlul “EXOPOLITICS”. Am editat ca scriitor acea carte pentru Alfred. Ei bine, acea carte e un artefact cuantic (a călătorit în timp), pentru ca în timpul unui prânz pe când eram în proiectul Pegassus în Albuquerque, NM tatăl meu a iesit din restaurant, s-a întors apoi la masă cu o geantă din piele neagră tip diplomat cu încuietoare si etichetă de identificare atasată ca si cum ar proveni dintr-o arhivă clandestină si ezoterică din New Mexico… si a scos din ea o editie 2005 din EXOPOLITICS! 

 Si el împreună cu alti câtiva de la masă au început să discute coperta acelei cărti si cineva de la masă a spus: “Se pare că stiau cine e Jimmy Carter, presdintele Carter” pentru că Alfred începea cu un citat din J. Carter. Si tata a spus: “Da, am găsit că e guvernatorul adjunct din Georgia” Deci asta era în ’77 si noi discutam în ’71 !  Din ‘71 până în ’72, când am fost personal implicat în proiect aduceau lideri sociali viitori prin “social network” la premizele proiectului! De exemplu la un prânz odată, vicepres. Dick Cheney era prezent, la un alt prânz George H W Bush, sotia sa Barbara si fiul GW. Bush au fost oaspeti ai proiectului, au luat masa împreună cu noi. La acel prânz – aveam cam 9-10 ani, GW. Bush avea ceva peste 20 de ani, mi-amintesc că mi-a spus direct si credeam că glumeste pentru că mergea de la o masă la alta unde mâncau oamenii din proiect:”Tata si cu mine o să fim presedinti!!!”  Si cred că tocmai fusese “anuntat” pentru că se manifesta electrizant si cu sotia! Era cea mai plină de energie si de miscare persoana pe care am văzut-o vreodată! Cred că în toti anii acestia GW Bush a fost antrenat să fie presedinte, căci știa deja că așa se va întâmpla. Desigur e un lucru ciudat să afli la 25 de ani că tu si tatăl tău o să ajungeti presedintii Americii!

Stiu că si pres. Clinton a fost identificat la fel, pentru că odată în timpul unei întreruperi de teleportare, tatăl meu s-a întâlnit cu o persoană care l-a întrebat: “Am auzit că tânărul Clinton o să ajungă si el presedinte, e adevărat?” Iar tata i-a răspuns:” Yep, asa se aude!”.

Pe pres. Obama l-am întâlnit pe când eram încă student la UCLA , era prin primăvara sau vara lui ’92 pe când se afla în Los Angeles în vizită la niste colegi de scoală din Eagle Rock. (Urât orăsel, plin de filipinezi, nu ai vrea să treci seara pe acolo!). Am discutat intens despre viitorul corporatiilor si cum doresc să însclavizeze lumea si discutia s-a cam încins. Gazda m-a tras de mânecă: “Ai grijă ce vorbesti cu el că va fi preș. USA”! Si eu si Obama aveam 20 de ani pe atunci, la o lună diferentă ziua de nastere si cred că mentorul care l-a pregătit în a deveni presedinte a fost Zbigniew Brzezinski care i-a fost si profesor la Columbia University.

Dar si mie mi s-au prezentat în 1971 că voi fi asociat cu descoperirea vietii pe Marte si chiar mi s-a arătat si mi s-a cerut imperativ să citesc lucrarea publicată de mine în 2008 despre viata pe Marte! Asta în 1971! Si când  am întrebat “de ce trebuie să citesc chestiile astea acum”? Mi s-a răspuns ”Ca să stii ce să faci, pentru că contin toate datele despre Marte posibile”!

Întrebarea e: “ Ce să facem acum cu institutia prezidentială stiind că presedintilor li s-au dat informatii apriorice despre destinul lor si ce au de făcut?”

……………………………………………………………………

Gazda emisiunii “Coast to  coast” anuntă că se vor prelua întrebări prin telefon de la ascultătorii radio.

                                    Lorrie (telefon): Cum arata Iisus?

  R– Persoana din hologramă s-a tras concluzia că era Iisus dar au fost 600 de persoane crucificate în acea perioadă de timp, era înalt cu părul negru, cu barbă, era clar de origine europeană cu nasul putin acvilin, cu pleopele cam căzute, nu chiar ca Silvester Stallone, dar era în mare suferintă si pe moarte. Motivul pentru care cred că era Iisus din Nazaret e pentru că mai multe fapte se întâmplau: crucea era cam la 5m de pământ si sulitașul roman Longines a trebuit să se întindă mult pentru a-l împunge sub coastă, de asemeni erau femei care veniseră să plângă la poalele crucii… Cu sigurantă imaginea văzută corespunde cu relatările biblice.

Imagini capturate cu Cronovizorul :

  P.S. – Deci, dragilor… călătoria în timp și teleportarea există de decenii. Gândiți-vă că dacă trădătorul neo-marxist Obama ar fi dezvăluit publicului toate acestea și ar fi implementat în viața civilă aceste tehnologii, cel puțin transporturile pe planetă ar fi fost revoluționate. Nu mai aveam nici-o criză energetică sau climatică. Dar sataniștii globaliști nu vor asta, vor să ne aducă la disperare cu crizele lor create artificial….

 Dar va veni și timpul nostru ….  Drum drept spre Lumină!

    Video interviu cu Andy Basiago aici :

http://www.youtube.com/watch?v=_MGXHHOPXEQ

     Drum drept spre Lumină !