(istoria adevărată) – partea 1

   Partea 1

A început în Anglia, în 1589. Un om luminos, tânărul de 19 de ani, William Lee, era îndrăgostit de o fată care a fost preocupată cu tricotatul șosetelor. Șosetele au fost un punct important al îmbrăcămintei, în secolul al 16-lea iar tricotatul de mână a fost un proces lent, dar necesar. La doar 16 ani, Lee a fost un copil minune care a urmat colegiul la Cambridge cu bursă completă. A fost un „descoperitor” neașteptând să se întâmple. La doi ani după absolvire, Lee era un funcționar în orașul său natal, când si-a întâlnit dragostea. El încă nu-si preluase destinul și istoria redirecționată. Dar asta se va schimba în curând.

 El a proiectat și construit o mașină care imita mișcările mâinii iubitei sale, care a devenit prima mașină de fabricat ciorapi din lume. În acest fel, el putea atât s-o impresioneze cât să o și elibereze. Când Lee i-a prezentat mașina sa de fabricat ciorapi reginei Elisabeta I, solicitând un brevet, ea l-a refuzat. Ea a văzut prin asta potențialul de perturbare socială si și-a exprimat îngrijorarea pentru tricotatul țării. Ea, probabil, a prevăzut ca o premoniție înfricoșătoare ceea ce ar fi o lume mecanizată.

Lee în cele din urmă si-a mutat masinile către Franța cu un succes limitat. A murit în sărăcie – la fel ca Nikola Tesla. Și, ca Tesla, invenția sa a schimbat istoria în cele din urmă. După moartea lui Lee, fratele său Iacov s-a întors în Anglia și a creat primele fabrici care produc mecanizat șosete realizate din lână, bumbac si mătase. Acesta a fost momentul în care a început Revoluția Industrială.

    Neliniște și tristețe acoperă pământul

Viața secolului XVI a fost simplă, dar dură. Cei mai mulți oameni au fost agricultori, cel mai probabil, lucrau domeniile ca unele elite. Speranța medie de viață a fost de 35 de ani, jumătate din populație trăia chiar la marginea supraviețuirii. Aspectul de fabrici, urbanizare și mărfuri produse ieftin a fost o îmbunătățire pentru majoritatea oamenilor. Dar nu a durat.

Trecerea de la puterea mâinilor la motorul cu aburi a schimbat mediul urban într-un mediu murdar cu duhoare. Oamenii lucrau ture lungi făcând sarcini repetitive, în condiții nesănătoase. Deși speranța lor de viață aproape s-a dublat și materialele produse în fabrici au fost abundente, oamenii nu au fost fericiți. Plăgi periodice și boli si-au pus amprenta asupra noii culturi centralizate. Au început nemulțumiri și  revolte „anti-mașină” ale lucrătorilor în multe țări și consecințele unei societăți industrializate s-au realizat.

Deși cele mai multe grupuri se opuneau cu privire la direcția pe care civilizația noastră a ales-o, unele grupuri au devenit mai pro-active. Karl Marx (1840) a introdus ideea de proprietate comună – marxismul – în care muncitorii au fost împuterniciti în calitate de participanți la stat. Profitul-motiv al proprietarului fabricii a fost înlocuit cu un nou mod de a fi „pentru binele poporului.” Această revoluție împotriva unui stil de viață mizerabilă și disparitate a bogăției în cele din urmă a câștigat acceptare ca si comunism si a înlocuit elita țaristă în Rusia iar apoi a fost târât si în Europa.

Germanii au suferit aceleași îndoieli cu Revoluția Industrială, dar ei au ales o soluție diferită. Mai degrabă, decât a îndura naționalizarea industriei Germaniei printr-un guvern comunist, național-socialiștii (Nationalsozialismus) au proiectat o soluție în care industria privată ar putea juca un rol important. Germania se va reinventa – va crește ca pasărea Phoenix – iar cetățenii vor servi statul cu mândrie. Modelat după orașul-stat grec Sparta, ideologia a capturat sprijinul industriașilor și anti-comuniștilor.

Așa cum este adevărat si astăzi, stresul social uneori conduce pe oameni să devină interesați de religie sau ocultism ca un mijloc de evadare. A fost o fascinație în pre-al doilea război mondial în Germania cu rapoarte arheologice despre vechiul Sumer, Chivotul Legii, Oden și Wotan, Astarte, etc. Oamenii voiau să simtă o conexiune cu un moment în care Germania a fost mai puternică și mai mândră. Nu exista un mare interes în a ști despre „viața spirituală” a noastră ci de a învăța cum ar putea reveni pe calea către Utopia. Societatea Teozofică a Helenei Blavatsky si Societatea Thule au fost cele mai influente grupuri oculte.

La un moment dat, publicul a devenit fixat pe o carte veche numită, The Coming Race ( Rasa care va veni ). A fost scrisă în 1871 de către „Anonymous”, dar mulți au crezut autorul a fi Edward Bulwer-Lyttona. Inițial considerat ca „science fiction”, mulți cititori mai târziu au crezut că contul său de maestru al unei rase superioare subterane și al formei de energie numita „Vril” a fost reală și corectă. Multi teosofi au acceptat cartea ca adevăr. Atunci s-a întâmplat ceva foarte ciudat.

   Contactul cu extraterestrii

Acesta a fost decembrie 1919. Șeful Societății Thule, Karl Haushofer, a invitat o mână de ocultiști dintre cei mai respectabili pentru a se întâlni la o cabană retrasă, de la poalele Alpilor, în apropiere de Berchtesgaden. Oaspeții au inclus un reprezentant al Cavalerilor Templieri și un specialist în artefacte din Asia. Pe măsură ce s-au adunat împreună, Haushofer a revelat o surpriză. Două femei tinere și frumoase în mod excepțional s-au alăturat grupului.

Una dintre femeile tinere era foarte liniștită. Ea avea abia 18 ani și, pentru un motiv oarecare, identitatea reală a fost un secret bine păzit. Ea a fost prezentată ca „Sigrun„. Semnificația ei se va dezvălui mai târziu.

Cealaltă femeie a fost Maria Orzich. În afară de aspectul lor uimitor, ambele aveau părul lung excepțional (contrar curentului în vogă al vremii), care a fost purtat într-o coadă de cal. Haushofer le-a prezentat ca trans-mediumi și a anunțat că Maria a primit o comunicare de la o civilizatie extraterestră. O parte din comunicare a fost în formă de text – scris automat (mediumic) – scris de Maria în starea ei modificată de constiintă. Ea a arătat grupului mai multe pagini cu simboluri ciudate.

Haushofer a avut paginile destul de mult înainte de reuniunea la care le-a arătat. El a stabilit că unul a fost scris într-un cod secret al Templierilor în timp ce celălalt a fost în „alfabetul sumerian”. Ambele au fost deja traduse. Textele au făcut unele revelații șocante, dar s-a oferit dovada termenului de valabilitate al acestora – instrucțiuni privind modul de a construi un motor anti-gravitație!

Nelăsând nici o piatră neîntoarsă, Haushofer l-a avut invitat chiar pe distinsul om de stiintă, Viktor Schauberger.

Maria a explicat că civilizația de care ea a fost contactată îsi are originea în constelația Taurus (Taurul). Aceasta era de pe o planetă care orbita în jurul unei stele numită Aldebaran. Motorul funcționează pe o sursă de energie care se numește „Vril„. Afirmațiile au pus în evidentă faptul că motorul anti-gravitație are, de asemenea, capacitatea de a modifica timpul. Textele sunt suficient de detaliate astfel încât motorul ar putea fi construit, testat, și apoi utilizat pentru transportul oamenilor demni de lumea lor pentru o întâlnire (nava a fost construită și vizita a avut loc- detalii în cartea ,,Operatiunea Aldebaran”,n.t.).

În timp ce Societatea Thule a fost axată pe mediumitate și contactul cu „ceilalti”, interesul lor principal a fost în găsirea unei alternative la inumana și nesănătoasa Revoluție Industrială care a afectat populația germană. Motorul anti-gravitație a fost, potrivit Mariei, un „cadou” la această cursă avansată pentru omenire, astfel încât energia va fi din belșug iar războaiele ar fi inutile. Dar Societatea Thule a căutat să creeze motorul la potențialul său de călătorie în timp. Ei visau a merge înapoi la momentul în care „zeii umblau pe pământ”, astfel încât acestia ar putea afla mai multe despre adevărul spiritual.

Oaspeții au crezut tot ceea ce a fost revelat de Maria. Ei au fost de acord să caute sprijin financiar pentru a construi motorul la industriasi bogați care au fost membri ai Societății Thule și alte grupuri oculte. Maria a primit repede sarcina de a convinge contribuabilii de a ajuta acest proiect.

   Motorul VRIL este construit

Deși au avut același obiectiv – construirea motorului Vril – Societățile Thule și Vril au avut motive diferite. Societatea Thule a fost practică și a prevăzut o nouă sursă de energie pentru exploatare. Vril au fost mai preocupați de luare de contact, procesul de învățare si potential, vizitarea extraterestrilor în lumea lor.

În 1922, Thule și Vril au produs în comun JFM (Jenseitsflugmaschine) sau „Mașina de zbor din altă lume”. Motorul a fost testat pe banc timp de doi ani. S-a observat în acest timp că antigravitatia denaturează timpul. Fără aviz JFM a fost brusc luat deoparte și expediat în Augsburg la Messerschmidt pentru „utilizare în viitor”.

Proiectul a fost condus de Dr.W.O. Schumann (Universitatea Tehnică din München), care mai târziu a dezvoltat o unitate cu levitație pentru cercetare, care a fost numită Schumann-München sau SM-Levitator. Dr. Schumann a avut o viziune neobișnuită despre știință și tehnologie, crezând în două principii opuse: explozia (lucrarea lui Satan) și implozia (Principiul Divin). Această idee a fost, de asemenea, deținută de Templieri (presupune ,,Cunoașterea Secretă„, descoperită de Pitagora).

   „În tot ceea ce există recunoaștem două principii care determină evenimentele: lumină și întuneric, bine și rău, creație și distrugere – la fel ca în electricitate plus și minus. Este întotdeauna:.. Fie una – Fie alta.”

   ,,Aceste două principii – creativ și distructiv – determină, mijloacele noastre tehnice … Tot ce este distructiv este de origine satanică, tot ce este creativ este divin … Fiecare tehnologie bazată pe explozie sau combustie să fie numită satanică. Când va veni Noua Epocă va fi o epocă a noilor tehnologii, pozitive, divine! …” – Dr. Schumann (din arhivele SS).

Motorul Vril nu consumă, explodează sau distruge nimic în funcționarea sa. Acesta se potriveste perfect cu filozofia Thule și cercetările Vril motivate ca participare la acest „Principiu Divin.”

Societatea Thule a fost subestimată și practic cenzurată din cărțile noastre de istorie. Aparent legi nebune interzic afișarea sau discutarea acestor societăți în Europa de astăzi. Dar este o realitate faptul că Thule a fost în mare parte responsabilă pentru crearea Partidului Nazist – atât de mult încât simbolurile lor oculte sunt sinonime cu al Treilea Reich. Svastica, buloanele iluminate ale SS și Crucea de Fier, simbol al „Black Sun„( Soarele Negru,n.t.) sunt doar câteva simboluri cu origini oculte.       

Thule a devenit mai preocupată de politică și putere, iar Vril si-a menținut status-qwo-ul ei ezoteric. Toti liderii naziști au fost membri ai Thule și mai târziu, după revelația Mariei Orzich, s-au alăturat Vril. Adolf Hitler, Alfred Rosenberg, Heinrich Himmler, Hermann Goring, și medicul personal al lui Hitler, dr. Theodor Morell … toti din cercul interior au fost membri Vril și Thule.

Succesul JFM a fost ținut cu înțelepciune secret până în 1933, când unul de-al lor a devenit șef al Germaniei. Se spune că Hitler a initiat dezvoltarea atât la Thule cât și la Vril a propriilor „Gesellschafts„. El a înțeles că tehnologia este potențial o armă.

Vril a supravegheat dezvoltarea RFZ (Rundflugzeug) sau „Aeronavele Rotunde”, seria din 1937 alături de facilitatea avioanelor de luptă Arado-Brandenburg. O serie de discuri RFZ au fost testate acolo, culminând cu RFZ-7.

Între timp, Thule a lucrat cu o unitate SS specială, E-IV, explorând cum să exploateze această aparent nouă energie. Ei au avut proiectul discoidal propriu într-o locație secretă numită Hauneburg – și nu a fost legat de o bază. Începând cu 1935 discul lor (foto de sus) a fost cunoscut sub numele de H-Gerät (dispozitivul Hauneburg) – în cele din urmă redus la aeronavele Haunebu. În 1939 motorul discului Triebwerk (Thrustwork) a fost perfecționat. Aeronavele Haunebu-1 au primit numele de cod-RFZ 5 când Thule s-a mutat la facilitatea de testare principală din Arado-Brandenburg.

Thule Triebwerk a avut un motor electromagnetic-gravitational a cărui inimă a fost un tanc cu filatură de mercur încălzit și trei discuri paralele, rotindu-se în direcții opuse. Fiind un superconductor, mercurul a fost făcut să interacționeze cu un câmp electric în așa fel încât să se comporte ca un supraconductor și a fi capabil să izoleze mediul imediat de efectele gravitaționale locale (exact pe acest principiu functionează motorul aeronavei triunghiulare TR-3B, n.b.).

Unele studii recente au comparat proprietățile anti-gravitație ale aurului mono-atomic cu ceea ce se întamplă cu mercurul încălzit. S-a observat că atomii nu sunt implicați în legături coerente cu alți atomi – „atomi solitari” – acestia obțin înapoi energia de obicei cheltuită în legătură și accelerează și denaturează orbitele particulelor nucleare. Aceste distorsiuni eliberează cumva atomii de efectele gravitației.

Motorul anti-gravitație izola numai nava de gravitație. Ea nu putea să leviteze. Deși energia necesara s-a redus foarte mult, din cauza eliminării greutătii, ambarcațiunii în formă de disc îi era necesară putere pentru a urca și a se deplasa prin atmosferă. Unele versiuni ale discului aveau motoare cu reacție și ajungeau la 2.900 -12.000 km/h. Grupul Thule în cele din urmă a proiectat propulsoarele cu impulsuri magnetice care au servit pentru a manevra și propulsa nava după ce obtinea starea de anti-gravitație. Deoarece aceste propulsoare magnetice nu au avut „explozie” (combustie), au fost soluția ideală.

Prin 1944, Thule a produs seria aeronavelor Haunebu I-III – inclusiv unele discuri într-adevăr mari, care au fost capabile să transporte 200 de soldați – cum ar fi imensa navă mamă lungă de 139 metri, cilindrică numită Andromeda-Gerät (dispozitivul Andromeda). Triumful grupului Vril era al 7-lea lor vehiculul, Vril-7, conceput special pentru călătorie interplanetară (avea formă de clopot, n.b.).  Pe măsură ce războiul a luat turnură în favoarea Aliaților, Thule si-a mutat facilitățile de producție într-o mină adâncă din Polonia. Ei au continuat să lucreze la discurile lor cu sclavi până aproape de sfârsitul războiului, moment în care mina a fost inundată apoi s-a prăbușit, pentru a preveni accesul aliaților. Se crede că discurile care au fost în această facilitate au zburat departe, dar unii cred că cel puțin unul sau două au fost capturate. Site-ul prezintă fundamentul unui generator electric mare cu conducte care duc la centrul unei platforme mari din beton, care este tot acolo si astăzi (foto).

Vril au făcut, de asemenea, planuri de evacuare, dar planurile lor au fost un pic mai elaborate. Ei au avut cel mai bun disc „interplanetar” al lor – Vril 7 – gata să-i ia în siguranță într-un loc necunoscut. De-a lungul anilor, de când Maria Orsich – a făcut  contactul, Vril au învățat multe despre omologii lor telepatici, extraterestri. De fapt, informațiile Vril despre extratereștri au transformat deja efortul de război cu submarine si bărci de aprovizionare, deviind resurse – din toate locurile – spre Antarctica.

    Urmare în partea a 2-a

  Drum drept spre Lumină !

https://rumble.com/v1mogzy-ufo-and-the-vril-society-secrets-of-the-3rd-reich.html