Partea a doua – Descoperirea  Agarthei
Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care trăieste într-o tară misterioasă numită Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pământului, precum si toate coloniile, capitala fiind Shambala, aflata în interiorul Muntelui Meru, în Tibet.

   Cum e în Agartha
Teritoriul secret al Agarthei are o populatie de 20 de milioane de suflete; aici nu există închisoare, iar politia este asigurată de capii de familii. Milioane de dwija (de două ori născuti) si yoghini locuiesc în suburbiile divizate simetric în constructii subterane.
Deasupra lor se află Trinitatea: Brahatma, căruia îi este încredintată Autoritatea, Mahatma, căruia i s-a încredintat Puterea, si Mahanga, căruia i s-a încredintat Organizarea.

Deasupra trinității se află 12 membri ai Initierii Supreme, apoi un alt grup, format din 22 de persoane, imagine a celor 22 de principii ale Verbului, cu ajutorul cărora Dumnezeu a creat lumea. Urmeaza apoi cei 365 bagwanda (cardinali), după numărul celor 365 de zile ale anului.

Agartha nu a fost întotdeauna o împărăție subterană.
Sute de ani mai târziu, la începutul secolului al XX-lea, Ferdinand Ossendowski, scriitor rus de origine poloneză, a hotărât să întreprindă o periculoasă călătorie în căutarea miticului regat. După ce a străbătut platouri aride si zone dezolante, ajuns pe malurile Amurului, Ossendowski a aflat de la niste călugări despre existenta regatului cunoscut sub numele de Agartha, ai cărui locuitori erau atotputernici.
Călugării l-au condus în adâncuri, unde Regele Lumii apare doar în rare ocazii, pentru a face miracole sau pentru a pronunta profetii.

 Iată ce scria Ossendowski în cartea sa ,,Animale, oameni, zei (1924)”:,, Împărăția Agarthei se întinde prin tuneluri subterane, în toate părțile lumii, iar cei care locuiesc aici se află sub autoritatea Regelui Lumii. Capitala Agarthei este înconjurată de orase în care locuiesc mari preoti, iar palatul Regelui Lumii este înconjurat de temple, unde locuiesc guru, care controleaza fortele vizibile si invizibile ale lumii si care detin în miinile lor controlul asupra vietii si mortii. În ciudate vehicule, necunoscute nouă, ei sunt capabili să străbată cu viteză incredibilă tunelurile subterane, care separă un oraș de altul”.

Agartha a intrat în subteran cu 6.000 de ani în urmă. După Ossendowki, Agartha nu ar fi fost întotdeauna subterană, ea devenind astfel cu 6.000 de ani în urmă, pentru a-i proteja pe înțelepții săi de curiozitatea unei lumi pervertite. Conform teoriei sale dezvoltate ulterior, Ossendowski spune ca aceste teritorii nu trebuie confundate cu cele din interiorul Pamântului gol. Conform viziunii sale, este vorba despre două lumi subterane, una situată mai la suprafată, iar cealaltă în interiorul gol al Terrei.

   Ce spunea teoria Pământului gol

Îndrăzneața teorie a Pământului gol a fost elaborată pentru prima oară de William Reed si expusă în cartea Fantoma polilor, apărută în anul 1906. Această teorie a fost dezvoltată ulterior de Marshall B. Gardner, în lucrarea ,,O călătorie în interiorul Pământului” apărută în anul 1920. Cei doi americani au ajuns independent la concluzii similare, susținând că în interiorul Terrei trăiește o populatie numeroasă, cu un grad de civilizatie deosebit de dezvoltat.

   Deschideri ce conduc spre interiorul Pamintului

Bazându-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat câteva concluzii, care la data respectivă au generat o mare controversă:

     a) În realitate, nu există nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pământului;
     b) OZN-urile provin din acest interior gol;
     c) Interiorul Pământului este încălzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald ;
     d) Exploratorii polari au văzut cu ochii lor că animalele se deplasau spre nord în căutarea hranei. Ei au văzut aici păsări tropicale si animale, ce în mod obisnuit au nevoie de căldură, au văzut fluturi, ba chiar si țânțari.

   Totul are legatură cu Agartha

Desigur că lista întrebărilor rămase fără răspuns poate continua, dar un lucru este sigur: acela că toate aceste explicatii au o legatură cu legendarul Tarim al Apelor Albe, cu Agartha.
Teoria Pământului gol, care sustine că în interiorul Pământului există o concavitate, ce are ca puncte de contact cu suprafata exterioară cei doi poli, poate deschide perspective nebănuite vreodată, nici chiar de neobositii exploratori, porniti în căutarea miticei Agartha: aceea că civilizatia din care facem parte nu este singura pe Pământ.

Agartha-Legendă sau Adevăr
Desi multi dintre noi găsesc că ideea unui Pământ gol în interior este mai degrabă una ridicolă, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la îndemâna oricui în prezent, teoria care exploatează această variantă datează din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii.
Teoria Pământului gol este lansată la sfârșitul secolului trecut. Potrivit acesteia în interiorul Terrei există de fapt o concavitate, ce are șapte puncte de contact cu suprafata exterioară, două fiind cei doi poli.
Datorită imaginilor luate de NASA, cu ajutorul satelitilor spatiali ESSA, pot fi văzute deschiderile polare:
     – nordică, cu un diametru de 1400 de mile;   

     – sudică, cu un diametru de 1300 de mile.

Generalul de brigada dr. Emil Străinu, directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, fost consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice, afirma (în Adevăr/Fictiune- January 7, 2010 ) următoarele:
”  – Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai în cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gânditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.
   – Nu se cunoaste exact în acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult decât atât, să se poata întâlni si cu un altul.
   – Trebuie stiut că în prezent si în perioada urmatoare vom fi marcati de o serie de dezvaluiri despre contactul cu ipoteticele civilizatii extra-Terra. Parerea anumitor consilieri din guverne importante ale lumii, ale unor consilieri stiintifici ce se afla pe lânga UNESCO, ONU, Uniunea Europeana si altele spun ca toate aceste informatii nu fac decât sa pregateasca omenirea pentru o recunoastere care va fi evidentă si care se v-a produce într-o perioada de timp foarte scurtă. În ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai “spectaculoase” decât cele care au fost date public, dar care nu sunt date în circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intrândul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrând care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.
   – În primul rând se vorbeste de o asa-zisa lume interioara – atestată că există! Să-i zicem un tarâm interior.
   – Este locuit acest tarâm interior? – Aici vin semnele de întrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut în urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamânt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze.”

    Nikolai Roerich – Himalayas Abode of Light
Rus de origine, indian prin adoptie, pictor mistic si vizionar, la sfârsitul anilor 1920, Nikolai Roerich (1874-1947) a întreprins o lungă expeditie în Asia Centrală, căutând un anumit punct din partea de nord a Tibetului, unde spera sa gaseasca intrarea în Agartha si Regatul Shambalei- Teritoriul de sub Karakorum.
În cartea sa Himalayas Abode of Light (1947), el povesteste: „Imi amintesc ca, în timp ce traversam Karakorum, un servitor ladakh mi-a spus că sub noi se află numeroase cavităti subterane, unde se găsesc tot felul de comori si unde locuieste un popor minunat, ce ignoră păcatele lumii. Apropiindu-ne de Hotan, sub copitele cailor se simtea golul, iar ghidul continua să ne povestească despre torentii care păzesc intrarea în Agartha si despre faptul că cei impuri, care se apropiau de intrarea în Agartha, mureau otrăviti de emanatiile de gaze toxice.”

Dar ce legatură ar putea exista între Roerich si Agartha?

În cartea sa ,,Sfidarea Timpului”, Sorin Stefanescu îsi exprima opinia că Roerich ar fi intrat în legatură cu învătatii din stravechile locasuri de cultură asiatice, devenind un fel de purtator de cuvânt al acestora pe lânga guvernele marilor puteri. Asa se explică faptul că, la un moment dat, revenind dintr-un periplu solitar, călare pe un ponei, Roerich a pronuntat o ciudată profetie:
“Stelele manifesta o nouă evolutie, iar Focul Cosmic se va apropia din nou de Pamânt. Umanitatea va fi supusă unor noi încercări. Dar asa cum Lumina devorează întunericul, operele Răului vor fi distruse, iar Stapânul erei noi se va manifesta în toată splendoarea Sa”.

Roerich si-a mai adus si o contributie însemnată la constituirea Ligii Natiunilor, conceptind Flamura Păcii, un steag alb cu trei puncte rosii amplasate într-un cerc si care a căpătat numele de Crucea Rosie a Culturii, steag destinat să apere monumentele culturale. Însusi Hitler a îmbrătisat ideea unui Pământ Gol. În 1942, în plin război, Hitler a comandat o expeditie secretă. Însotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltică.
După ,,moartea” lui Hitler, multi nu au vrut să creadă într-un final banal al unuia dintre cele mai mărete destine ale omenirii, convinsi fiind ca acesta nu s-a sinucis si că, împreună cu aghiotantii săi, s-a strecurat în adâncurile Pământului, unde au trăit cu totii fericiti până la adânci bătraneti.

Amiralul Byrd, si-a notat foarte precis în jurnal despre ceea ce a întâlnit în această zonă : “Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pământ, la câteva mile adâncime există un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha. Există sub pământ mai multe orase, în mai multe părti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”.
Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitătii de Virgil Armstrong, fost agent CIA.
Armstrong sustine că Byrd a locuit în Agartha vreme de aproape o lună si că descrie civilizatia subterană ca “fiindu-ne net superioara nouă”. Fostul agent CIA a adăugat că imediat după descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secrete si s-a dispus ca în zona intrării în orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care să nu lase sub nici o formă intrusii să pătrundă.
Tot Armstrong a mai dezvăluit că Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult, că farfuriile zburătoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluită Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”.

Acesta a mai dezvăluit câteva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca în orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viată, dar care vârsta nu le marchează trăsăturile”.
,,Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. După ce consideră că au trăit destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand să se retragă din viată. Femeile lor nasc doar o dată, sau de două ori îndelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc în temple, în bazine speciale cu apă. Nasterea are loc fără dureri.”
Ce mai spune Armstrong: “Atlantii se înteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limbă – maru – care e rădăcina comună a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc în pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea de la suprafata. Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza între orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc.” Rămâne de văzut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerând că fotografia luată din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului.

    Raymond Bernard – O lume ascunsă (1969) Ideea unei lumi inedite a înflăcărat mintile multora. Doctorul Raymond Bernard a scris cartea “Pământul Gol”, după care a initiat constructia unei asezari în America de Sud, hotărât fiind să descopere posibile intrări care să îl angajeze în călătoria vietii lui. Mai târziu, acesta a dispărut fără urmă într-una din pesterile Amazonului, iar adeptii lui au fost convinsi ca si-a atins scopul. Referindu-se la discretia absolută în legătură cu misiunile lui Byrd, cunoscutul geofizician american Raymond Bernard arăta în cartea sa ,,O lume ascunsă” (1969): „Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute în presă, toate stirile ulterioare în legatură cu subiectul respectiv au fost îndepartate cu grijă de agentiile guvernamentale„. Bazându-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat câteva concluzii, care la data respectivă au generat un mare scandal:   a) În realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pământului;   

b) OZN-urile provin din acest interior gol;    c) Interiorul Pământului este încălzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;    d) Exploratorii polari au văzut cu ochii lor că animalele se deplasau spre nord în căutarea hranei. Ei au văzut aici pasari tropicale si animale, ce în mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si țânțari. Polul Nord magnetic – o linie lungă de 1.500 km. Există legende, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha. Astfel, se spune că, sub pământ, pe întreg globul există cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha. Lumea subterană este cunoscută si ca Shamballa si Agarha. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafată acum 100.000 de ani, în urma catastrofalului război dintre atlanti si lemurieni, cele două mari civilizatii care stăpâneau Pământul. Războiul ar fi descris în cele două lucrări Ramayana si Mahabharata. În urma acestui razboi, datorită armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pământ. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat să se retragă în orasele subterane si care, între timp, s-au sălbăticit.

Cele mai puternice orase subterane:    POSID – primul refugiu al atlantilor, cu intrare în zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori;     SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramură a lemurienilor, intrare în Himalaya, 3,5 milioane locuitori;     RAMA – lângă Jaipur, în India, 1 milion de locuitori;     SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori;     TELOS – lângă Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori. Orasele se află la adâncimi variind între 1,5 si 2 mile sub scoarta terestră. Atât scrierile sumeriene cât si Biblia vorbesc despre un ”Adânc al apelor”, o ”Lume inferioara”, o ”Lume subterană” etc. Textele mesopotamiene vorbesc despre Tinutul Minelor declarând că acesta era un tinut muntos, cu platouri vaste acoperite cu iarbă si stepă (de aici nefilimii si uriasii – odraslele lor- extrăgeau metale, în special aur, necesar pe planeta Eris/Nibiru – n.a), cu o vegetatie luxuriantă… era, deci, un tinut luminos, toate textele declarau acest lucru, scăldat în permanentă de razele soarelui. Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste într-o țară misterioasă numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pământului, precum si toate coloniile. Unii sustin ca Shambala, aflată în interiorul Muntelui Meru, in Tibet este capitala acestei lumi. Țara Apelor Albe din legendele rusesti, localizată pe undeva în Asia Centrală, în apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. În anul 987, acesta a organizat o adevarată expeditie sub conducerea părintelui Sergius, care auzise despre fascinanta țară la o mănăstire de pe Muntele Athos. Au trecut însă anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitării. În anul 1043, la Kiev si-a făcut aparitia un bătrân, care declara că este părintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitată.

    Referiri romanesti despre existenta AgartheiReferiri similare se regăsesc în traditiile românilor. În cartea „Mitologia română” Romulus Vulcanescu în capitolul „Pământul mumă” vorbeste despre lumea albă (în care traiesc oameni), din care fac parte si Ostroavele albe.   „Acesti urici locuiau la marginea lumii intr-un Ostrov alb sau in mai multe Ostroave albe din albia Apei Sambetei. Ostroavele rohmanilor sau blajinilor s-au ridicat din Apa Sâmbetei în conditiile cosmogonice ale ridicarii pământului din apele primordiale. Ceea ce înseamnă că în conceptia mitică ostroavele simbolizeaza pământuri neîntinate, iesite în stare pură din Apa Sâmbetei, care la randul ei este o apă sacră, numai că gradul ei de sacralitate tine de impuritatea ei progresivă în directia Iad. Dupa o legenda straveche, Apa Sâmbetei izvorăste dintre rădăcinile bradului cosmic si înconjoară pământul de 7 sau 9 ori si se varsă în Iad. La izvoarele ei este pură si sus pe pământ e un panaceu universal. Pe măsură ce înconjoară pământul, gradul ei de puritate scade, iar când intră în Iad clocoteste în flăcări. De Pastele Blajinilor, în unele sate, pe malurile apelor curgătoare se puneau în blide de lemn coji de ouă, fârâmituri de cozonac si lumânărele cărora li se dădea drumul pe apă, ca să ajungă pe Apa Sâmbetei în Ostroavele Albe la rohmani sau blajini, ca să serbeze si ei Pastele.. …..Uricii albi tineau multe posturi albe si se îmbrăcau în alb, semn al puritătii lor sufletesti. ….La romani doliul alb pentru bătrâni (codalbi) s-a mentinut până în vremea noastră în unele sate din Bărăgan si Carpatii estici.”

Laura Anghel despre Paştele Blajinilor

    Paştele Blajinilor, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor este o sărbătoare populară cu dată mobilă, dedicată spiritelor strămoşilor. Rădăcinile acestei sărbători vin din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni. Despre aceasta ne mărturisesc şi o mulţime de legende din tezaurul folcloristic al neamului nostru. Blajinii (Rohmanii sau Rugmanii) sînt reprezentări mitice ale primilor oameni de pe pământ. Se spune că Blajinii trăiesc sub pămînt, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sîmbetei. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii şi că susţin stîlpii de sprijin ai pămîntului. Imaginaţi ca oameni blonzi şi socotiţi urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei), Blajinii duc o viaţă cuvioasă şi lipsită de griji, întemeiată pe virtute şi pe incapacitatea de a face rău. Bărbaţii se întîlnesc cu femeile o dată pe an, la Paştele Blajinilor, pentru a procrea. Băieţii sînt crescuţi de mame pînă merg în picioare şi pot să se hrănească, după care trăiesc în izolare, împreună cu bărbaţii. Blajinii sînt credincioşi, buni la suflet, blînzi şi înţelepţi, incapabili de a face rău, duc o viaţă austeră, cu posturi severe. În popor se crede că locuiesc pe malurile unor rîuri mari sau lîngă ostroave sau la hotarul cu Raiul şi că în ţara lor este mereu cald. Blajinii nu ştiu să calculeze sărbătorile, de a căror sosire sînt anunţaţi de către oameni. Ei ştiu că este Paştele atunci cînd văd că sosesc pe Apa Sîmbetei coji de ou roşu aruncate special de gospodine pe ape în vinerea sau sîmbăta din Săptămîna Patimilor. Cînd văd cojile de ou în ţara lor îndepărtată, ei serbează Paştele, iar oamenii prăznuiesc Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor. În această zi credincioşii depun ofrande pe morminte, împart pomeni, întind mese în cimitir, lîngă biserică sau în cîmp, la iarbă verde.

După cum am putut citi, dovezi despre existenta Agarthei sunt nenumărate, atât din vechime cât si din zilele noastre.

De câtiva ani prin mesajele chanelling suntem informati de către aceste fiinte minunate care se declara ca fiind ,,verii nostri” că foarte curând vom fi din nou împreună, vor iesi la suprafată să ne îmbrătisăm si să facem schimb de experiență, să punem umărul împreună să construim o lume abundentă si pură si la suprafata planetei cu tehnologiile pe care ni le vor pune la dispozitie.

Doamne Ajută ca aceste lucruri să se întâmple cât mai repede !

     Drum drept spre Lumină !